RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

23.05.2019

Jocuri de cuvinte - grâu, făină și pâine



Grâu

Moto 1: „Ai lucrat bine vara, ai şi grâu, şi secară.” (proverb românesc)
Moto 2:  - Papă pâinea!/ - Nu-mi place! De ce să o pap?/ - Ca să creşti mare!/ - De ce să cresc mare?/ - Ca să îţi câştigi singur pâinea!/ - Nu ţi-am zis că nu-mi place?” (Lucian Negreanu, facebook)


Grâu are vreo 28 de definiții. Grâu vine din latinul granum, fiind o plantă erbacee, din familia gramineelor (Poaceae), cu un spic lung, îngust, cu mustăți din ale căror boabe se obține făină (Triticum). Iar sămânței de grâu îi zicem tot grâu. Se cultivă aproape în întreaga lume, fiind a patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb și orez.
Grâul este originar din Asia de sud-vest, cele mai vechi dovezi atestând cultivarea acum aproximativ 9000 de ani, a unei specii de grâu sălbatic în regiunea Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului (de astăzi). În atâtea milenii s-a ajuns la multe specii moderne de grâu. România produce mari cantități de grâu.

Lan de grâu

Și agronomii sau țăranii veritabili știu că există grâu alb sau bălan, cârnău, de primăvară, de toamnă, rusesc fără mustață, fără țeapă sau tuns (cu spicul fără mustăți sau grâu umblător - Triticum aestivum muticum r, grâu roșu, roșu de Ungaria, roșu de Tisa, bătrân, de Banat, grâu azima, grâu uriaș. Și popular i se mai spune arnăut, hulcă, leșiță, ulică, ghirca roșu, hârcaulca roșu (sursa: MDA2 2010).

Producția grâului pe Terra, 2010

Chiar și în Larousse găsim „blé - plante qui produit le grain dont on tire la farine pour faire le pain” – „grâu - plantă care produce boabele din care se face făină pentru a face pâine”.
Și cuvintele în diferite limbi pentru grâu pot fi împărțite în mai multe grupe:
a) în română grâu, în engleză grain, în italiană grano, în albaneză grurë, în bască garia, în corsicană u granu (toate din latinul grānum, acesta din proto-indo-europeanul *ǵr̥h₂nóm, probabil o formă substantivizată a lui *ǵr̥h₂-nós – „maturizat, îmbătrânit”; de comparat cu sanscritul जीर्ण - jīrṇá, „vechi, uzat”, el însuși un adjectiv verbal derivat din *ǵerh₂- - „a crește, a se maturiza”);
b) în sorbiană, bosniacă, croată, slovenă pšenica, în sârbă пшеница - pšenica, în macedoneană пченица - pčenica, în cehă pšenice, în slovacă pšenica, în poloneză pszenica, în bulgară пшеница - pshenitsa, în rusă пшеница - pshenitsa, în ucraineană пшениця – pshenytsya (toate din proto-slavicul *pьšenica, acesta din *pьšeno +‎ *-ica, *pьšeno din proto-balto-slavicul *pišena, din proto-indo-europeanul *pis-en-om, din *peys- - „a mânca, a zdrobi”);
c) în franceză blé, în catalană blat, în engleză blade (din francezul evului mediu blé, la rândul său din vechiul francez blet – „cereale, grâne”; de comparat cu latinul medieval blādum, din francul  *blād – „produs al câmpului”, din proto-germanicele *blēdaz, *blēdō - „floare, frunză”, din proto-indo-europeanul *bʰleh₃- - „a înflori, floare”);
d) în portugheză, spaniolă, galiciană, aragoneză și catalană trigo (din latinul triticum, „grâu”, din trītus – un fel de grâu, participiu perfect pasiv al lui terō – „zdrobesc, macin”);
e) în germană Weizen (popular Weten), în luxemburgheză Weess, în engleză wheat, în vest-frisiană weet, în neerlandeză weit, în galeză gwenith, în islandeză hveiti, în idiș veits - ווייץ, în daneză hvede, în norvegiană hvete și kveite, în suedeză vete, în finlandeză vehnä, în letonă kvieši, în lituaniană kviečiai (pentru wheat - din englezul evului mediu whete, din vechiul englez hwǣte, din proto-germanicul *hwaitijaz);


Cuvântul „grâu” în diferite limbi

f) în galica scoțiană cruithneachd, în irlandeză cruithneacht (din vechiul irlandez cruithnecht, compus din cruith- „roșu” și necht - „curat, pur”, din proto-celticul *nixtos, de comparat cu velșul gwenith – „grâu”, din proto-celticul *wo-nixts, din proto-indo-europeanul *nikʷtós, comparat cu vechiul grec ἄνιπτος - ániptos, „murdar”, sanscritul निक्त - niktá, „spălat, curățat”, din proto-indo-europeanul *neygʷ- „a spăla”de comparat galicul scoțian nigh);
g) în frizonă și neerlandeză tarwe (din  olandeza evului mediu tarwe, din vechiul olandez *tarwa, din proto-germanicul *tarwō, din proto-indo-europeanul *dŕ̥Hweh₂; cognat cu lituanianul dirvà – „câmp”, rusescul дере́вня - derévnja, „sat, cătun”, vechiul grec δάρατος - dáratos, „pâine”, sanscritul दूर्वा - dū́rvā, „iarbă de pâine, neghină”);
h) în estonă nisu (probabil din proto-samicul *nisōn?); 
j)în maghiară búza, în turcă buğday, în azeră buğda (toatedin vechiul turcic bugday, „grâu”, acesta din limba proto-turcă);
i) în greacă σιτάρι – sitári (din vechiul grec σιτάριον - itárion, „grâu”);
j) în armeană ցորեն – ts’voren (din vechiul armean ցորեան - cʿorean, „grâu”), în gruzină ხორბლის - khorblis (?);
k) în arabă قمح – qamah  în malteză qamħ, în ebraică חיטה - qémaḥ, „făină” (din rădăcina ق م ح‎ - q-m-ḥ; cognate cu aramaicul קַמְחָא‎ - qamḥā, „făină”), în persană ganom, genom - گندم (din persanul evului mediu gnwm - gannum, „grâu”, din proto-iraniană, din sogdienele γntm/ γandam/, „grâu”, kurdul genim etc., de comparat cu avestanele gaṇtuma și gantuma, cu sanscritul गोधूम - godhūma, „grâu”);
l) în bengali গম – Gama, în hindi गेहूँ – gehoon, în punjabi ਕਣਕ ਦੀ - Kaṇaka dī (de studiat, vezi legătura cu cele de la punctul k).

Făină

Moto: „Nu macini, n-ai făină.” (proverb grecesc)

La început, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două pietre. Grâul, de fapt semințele de grâu,  se macină și rezultă făina. Și pentru făină există destule definiții, ca: „făina este pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante, folosită în alimentație.” Și e cea împărțită de megieși și de noi în făină zero-zero, trei zerouri, trei nule etc.!
Dintre alte expresii legate de făină ne legăm doar de: „fărina-diavolului” - lucru dobândit pe căi necinstite (eu am doar un apartament, alții doi au câte șase, Sibianul și Năstase); „fărina-diavolului degrabă me(a)rge în tărâțe” - lucrul câștigat pe căi necinstite se pierde ușor (asta doar dacă vrea DNA și se termină judecarea dosarelor Microsoft și EADS); expresia latinească „iusdem farinae” - aceeași făină sau de aceeași calitate cu cineva, de aceeași categorie cu cineva (ce mi-e Ponta, ce mi-e Cioloș, ce mi-e Traian, ce mi-e Dragnea, ce mi-e K. Laus); „a se uita cu un ochi la făină și cu altul la slănină” - a fi sașiu (precum ăla cu st(r)atul paralel); „altă făină se macină acum la moară!” - s-a schimbat situația (cu actualul, dacă va candida Cioloș sau Luluța la prezidențiale, se elimină conturi și pagini din facebook numai referitoare la PSD, că nu e voie să lauzi puterea, doar dacă lauzi #rezist și pe Luluța, adică respecți regulile de cibersecuritate facebook sorosiste; eu, apolitic, dar obiectiv, am pățit-o criticând un fost rector care nu susținuse nici licența și pe un asistent al Anei Pauker); „a-i trece (cuiva) făina prin traistă” - a îmbătrâni (Iliescu, cel care nu mai e cazul să fie judecat, că tergiversară procurorii dosarele revoluției). Sursa: MDA2 (2010)”.


Veche roată de moară de apă

Dar să îi lăsăm pre ăștia și să vedem cum denumesc popoarele făina.
a) în română făină, în italiană, catalană și corsicană  farina, în galiciană fariña, în portugheză farinha, în franceză farine, în spaniolă harina, în bască irina, în engleză flour, în galica scoțiană flùr (din latinul farīna – „făină”, din *farrīna, din far – „un fel de grâu”, din proto-indo-europeanul *bʰars- - „vârf, a înțepa”; comparați cu velșul bara – „pâine”, englezul barley - orz, sârbo-croatul бра̏шно, brȁšno – „făină”, albanezul bar – „iarbă”, vechiul grec Φήρον - Phḗron, “zeul plantelor”);


Moară de vânt

b) în bosniacă și croată brašno, în bulgară брашно – brashno, în macedoneană și în sârbă брашно – brašno, în ucraineană борошно – boroshno (din proto-slavicul *boršьno, din proto-indo-europeanul *bʰarsinom, derivat tot din proto-indo-europeanul *bʰars-; cognat cu letonul barĩba – „aliment”, englezul barley - orz, vechiul nordic barr – „grâu”, vechiul irlandez bairgen – „pâine”, velșul bara – „pâine”);
c) în cehă mouka, în slovacă múka, în slovenă moka, în poloneză mąka, în rusă мучной – muchnoy (din proto-slavicul *mǭka – „făină”);


Cuvântul „făină” în diferite limbi

d) în germană Mehl (din vechiul german melo, din proto-germanicul *melwą), în luxemburgheză Miel, în neerlandeză meel, în daneză și norvegiană mel, în suedeză mjöl, în idiș מעל  - mel, în frizonă moal, în albaneză miell (din proto-albanezul *melu̯a, din proto-indo-europenele *melh₂-u̯o-m < *melh₂- - „a mânca”, vezi germanul Mehl, grecul μύλος - mýlos, latinul molere, de comparat cu românescul mălai), în letonă miltus, în lituaniană miltai;
e) în estonă jahu, în finlandeză jauhot (din proto-finicul *jauho, din *jauha- - „a mânca” +‎ *-o);
f) în galeză blawd (din velșul blawt, din proto-britonicul *blọd, din proto-celticul *mlāto-, din proto-indo-europeanul *ml̥h₂tós – „pământ”, substantiv din *melh₂- - „a mânca”),  în irlandeză plúr (moștenit din anglo-normandul flur, din vechiul francez flor, din latinul flōs, din proto-indo-europeanul *bʰleh₃- - „floare, a înflori”, din *bʰel- - „a înflori”);
g) în islandeză hveiti (din vechiul nordic hveiti, din proto-germanicul *hwaitijaz, din *hwītaz – „alb”, culoarea făinii);
h) în maghiară liszt (de origine necunoscută, probabil din proto-fino-ugrică);
i) în malteză dqiq (din arabicul دَقِيق‎ - daqīq, legat de verbul دَقَّ‎ - daqqa, „a fi subțire, a fi mic, a fi fin”, de comparat cu ebraicul דַּק‎ - dak);
j) în turcă și azeră un (din vechiul turcic un, din proto-turcicul *hūn);
k) în greacă αλεύρι – alévri (din vechiul grec *ἀλεύριον - *aleúrion, diminutiv al lui ἄλευρον - áleuron);
l) în armeamă ալյուր – alyur (din vechiul armean ալիւր - aliwr), în gruzină ფქვილი - pkvili (din vechiul gruzin ფქვილი - pkvili, din proto-gruzinul-zan *pkw-il-, din rădăcina proto-kartveliană *pek-, *pk-);
m) în arabă طحين – tahin (din rădăcina ط ح ن‎ - ṭ-ḥ-n, relativă la mâncare), în ebraică קמח - kémakh (cognat cu aramaicul קַמְחָא‎ - qamḥā, „făină”) și arabicul قَمْح‎ - qamḥ, „grâu”), în persană ارد - rad;
n) în bengali ময়দা - Maẏadā, în hindi आटा – aata, în punjabi ਆਟਾ - Āṭā.
Așa că vrem, nu vrem, din făină facem pâine....

Pâine

Moto: „... Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...” (din rugăciunea „Tatăl nostru”)

Nu am început întâmplător cu motoul de mai sus. În concepția creștină, din „pâinea de toate zilele” se deduc trei semnificații: pâinea „muncită” ca hrană pentru existența pământească, pâinea ca hrană sufletească, deci cuvântul lui Dumnezeu, și după aceea, pâinea Euharistică, ceea ce înseamnă pâinea spre viața veșnică, pe care o au cei care cred în Dumnezeu, în mântuitorul Iisus Hristos.
Așa că de la grâu și făină ajumgem la pâine, alimentul de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor (sursa: DEX '09 (2009). Și dacă provine din latinul panis, noi îi mai zicem și pită (din grecul bizantin πίτα - píta).


Pâine

Și oamenii au creat și expresii: „a mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva” - adică a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul, așa cum fac Ponta și Dragnea sau Klaus și Dăncilă, Toader și Bot; „a ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare” - adică a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste, cum primesc cei de la serviciul cybersecurity al lui facebook postările pozitive despre PSD.
Și mai avem destule: „a avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit” - adică a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele la realizarea bugetului contestat în zadar de președinte, doar pentru campanie electorală; „(a fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună)” - adică (a fi) foarte bun, ca președintele la schi sau în vizite turistice; „a mânca o pâine albă” - adică a avea o situație materială bună, a o duce bine, cu 6 case, precum cel de la Cornu, din moșteniri de la mătușa Tamara, sau cel din Sibiu, doar din meditații.
„Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă”, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor, ca majoritatea alimentelor care vin mai mult de prin alte țări, dar nu la calitatea de pe acolo sau ca drogurile printre vipuri pe la Mamaia. „A mânca pâinea degeaba” - a fi nefolositor, precum Bot sau Dide din #rezist, care nu se știe de cine sunt plătiți. „A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva)” înseamnă a face cuiva rost de o slujbă, precum orice partid pentru lipitorii săi de afișe, care devin peste noapte consilieri prezidențiali, ministeriali, miniștri sau șefi de agenții..... Dar să vedem cum numesc alții nobila pâine.
a) în română pâine, în franceză pain, în portugheză pão, în catalană pa, în italiană pane, în spaniolă pan, în corsicană u pane, în galiciană pan (toate din latinul panis,  de origine necunoscută, explicat ca o derivație din proto-indo-europeanul *peh₂- - „a paște”, prin *pāstnis; de comparat cu pāstillus – „tort, pastilă” și cu supinul pāstum);
b) în engleză și frisiană bread, în vest-frisiană brea, în germană Brot, în luxemburgheză Brout, în frisiană Brad, în daneză și norvegiană brød, în neerlandeză brood, în scoțiană breid, în în suedeză bröd, în albaneză brydh, în idiș ברויט – broyt, în islandeză brauð, în galeză bara (pentru bread – din englezele evului mediu bred, breed, din vechiul englez brēad - „fragment, bucată, parte, miez",, din proto-germanicul *braudą „aliment copt, pâine dospită”, din proto-indo-europenele *bʰerw-, *bʰrew- - „a fierbe, a face mâncare" - vezi brew; o etimologie alternativă - bread derivă din proto-germanicele *braudaz, *brauþaz – „bucată ruptă, fragment”, din proto-indo-europeanul *bʰera- - „a împărți, a rupe”);
c) în galica scoțiană aran, în irlandeză arán (din vechiul irlandez arán, din proto-celticul *ar<<-akno>>);
d) în bulgară хляб - khlyab, cehă chléb, slovacă chlieb, poloneză chleb, estonă leib și în finlandeză leipä (ambele din proto-finicul *laipa, moștenit din proto-germanicul *hlaibaz), în macedoneană леб – leb, în rusă хлеб – khleb, în sârbă хлеб – hleb, în ucraineană хліб – khlib (din vechiul est-slavic хлѣбъ - xlěbŭ, din proto-slavicul *xlěbъ, din proto-germanicul *hlaibaz; de comparat cu goticul 𐌷𐌻𐌰𐌹𐍆𐍃 - hlaifs);
e) în croată și în slovenă kruh (din proto-slavicul *kruxъ. acesta din proto-indo-europeanul *krows-o-);
f) în albaneză bukë (ne cam interesează – este din proto-albanezul *bukā, moștenit din *bʰok „a arde”, legat de proto-indo-europeanul *bʰōg – „a coace”; posibil o derivare a verbului; și ca să ne distrăm, bukë e legat de frigianul βεκος - begos, „pâine”, ilirul *bagaron – „fierbinte”, armeanul բոց - boc, „flacără”, latinul vulgar focacius – „un fel de aluat copt”, ăsta din focus – „foc”, vechiul grec φώγω - phṓgō, „a coace” și vechiul englez bacan – „a coace”; o etimologie alternativă ar fi că derivă de la latinul bucca – „gură”, cu o dezvoltare semantică spre „mâncare”, bucate, cum zicem noi, românii, pregătite în bucătărie, că lingviștii noștri s-au cam ferit să dea etimologia acestei bucătării – „uf!”; bucătar al nostru vine de la bucată +‎ -ar, bucatele fiind pregătite de insul „chef”, vezi etimologia - din latinul vulgar *buccata, din latinul bucca – gură, din care formară și francezii bouchée, italienii boccata, portughezii și spaniolii bocado);
g) în letonă maize (din proto-balticul *maiž-, variantă a lui *miež- - de unde rezultă letonul mieži - „orz”, din proto-indo-europeanul *meyǵ-, probabil ramură din *h₂meh₁- - a tăia; a cosi”, modificat în *mey- cu adăugarea unui *ǵ - în proto-baltică *ž, în letonă z; iată că e cognat cu vechiul prusian mayse – „orz”, cu vechiul iranian *maiz-, „a semăna"; și în spaniolă există maíz);
h) în lituaniană duona (din proto-balto-slavicul *dōˀnāˀ, acesta din proto-indo-europeanul *dʰoHnéh₂);
i) în maghiară kenyér (colegii maghiari zic că etimologia e incertă; dar există un cuvânt udmurt кеньыр - kenʹyr, „șrot sau terci de ovăz”, acest popor numindu-se chud otyatskaya - чудь отяцкая, otiaci, wotiaci sau votiaci, noi le zicem udmur(z)i, vorbitorii de tătară numindu-i ar, cam de pe unde au plecat ungurii spre sud-vest și vest);
j) în turcă ekmek (din vechiul turcic etmek, acesta din proto-turcă),  în azeră çörək (cognat cu turcmenul çörek, ambele din turcicul otoman چورك‎ - çörek, „pâine rotundă”, din turcicul comun *čörek „o felie de pâine rotundă”; de comparat cu karakanidul جُرَكْ‎ - čörek, „o felie de pâine rotundă”);
k) în bască ogia (?);



Cuvântul „pâine” în diferite limbi

l) în malteză ħobż (din arabicul خُبْز‎ ḵubz, acesta din خَبَزَ - ḵabaza, „a coace”);
m) în greacă ψωμί – psomi (din grecul bizantin ψωμίν - psōmín, din ψωμίον - psōmíon, din vechiul grec ψωμός - psōmós, din verbul ψώω - psṓō, o formă alternativă al lui ψάω - psáō, „a atinge ușor, a freca”) , în gruzină პური - p’uri (din vechea gruzină, din vechiul grec πυρός - purós, „grâu”);
n) în armeană հաց - hats’ (din vechiul armean հաց - hacʿ);
o) în arabă خبز – khabaz (din rădăcina خ ب ز‎ - ḵ-b-z, „a coace”), în  ebraică לחם - lékhem  (din rădăcpna ל־ח־ם‎ - l-ḥ-m, legat de arabicul لَحْم‎ - laḥm, carne), în persană نان - nân  (din persanul evului mediu LHMA - nān, „pâine, aliment”, din proto-iranianianul *nagna);
p) în bengali রুটি - Ruṭi, în hindi रोटी – rotee, în punjabi ਰੋਟੀ - Rōṭī (din sanscritul रोटी - roṭī, „pâine”).
Spor la pâine, începând cu mâine!

(continuare)

Constantin NIŢU