Jocuri de cuvinte - chebap

 

Jocuri de cuvinte - chebap

Geografie lingvistică

Chebap (kebab)

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu)

Am scris despre tuci, tigaie, gulaș, tocană, aliment, dar am mâncat rar chebap sau kebab. Nu este altceva decât o friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. Noi românii pregătim așa și dobe de mistreț și chebapuri de căprioară.

„Ulița gâștei”, comuna Stâlpeni, județul Argeș, acum strada Primăriei, unde am mâncat prima dată kebab, neștiind că așa se numește

După dicționarele noastre, am moștenit cuvântul din cuvântul turcesc kebab sau kebap. De fapt l-am moștenit din cuvântgul turcesc otoman كباب (kebap), acesta din cuvântul arab كَبَاب (kabāb). Deci multe ne vin de la arabi!

Englezii îl numesc kebab și dau etimologia: from Arabic كَبَاب (kabāb), partly through Urdu, Persian and Turkish kebap.[1] Doublet of cevapi (din arabicul كَبَاب (kabāb), parțiasl prin kebap în urdu, persană și turcă. Dublet al lui cevapi).

    Kebab. shish kebab, șiș kebab pentru toată lumea

În câteva limbi se traduce prin:

albaneză: qebab m;

arabă: كَبَاب m (kabāb);

azeră: kabab;

belarusă: кеба́б m (kjebáb), шашлы́к m (šašlýk);

bulgară: кеба́пче n (kebápče), кеба́п m (kebáp);

cehă: kebab (cs) m;

daneză: kebab;

olandeză: kebab m;

estonă: kebab;

finlandeză: kebab;

franceză: kebab (fr) m, kebap (fr) m (rar), kébab (fr) m;

germană: Kebab (de) m, Kebap (de) m, Fleischspieß (de) m , Döner (de) m;

greacă: κεμπάπ (el) n (kempáp);

ebraică: כַּבָּבּ (he) m (kabáb), קַבָּבּ (he) m (kabáb);

maghiară: gírosz (hu), kebab (hu);

italiană: kebab (it) m;

letonă: kebabs m;

lituaniană: kebabas ;

norvegiană: kebab;

persană: کباب (fa) (kabâb);

poloneză: kebab (pl) m;

portugheză: kebab m, lanche grego m (Brazilia);

română: chebap, kebab n;

rusă: кеба́б m (kebáb), шашлы́к m (šašlýk);

sârbo-croată: ћѐва̄п m, кѐбаб m ражњићи m, ра̀жњић m, шишћевапи m, ćèvāp m, kèbab (sh) m, ražnjići m pl, ràžnjić m, šišćevapi m pl;

slovacă: kebab m;

slovenă: ražnjič m, kebab m;

spaniolă: kebab m;

suedeză: kebab;

turcă: kebap;

ucraineană: кеба́б m (kebáb), шашли́к m (šašlýk);

urdu: کباب m (kabāb).

Despre chebab sau kebab, friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești, au scris Camil Petrescu („Nicola, spune-i ce este chebapul turcesc.”) și Odobescu („Chebapuri de căprioară.”).

Șăineanu definea chebapul ca „friptură pe frigare preparată turcește (felii largi de berbece sunt înfirate pe o frigare și fripte pe cărbuni, apoi stropite cu sos de ceapă și de pătlăgele roșii)” Șăineanu, ed. VI (1929. Scriban scria în 1939: „chebáp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kebab și kebap; ngr. kebápi, bg. kebap). Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.” Scriban (1939).

Așadar, în bucătăria turcească, chebapul este carne de berbec sau de miel la frigare, la noi prin extensie orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare. Există șiș-kebab, frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare. Döner-kebabul constă din straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată.

Puteți citi ce au englezii, doar printr-un clic: badly packed kebab; chapli kebab; doner kebab; kafta kebab; kebab case; kebablike; remove kebab; seekh kebab; shami kebab; shish kebab; Wigan kebab etc.

În rețeaua internet www puteți găsi destule rețete de kebab din toată lumea. Noi vă prezentăm legenda bucătăriei turcești, kebabul, rețetă foarte ușoară pentru acasă a lui Refika pentru shish kebab (YouTube Refika's Kitchen: The Legend of Turkish Cuisine, Kebab | Very Easy, Homemade Shish Kebab Recipe). Bonus altă rețetă (DÖNER KEBAB), o rețetă germano-turcă. Doar cu clic!

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la chebap sau kebab, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor și la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, unde sunt oi și vite inclusiv pentru kebab, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și krbabul s-a mâncat!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști”! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Ce boală „capitalistă” pe țară! Nici cușme nu mai purtăm! Nu ne mai înbolnăvim iarna! Avem ierni blânde... Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html

Amatori sau nu de kebab sau orice carne friptă, să fiți iubiți!

CN, un vesperal

Jocuri de cuvinte - învățător

 

        Jocuri de cuvinte – învățător

 n       Geografie lingvistică

        Învățător

Toți avurăm un învățător sau învățătoare, adică acea persoană care ne-a predat cunoștințe și ne-a făcur educația civică în primele clase de școală. Fără educație sexuală! Cu manuale din care am învățat și cuvintele mamă și tată, și nu părinte 1 și părinte 2! Se numea în vechime și institutor. Așa se mai numește și o persoană care învață sau instruiește pe cineva, un inițiator, un autor sau propagator al unei doctrine, un îndrumător, sfătuitor, povățuitor.

Profesorului și învățătorului îi mai zicem și dascăl. Dascăl i se zicea în general unei persoane cultivate care activa și crea într-un anumit domeniu al cunoașterii, al culturii. Românii ortodocși îi zic dascăl, diac sau cantor și unui |cântăreț de strană în biserică. Cuvântul provine din cuvntul grec dascalon – δασχαλοῃ.

Ca etimologie, învățător e format din verbul a învăța + -ător, sufix. A învăța este moștenit din cuvântul latin vulgar *invitio, din *vitio, „mă obișnuiesc, mă familiarizez”, din cuvântul latin vitium, „viciu”. Îl puteți compara cu cuvintele aromâne anvets, nvets, anvitsari, istro-român ănmeţå, italian avvezzare, invezzare, spaniole avezar, vezar, portughez vezar, occitan envezar, francez vechi envoisier, albanez mësoj etc.

Și învățătorului i se mai spune în alte limbi:

 ācārya - ආචාර්ය în singaleză;

 achixanax în aleută;

 addhyāpakan‍ - അദ്ധ്യാപകന്‍ în malayalam. adhyāpak - अध्यापक în hindi, adhyāpak – ادھیاپاک, în urdu (din sanscritul adhyāpaka – अध्यापक);

 anvets, nvets, anvitsari în aromână;

 ănmeţå în istro-română;

 ʾästämari- አስተማሪ în amhară;

 athro, athrawes (din medievalele velșe athro, athrawon, „profesor”, din protocelticul *altrawū, „unchi-adoptiv”, din *aleti, „a hrăni”; rudă cu bretonul aotrou, „domn, lord, gentleman”), dysgwr (din dysgu, „a învăța”, +‎ -wr) în velșă;

âmuzgâr - آموزگار‎ în persană (din medievalul persan hmwckʾl (hammōzgār), echivalent cu آموز‎ +‎ گر‎);

bagš - багш în mongolă, bagş - багш, surhaç - сурһач în calmucă;

 báʼóltaʼí în navajo;

 ceptaŕ, wucabnik în sorbă;

 cikgu în malai;

 dascăl în română, dáskalos – δάσκαλος în greacă, didáskalos – διδάσκαλος în greacă veche;

 dge rgan - དགེ་རྒན în tibetană:

 enseignant în franceză, ensenyant în catalană, insegnante în italiană, inseniator în interlingva;

 fear-teagaisg, neach-teagaisg, muinear, tìdsear în galică scoțiană;

 gekinoo'amaaged în odzsibva;

 għalliem în malteză;

 giáo viên (教員) în vietnameză;

 guro în swahili, âguru - ഗുരു în malayalam, guru – गुरु în hindi, guru – गुरु în maratrhi, guru – गुरु în sanscrită, guru în indoneziană și în malai, gurutumā – ගුරුතුමා, guruvarayā - ගුරුවරයා în singaleză (din sanscritul guru- गुरु, din protoindoeuropeanul *gʷréh₂us);

 hca.ra, hca.rama. În burmai;

 ḥeχarχo - хьехархо în cecenă;

 instructor în interlingva, instruisto în eszperanto, instruktisto în ido;

 irakaslea în bască;

 învățător în română;

 jiàoshī - 教師, 教师, lǎoshī - 老師, 老师 în chineză;

 kaiwhakaako în maori;

 kelenner în bretonă, kennari în islandeză;

 khruu - ครู, aajaan – อาจารย์ în thai;

 khuu - ຄູ (, nāi khū - ນາຍຄ, ’ā chān - ອາຈານ în laoțiană;

 koncsikávélész în țigănească;

 kruupngriən - គ្រូបង្រៀន, kruu - គ្រូ în kmeră;

 kumu în hawaiiană;

 lærer în daneză și în norvegiană, lærari în feroeză, learaar în frizonă, lärare în suedeză, leerkracht în olandeză (din leren, „ta învăța”, +‎ krach,t „forță, angajat”), Lehrer în germană, leraar în olandeză;

 maestro în interlingva și în ladino, maestru în asturiană, master, schoolmaster în engleză,schoolmeester în olandeză, magister în interlingva și în latină [toate în final din latinul magister. „șef, profesor, lider”, din vechiul latin magester, din protoindoeuropeanul *méǵh₂s, ca în magnus, „mare”, + -ester/-ister (comparați cu minister, „servitor”)];

 māhita kura în maori;

 mamosta - مامۆستا‎ în kurdă;

 melûm în kurdă, mo'allem - آموزاننده‎,‎ معلم în persană, mu'allim – معلم, în urdu, muallim - муаллим în tadjică muallim în turcă și în tătară crimeană, muealam – معلم în arabă, müəllim în azeră, mugalim - мугалим în chirghiză, muğalim - мұғалім în cazahă, mugallym în turcmenă (toate din arabicul‎ muʿallim – مُعَلِّم, „învățător”, din participiul activ al verbului ‎ ʿallama - عَلَّمَ, „a învăța”, din rădăcina‎ ʿ-l-m - ع ل م);

 mësues ‎în albaneză (din mësoj, „a învăța”, +‎ -es; mësoj din vechile albaneze mpson, ëmpson, din protoalbanezul *imbitjɔnit, moștenit din latinul vulgar *invitiō, *invitiāre, din *vitiō, din latinul vitium, „viciu”; comparați cu formarea cuvântului român „a învăța”!);

 mokytojas, dėstytojas în lituaniană;

 moré-מוה în ebraică;

 múinteoir în irlandeză;

 muskar în zazaki

 mwalimu, maalim în sorbă;

 mwarimo în kikuiu;

 nastáŭnik - настаўнік în bielorusă, nastavnik - наставник în sârbocroată, macedoneană și în rusă, nastavnik în croată (din nastav- - настав- + -nik - -ник);

 nauczyciel în poloneză (din protoslavicul *naučiteľь, echivalent cu nauczyć, „a învăța”, +‎ -ciel; nauczyć din na- +‎ uczyć, „a învăța”, din protoslavicul *učiti, „a învăța”);

 o'qituvchi în uzbecă, oqıtwşı - оқытушы în cazahă, uqıtuçı – укытучы în tătară, uqïtïwsï – уҡытыусы în bașchiră (din oqıtw – оқыту, „a învăța”, +‎ -şı - -шы; cognate cu turcicul okutucu, „învățare, instruire” etc.);

 öğretmen în turcă (din öğretmek, „a învăța”);

onderwijzer în olandeză (din medievalul olandez onderwiser, echivalent cu onderwijzen +‎ -er), onderwyser în afrikaans (din olandeză);

 õpetaja în estonă (din õpetama, „a învăța”, +‎ -ja), opettaja în finlandeză (din opettaa, „a învăța”, +‎ -ja);

 p’ropesori - პროფესორი în gruzină, prófesor – професор în macedoneană, profesor în asturiană, croată, română și spaniolă, professeur în franceză și în valonă, professor în interlingva, ladino și portugheză, prufessore în corsicană (toate, pe diferite căi, din latinescul professor, „învățător, profesor”, din professus, „profesat, declarat, oromis”, paericipiu pasiv al lui profiteor, „profesez, practic, ...”);

 pengajar în indoneziană;

 prédavač – предавач în macedoneană, prepodavatel - преподавател în bulgară, prepodavatelʹ - преподаватель în rusă (din prepodavátʹ – преподава́ть, „a învăța, a preda”, + -telʹ - -тель);

 sensei - 先生 (せんせい), kyōshi - 教師 (きょうし,) în japoneză,

 seonsaeng - 선생 (先生), seonsaengnim - 선생님 în coreană;

 shikkhôk – শিক্ষক în bengali, śikṣak – शिक्षक în hindi, śikṣak - शिक्षक în nepaleză, śikṣaka - शिक्षक în marathi (din sanscritul śikṣaka – शिक्षक, „învățător, guru”);

 skolotājs în letonă (din skolot, „a instrui”, +‎ -ājs);

 tanár în maghiară (din aceeași rădăcină ca tanít, „a învăța”, +‎ -ár);

 teacher (din medievalul englez techere, echivalent cu teach, „a învăța”, +‎ -er), schoolteacher în engleză;

 ṭīcar - ٹیچر în urdu, ṭīcara - टीचर în marathi, titjhere în soto, țīcar – टीचर în hindi;

 učitel – учител în bulgară și în macedoneană, učitel în cehă, učiteľ în slovacă, učitelʹ – учитель în rusă, učitelj – учитељ în sârbo-croată, učitelj în croată și în slovenă, učiteljice în bosniacă, učýtelʹ - учитель, včýtelʹ - вчитель în ucraineană (din učítʹ - учи́ть, „a învăța”, +‎ -telʹ - -тель, „-or”);

 upādhyāyuḍu – ఉపాధ్యాయుడు în telugu;

uqïtïwsï - уҡытыусы în bașchiră, uqıtuçı - укытучы în tătară (vezi mai sus o'qituvchi);

 urgedici - ӱргедигчи în sor;

 usucʿičʿ - ուսուցիչ, dasatu - դասատու în armeană;

 vaspitac - васпитач în sârbocroată, vospítuvač – воспитувач în macedoneană;

 vykladáč - викладач în ucraineană (din vykladáty - виклада́ти, „a se întinde, a preda”, +‎ -ač - -ач);

 vyxavalʹnik - выхавальнік, vyxavácjelʹ - выхава́цель în bielorusă;

 xikhok - শিক্ষক în assameză;

 yachachiq în keciua;

 ynseyder în manx (din ynsee, „a învăța, a instrui, a educa”, +‎ -eyder).

        Învățătorul în carte și în viață

La noi era destul de clar ce este învățătorul, dar a trebuit să ne aliniem standardelor internaționale. La nivel internațional a fost adoptată Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor – ISCO 08, la care a aderat și România, în baza Hotărârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepția generală a informatizării în România, materializate prin Ordinul Comun nr. 1.832/856/2011 din 6 iulie 2011 privind aprobarea Clasificării ocupațiilor din România. Conform acestei clasificări, ocupația de învățător avea codul 234102, fiind încadrată în grupa 2341 Profesori în învățământul primar.

„Drumul pe care sunt chemați să meargă învățătorii – și, în general, intelectualii devotați poporului – este drumul participării active la făurirea acestei vieți fericite pe care ne-o aduce construirea socialismului în patria noastră.” (GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV.). Politică!

„Învățătorii și profesorii au sarcina nobilă de a face să crească în fiecare elev setea de cunoștințe, pasiunea pentru învățătură.” (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658). Politică!

Sadoveanu, dat cu conducerea comunistă a țării, a scris romanul Mitrea Cocor, în care a pomenit și de învățător („Mă simt nefericit, mărturisea într-o seară Mitrea Cocor fierarului... căci am rămas fără învățător, cu tăblița și abecedarul ca niște frați muți, de la care nu pot afla nimic.”).

S-a recunoscut mereu, în toate orânduirile o persoană care dă învățătură, care învață sau instruiește copiii țării, acest maestru, preceptor, dascăl de care amintea și Negruzzi („Învățătorul este pentru un tânăr aceea ce este și grădinarul pentru pom.”).

Despre ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU DE ALTĂDATĂ a scris Teodor Epure la 9 iun. 2020.

ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU DE ALTĂDATĂ

Învăţătorul nostru de altădată

cu faţa luminată,

cu trupul frumos,

cu chipul luminos,

privire blajină şi pură,

prin vremuri grele ale vieţii a trecut

în plasa de lumină a soarelui s-a pierdut.

Din ochi ne dirija,

niciodată nu obosea

şi de toate ne învăţa:

scrisul, cititul, socotitul, cântul, istoria,

lucru manual.purtarea bună.

Scrisul,trebuia să fie clar,

rotund, caligrafic, ordonat,

şi uşor într-o parte aplecat,

ca firele de grâu îndoite într-un lan

izvorâte din sudoarea frunţii de ţăran.

Cititul, mai ales cel cu voce tare,

era o datorie de onoare

dar şi acela în gând

cerea limpezime,

urcuşuri şi coborâşuri line,

poticniri la punct voite,

sforţări dătătoare de nuanţe la virgule.

Fiecare pagină nouă de citire

era o adevărată desţelinire

în pământul bun şi curat,

generos şi bogat în frumuseţi şi tezaure nepieritoare

ale limbii române.

Socotitul,avea nevoie de forţă

de claritatea minţii , de gândire şi strălucire.

Cântul,cerea o participare a întregii fiinţe.

Istoria,nu era altceva

decât dorinţa de a păstra glia strămoşească.

La lucru manual ne învăţa

cum să împletim din paie lucioase,

pălării uşoare şi răcoroase

care ne apăra,

de soarele ce se rostogolea,

în copilăria noastră ca o roată de foc.

La îndeletniciri agricole ne învăţa:

altoitul, săditul pomilor, grădinăritul.

Pentru o înmulţire greşită,

o adunare pripită,

domnul nostru nu ne mustra,

de la capăt ne lua

şi ne arăta

cu înţelegere şi răbdare

cum şi unde am greşit.

Dacă nu am dat bună ziua

oamenilor din sat

grozav ne mustra.

Dacă am minţit,ori am furat

un creion colorat

era foarte supărat

iar buna purtare era pentru fiecare

cea mai importantă materie din şcoală.

Acesta a fost nu numai învăţătorul nostru

ci şi învăţătorul lui Creangă,

Sadoveanu şi Tudor Vianu

numai numele diferă în rest totul e la fel:

bunătate, modestie, pricepere, cinste, sacrificiu.

Citiți și Domnul Vucea, o nuvelă scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. A apărut în volumul de nuvele Paraziții din 1892-1893. În 1867, Delavrancea a studiat în clasa a V-a la Școala Domnească de la Maidanul Dulapului unde l-a cunoscut pe Ion Creangă - acesta va fi prototipul domnului învățător Creangă din viitoarea sa scriere literară.

Dedic cele de mai sus învățătorilor mei, soții Oprea Popescu, care îndruma copiii din clasele întâi și a doua într-o singură încăpere în acelaș timp, dând de scris pe tăbliță unei clase în timp ce discuta cu cealaltă, și Oprea Eccaterina, care ne îndruma în clasele a treia și a patra. Se întâmpla la școala prmară din comuna Livezeni, județul Mușcel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș. Odihnească-se în pace cei doi, utili întregului sat!

Jocuri de cuvinte - boală

 

        Jocuri de cuvinte - boală

        Geografie lingvistică

        Boală

        Motto: „Trece lebăda pe ape,/ Ître trestii să se culce!” (Somnoroase păsărele, de Mihai Eminescu)

După o anumită vârstă trebuie să te gândești și la cuvântul boală. Când am scris despre inimă, despre ficat, despre sânge¹, despre aliment etc, am pomenit și de unele boli. O boală, la om și la animale, este o modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug.

Cuvântul a fost scris prima dată în română în Tetraevanghelicul din 1574, fiind moștenit din vechiul slavonic bisericesc bolĭ - болъ, moștenit din proto-slavicul *bolь. Comparați-l cu sârbo-croatul bol – бо̑л, care este cognat sau rudă cu bulgărescul бо́лка (bólka), rusescul боль (bolʹ) etc.

În câteva limbi se traduce prin:

engleză: disease, sickness, illness;

afrikaans: siekte;

albaneză: sëmundje f, lëngatë;

asturiană: enfermedá;

azeră: xəstəlik;

belarusă: хваро́ба (xvaróba), захво́рванне n (zaxvórvannje), нездаро́ўе n (njezdaróŭje), хво́расць f (xvórascʹ), няду́жасць f (njadúžascʹ), не́мач f (njémač);

bulgară: бо́лест (bg) f (bólest), заболя́ване (bg) n (zaboljávane);

catalană: malaltia;

cehă: nemoc (cs) f, choroba (cs) f;

daneză: sygdom;

olandeză: ziekte (nl) f;

estonă: haigus (et), tõbi (et);

finlandeză: tauti (fi), sairaus (fi);

franceză: maladie (fr) f, mal (fr) m;

germană: Krankheit (de) f, (infecțioasă) Infektionskrankheit (de) f, Seuche (de) f (arhaic);

ebraică: מַחֲלָה (he) f (makhalá);

maghiară: betegség (hu), kór (hu);

irlandeză: galar (ga) m, aicíd f;

italiană: malattia (it) f, malanno (it), disturbo (it), morbo (it);

latină: morbus (la) m, aegror m, infirmitas f, languor m;

letonă: slimība (lv) f, liga (lv) f;

lituaniană: liga (lt) f, susirgimas m;

norvegiană:

Bokmål: sykdom (no) m, sjukdom (no) m;

poloneză: choroba (pl) f;

portugheză: doença (pt) f;

română: boală (ro) f, maladie (ro) f, beteșug n;

rusă: боле́знь (ru) f (boléznʹ), заболева́ние (ru) n (zabolevánije), неду́г (ru) m (nedúg), хворь (ru) f (xvorʹ), не́мочь (ru) f (némočʹ), нездоро́вье (ru) n (nezdoróvʹje), sârbo-croată: бо̏ле̄ст f, оболење n, bȍlēst (sh) f, obolenje n;

slovacă: nemoc f, choroba (sk) f;

slovenă: bolezen (sl) f;

spaniolă: enfermedad (es) f, dolencia (es) f;

suedeză: sjukdom (sv);

turcă: hastalık (tr), sayrılık (tr);

ucraineană: хворо́ба (uk) f (xvoróba), захво́рювання (uk) n (zaxvórjuvannja), нездоро́в'я n (nezdoróvʺja), неду́га f (nedúha), не́міч f (némič), не́мощі f pl (némošči);

velșă: clefyd, afiechyd (cy).

Iată că modificare organică (sau funcțională) a echilibrului organismului se mai numește și afecțiune, maladie, (regional) betejală, (popular) beteșug. Boala intră în cuvinte compuse sau expresii.

Cuvinte compuse sunt: boala somnului (boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe); boala papagalilor sau psitacoză; boala copiilor – epilepsie; boală lungă (sau mare) - febră tifoidă; boală seacă - tuberculoză pulmonară; boală de zahăr – diabet: boală câinească; boală infecțioasă.

Mai există boala plantei, boala vinului etc., o modificare organică, patologică sau biochimică. Boală sau gloabă poate fi un epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. Familiar boală este un capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). Mai sunt boală câ(i)nească, boalala-cerbului – tetanos boală-de-gură-și-de-picioare sau febră aftoasă, boală-de-lună sau somnambulism, boală-împărătească sau melancolie, boalala-înălțimilor sau munților, adică rău de înălțime.

Unii știu de boală-lumească sau boală venerică, boală-lungă, boală-mare, rea sau (învechit) rusească, adică febră tifoidă, boala-rea sau diaree, boală-roșie sau anemie pernicioasă, boala-turcilor sau ciumă, boala-vacilor sau a vitelor sau pesta bovină etc.

„A băga pe cineva în (toate) boale(le)” înseamnă a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. Politicienii ne cam bagă în tote boalele! „A avea boală pe cineva” înseamnă a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva, ca noii pe politicienii ce ne tot trag în piept.

„A face cuiva bola” îneamnă a necăji pe cineva până se îmbolnăvește. Ciucă, Ciucă! Ciolacu, Olguța! „A avea boală la cineva” înseamnă a plăcea mult pe cineva, cam cum își plac politicienii consilierele și secretarele tinere.

Și scriitorii au scris despre boală, afecțiune, betegeală, beteșug sau maladie. S-a remarcat Creangă („Și-l grijește așa de bine, că peste câteva zile îl scoate din boală.”), Negruzzi („Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare.”), chiar și Scînteia, organul de presă al PCR („Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului.”). De presa de azi știți cum o găină capitalistă naște pui vii!

Despre beteșug (împrumutat din magh. Betegség. din beteg, „bolnav, beteag”, +‎ -ség, „sufix de formare a substantivelor”) au scris V.M. Galan („Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape.”), Ion Pas („Cunoșteau după dinți gloaba. Îi găseau beteșugul dintr-o ochire.”), Calistrat Hohaș („Un om în puterea vârstei, frumos în puterea cuvântului, voinic, fără nici un beteșug.”), Zaharia Stancu ca defect tehnic la calea ferată („Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lângă linie, scoate cheia, strânge șurubul slab.”) și alții.

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor și la rachetele Mistral, ci la boala politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști”! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Ce boală „capitalistă” pe țară! Nici cușme nu mai purtăm! Nu ne mai înbolnăvim iarna! Avem ierni blânde... Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html

Bolnavi de oarece, sănătate! Să fiți iubiți! Dacă nu puteți dormi, luați melatonină (1-10 mg doza)!

CN, un vesperal

Jocuri de cuvinte - școală

 

        Jocuri de cuvinte - școală

        Geografie lingvistică

        Școală

        Motto: „Ai carte, ai parte!” (e vorba de cartea funciară, nu de abecedar)

Mulți au iubit școala, mulți au urât-o. Acum ceva timp, în pandemie, multor elevi, părinți și profesori le lipseau asctivitățile școlare. Din MDA2 (2010) aflăm că școala este o „instituție de învățământ public, mai ales elementar și mediu”, o „organizare a procesului de instruire și de educare în școli”, „totalitatea instituțiilor de învățământ”, „clădirea în care își are sediul o instituție de învățământ public”, „totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o instituție de învățământ”, „studiu într-o școală”, „sumă de cunoștințe dobândite într-o școală” și tot așa.

La noi provine din vechiul cuvânt slavon șkola – школа, din cuvântul latin schola, acesta din vechiul grec skholḗ - σχολή.

        În diferite limbi școlii i se spune:

❁ atuarfik în groenlandeză;

❁ baḍi - బడి în telugu;

❁ bet sefer - בֵּית סֵפֶר‏‎ în ebraică;

❁ bidjalyô, bidyālaẏa বিদ্যালয় în bengaleză, bidẏāḷaẏa - ବିଦ୍ୟାଳୟ în odia, biiddaloy - বিদ্যালয় în assameză;

❁ birdăgaṛ - ᱵᱤᱨᱫᱟᱹᱜᱟᱲ în santali;

❁ colégio în portugheză, collège în franceză, collegium în latină, colexio în galiciană (și noi numim colegii unele licee);

❁ dabistan, dibistan în kurdă;

❁ dprocʿ - դպրոց în armeană;

❁ dugsi în somaleză;

❁ école în franceză și în occitană, escòla în occitană, escola în catalană, portugheză și galiciană, escuela în spaniolă și în asturiană, eskola, ikastola, ikastetxe în bască, eskuulaq în yup'ik, eskuwelahan tagalogă, isciola f, iscola, scola în sardă, iskola în maghiară, iskōlaya - ඉස්කෝලය în singaleză, iskul - इस्कुल în nepaleză, iskulá în țigănească, iskūlu - اِسڪوُلُ‏‎ în sindhi, lekòl în haitiană creolă;

❁ etéyelo în lingala;

❁ fêrgeh - قوتابخانه‏‎ în kurdă;

❁ gakkō - がっこう în japoneză;

❁ gimnaziu în română;

❁ hakgyo - 학교 în coreeană;

❁ hŏk-hâu - 學校, 学校 în chineză min dong, ho̍k-káu - 學校, 学校 în chineză hakka;

❁ hoong hian - ໂຮງຮຽນ în laoțiană;

❁ ikastetxea în bască;

❁ jul, donajul în volapuk;

❁ jungdeunghakgyo - 중등학교(中等學校) în coreană;

❁ kool în estonă, koulu în finlandeză;

❁ kura, wharekura în maori;

❁ kyaung: - ကျောင်း în burma;

❁ liceu în română;

❁ lernejo în esperanto;

❁ lūdus în latină;

❁ madhrashtā, madhrashto - ܡܕܪܫܬܐ‏‎ în aramaică, madrása - مدرسة‏‎ în arabă, madrasā - مدرسہ‏‎ în urdu, madrasā - मद्रसा în hindi, madrasā - ਮਦਰੱਸਾ în pandsabi, madrese - مدرسه‏‎ în persană, medrese - مدرسة în arabă;

❁ maktab - мактаб în tadjică, maktab în malai și în uzbecă, mäktäp - мәктәп în bașchiră, mäqtäbe - мәктәбе în tătară, mekdep în turcmenă, mekteb - مکتب‏‎ în paștună, maktab - مکتب‎‎ în urdu, mekteb - مهکتهب‏‎ în kurdă, məktəb în azeră, mektep - мектеп în cazahă și în chirchiză, mektep - مەكتەپ‏‎ în uigură, mektep în turcă și în tătară crimeeană, mektev în zazachi, məktəb în azeră, mәktәp - мәктәп în tătară;

❁ mokykla în lituaniană, muokīkla în samogitiană;

❁ niśāḷ - નિશાળ în gudjarati;

❁ okul în turcă;

❁ óltaʼ în navajo;

❁ paaralan în tagalogă;

❁ paḷḷi - பள்ளி, pāṭacālai - பாடசாலை în tamilă;

❁ pāsæla - පාසැල în singaleză;

❁ pāṭhasālā în păli, pāṭhaśālā - পাঠশালা în assameză, pāṭhaśāla – పాఠశాల în telugu;

❁ porhaxali - পঢ়াশালি în assameză;

❁ ṗx̍ārṭā - апхьарта în abhază;

❁ rohng rian - โรงเรียน în thai;

❁ saalaa rien - សាលារៀន în kmeră;

❁ sakola în sundaneză;

❁ śāḷā - शाळा în marati, śāle - ಶಾಲೆ în kannada;

❁ satorxali - ছাতৰশালি în assameză;

❁ schoill în manx, schola în interlingua și în latină, scholeío, skolío - σχολείο în greacă, school în olandeză, school în engleză, schoul în luxemburgheză, Schule în germană, scoil în irlandeză, scōl în vechea engleză, scola în napolitană, scoła f, scola în valenciană, scola f, scoula în romanșă, scöla în lombardă, scola în siciliană, scole în valonă, scuele în friuliană, sculie f, sculii în aromână (care nu puteau să le ia de la slavi), scuola în italiană, sekolah în indoneziană și în malai, sekolo în soto, sgoil în galică, shkollë în albaneză, shule - שולע‏‎ f, shul שול‏‎ în idiș, shule în suaheli, skol în bretonă, sk’ola - скъола în osetiană, sḳola - სკოლა în gruzină, škola în bosniacă, cehă, croată, slovacă și slovenă, skola în letonă, suedeză și malteză, skole în daneză și în norvegiană, skóli în islandeză, skolo în ido, skool în africană, skuil, schuil în galică scoțiană, skūl - سکول‏‎ m, iskūl - اسکول‏‎ în urdu, skūl - स्कूल în hindi, skūl - ਸਕੂਲ în pandsabi, skule norvegiană nynorsk, skúli în feroeză, szkoła în poloneză, škola - школа în bielorusă, bulgară, cecenă, macedoneană, rusă, sârbo-croată și ucraineană, škola - школа în, škul - шкул în ciuvașă, šola în slovenă šula în sorabă, şcoală în română;

❁ slab grwa - སླབ་གྲྭ། în tibetană;

❁ suku în eve, sukúlu în lingala;

❁ surguulʹ - сургууль în mongoleză;

❁ tomo sona în tok pisină;

❁ trường, trường học în vietnameză;

❁ učílište - училище în bulgară, učílišče - училище i rusă, učilište -în училиште în macedoneană, uçilişşe în turcmenă;

❁ vidyālay - विद्यालय în hindi și în gudjarati, vidyālaya - विद्यालय în sanscrită, vidyālaya - ವಿದ್ಯಾಲಯ în kannada, vidyālayaṃ - విద్యాలయం în telugu, vidyālayaṃ - വിദ്യാലയം în malaieziană;

xowanjai - ښوونځی‎ în paștună;

❁ xuéxiào - 学校 učilište, xüəxi͡o - щүәщё učilište dungan;

❁ yachay wasi în queciua;

❁ yatiña uta în aimară;

❁ ysgol în velșă;

❁ һurguuli - һургуули în buriată.

        Școala în carte și în arte

        Motto: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara.” (Spiru Haret)

Nu degeaba am început cu citatul lui Spiru C.Haret (1851 – 1912), matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.

Potrivit reformelor sale, au fost construite școli în toate satele României, școli desființate în capitalismul de cumetrie sub conducerea pereședintelui Băsescu Traian, zis Petrov, chipurile pentru „centralizare”. În loc să le modernizeze pe cele existente, a făcut ca puștii să meargă 7-10 km și chiar mai mult, inclusiv pe drumuri de câmp și prin păduri... Și ăsta are tupeul să conducă mereu, dar de vină sunt românii iubitori de manele care îl votau!

        Școala la finlandezi

Elevul finlandez, un adolescent normal, termină primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă si citind o carte pe săptâmână. La școală copiii merg cu autobuzul urban, care trece din 5 în 5 minute, și are stație la poarta școlii. Costul biletului este subventionat de catre municipalitate (nu exista autobuze școlare). Finlandezii încearcă sa-i facă pe fiii lor să fie independenti de mici.  Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.

Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.  Niciun muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri. - Orele sunt de 45 de minute.

Finlandezii mizează pe studiile de limbă materna, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune in toată țara. Restul îl alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si mai ales, foarte participative. În interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat în folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.  Scoala este publica si bineinteles gratuita, dar cu instalații demne de un colegiu "scump" din Spania.  

Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă, cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante Fiecare doi elevi au câte un calculator.  O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri... O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru si o sală de mese cu autoservire.

Cărțile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit. - Mâncare caldă, nutritivă și gratuită.  Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii.  Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv și cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apă sau lapte.

Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Dacă orele se prelungesc până după amiaza, școala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic.

 Nu există delincvență, străzile sunt sigure.  Când se lasa seara, Saili si fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.

Cina si sauna (de 3 ori pe săptămână), sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele si nevoile lor. Dar în aceeași măsură, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun. Temele si la culcare.  Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă. Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia așteaptă sî se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză. Pentru Saili, școala este ca un serviciu.

Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă.

Educația fiecărui copil, costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universitati. Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre. Studentii platesc doar cartile si mincarea (2,50 euro la restaurantul facultății). Statul îi ajută să se emancipeze, dându-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu. Elevii au un respect total față de profesori si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.

Nu poarta uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect imbracati si pieptanati Într-o scoala din centrul capitalei - Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.  Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt. - Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: „Când îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor". Nu exista repetenti, desi nu exista decât o singura oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv ca viata insasi nu se trăiește decit o singura data".

 Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea in anul următor este automata. „Ziua de lucru " a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 15.  Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.  Se stimuleaza rationamentul critic, inaintea memorizarii mecanice.

Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca o data, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.

Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo: chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit si fara sa clipeasca, imi raspunde " da."  Dar exista un secret - pe la anul 1600 s-a legiferat:

 Cine nu stie sa scrie si sa citeasca, nu are voie sa faca copii!!!

  Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti! Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament!!!

        Școala în Japonia

Dacă am vorbit despre Finlanda, multe de acolo aflându-le din activitățile de profesor vizitator în Suedia și schimbul de informații cu colega din Helsinki. Este cazul să scriem pe scurt despre Japonia, expert aici fiind prietenul amiral în retragere Bill, care conduce acum un birou în Tokyo.

Așadar, ce se intâmplă in Japonia....., pe când noi „scutim” copiii de educația prin muncă, ceea ce nu face nora noastră belgiancă, Isabelle, cu nepoata Amelie!

Nepoata Amelie în grădină

Din clasa întâi până în a 6-a se predă o materie „drumul despre bunul simț”, din care elevii învață comportamentul civilizat și manierele de bun simț! Nu rămâne nici un elev repetent din clasa întâi până la clasa a VII-a, fiindcă scopul este educația și implantarea principiilor și nicidecum stocarea informațiilor!

Japonezii, cu toate că sunt considerați printre cei mai bogați oameni din lume, nu angajează femei de casă sau dădace pentru creșterea copiilor, părinții fiind primii răspunzători de educația copiilor! Elevii japonezi fac zilnic curat în școlile lor, timp de 15 minute, împreună cu cei care-i monitorizează, educatori, învățători sau profesori, lucru ce a determinat apariția unei generații modeste și atente la fenomenul curățenie și igienă!

Fiecare elev japonez are tot timpul la el periuța de dinți și își spală dinții după ce mănâncă și în acest mod învață de mic cum să se păstreze igienic! Ce facem noi, cu wc-urile în curte și fără apă! Profesorii mănâncă cu 30 de minute înaintea elevilor, ca să fie siguri ca mâncarea este bună și nu este alterată, fiindcă elevul este considerat viitorul țării și trebuie protejat! La noi, în unitățile militare, primul căruia i se ducea mâncarea „de la trupă”, nu de la popota ofițerilor, era comandantul unității.

Noi ne credem superiori femeilor de serviciu și gunoierilor. Dar gunoierii nu și-au încetat lucrul pe pandemie. Gunoierul în Japonia este cunoscut sub numele de „inginer sanitar” și are un salariu de 5000 – 8000 $. Pentru a ocupa acest post candidatul trebuie să treacă proba scrisă și orală! Pe când la noi sună telefoanele în draci, chiar și la operă și la teatru, la japonezi este interzisă utilizarea mobilului în trenuri, restaurante și locurile publice cu spații închise, mobilul trebuind să fie setat pe modul „bun simț” (常識), care la ei este foarte important! Cum nouă nu trebuie să ne lipsească nimic de sărbători sau în weekend, la japonezi, dacă te duci la un restaurant cu bufet suedez vei vedea ca fiecare pune în farfuria lui atât cât ii trebuie, nu fac risipă, nici nu lasă resturi de mâncare în farfurii! Și uite de aia îți poți potrivi ceasul la ei după mersul trenurilor, deoarece media de întârziere la trenuri pe an este de doar 7 secunde!!! Bineînțeles că e vorba de trenurile alea moderne despre care am scris și noi (vezi „Jocuri de cuvinte – tren”).

        Familia este prima școală

        Motto: „Probabil că cel mai mare serviciu social pe care îl poate face cineva ţării sale şi umanităţii este să alcătuiască o familie.” (George Bernard Shaw)

Familia, mai ales aia tradițională, pe care nu ați vrut-o, este prima școală, până ce copilul devine major. O importanță aparte o au „cei 7 ani de acasă”, în care se formează modelul de comportament in familie și societate. Educarea copiilor o fac părinții și bunicii. Cum să devină copilul om? Cel mai bine ne spune un proverb chinezesc: „Dacă există lumină în suflet, Omul va fi frumos. Dacă există frumuseţe în om, Este armonie în casă. Dacă în casă este armonie, Va fi ordine în ţară. Dacă în ţară este ordine Atunci va fi pace în lume.”

3. DESPRE CURAJ

„Deci credeţi că sunt curajoasă?” întrebă ea. „Da, cred” „Poate că sunt. Dar asta datorită unor profesori sufletişti. O să vă povestesc despre unul dintre ei. Cu mulţi ani în urmă, când lucram ca voluntară la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetiţă, Lisa, care suferea de o boală rară şi gravă. Singura ei şansă de vindecare părea a fi o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei de cinci ani, care supravieţuise într-un mod miraculos aceleiaşi boli şi reuşise să-şi dezvolte anticorpi împotriva acelei maladii. Doctorul i-a explicat situaţia frăţiorului ei mai mic, şi l-a întrebat dacă vrea să-i doneze sânge surorii lui mai mari. L-am văzut atunci că ezită puţin, după care, a tras aer în piept şi a spus: „Da, o să-i dau sânge dacă asta o va salva pe Lisa”.

În timp ce se efectua transfuzia, el stătea întins în pat lângă sora sa şi zâmbea, aşa cum făceam şi noi toţi, văzând cum fetiţei îi revenea culoarea în obraji. Dintr-o dată însă, chipul lui păli, şi zâmbetul îi pieri de pe buze. Îşi ridică ochii către doctor şi-l întrebă cu o voce tremurândă, „De acum încep să mor?”.

Fiind micuţ, băieţelul înţelesese greşit; el credea că o să trebuiască să-i dea tot sângele surorii lui.

„Da, am învăţat ce e curajul,” adăugă ea, „pentru că am avut profesori sufletişti”. Dan Millman.

COPIII ÎNVAŢĂ DIN FELUL ÎN CARE TRĂIESC

Dacă copiii sunt crescuţi cu critici, ei învaţă să condamne.

Dacă copiii trăiesc în ostilitate, ei învaţă să se bată.

Dacă copiii trăiesc în teamă, ei învaţă să fie temători.

Dacă copiii trăiesc în milă, ei învaţă să se autocompătimească.

Dacă copiii trăiesc în ridicol, ei învaţă să fie sfioşi.

Dacă copiii trăiesc în gelozie, ei învaţă ce e invidia.

Dacă copiii trăiesc în ruşine, ei învaţă să se simtă vinovaţi.

Dacă copiii trăiesc în toleranţă, ei învaţă să fie răbdători.

Dacă copiii trăiesc în încurajare, ei învaţă să fie încrezători.

Dacă copiii trăiesc în apreciere, ei învaţă să aprecieze.

Dacă copiii trăiesc în aprobare, ei învaţă să se placă pe ei înşişi.

Dacă copiii trăiesc în acceptare, ei învaţă să găsească dragostea în lume.

Dacă copiii trăiesc în recunoaştere, ei învaţă să aibă un ţel.

Dacă copiii trăiesc în generozitate ei învaţă să fie generoşi.

Dacă copiii trăiesc în cinste şi dreptate, ei învaţă ce înseamnă adevărul şi justiţia.

Dacă copiii trăiesc în siguranţă, ei învaţă să capete încredere în sine şi în cei din jurul lor.

Dacă copiii trăiesc în prietenie, ei învaţă că lumea este un loc frumos în care poţi trăi.

Dacă copiii trăiesc cu seninătate, ei învaţă să aibă mintea împăcată.

În ce trăiesc copiii dumneavoastră?

Dorothy L. Nolte

REGULI DE AUR PENTRU A DEVENI O FIINŢĂ UMANA

1. Veţi primi un corp. Vă place sau nu vă place, va fi al vostru pentru întreaga viaţă.

2. Veţi învăţa lecţii. Sunteţi înscrişi la o şcoală cu informaţii non-stop numită Viaţă. În fiecare zi la această şcoală veţi avea ocazia să învăţaţi câte o lecţie. S-ar putea să vă placă lecţiile, sau s-ar putea să le consideraţi irelevante şi prosteşti.

3. Nu există greşeli, numai lecţii. Dezvoltarea este un proces de încercări şi nereuşite: experimentare. Experimentele „ratate” fac parte din acest proces, tot aşa cum fac parte şi experimentele „reuşite”.

4. O lecţie se repetă până când se învaţă. O lecţie va fi prezentată sub mai multe forme până când o veţi învăţa. Numai după ce aţi învăţat-o puteţi trece la altă lecţie.

5. Procesul de învăţare nu se termină niciodată. Nu există moment al vieţii care să nu conţină o lecţie. Dacă sunteţi viu, atunci aceste lecţii trebuie învăţate.

6. „Acolo” nu este mai bun decât „aici”. Când un „acolo” personal devine un „aici”, veţi obţine pur şi simplu un alt „acolo” care va arăta din nou mai bine decât „aici”.

7. Alţii sunt doar imaginea voastră în oglindă. Nu poţi iubi sau urî ceva la cineva decât dacă această persoană reflectă ceva ce voi iubiţi sau urâţi la voi înşivă.

8. Ce faci cu viaţa ta depinde numai de tine. Deţii toate uneltele şi resursele de care ai nevoie. Cum le foloseşti rămâne la aprecierea ta. Alegerea îţi aparţine.

9. Răspunsurile tale există în tine. Răspunsuri la întrebările Vieţii se află în tine. Tot ceea ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să ai încredere.

10. Vei uita toate astea.

Cherie Carter-Scott

Și fiindcă aminteam de japonezi, uite unde au ajuns ei dacă folosesc cum trebuie școala!

Cum gândesc japonezii: Dacă cineva poate să facă un lucru, înseamnă că pot să îl fac și eu. Dacă nimeni nu a putut să facă acel lucru, poate reușesc eu! 

Ikigai este un concept japonez care s-ar traduce prin «fericirea de a fi mereu ocupat», pare să explice extraordinara longevitate a japonezilor, mai ales din insula Okinawa. Acolo, numărul persoanelor centenare depășește cu mult media mondială.

Cultivarea prieteniilor, alimentația moderată, odihna adecvată și mișcarea ușoară par să facă parte din ecuația sănătății, însă în centru este acea joie de vivre, bucuria de a trăi, care îi ajută să însumeze ani și să sărbătorească în continuare fiecare răsărit de soare, ikigai-ul personal al fiecaruia.

Cele 10 legi ale ikigai-ului:

1.Fii mereu activ, nu te pensiona niciodată.

2.Privește lucrurile cu calm.

3.Nu mânca pe săturate.

4.Înconjoară-te de prieteni buni.

5.Fii în formă pentru următoarea ta aniversare.

6.Zâmbește.

7.Reconectează-te la natură.

8.Fii recunoscător.

9.Trăiește clipa.

10.             Urmează-ți ikigai-ul.

 

Avem si noi ,,IKIGAI-ul NOSTRU,,...........

Cum gândesc românii: Dacă cineva o poate face, să o facă el. Dacă nimeni nu a putut, de ce să mă chinui eu să o fac?  Munca nu a omorât niciodată pe nimeni, dar de ce să rişti. Dacă ţi se face chef să te apuci de muncă, stai jos, odihneşte-te şi o să-ţi treacă. Lasă pe mâine ce poţi face azi că poate mâine nu mai este nevoie. Mai bine burtos de la bere decât cocoșat de la muncă! Cand ma apuca cheful de munca, ma asez ghemuit intr-un colt si astept sa imi treaca.Si putem continua,tot asa....................

 

        Alte sfaturi de la

Marcel Bartic, Contributor

https://republica.ro/autor/marcelbartic

1. Scrisoarea unui profesor către copiii care încep școala. „Puneți-vă pe învățat. E momentul perfect, acum, cât se uită adulții în altă parte”

   1. Dragilor,

Ia fiți oleacă atenți aici. Deschideți caietele, puneți data și scrieți acolo frumos un titlu: Luni începe școala. Ăsta micu, din banca a doua de la geam, da, tu, nu mai râde, că se uită lumea la noi. Astâmpără-te, gata. Luni începe școala. De-adevăratelea. Cum începe, asta-i altă poveste, discutăm la dirigenție. Nu vă țin mult, stați liniștiți, v-am pregătit un ghid de supraviețuire pentru anul ăsta școlar.

Toată lumea pe fază? Perfect. Ia notați voi acolo: Puneți-vă pe învățat. Pe bune, fraților, e momentul perfect, acum, cât se uită adulții în altă parte. Sunt ocupați cu normele sanitare, cu măștile, și-au prins urechile cu tehnologia, deci „pa, educație!” din partea lor o bucată de vreme. 

Voi realizați că asta e șansa vieții voastre? Să învățați cum vă taie pe voi capul. Fără fandoseala aia cu concursuri și olimpiade, fără tocit pentru niște hârtii inutile, fără competiția aia stupidă pentru note și primul loc din clasă, în care vă împingeau părinții și profesorii voștri. Fără aroganțe de-alea cu sistemele și metodele lui pește, care nu sunt altceva decât gargară ieftină și reinventat apă caldă.

Acum puneți mâna și citiți tot ce vă cade în mână, scrieți, întrebați, uitați-vă la documentare, faceți grupuri de dezbatere între voi, scormoniți bibliotecile și internetul după informație!

Uitați-vă după tutoriale despre cum se fac lucruri simple, învățați să vă schimbați singuri cauciucul de bicicletă, să reparați un robinet, cum să scrii o declarație, unde trebuie să mergi dacă vrei să-ți schimbi buletinul sau cum îți plătești taxele online. Învățați singuri, învățați unii de la alții, greșiți liniștiți cât vreți, că nu e nici un adult pe lângă voi să vă spună că sunteți incapabili. Căutați să vedeți ce legături sunt între muzică și matematică, între istorie și geografie, citiți despre dezvoltarea personală, educația financiară și educația sexuală. Învățați dimineața, după-amiaza, în pat, la birou, stând, foindu-vă prin cameră, cum vă vine vouă mai bine.

Vedeți că sunt o mulțime de oameni faini pe net de la care puteți afla o groază de chestii super tari. Oameni de știință, cercetători, antreprenori, programatori, scriitori, matematicieni, istorici. Ăștia nu fac meditații, nu cer cincizeci de lei pe ședință, nu au șase case din meditații, sunt oameni care dau cu generozitate tot ce au din desaga lor de cultură și educație.

Nu‐i interesează dacă sunteți de la un liceu cu ștaif din centrul orașului sau dintr-un sat de la marginea județului Botoșani. Nu vor să știe dacă tati are vreun bussines profitabil sau e zugrav cu ora. Vă vor primi pe toți cu bucurie și un zâmbet mare pe față. Vedeți că sunt unii care fac voluntar ateliere interactive, videoclipuri demonstrative, explică pe înțelesul vostru, răspund la întrebări, nu țipă, nu se enervează.

Vedeți că sunt scriitori celebri cu cont pe facebook, scrieți-le, întrebați-i, pisați-i la cap ce-i cu critica literară, ce e cu nenorocirile alea de comentarii. Sunt istorici excepționali, care scriu istorie cu un picior în șantierul arheologic, în arhive, cu capul în cartea pe care urmează să o publice.

Întrebați-i. Scrieți-le. Rugați-i să vă explice, să vă povestească, să vă fascineze, să vă uimească. Școala, școala adevărată nu e acolo unde sunt hârtii și bibliorafturi. Bănci și catedre. Fandoseală si mofturi. Interese meschine. Autosuficiență. Aroganță. Școala adevărată e acolo unde niște oameni se strâng la un loc în numele cunoașterii.

Un lucru vă mai rog. Să nu uitați că în țărișoara asta a noastră sunt o sumedenie de copii care nu au de nici unele. Nici tablete, nici calculatoare, nici școală, nici profesori care să-și bată capul cu ei, nici papuci cu care să iasă în sat fără sa râdă careva. Nu numai de tablete și calculatoare au ei nevoie. Ci să le dați și lor din ce ați învățat voi. Dacă aveți ocazia, faceți voluntariat în școlile de la țară fără posibilități. În centrele pentru copii proveniți din familii defavorizate. Dați-i o mână de ajutor lui ăla micu, vecin cu voi, care n-are bani de meditații și nu știe să facă o problemă la matematică. Dacă ești bun la engleză, explică-i tu vărului de la țară conjugarea verbelor. Așa, pe scurt, pe un skype, pe un whatsapp.

Vedeți voi, că sunteți copii deștepți.

Gata, că m-am lungit cam mult și trebuie să fiți în formă. De luni începem școala. Ați înțeles, da? Construiți-vă propriul vostru curriculum. Curriculum la decizia elevilor. Hei, cum sună asta! Cât de fain sună...

Gata, fug. V-am pupat!

        În loc de final

Lui Iorga, fost și profesor la școala militară de aviație:„Cu prelegeri i-a mâncat/ Şi va să-i mai mănânce încă,/ Căci Iorga e încredinţat/ Că tot ce sboară se mănâncă.” (Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931); Perspicacitate: „În holul şcolii dacă-i scris/ Cum că fumatu-i interzis,/ Gândesc elevii fumători/ C-afişu-i pentru profesori.” (Gheorghe Bâlic, din Fumuri (culegere de epigrame), 2002); Colierele de perle: Moda-n şcoli e-aşa încât,/ Profesoara de franceză,/ Repede şi-a pus la gât/ "Perlele" de pe la teză.” (calambur epigramatic de Vasile Manole, din Dunărea de Jos, 2015); Un profesor pişicher către adolescente (după Păstorel): „Grădina dac-ar fi în sală/ Şi fete-n orişice lăstar,/ Îndată m-aş lăsa de şcoală/ Şi, zău, m-aş face grădinar.” (Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă – Epigrame, 2008).

Profesorilor: „Deşi se spune că-i de stat,/ În şcoală se predă mai rar./ Se predă şi s-a predat/ În... particular.” (Vasile Iuşan, din Europarlamentare, 2009); Profesoarelor de la un liceu de fete: „Ce corp didactic!... O splendoare!/ Pentru inspectori – sărbătoare!/ Ci eu prea mult nu mă reţin: -"Corp" - da; "didactic" - mai puţin!” (George Voevidca, din Antologia epigramei româneşti, 2007); Profesorului Catană, fost inspector şcolar general: „Faptu-acesta nu-i banal/ Şi nu-l vântur de pomană:/ Lumea-i zice general,/ Dumnealui însă-i... Catană.” (Constantin Voinescu, din Slatina sub zâmbetul epigramei, 1991).

        Să fiți iubiți așa cum iubiți voi școala!

Colegul Adrian Erbiceanu îmi scrie din Canada:

Dragă Nițu,

Dacă e vorba de școală, mă alătur ție cu o poezie preluată din vol. "Confesiuni pentru două generații", Ed. Tipotrib, Sibiu, 2003:

Înduranță

(Generației mele)

 

Înzăbălați, subtil, de judecăți

Ireversibil instilate-n minte,

Pe vechiul drum, parcurs atâtea dăți,

Ne arde îndoiala din cuvinte.

 

Eram făcuți să fim obedienți;

Țineam în brațe blidul de gastrite -

Simbol canonizat de-adolescenți

Abandonați la colțuri de ispite.

 

Pășeam prin purgatorii, reformați,

Tocind bocancii cu același număr,

Prezenți obligatoriu, când, strigați,

Un semn nescris se profila pe umăr.

 

Ne și credeam, deja, atemporali,

Cu drepturi foarte vagi, legalizate,

Purtând bastoanele de mareșali 

Ca cea mai prețioasă greutate.

 

Prin timp trecând, imunizați și drepți,

Statui prefigurând, stăteam de strajă,

Păzind comoara celor  "înțelepți" -

Castele efemere pe o plajă ...

 

Acum pricepem toți ce vanități

Am dus o viață în desaga goală...

Pe vechiul drum, parcurs atâtea dăți,

Albiți de vreme, ne-îndreptăm spre școală.

Culese de CN, cu multe școli, plus profesor universitar la Academia Tehnică Militară și la Universitatea din București