Jocuri de cuvinte – pepene

Jocuri de cuvinte – pepene

(postarea precedentă)

Pepene

Moto: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Pepenele este explicat în vreo 26 de definiții în dicționarele românești. Una din ele (DEX '09, 2009), arată: „pepene, pepeni, s. m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile; a) („galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) („verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); fructul acestor plante. – Din lat. pepo, *pepinis.”

Etimologia este latină. Pe larg, provine din latinul pepō, peponem, „dovleac, pepene galben” prin rădăcina latinului vulgar *pepinem. Latinul derivă din vechiul cuvânt grec πέπων - pépōn, acesta din proto-indo-europeanul *pékʷonts, „gătire, maturare”, rudă cu πέσσω - péssō, „a se înmoia, a se coace”.

Pepene galben

Wikipedia confirmă! Pepenele galben (Cucumis melo) sau zămos (Moldova) se cultivă pentru fructul sau, care se coace vara, conține multă apă și este de gust dulce. Pepenele (verde), Citrullus lanatus, este originar din regiunile sudice ale Africii. Era cultivat în Egiptul Antic. Culoarea miezului variază în culoare de la roșu aprins la roz, prezentând numeroase semințe de culoare neagră. Este apreciat pentru gustul său dulceag și cantitatea scăzută de calorii. Se consumă ca atare (crud) sau murat. În România este cunoscut în unele regiuni drept harbuz (Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat si Oltenia) sau curcubete/ lebeniță (Ardeal). Una dintre cele mai recunoscute regiuni ale țării pentru producția de pepeni este zona Dăbuleni. Nu vă luați după vânzătorii șmecheri din piețe care vă zic că toți pepenii sunt de Dăbuleni....

Pepenele verde

Dăbuleni, localitate renumită pentru producția de pepeni (maplandia.com)

Traseul București – Dăbuleni (Rome2rio.com)

Aveți și opțiunea pentru imaginea satelitară (Rpme2rio.com)

Interesante sunt denumirile pepenelui în mai multe limbi:

a) bettieħa în malteză (din arabicul biṭṭīḵ - بِطِّيخ‎, rudă cu siriacul clasic paṭṭīḥā - ܦܲܛܝܼܚܵܐ‎, ebraicul 'avatíakh, ʾăḇaṭṭī́aḥ - אֲבַטִּיחַ‎);

b) cucumis în latină (o „rătăcire”, probabil în ultimă instanță din sumerianul ukuš2 - 𒄾, „castravete” sau un substrat de limbaj neidentificat pre-indo-european mediterranean; comparați cu arabicul kūsā - كُوسَا‎, vechile cuvinte grecești síkuos, sikuós, sikuòs, síkus - σίκυος, σικυός, σικυὸς, σίκυς);

c) dinja în bosniacă și croată, dinja - диња în macedoneană, dinja - диња în sârbă, dinnye în maghiară, dyni - дині în ucraineamă, dynya - дыня în rusă (din proto-slavicul *dyňa, acesta din predecesorul *kъdynja, din latinul cydōnea māla, din vechile grecești kudṓnion – κυδώνιον, „pepene”, mêlon - μῆλον, „măr, gutuie”);

d) kavun în turcă (din turcescul otoman kavun - قاون‎, din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”), qovun în azeră (din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”);

e) melionas în lituaniană, meló în catalană, meloa f., melão m. în portugheză, meloen în frizonă și neerlandeză, meloi în bască, melon - מלון în ebraică, melon - מעלאָן în idiș, melon în daneză, engleză, estonă, franceză, galeză, galica scoțiană, irlandeză, norvegiană, poloneză și suedeză, melón în slovacă, galiciană și spaniolă, Melon hunn în luxemburgheză, melona în slovenă, melóna în islandeză, melone în corsicană, italiană și letonă, Melone în germană, meloni în finlandeză, meloun în cehă (toate moștenite din vechiul francez melon, din latinul târziu melonem, din latinul melopeponem, „tip de dovleac”, din vechiul grec mēlopépōn - μηλοπέπων, din mêlon - μῆλον, „măr” + pépōn - πέπων, „copt”);

f) nesvi - ნესვი în gruzină;

g) pepene în română, piponj și peapini în aromână (vezi mai sus etimologia latină), pepóni - πεπόνι în greacă (din cuvântul grec bizantin pepónion - πεπόνιον, diminutiv al vechiului cuvânt grec pépōn - πέπων, „castravete copt”), pjepër în albaneză (la fel ca pentru pepene), pŭpesh - пъпеш în bulgară (vezi pepene);

h) sekh - սեխ în armeană (din vechiul armean sex – սեխ – nu vă gândiți la prostii, acesta dintr-un cuvânt cu substrat mediteraniano-pontic de forma *si/ekʰu-, reflectat și în vechile cuvinte grecești sikúa - σικύα , sikúē - σικύη, sekoúa - σεκούα, „tărtăcuță, Lagenaria vulgaris; tărtăcuță rotundă, Cucurbita maxima; tărtăcuță de la un anumit copac”; síkuos - σίκυος, sikuós σικυός, síkus - σίκυς, „castravete sau pepene, Cucumis – sativus”; sekouánē - σεκουάνη, „un fel de măslin” și mai puțin probabil în proto-slavicul *tyky, în rusă týkva – ты́ква, „dovleac”, na, drăcie, că avem și noi tigvă în română);

i) shamam - شمام în arabă (etimologie necunoscută; Behnstedt, Peter; Woidich, Manfred, editors, 2010. Wortatlas der arabischen Dialekte – Band I: Mensch, Natur, Fauna und Flora, Handbuch der Orientalistik, p. 514);

j) Tarabūja - ਤਰਬੂਜ în punjabi (doar pentru experți vezi AICI), taramuja - তরমুজ în bengali (doar pentru experți vezi AICI), kharabooj - खरबूज în hindi (toate moștenite din persanul xarboze - خربزه‎, „harbuz”, vezi k);

k) xarboz(e) - خربزه în persană (din persanul evului mediu hlbyck' - xarbīzag, „harbuz”);

Cuvântul „pepene” în diferite limbi

l) harbuz în română, harbuz – харбуз în ucraineană (noi zicem că l-am fi moștenit din ucraineană, dar n-o fi invers, ambele moștenite din persanul xarboz - خربز‎, vezi capitolul despre harbuz);

m) lubeniță și lebeniță în română, lubeniča - лубѐница în sârbo-croată, lȗbenica în slovenă, ljubenica în sârbă, liubenitsa - любеница - în bulgară, lubeniča - лубеница (în macedoneană (de origine slavă, din lub – луб, sol de pădure, podzol, din fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol).

Dacă priviți harta, vedeți problema cuvintelor în țările vecine. Un caz interesant ar fi al cuvântului harbuz, cu originea prin Persia (Bilodid I. K., editor, 1970–1980. Slovnyk ukrajinsʹkoji movy, Kiev: Naukova Dumka). A sărit el spre nord în Ucraina, fără a intrat și în alte țări, iar noi să-l fi luat de la ucraineni? Ia fiți atenți, cu bibliografie serioasă! Urmăriți mai jos despre harbuz.

Tabelul nr. 1: Producția de pepeni în anul 2017

Nici cu producția de pepeni nu stăm excelent. Importăm pepeni tot timpul anului. Nu există depozite frigorifice pentru depozitarea provizorie a mărfii. Producătorii nu se asociază pentru crearea unor asemenea condiții de depozitare intermediară. În tabelul de mai sus vedeți producția de pepeni în 2017.

Harbuz

Moto: „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Lăsând la o parte moartea, anul ăsta împlinindu-se 130 de ani de la uciderea lui Eminescu, să ne aplecăm mai mult asupra acestui „harbuz”, folosit și pe la noi și pe la alții. Scriam mai sus că harbuz pe care noi l-am luat din cuvântul ucrainean garbuz - гарбу́з, acesta din persanul xarbuze - خربزه‎, acesta din persanul evului mediu xarbīzag, hlbyck', „pepene”. După Pelliot, ar fi o remodelare a sanscritului trapusa - त्रपुस, „fructul colocynth-ului”, Citrullus colocynthis, „castravete amar, tărtăcuță”, folosit pentru vin, fructul arbustului originar din bazinul mediteranean și Asia, printr-o etimologie populară.

Formele cu t- sunt atestate în persană: tarboze - تربز‎,tarboz - تربز‎, „pepene verde”, de fapt (cu miez) roșu. Și este înrudit cu cuvintele armene ale evului mediu xarpizak - խարպիզակ, xarbzak - խարբզակ, gruzinele xarbuzaḳi - ხარბუზაკი, xaburzaḳi - ხაბურზაკი, moștenite din iraniană.

Cuvântul „harbuz” în diferite limbi

Și din harbuzul persan există și alte cuvinte descendente, unele pe care le-am amintit sau altele pe care nu le-am scris mai sus, la pepene, precum cuvintele: khirbeez - خِرْبِز‎, „pepene”, în arabă; xarbūzā – ख़रबूज़ा, în hindi; harbüz - خربز‎, harbüze - خربزه‎, în turcă otomană;  arbuzŭ – арбузъ, în vechea slavă de est; arbúz – арбу́з, în rusă; arbuus în estoniană; arbūzs în letonă, arbūzas în lituaniană, arbuz și harbuz în poloneză; Erbus în germana de pe Volga; harbúz – гарбу́з, „dovleac”, în ucraineană; harbuz în română; qarpız în azeră; qârpuz – قارپوز în persană; qarbuz - ҡарбуз în bașchiră; qarpız în tătara crimeană; qarbız – қарбыз în cazahă; karpuz - قارپوز‎ în turca otomană;  karpuz în turcă; karpuz în albaneză; karpúz – карпу́з în bulgară; karpoúzi – καρπούζι în greacă; kàrpuza – ка̀рпуза în sârbo-croată;  qarbız - карбыз în tătară; garpyz în turcmenă și kharbūja – खर्बूज în sanscrită. Ca să vedeți „cum se duce vorba”!

Poftă bună dacă ai brișcă, așa cum are Viorica în poșetă!

Bibliografie:

Horn, Paul (1893), „xerbuze”, in Grundriss der neupersischen Etymologie (in German), Strasbourg: K.J. Trübner, p. 105.

Vasmer (Fasmer), Max (Maks) (1964), „арбуз”, in Etimologičeskij slovarʹ russkovo jazyka [Dicționar etimologic al limbii ruse] (în rusă), volume 1, tradusă din germană, cu date suplimentare ale lui Trubačóv Oleg, Moscova: Progress, p. 83.

Nişanyan, Sevan (2002), „karpuz”, în Nişanyan Sözlük.

Doerfer, Gerhard (1967) Türkische und mongolische Elemente im Neupersischen [Turkic and Mongolian Elements in New Persian] (Akademie der Wissenschaften und der Literatur: Veröffentlichungen der Orientalischen Kommission; 20) (in German), volume III, Wiesbaden: Franz Steiner Verlag, § 1590.

Ačaṙean, Hračʿeay (1973), “խարպիզակ”, in Hayerēn armatakan baṙaran [Dicționar al cuvintelor rădăcină armene] (în armeană), vol. II, ediția a doua, tipărit după originalul din 1926–1935, Vol. VII, Erevan: University Press, p. 348.

Vorbe despre pepene

Moto: „Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

„A scoate pe cineva din pepeni” (adică „de la paza pepenilor”), înseamnă a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie, precum Băsescu dacă îi spui că a fost informator. Alte exemple găsiți singuri. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) îi ziceți unui prieten rotofei sau unui politician, parlamentar în lei sau în euro căruia îi merge prea bine, când ăștia te plătesc cu salariul minim pe economie, la insistențele UE și FMI. „A ieși (sau a ajunge) la pepeni” înseamnă a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. E cam cum am făcut noi cu industria și cu flota de nave comerciale.

„Frica păzește pepenii” i se spune unui hoț căruia îi e frică să șutească oarece de frica paznicului, deoarece atunci când pepenii sunt copți precis un paznic e pitit acolo în bostănărie zi și noapte. „Doi pepeni într-o mînă nu se pot ține” i se spune aceluia care vrea să facă două lucruri deodată sau are două prietene, gândind el că „între două nu te plouă”.

Despre pepeni au scris mulți scriitori, printre care: Ispirescu în basmele sale („Fata cea mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare cîte un pepene ales de dînsa la masa împăratului.”, „La a zecea zi, unde se scutură o dată calul și se făcu frumos, gras ca un pepene și sprinten ca o căprioară.”);  Creangă („Baba nu știa ce să facă de bucurie, că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene.” sau „Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales, de ne-am potolit deocamdată și foamea și setea.”); Caragiale („Chir Ianulea și-a ieșit din pepene; s-a repezit cu pumnii-ncleștați s-o pilduiască.”).

Pepeni roșii

          Și au mai scris, că în cărțile de română precis nu-i mai găsiți: Camilar („Cum mijea de ziuă, ochii pîndeau harbujii dintre linii, niște harbuji mari, cît să se sature din ei cîțiva oameni.”); Hogaș („Luă harbuzul mai greu decît ea, îl trînti de pămînt de se desfăcu în o sută de bucăți.”); Alecsadri („furând noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării”) etc.

Și cum suntem inventivi, au fost porecliți ca pepeni locuitorii din Buzești, iar harbuz este porecla oricărui locuitor din Dragomirești și Bârsana. Despre prezența numelui în tooponimie vom studia.

Grămadă de pepeni

E păcat să nu amintim și de cantalúp, din care am gustat când am fost în Franța,  în 1997, de la fema de lângă Angers a colonelului Boileau, cel cu care am fost coleg la Hamburg în 1978, el căpitan și eu tânăr maior, și cu care am vizitat cartierul St. Pauli (vezi AICI). Camtalupul [s.m., din francezul cantaloup] este o varietate de pepene galben cu fructul turtit și cu coaja groasă, brăzdată în felii și cu miezul aromat. Dar, mi-a povestit amicul, pe malul fluviului Loire, francezii îl luară de la italieni, de la Cantalupo („cântă lupul”), numele unui mic  orășel italian lângă Roma, pepenele respectiv fiind introdus în Franța de Carol al VIII-lea după campaniile sale din Italia (1495).

Revenim la scribi! Gabriela Chişcari ne oferă în 2009 interesante reţete ale vieții („1.Viaţa mea e-o îngheţată/ Cu pepene galben şi-alune,/ Scăldată în ciocolată,/ Cu topping de mure şi prune...// 2. Viaţa mea e o salată/ Ce-n zile, ani, se pierde;/ Cu roşii dulci ornată,/ Şi plâns de ceapă verde.// .... 4. Viaţa mea e un ghiveci/ De sosuri şi legume,/ Ornată cu ciuperci/ Şi sarea de pe lume...// 5. Viaţa mea-i sirop de brad/ Păzit de boli, răceală/ Cam dulce, aromat,/ Dar bun un strop pe seară....”). Nu ne zice dacă e vegană sau vegetariană. Și să-i analizăm noi puțin visurile astea!

Așadar, visând domnița legume și fructe, consultând noi specialiștii critici în interpretarea legumelor și fructelor din vis, ni s-a spus că nu e ușor de realizat, deoarece fiecare legumă sau fruct are interpretarea ei specifică și, na, drăcie, aflată în corelație cu alte legume și fructe.

Iată intrepretarea pentru cele mai uzuale dintre legume: ardei gras - lucruri plăcute, dar de importanță minoră; ardei iute – atenționare la ceva care nu merge bine; cartofi – bai mare, necaz sau boală (Pe critici? Pe juriu?); castraveți – semn bun, oaspeți neasteptați cu vești bune; ceapă – supărare mare; ciuperci – boală; fasole boabe – ceartă, critici; fasole verde – nevinovăție; morcov -  frică, stress, emoții. Săracul iepure!

Că dacă visezi doar pepeni, mă trombonește o amică, e altceva! Zice că pepenele roșu arată că ai pofte sexuale (și chiar expediai „cuvânt înaine”, pentru cartea sub tipar „Partide ratate” a prietenului și colegului Birceanu Nicu), dorința de a experimenta senzații noi, vitalitate, voie bună, dar ești ingrijorat, pe când cel  galben semnifică sentimente puternice față de cineva, dar și petrecere, că vei dobândi un prieten, fericire, noroc, însă atenție la sănătate. Și cică mai înseamnă pepenele de orice fel aparență înșelătoare. Dacă visezi că îi cumperi, ai prieteni nedemni, pepenele bine copt înseamnă că  dragostea ta pentru cineva este împărtășită.

Dacă pepenele e mare, înseamnă că ești iubit. Dacă visezi că îl mănânci cu alții înseamnă bucurie mare, veste de daruri. Visând semințe de pepene roșu înseamnă fericire, bucurie in curând. Și în plus, dacă visezi că mănânci pepeni, de orice fel, vei suferi, ptiu, drace,  o indigestie (de care povestește Nicu Birceanu despre o partidă ratată, chiar de diaree). Dacă visezi pepeni pe câmp sau dacă visezi că vinzi pepeni înseamnă că vor interveni schimbări la locul de muncă. Nu mi-a spus ce se întâmplă dacă visez că fur pepeni! Creadă fiecare ce vrea!

Dan Norea, în 2011, în „Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii”, de care am mai pomenit, ne prezintă fructele Evei, neuitând pepenele („Se laudă cireşul şi mărul cel fălos,/ Da' le-ntrerupse spusa un pepene zemos:/ / / ). Măi, măi!

Michelle Rosenberg ridică în slăvi într-un aforism ceapa pe timp de iarnă, în comparație cu alte bunătăți, cred că mai ales împotriva răcelii  („Deşi nu are coafura exotică şi atrăgătoare a unui ananas, nici parfumul îmbătător al unui pepene galben, nu este nici dulce, nici zemoasă precum un pepene roşu mândru de gabaritul său, ceapa, aşa mignonă, este o prietenă de nădejde iarna când frigul îşi intră în drepturi ca un împărat peste ţinutul său.”).

Și pepenele ăsta a ajuns și în haiku, poezia aia japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate respectiv din 5, 7, 5 silabe (Monica Trif: „mama nicăieri -/ ultimul pepene rupt/ luat de ape/” sau Elena Malec: „amurg tropical -/ doar pe bărbie zeama/ de pepene copt/”).  Părerea și-o gândește fiecare. Ce ți-e și cu fixurile astea asiatice!

Și au ajuns harbujii și în proverbe.  Aromânii susțin că o „coajă de pepene nu se lipeşte de buric”, dar neprecizând nimic de alunecarea pe coajă de pepene, că în filmele mute am văzut coar alunecări pe coji de banane. Dar persanii, cu harbuzul lor, s-au gândit bine la alunecarea asta, susținând că „și un voinic poate să cadă la pământ din pricina unei coji de pepene”.

Frica păzește „bostănăria”

Dacă românul spune despre cineva că „s-a apucat să caute clenci în pepene”, armeanul e sigur că „inima nu se răcoreşte când tai un pepene”. Românul, căruia nu-i place singurătatea, primitor, susține sus și tare că „decât un măr singur, mai bine o felie de pepene împreună”. Păi da, că e dintr-un harbuz măricel cu mai multe felii... Dar cum se comportă românii după 1989, cam fiecare pentru el, vom vedea în postarea următoare, despre urbanism și amenajarea teritoriului ăsta bântuit de ape și tornade!

Claudiu Românu se joacă cu sinonimele, comunicându-ne în 2017 „culmea fructului: Să mănânci pepene roşu până te saturi de lubeniţă”, pe când Andrei Laslău sisține că „dacă vrei să arăţi ca un pepene, cea mai scurtă cale e să mănânci zilnic unul”. Are dreptate. Cred că e mai bună apa asta filtrată în pepene, decât cea zice-se „netedă” cumpărată în peturi, că de cea furnizată de Apa Nova, franțuzisme....

Și în final să-l cităm pe Su Dongpo („oamenii de pe muntele de la vest ştiu să fie fericiţi: o supă bună cu pepene şi muguri de bambus prăjiţi după semănăturile de primăvară”) și precis o să murim sănătoși, dar la vârste apreciabile... Regim... Post...

Să fiți iubiți și aveți grijă de cuvinte! Sunt prețioase!

Post scriptum:

Amicul Petru Plătică mi-a adăugat pe blogul meu din Cronopedia următoarele fotografii sugestive pentru pepeni, întrebându-mă care îmi place. Domniei sale îi place a treia... imagine. Mie îmi plac toate... imaginile! Ce părere aveți?

Fete și pepeni

Păi dacă-i pe-așa...

Iată că postez mai multe
Și numai cu fete culte...

Săfim patrioți! A avut loc concursul Miss Dăbuleni, 2019!

Cine trebuia să câștige:

Și cine a câștigat:

(continuare)

Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Jocuri de cuvinte – sarma

           

            (postareaprecedentă)

            Moto: „Minciuni electorale - În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.” (Nicolae Bunduri – „Adevărul şi minciuna”, 2011)

            Din zeci de definiții aflăm că sarmaua e un preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.]. Vine de la cuvântul turcesc sarma (sursa: DEX '09 2009).

            Și wikipedia ne transmite că sarmaua (sarmá sau uneori, regional, sármă, plural nearticulat sarmale) este un preparat culinar din carne tocată (de obicei de porc, dar și de vită, oaie, pasăre sau chiar pește), amestecată cu ceva orez și cu niscaiva ingrediente, învelită în foi de varză (proaspătă sau acră, adică murată), de viță sau de ștevie etc., în formă de rulou.

În România se servește de obicei cu mămăligă și smântână. În Bucovina și în Moldova sarmalele sunt uneori numite găluci („găluști”, „găluște”). Originea felului de mâncare e disputată. Cuvântul românesc „sarma” este un împrumut din limba turcă (verbul sarmak), unde are sensul „a înfășura, a înveli”.

Este posibil și intermediarul sârbesc cарма - sarma: „sarma”. Produsul culinar este cunoscut, cu aceeași denumire, în mai multe țări, din apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane și bazinului Mării Negre, respectiv Turcia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, precum și în Republica Moldova și chiar Ucraina.

Să vedem cum zic alții sarmalei, întâi cu doar o grupă: sarmë în albaneză, sarma în română, turcă și engleză, sãrmã în aromână, сарма̀ – sarmà în bulgară, сарма – sarma în macedoneană, са̀рма – sа̀rma în sârbo-croată, σαρμάς – sarmás în greacă, sàrma în latină, سارما – sarimaan în arabă (din turcescul otoman صرمه‎ - sarma, acesta din صارمق‎ - sarmak, „a rula, a înfășura”: pentru deralii - سارما، يبرق أو ملفوف (أذربيجاني- - kələm dolmas, تركي – sarma, بلغاري، صربي ومقدوني – сармa, هنغاري – varză murată; https://ar.wikipedia.org/wiki/سارما). În alte limbi termenul nu are echivalent găsit de noi, dar mai săpăm. Bulgarii folosesc și зеле – zele (varză). Multe popoare folosesc pentru felul de mâncare sarmale cuvântul varză (de exemplu catalanii – „col”, cehii „zelí”, folosindu-se kysané zelí, adică varză acră, croații „kupus”, danezii „kål” etc.).

Și fiindcă la noi cele mai bune sarmale se fac din varză, mai ales murată, iarna,  vom reține și cuvintele străine pentru varză, scriind imediat între paranteze mari unul sau două cuvinte folosite pentru sarmale. Ordonăm cuvintele după alfabet și după originea lor comună sau asemănare. Pot citi doar cei interesați, ceilalți pot sări. Așadar, întâlnim:

          aza [aza beteak sau beteak] în bască;

          bresych [bresych wedi'i stwffio] în galeză (bresych – varză, moștenit din latinul brassica - varză, acesta din proto-celticele *bresic, *bresych „varză”, dar pot fi și inversate ca moștenire);

          cabbage [stuffed cabbage, sarma] în engleză (cabbage - din englezele evului mediu caboche, cabage – „varză”, moștenit din anglo-normandul                               caboche – „cap”, variantă nordică a francezului caboce, de origine incertă; unii zic că ar veni de la latinul caput – „cap”);

cabáiste [cabáiste líonta] în irlandeză (tot din anglo-normandul caboche – „cap”, vezi mai sus cabbage, din vechiul francez caboce);

càl [càl le stoc] în galica scoțiană (moștenit din vechile engleze cāl, cāul, cāwel, din latinul caulis, acesta din proto-indo-europeanul *keh₂u-l-i; vezi mai jos cognatele - vechiul grec καυλός - kaulós, „tijă”, letonul kauls, irlandezul cál, islandezul kál, germanul Kohl etc.);

cavolo [cavolo ripieno] în italiană (vezi și verza);

Dintr-un dicționar online, cuvinte în italiană pentru varză (vezi AICI)

chou [chou farci] în franceză (din vechiul francez chous, din latinul caulis, acesta akin cu sau derivat din vechiul grec καυλός – kaulós, acestea din proto-indo-Europeanul *keh₂u-l-i);

col [col farcit] în catalană (tit din latinele caulis, caulem, din vechiul grec καυλός - kaulós, “ tulpina unei plante”);

kål [fyldt kål sau  fyldt] în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul danez kaal, acesta din vechiul nordic kál, din vechile engleze cawel, caul, cāl, apoi tot din latinul caulis, din vechiul grec καυλός - kaulós, „tulpină”), din proto-indo-europeanele *kaw(ǝ)l sau *kowos);

kál și hvítkál [fyllt hvítkál] în islandeză (din hvítur, „alb” +‎ kál, „varză”);

kaali [täytetty kaali sau täytetty] în finlandeză (din vechiul suedez kāl, tot din latinul caulis, vezi kål);

koal [stof koals] în frizonă (tot din latinul caulis);

Kohl [Kohlrouladen] în germană (Kohl – din vechiul german kōlo, moștenit tot din latinul caulis);

Varză

kool [gevulde kool] în neerlandeză (din olandezele evului mediu col, cole, din vechile olandeze *kōl, *kōla, tot din latinul caulis);

капуста – kapusta [фаршированная капуста - farshirovannaya kapusta] în rusă (капуста - din vechiul slavic капуста – kapusta, „varză”, posibil o influență sau „contaminare” din forma latină composta sau composita);

капуста – kapusta [голубці – holubtsi] în ucraineamă (idem);

kāposti [pildīti kāposti] în letonă (din rusă);

káposzta [töltöti káposzta „varză umplută”] în maghiară (káposzta – moștenit din slovenă sau slovacă sau din vechea slavă);

kapsas [täidisega kapsas] în estonă (kapsas – din rusescul капу́ста – kapústa, „varză”);

kapusta [nadziewana kapusta] în poloneză (din slavonă);

kapusta [plnená kapusta] în slovacă (din slavonă);

kopūstai [įdaryti kopūstai] în lituaniană (kopūstai - din rusescul капу́ста – kapústa, „varză”);

Butoi cu varză pregătită pentru murat

kələm [doldurulmuş kələm] în azeră (?);

kupus [punjeni kupus, golubtsi] în bosniacă (din vechiul german Kappus – „varză”), comparați cu sârbo-croatele dialectale kapuc, kapus, din venețianul capuzzo și cu vechiul sârbo-croat kupust, acesta din latinul composita, „mixt”);

kupus [punjeni kupus, punjeni] în croată (idem);

купус – kupus [пуњени купус - punjeni kupus] în sârbă;

lahana [sarma, lahana dolması] în turcă (din grecul λάχανο - láchano);

λάχανο – láchano [γεμιστό λάχανο - gemistó láchano] în greacă (λάχανο - din vechiul grec λάχανον - ákhanon, „vegetale, verzicuni”, acesta din λαχαίνω - lakhaínō, „a săpa”);

lakër [i mbushur sau lakër të mbushur] în albaneză (din grecul λάχανο - láchano);

repolho [repolho recheado] în portugheză (repolho – moștenit din spaniolul repollo);

repollo  [repollo relleno] în spaniolă (repollo - din re- + latinul pullus, „răsadul unei plante” sau poate din verbul repollar, din latinul repullulō, repullulāre, din re- + pullulō);

repolo [repolo recheo] în galiciană (vezi mai sus);

u carbusgiu [cavulu di peluche] în corsicană (?);

varză [sarma] în română (vezi verza);

verça în portugheză, berza în spaniolă (din vechiul portughez verça, apoi vezi verza);

Cuvintele „varză” și „sarma”

verdzu în aromână (vezi verza);

verge în friuliană (vezi verza);

verza în italiană și galiciană (din latinul vulgar *virdia – „rădăcină”, din sincopa latinului viridia, neutru plural al lui viridis – „verde”);

zelí [plněné zelí, golubtsi] în cehă (din proto-slavicul *zele);

zelje [zelje] în slovenă (din proto-slavicul *zele);

зеле – zele [пълнено зеле - pŭlneno zele, пълнено - pŭlneno] în bulgară (din proto-slavicul *zele);

зелка – zelka [полнета зелка – polnets zelka] în macedoneană  (din proto-slavicul *zele);

կաղամբ – kaghamb [լցոնած կաղամբ - lts’vonats kaghamb] în armeană (կաղամբ – moștenit din vechiul armean կաղամբ - kałamb, acesta din iranianul evului mediu *kalamb, „varză”; de comparat cu persanele کرنب‎ - karamb), کلم‎ - kalam, „varză”; ultimul din vechiul grec κράμβη - krámbē);

კომბოსტო - k’ombost’o [კომბოსტოს ფუნქციონირებს - k’ombost’os punktsionirebs] în gruzină;

קרויט – kroyt [סטאַפט קרויט - staft kroyt] în idiș (קרויט  - din vechiul german krūt, acesta din proto-germanicul *krūdą, „plantă”; cognat cu germanul Kraut, „varză”);

کم  سم پیچ [کلم پر شده] în persană, כרוב, כרוב ממולא în ebraică;

ملفوف – malfuf [ملفوف محشي - malfuf mahshi sau محشو – mahshu] în arabă;

गोभी – gobhee [भरवां गोभी - bharavaan gobhee] în hindi;

বাঁধাকপি - Bām̐dhākapi [স্টাফ কোবিল - Sṭāpha kōbila, স্টাফ করা - Sṭāpha karā] în bengali;

ਗੋਭੀ – Gōbhī [ਭਰੀ ਗੋਭੀ - Bharī gōbhī] în punjabi.

Пісні гречані голубці з опеньками із квашеної капусти (sarmale de hrișcă cu varză acră)

Sarmalele pentru literați și politicieni

Moto: „Fără sarmale. Antreuri, friptură, băutură și atât. E destul.” (Citat din filmul „Astă seară dansăm în familie”, 1972 - 1^h47^m52^s)

„A luat-o de soţie/ crezând că-i dă ciorbă şi piftie/ sau plăcinte şi sarmale,/ nu stafide cu migdale./ Cuconiţa e artistă,/ doamnă bună de revistă!/” este un aforism de Michelle Rosenberg. Ce-o fi vrut să spună intuim ușor, dar nu ne băgăm, ca să nu zică oarecine că suntem misogini. Dar noi știm că femeia căsătorită, conform Convenției de la Geneva privind comportarea față de prizonieri, e obligată să asigure soțului cel puțin o masă caldă pe zi...

Și cum sarmalele se fac într-o oală bună, la foc ca lumea, nu intuim cum vor acționa noii europarlamentari, precum Rareș, care a ținut să țină un discurs sub Tâmpa în aprilie 2019, dar nu ne-a spus la ce tâmpă s-a referit, că nu cred că e cea de pe la Sibiu, la care se referea în 2017 (vezi AICI). Pe la Bruxelles vor ține noii europarlamentari Rareș, Carmen, Terheș ș.a. de calamburul aforistic al lui Constantin Ardeleanu, cum că „oala minune a globalizării e acoperită cu e-mail”? Vor acuza România?

Eu nu prea voi ține seama de aforismul lui Victor Martin din „Ţara lui Travian” („uneori, ceea ce nu facem e mai important decât ceea ce facem; eu, de exemplu, nu ştiu să fac sarmale”), asta deoarece știu teoretic rețeta, adică ingredientele și operațiunile, dar nu m-ar lăsa ardeleanca Viorica, zicând cu glas tare că în bucătărie am două mâini stângi și mai bine să mă duc la scris...

Ce nu știe Viorica, cea care folosește des oala sub presiune doar în bucătărie, e că eu o citii pe Michelle Rosenberg și reținui aforismul „omul cuminte (cu minte) stă departe de a conflictului oală sub presiune, fierbinte”. Știu de la nunțile care se făceau la țară, fie în Muntenia, fie în Transilvania, că cele mai bune sarmale se făceau la foc afară, în oale mari de pământ. Și se mai spărgeau și oalele.

Farfurie cu sarmale și mămăligă

Și scriitorii s-au orientat rapid, precum Dorel Schor, cel care ne comunică scurt că „vremurile s-au schimbat, ciobul râde şi de oală întreagă”, ca Ponta de PSD, pe când eu știam că „râde ciob de oală spartă” sau Rareș de popa Terheș. David Boia ne îmbia în 2018 „să mai spargem câte o oală, să aibă şi ciobul de ce să râdă”, dar eu ca muscelean îi recomand „nu îţi băga nasul, unde... îţi fierbe oala”, așa cum m-a instruit  Tudor Muşatescu.

Revenind la Michelle Rosenberg, aflu de vechimea gătirii sarmalelor, având certitudinea că „Adam a dat primul şi anume: o coastă. Până i-a făcut Eva plăcinte de dovleac şi sarmale în foi de viţă, cred că nu mai umbla de mult în costumul său personalizat (adică nud) pe aleile parfumate din paradis.”

Luați, luați, că mai avem!

Nu știm dacă Eva asta avea oale, că trebuia să le inventeze cineva, dacă avea oale cu o toartă sau cu două toarte, dacă raționa, așa cum știe Michel de Montaigne, scriitor francez al Renașterii, care a evoluat și compară, de unde până unde, deja rațiunea cu oala („raţiunea e o oală cu două toarte, pe care o poţi apuca şi din stânga şi din dreapta”). S-o fi referit la PSD și PNL?

Nedespărțindu-ne de Eve ne amintim preferințele noastre indicate clar de  Dumitru Grigoraş prin 2007 („Nu de vin, fripturi, sarmale/ Este ispitit acum/ Ci de una, ştii matale,/ Învelită cu... parfum.”). Nu prea înțeleg unde greșim. Că noi suntem normali! Ar trebui să procedăm cum ne cam îndeamnă unii de prin vestul Europei sau cea de pe la USR care se pronunță împotriva familiei și pentru viața „în grup”?

Asta dacă ne lasă și guvernanții, care au cam uitat stabilirea „coșului zilnic”, de care ne amintea mai demult Ion Romanescu, în Viaţa Buzăului, prin 2005 („Pentru coş, când n-ai parale,/ Renunţi la carnea de vită,/ La friptură sau sarmale/ Şi găteşti... varză călită!”). Eu nu pot uita gustul verzei călite din copilăria musceleană, lângă care iarna asorta mama ceva untură cu jumări și carne din garniță... Și după masă fuga iar la sanie (târlie pe la noi).

Să nu ziceți că nu merge un vin după sarmale!

Înainte de varza asta călită tata bea o ceașcă de țuică, deși nu a ghicit ce avea să scrie, chiar după ce el s-a dus în lut, poeta olteancă Rodica Nicoleta Ion în „La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame”, prietenă cu prazul (De-ale prazului: „Cu toţii ştim că prazu-i bun/ În scopuri imorale,/ Precum cafeaua cu tutun/ Şi ţuica cu sarmale.). La ce scopuri imorale s-o fi referit poeta nu știm. Rețin doar că prin iulie 2018 se zvonea că vrea să își vândă cărțile ca să își cumpere un aparat auditiv (vezi AICI). O fi de la praz?

Îmi amintesc versurile unui cântec popular „Paștele-o să vină/ C-a trecut Crăciunul/ Și-uite cum ne ducem/ Unul câte unul” (vezi AICI). Dar „să trăiți bine!”, așa cum ne ura marinarul, nu cum ne amintea Alexandru Truţă de Crăciunul pensionarului („Caltaboşi, salată, carne grasă,/ Sarmale, cârnaţi şi piftie,/ Toate vor fi pe masă/ Desenate pe hârtie.”). E ceva diferit de ce ne spune George Ceauşu în postul mare („Ca să nu miros a urdă,/ Carne friptă sau sarmale/ Bag la meniu trufandale.../ Câte-o frunză de leurdă.”). Că fac unii reclamă acestei leurde.... de care am scris și noi la falnicul usturoi (vezi AICI).

Indiferent de ce ne-a urat marinarul, Cornel Bălică, un oficiant de statistică constată că „pe” medie trăim bine („Eu varză mănânc, murată,/ Dânsul carne măcinată,/ După calculele tale,/ Amândoi mâncăm sarmale!”). Interesantă devine și statistica asta, în orice regim, politic sau alimentar, asta deoarece pe medie, ținem fiecare câteva zile de post.

Revenim la strămoșul, zice-se unic, Adam, după ce Valentin Ursu ne întindea prin 2007 o capcană biblică („A văzut Adam femeia/ Printre multe vegetale.../ Se schimba povestea ceea,/ De-ar fi fost în pom sarmale!”). Problema se cam complică deoarece nu face nicio aluzie la martorul șarpe.

Adam și Eva (Albrecht Dürer, de pe web)

De la capcana biblică a lui Valentin Ursu se trece ușor la rentaţiile lui Alexandru Hanganu cel sincer cu sine și cu noi („Oricât de rău m-ar nuanţa,/ Sunt sclav plăcerilor carnale,/ De-aceea nu pot renunţa/ La drob, friptură şi sarmale...”). Înțeleagă fiecare ce-și dorește!

Iar de la capcana biblică și tentații vă puteți remedia cultural cu sprijinul dezinteresat al lui Eugen Ilişiu („Cârnaţi, sarmale, piftiuţă,/ Ţi-e rău cu greaţă și sughiţ.../ Ascultă o manea cu Guţă,/ Şi-n cinci minute-o... să vomiţ'...”). Cum când? Acum câtva timp, în prag de alegeri europarlamentare, la care rtați îndemnați pas cu pas prin EU.ro prin șmecheria referendum de către peședinte, care încep cu euro, că în euro vor lua ei stipendiile mult prea grase. Și vrea să repete referendumul la viitoarele alegeri.

Așa că de la remediul cultural, Nicolae Bunduri ne trece în 2011, în „Adevărul şi minciuna”, la minciuni electorale („În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.”). Nu prea mai dau ăștia nici așa ceva. Dacă era Vanghelie primar, fugeam în parcul Izvor de lângă parlament... Păi să nu-ți sară muștarul?

De fotbal nu zicem nimic, că noi ne limităm la scorul de 0-0 făcut de FCSB cu CFR Cluj-Napoca, în 14.04.2019. Ce-or fi mâncat miticii și clujenii, nu știm, așa cum știa Paul Constantin în 2008, când urma meciul cu Italia („De vremurile vor fi normale,/ Le-om pune-n aţe trei baloane,/ C-ai noştri au mâncat sarmale,/ Iar ei sărmanii macaroane.”). Vise! Nu prea le-am băgat în ațe obiectul (ne)muncii!

Nici de bucătarii ăia numiți modern șefi (la cuțite) nu ne luăm și nici de ingredientele din sarmale, așa cum s-a luat prin 2011 Constantin Enescu, tot amic de facebook, cu hexagrama sa gastronomică („Într-o oală cu sarmale/ Un piper a fost şocat.../ Dorea urgent / Pentru ce l-a dat.../ Sarmaua fiind decor,/ Cerea... ...”). Cu ritmul trebuie să mai exerseze...

Și de la moda gastronomică putem trece ușor, cu ajutorul lui Nicolae Dărăbanţ, la moda feminină, ajungând tot la Eva („Pe timpuri / Femeia nu purta rochiţă,/ Se-acoperea cu foi de viţă,/ Din care azi se fac sarmale.”; din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005).

Cu cele scrise mai sus mă poate acuza de bârfă doar Gheorghe Buleteanu, care  în 1979, în Orizont, se declara împotriva noastră, a criticilor bârfitori („Fiindcă să bârfeşti îţi place/ C-aşa-i felul dumitale/ Gura care nu-ţi mai tace/ O s-o umplem cu sarmale.”). Așa pedeapsă mai zic și eu! Cu o palincă înainte, cu o mămăliguță lângă și cu o Busuioacă de Bohotin după..., grea pedeapsă ar fi!

Nică Janet vede sarmalele doar în caricaturi, rugându-l pe Dumnezeu să nu îl facă mare poet ajuns în manuale („Doamne, Doamne, milă fă-ţi!/ Dac-ajung în manuale,/ Toţi copiii-mi fac mustăţi/ Şi, în loc de ochi, sarmale!”). De parcă autorii de manuale ar milita pentru introducerea în manuale a poeților români! „Canci!” ar zice Mădălin Voicu....

Noroc chior de sarmale are și Valentin David, de la soția personală („Nevasta mea îmi dă la gioale,/ Mi-e viaţa plină de nevoi,/ Dar am noroc că-mi dă sarmale.../ Doar în trifoi cu patru foi!”). Mare noroc pe `mnealui!

Cu sarmalele n-a prea avut noroc în alegerile din 2012 de pe la Huși și recalcitrantul PDL-ist Cristian Boureanu, cel pe care l-a părăsit Valentina Pelinel în favoarea lui Borcea, după cum îl dă de gol sau îl dă în gât George Budoi în „Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi” („Moldovenii sunt :/ Postul de la deputaţi,/ Nu l-ai luat, vedem, matale,/ În zadar le-ai dat sarmale!...”). Avea să se răzbune Boureanu pe polițiștii care l-au oprit când era la volan cu alcoolemia cam săltată...

Poftă bună!

Și nu putem să nu amintim de Păstorel (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894- 1964), avocat și scriitor și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, rămas în literatura română mai ales prin epigramele sale, dar care închină, ca bun gastronom, o odă sarmalei, pe care o reproducem și noi.

Odă sarmalei

Al. O. Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat

Somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

 Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,

Imn de lăudă mâncării, înălțat în cerul gurii.

O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână

Și se înfășoară-n varză ca în valuri de cadână.

 O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

C-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu și un strașnic adversar

Pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

 Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatara principală ține-n spațiu tolerate

Perle de piper picante, boabe de orez umflate.

 O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie

Că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini... sarmaua!!!

Câteva de-ale gurii, românești, puteți vedea AICI! Dacă vreți să vedeți cum se fac sarmalele cu varză murată urmăriți AICI. Ca să apreciați niște sarmale țărănești in foi de varză murată, rețeta bunicii prezentatoarei, urmăriți AICI. Și e bine să mâncați sarmalele cu mămăliguță, calde, iar dacă vreți să ascultați „Sarmalele Reci”, o face fiecare după urechea sa (urmăriți AICI – „Țara te vrea prost”). Iar dacă nu vă pricepeți să faceți sarmale, le puteți încerca pe cele de la  Hanu lui Manuc, Caru cu Bere, Hanu Berarilor, Zexe, Casa Jienilor sau Vatra (vezi AICI). Să nu ziceți că nu v-am făcut poftă! Așadar, „Poftă bună!”

Să fiți iubiți!

C.N.

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro