Jocuri de cuvinte - porcul

Jocuri de cuvinte – porcul

Geografie lingvistică

          Porcul

          Motto 1: „Când un şoim v-ar ajuta/ Chiar orice puteţi vâna,/ Însă-i cert că nu puteţi/ Să vânaţi şi porci mistreţi.” (Nu vă puneţi cu porcii, de Goethe din Epigrama germană de cinci secole, 1999, traducere de Florea Ştefănescu)

          Motto 2: „Am învăţat, cu mult timp în urmă, să nu mă lupt niciodată cu porcii. Nu faci decât să te murdăreşti şi, în plus, porcilor chiar le place asta.” (George Bernard Shaw)

      Porcul este foarte important pentru români, ferme de porci existând peste tot, inclusiv în Teleorman. Că se iau unii de ferma fiului unui politician, nezicând nimic de punerea pe butuci a marelui combinat de creștere a porcilor de lângă Timișoara după îngrămădeala aia de pe străzi din decembrie 1989, după care tocmai apărea în Ungaria vecină un combinat de vreo patru ori mai mare, nu-i bai!

Comtim Group a fost fondat în anul 1967. Era un combinat agricol din Timiș, cel mai mare producător industrial de carne de porc din România și cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei, la care în 1989  lucrau 15.000 de oameni. Timp de 28 de ani, director general al companiei a fost Florentin Cârpanu, până în 1999. Creştea anual 1,5 milioane de capete porci. Gestiona 26 de societăţi în patru mari complexe de creşterea porcilor - Beregsău, Birda, Pădureni şi Gătaia; trei complexe de îngrăşare pentru taurine cu un efectiv de 40.000 capete.

La acestea se adăugau: societatea de construcţii zootehnice şi societatea de transporturi, reţeaua comercială pentru piaţa externă cu parteneri din URSS, Iugoslavia, Germania, armata americană din Europa şi câteva ţări arabe, reţeaua cu magazine proprii de desfacere din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara şi capitala ţării Bucureşti, toate sub sigla Comtim, care era un brand de ţară.

Ce era românesc, nu mai era bun, asta deoarece profitul rămânea în întregime în România și ca atare  Comtim Timișoara a fost pusă pe butuci, adică falimentat în 2004. Așa a apărut compania Smithfield Ferme, acum cu doar 1000 de salariați, parte a cumpărătorului „strategic”, concernul american Smithfield Foods. Are ceva și prin Ucraina!

Principalul obiect de activitate al companiei este producția și creșterea porcinelor, Smithfield Ferme fiind unul dintre cei mai importanți cumpărători de cereale de pe piața autohtonă. Fermele dețin peste 50.000 de scroafe și cresc peste 850.000 de porci comerciali pe an și îi vinde cui nrea. Mai deține 20.000 hectare teren agricol în județele Timiș și Arad, operează două fabrici de nutrețuri combinate, printre cele mai moderne din sud-estul Europei din punct de vedere tehnologic. Așadar, în loc de brand românesc avem brand american! Ce comisioane se vor fi încasat și de cine? Suntem praf la economie!

Scroafă și purcel

Ca să fim disciplinați ca întotdeauna, consultăm dicționarele și enciclopediile de orice fel, analogice sau digitale, cu acces nelimitat, referitoare la regnul „porc”, fără a face referiri la porcii de politicieni și la cocinile lor din beton armat, inclusiv cu piscine, de pe la Cornu, Snagov sau Mamaia și alte locuri. Brazilia, Costa Rica sau statul ăla african,  că jignim porcii porci!

Că mic fiind eu când am început să înțeleg lumea, fiu de țăran, rămas mereu cu „dor de acasă”, porcul era mereu prezent, nu liber, ci în cocina sa, în curtea casei unde m-am născut și am copilărit la 700 m de o mare pădure, inclusiv cu porci mistreți, dar care nu dădeau iama în sat.

„Ulița gâștei”, locul copilăriei, acum strada Primăriei, comuna Stâlpeni, sat Livezeni, județul Argeș

Aflăm că: „PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț.” 

Pentru unii care, zicem noi că „se comportă ca niște porci”, am impresia că jignim porcul (popular râmător, râtan, învechit sfin, adus de sași)! Și iată că moștenirăm cuvântul din latină. Dar oare domniile lor, romanii, nu îl luară de undeva? Așadar, în latină e porcus, din proto-italicul *porkos, din grecescul antic πόρκος (pórkos). Este înrudit cu cuvintele din alte limbi  - în aromână porcu, în asturiană puercu, în catalană porc, în corsicană porcu, în dalmată puarc, în friuliană purcit, în galiciană porco, în italiană porco, în liguriană pòrco, în occitană pòrc, în franceză porc, în portugheză porco, în retoromană portg, în sardă porcu, în siciliană porcu, în spaniolă puerco și în venetă porco. Măi să fie!

Englezii au două cuvinte, unul pentru porcul viu, neînjungheat sau neasomat (pig), unul pentru porcul asomat și tranșat (pork). Și știți de ce? Pentru că luară cuvântul din două surse, viu de la ciobanii și porcarii germani, care ziceau stimatului porc un nume împrumutat sau nu (acum îi zic Schwein, vezi învechit la noi sfin).

Și animalul ăsta viu, pig (sus scrofa domestica), ar proveni din cuvântul englezesc al evului mediu („pig, pigling") (inițial un termen pentru un purceluș, porcii adulți devenind swine, din vecchiul cuvânt englez swīn, cu alternativele swin, swein,swynne, zuin, swyn, swyne, sweyne, swiyn, suin, sqwyne,  din proto-germanicul *swīną, aparent din engleza veche *picga (atestat numai în cuvinte compuse, cum ar fi picgbrēad („porci furajați”). Comparați cu pogge, puggen, pegsken („purceluș") din olandeza evului mediu. Uneori se propune o legătură sau conexiune cu cuvântul olandez modern bigge, actualmente big („purceluș”), cu vest-frisianul bigge  („purceluș") și termeni asemănători în limba germană veche. Hai, că ne încurcarăm rău!

 Și cuvântul german Schwein analizat separat, se pare că provine din cuvântul swīn  din germana veche  (omolog cu swin din saxona veche, de unde a venit la noi ca sfin, adus de înaintașii sasului golfist și excursionist adunător de cocini), din proto-germanicul *swīną, dintr-o formă adjectivală a proto-indo-europeanului *sū-. Și deoarece repetiția e mama învățăturii, comparați din nou cu Swin, Swien, Schwien (Schweyn) din dialectul Nederduits (germana vulgară), cu olandezul zwijn, cu englezescul swine descris mai sus, cu danezul svin (comparabil și cu portughezul suíno și polonezul świnia), că doar porcul face parte din clasa „suinelor”!

Și nu putem sări peste vecinii noștri, care numesc preafericitul porc: albanezii mish derri, croații și bosniacii svinjetina, bulgarii прасе, прасета (prase, plural praseta) dar cărnii de porc îi zic свинско месо (svinko meso), cehii prase, slovacii prasa, slovenii prašiča, finlandezii sianliha, grecii χοιρινό (choirinó), letonii cūkgaļa, lituanienii kiauliena, macedonenii свиња (svinja), ungurii disznó, polonezii świnia, rușii свинья (svin'ya), ucrainenii свинина (svynyna), sârbii свиња (svinja), spaniolii cerdo, turcii domuz.

Așa că noi navigăm între suină și porc, suina fiind o porcină! Că pentru suină se scrie: „SUÍNĂ, suine, s. f. (La pl.) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri și specii de porci sălbatici, precum și porcii domestici proveniți din aceștia; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din lat. suinus. Sursa: DEX '09 (2009)”. Tot latinii sunt baza; „SUINĂ s. (ZOOL.) porcină. sursa: Sinonime82 (1982)”. 

Așadar, tot latinii dădură cuvântul, suinus provenind din sus, din proto-indo-europeanul *suH-. Comparați cu vechiul cuvânt grecesc ὗς (hûs, în: Liddell & Scott, 1940. A Greek–English Lexicon, Oxford: Clarendon Press), cu cuvintele englezești swine, sow, de care pomenirăm! Cred că nu ne învârtim în cerc!

Ca să nu se supere (al domnului porc) „sex(ul) frumos, un pisc de munte scorburos, pe care-l urci de sus în jos când faci pe alpinistul caraghios” (Minulescu), există și scroafa, devenit și el peiorativ: „SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului; purcea (cu purcei).”

Așadar, noi creștem și digerăm omnivorul porc domestic (Sus scrofa domesticus sau Sus domesticus), care este, alături de câine, cel mai vechi animal domesticit de oameni, cam acum 9.000 de ani. În Europa și Orientul Îndepărtat, carnea de porc este preferată de inșii carnivori. Numărul porcilor domestici este de aproximativ un miliard de exemplare, din care 190 de milioane în Europa și vreo  500 de milioane în China. Dacă am fi miloși cu dumnealui, porcul, durata naturală de viață a insului ar fi de circa 12 ani, dar foamea e mare. Unele religii (islamul, iudaismul și cultul adventist de Ziua a Șaptea) interzic consumul cărnii de porc.

Să știți că există mai multe rase de porci, inclusiv pe la noi, mai cunoscute fiind porcul de Bazna, Negru de Strei, Marele alb, Mangalița. Porcul de Bazna s-a format în urma unor încrucișări nedirijate între scroafe de rasă Mangalița și vieri de rasă Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna, din Transilvania, utilizându-se și consangvinitatea (raport de rudenie între animale care au același tată, dar nu și aceeași mamă. – Din fr. consanguinité. sursa: DEX '09 - 2009).

Bazna, la nord-vest de Mediaș

Produșii rezultați s-au răspândit în scurt timp în jurul orașelor Mediaș, Sighișoara, Sibiu și Făgăraș. Au mai fost utilizate episodic, pentru infuzie, rasele Yorkshire și Sattelschwein. În ultimii 30 de ani s-a ameliorat prin utilizarea rasei Wessex. Rasa Bazna a fost recunoscută oficial ca rasă de sine stătătoare în anul 1948, după care s-au înființat câteva nuclee de selecție. Care o fi situația după 1989, după falimenarea institutelor de cercetări din agricultură nu știm...

Strei (maplandia.com)

Porcul Negru de Strei este româneasc, ca și porcul de Bazna, rasă redusă la un efectiv de 2000-3000 animale, formată în depresiunea Hațegului, de-a lungul râului Strei (județul Hunedoara). S-a format începând din anul 1870 prin încrucișări nedirijate ale rasei locale Stocli cu rasele Mangalița, Cornwall, Berk. Este apreciat pentru rezistență organică și rusticitate.

Marele alb  (sau yorkul mare) este o rasă de porci creată în Anglia ce aparține tipului pentru carne. Mangalița este o rasă de proveniență maghiară și considerată ca făcând parte din patrimoniul național. Rasa a fost obținută prin încrucișarea porcului sârbesc de Sumandija de talie mare, cu părul lung și creț și a diferitor specii de porci domestici din regiunea Salontei (în maghiară Nagyszalonta, sau Szalonta, municipiu în județul Bihor, Crișana, România) și munții Bakony cu mistreți, la sfârșitul secolul al XVIII-a. Este o rasă specializată pentru producția de grăsime.

Ar fi păcat să nu pomenim și de mistreț, (Sus scrofa), mamifer sălbatic omnivor, în general vesperian precum amatorii de cluburi, adică nocturn, răspândit în întreaga Europă, nordul Africii, în Asia. În România populează pădurile, începând cu Delta și Lunca Dunării, până în desișurile Carpaților, dar atacă și culturile din anumite zone de deal sau de munte. Nu îi punem pe cei ai lui Țiriac de la Balc, vânați anual de miliardarii lumii.

Dar ce le place aproape tuturor românilor nu este creșterea acestei vietăți, ci mai ales pomana porcului (aici vedeți tot procesul tehnologoc din Bucovina), un vechi obicei, transferat și politicienilor care tranșează porcii prin curțile obiectivelor SRI, cu acceptul și participarea celor din capul DNA, probabil după încheierea protocoalelor de care ambasadorul român la Washington tace ca porcul în păpuriș și Po(a)nta e că mulți se fac că nu știu.

Pomana asta constă în oferirea unei mese de mulțumire pentru ajutorul primit la tăierea porcului de la rude, vecini și prieteni, după terminarea treburilor de către gazdă. La politicieni ajutorul nu e dat la înjungherea, tranșarea și consrvarea produselor rezultate, ci probabil în alte domenii... De, alte dosare!

Înaintea Crăciunului, cuvînt interzis de UE, adică a sărbătoririi Nașterii Domnului Iisus Hristos, de Ignat, gospodarii creștini obișnuiesc să taie porcul crescut întregul an sau acum și cumpărat din piețe specializate sau nespecializate, în vederea obținerii cărnii și a preparatelor din carne necesare praznicului Nașterii Domnului.

După înjunghere, zice-se neagreată de UE sau de iubitorii de animale, după „asomare” și după pârlirea cu foc de paie sau cu mijloace mai sofisticate, după terminarea tăierii, tranșării, preparării specialităților din carnea de porc, gazda casei sau politicianul „măcelar” și  donator  îi invită la masă pe toți oamenii care au ajutat la tăierea porcului, dar și pe cei care doar au privit, au degustat țuică fiartă și au făcut bancuri. Felul de mâncare tradițional, numit pomana porcului, este obținut prin prăjirea bucăților de carne (bucăți de mușchi, ficat, slănină, coastă, falcă, reprezentând toate părțile animalului sacrificat) în grăsime.

Tradițional, masa se așează afară după spălarea și curățarea tuturor urmelor sacrificiului sau ale procesului de preparare a tobei, cârnaților, sângeretului, caltaboșilor  etc. Se mănâncă în picioare și alături de mâncare se servește țuică tradițională de cazan, fiartă. Că țuica asta se cam degustă pe tot procesul de la înjunghere, pârlire, sortare, depinde de zonă. Pe la mine prin Mușcel, se tot degustă, iar carnea se pune în putini speciale, cu sare, procesul tehnologic de preparare durând și în zilele următoare (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/07/jocuri-de-cuvinte-muscel).

Ardelenii nu se lasă până nu finalizează prepararea cârnaților, lebărului etc., până la sfârșitul zilei și pomana porcului, preparând și așa numitul „sângerete”, după ce un copil a „recoltat” într-un vas sângele scurs la înjungherea insului porc. Chiar și în decembrie 1989 ardeleana sportivă Viorica a plecat, ca în fiecare an, pe la mijlocul lunii cu avionul la Arad, a cumpărat un porc, a convocat echipa de lucru formată dintr-un neamț, Karl, atunci maistru la fabrica de ceasuri Victoria, un ungur, Marcel, profesor de sport la un liceu și un alt prieten neamț, muncitor calificat undeva, care de dimineața până seara au efectuat ardelenește toate operațiunile și a doua zi după amiază Viorica a luat avionul spre capitală, cu două geamantane pline, biletul la avion costând atunci 108 lei, cât biletul de tren pentru clasa întâi și cât întreținerea pe acea lună pentru apartamentul de două camere. Și mi-a povestit ce a văzut scris pe dolma de lângă cimitirul Pomenirea, o lozincă împotriva lui Ceaușescu, scris ce a dispărut în câteva ore. Am așteptat-o seara la aeroportul Băneasa!

Cum noi suntem navigatori printre cuvinte, aflăm că nu mai există în noile dicționare „a înjunghea”, noroc cu vechii romani și cu  Scriban: „înjúnghĭ, a -gheá v. tr. (d. lat. júgulo, -áre, a tăĭa gîtu, a gîtui, a asasina. – Vechĭ junghĭ. sursa: Scriban (1939)”. Uite că doar noi am copiat pe romani, restul nu, că folosesc „ucidere”, astfel croații și slovenii folosesc ubijanje, macedonenii убиството (ubistvoto), bulgarii убиване (ubivane), sârbii убиј, убити (ubij, ubiti). rușii убийство, убивать (ubiystvo, ubivati), ucrainenii вбивство (vbyvstvo), englezii kill, francezii tuer, germanii töten, italienii uccisione, maghiarii gyilkolás, maltezii qtil, polonezii zabicie, portughezii și spaniolii matança, respectiv matanza, de unde vine matadorul ăla pe care UE nu îl ceartă ca pe noi, slovacii zabitie, cehii zabití etc.

            Și cum se bea țuică (fiartă, „coaptă”), să vedem cum zic alte etnii țuicii (probabil de etimologie sârbo-croată cujka): germanii îi zic Sliwowitz (inspirat de la slavi), bosniacii šljivovica, bulgarii сливова ракия (slivova rakiya, rachiu de prune), macedonenii сливова ракија (slivova rakija), slovacii slivovice, slovenii slivovka , croații šljivovica, polonezii śliwowica, rușii сливовица (slivovitsa), sârbii шљивовица (šljivovica), ucrainenii сливовиця  (slyvovytsya). englezii plum brandy, danezii blommebrændevin, finlandezii luumubrandya, francezii alcool de prune, italienii acquavite di prugne, latinii Prunus sublimatum, maghiarii szilvapálinka, olandezii pruimenbrandewijn,  catalanii aiguardent de pruna, norvegienii plomme konjakk, portughezii conhaque de ameixa, spaniolii aguardiente de ciruela, spaniolii plommon brandy, turcii erik brendi etc. Și observați că avem și noi șliboviță, care provine din polonezul šliwowica, sârbo-croatul šljiwowica! Asta pentru că în limbile slave slivo înseamnă prună, din slava veche inspirându-se și germanii!

Gustos la pomana insului este produsul „șorici”. Să ne spună măcelarul D. Ragnea și asistentul său P. Onta dacă nu e așa cum zice dicționarul: „ȘORÍCI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului (chiar și în curtea SRI, n.n.), se pârlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație.

Ne doare că etimologia e necunoscută. Săpăm noi! Că albanezii îl denumesc lëkurë, armenii կեղեւ (keghev), bosniacii și croații kora, bulgarii și sârbii кора (kora), cehii kůra, slovacii kôra, slovenii skorja, danezii skorpe, francezii écorce, germanii Schwarte (din germanicul vechi swarte, din germanicul *swarta; cognat cu englezescul evului mediu sward, din frisianul de vest swarde, vechiul germanic nordic (norse) svǫrðr, vechiul cuvânt englezesc sweard, danezul jord-,  olandezul zwoord, englezescul sward, goticul *swardus, italienii scorza, latinii cortice, maghiarii kéreg (scoarță, coajă, crustă), olandezii schors, polonezii skórka, rușii кожура (kojura), ucrainenii шкірка (shkirka). Observați peste tot rădăcina „kor”. Așadar, săpăm!

Kora este originar din proto-slavicul *kora, care derivă din proto-indo-europeanul *(s)ker-. Este cognat cu latinescul corium, cu sanskritul चर्मन् (cárman). Cuvântul ăsta sanscrit ar veni din proto-indo-arianul *ćárma, din proto-indo-iranianul *čárma, din proto-indo-europeanul *(s)kérmn̥ („piele, ascunziș, copleșitor”); este cognat cu  vechiul persan  𐎨𐎼𐎶𐎴  (carman)  (de unde vine persanul چرم‏‎ („čarm”), latinescul corium („piele”), proto-slavicul *kora („a lătra”). Grea săpătură de la pielea asta...

Fiindcă servim apoi la o gustare sângerete, amintim că e tot „un cârnat umplut și cu sânge. – Sângera + suf. -ete. sursa: DEX '09 (2009)” (Blutwurst în germană, кървавица - kŭrvavitsa în bulgară, krvavice în slovenă și croată, крв кобасица -  krv kobasica în sârbă, крв колбас (krv kolbas) în macedoneană, kaszanka în poloneză, кровяная колбасаm - krovyanaya kolbasa în rusă, кров'яна ковбаса - krov'yana kovbasa în ucraineană, véres hurka în maghiară etc.).

Cârnați făcuți de Viorica, cea care a întrecut „echipa” din decembrie 1989 din Arad, formată din prietenii noștri, doi nemți și un maghiar, conduși de Karl

            Dacă sunt gata și cârnații, ca la prietenii ardeleni, degustăm și așa ceva, doar puțin, prăjit și încă nu afumat, amintindu-ne că vine din latina evului mediu, „carnacius”,  preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș de material sintetic....

      Cârnaților le zic ungurii kolbász, recunoscând că l-au preluat de la slavi, din klobasa, bosniacii și croații kobasica, sârbii кобасица (kobasica),  cehii și slovacii klobása, slovenii klobasa, macedonenii колбас (kolbas), polonezii kiełbasa , rușii колбаса  (kolbasa), bulgarii наденица (nadenitsa), germanii Wurst, olandezii worst , estonienii vorst, italienii salsiccia, portughezii salsicha, spaniolii salchicha, doar noi inspirându-ne din „carnacius” sau cumva romanii de la daci! Deși italienii, portughezii îi zic cărnii tot „carne”, cârnați le zicem numai noi românii.

            Că din tobă nu gustăm, că asta trebuie pusă la svântat, apoi la fum, dar ținând minte că e un mezel preparat din bucățele de carne, de slănină, de măruntaie etc. introduse în membrana care formează stomacul porcului, mulțumindu-le prietenilor maghiari. [Var.: (înv. și pop.) dóbă s. f.] –  Din magh. dob. sursa: DEX '09 (2009).

Tot un preparat pentru mai târziu este caltaboșul sau maioșul, un fel de cârnat făcut din măruntaie de porc, amestecate cu orez și mirodenii. sursa: MDA2 (2010) – кобасица (kobasica) în sârbă, kolbász în maghiară, Wurst în germană; maioșul ardelenesc  este preluat de la șogorii maghiari (májos).

„Cocină” cu piscină și heliport, pe malul lacului Snagov, a unui politician pesedist, Truică, fost secretar general al guvernului Năstase

Politicieni, lipsește Ghiță

Un ziarist cu o poreclă legată de temă, dar care nu a scris de porc, ci de găina care a născut pui vii

Sebastian Ghiță

      Tot acum s-a făcut și lebărul, abreviație de la LÉBĂRVURST s. n.,  din pateu de ficat de porc; lebăr. [Pr.: -vurșt. – Var.: lebărvúrșt (pl. lebărvurști) s. n.] – Din germ. Leberwurst. Dar  nu ne grăbim cu degustatul din toate! Ceva slănină tot vom tăia mărunt, fiecare ardelean cu brișca lui, cuvânt pe care zice DEX-ul că l-am preluat de la bulgari și sârbi: „...strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., sb. slanina. sursa: DEX '09 (2009)” (szalonna în maghiară, acum bulgarii s-au axat pe neologismul бекон – bekon, slanina în croată, cehă și slovacă, slanino în slovenă, сланина – slanina în sârbă etc.).

            Așadar, ce facem? Ne mai certăm pe originea cuvintelor sau terminăm în liniște și pace cina porcului în acest al III-lea mileniu, adică în al XXI-lea secol, când am sărbătorit, în liniște și pace, 100 de ani de la formarea României Mari? Polonezii ne-au depășit cu sărbătoarea lor!

Tochitură ardelenească și mămăligă

            Porcului i se spune familiar Ghiță. Nu este vinovat de calitățile fostului deputat ploieștean cu același nume, zis și Sebastian, devenit acum belgrădean, cu preocupări de programare computațională, dar și cu pasiuni baschetbalistice și de party-uri în vie, precum P. Onta și K. Ovesi! Cum care Ghiță? Ăla așteptat de fetiță la portiță. Că așteptăm cam mult până publică Ghiță filmulețul. Vorbe!

Un vin bun

            Să nu credeți că la pomana porcului nu se asortează și un vin bun! Dar despre vin în altă postare. Poftă bună! Și după afumarea produselor să vedem cum arată o cămară în Bucovina.

Cămară în Bucovina

      Cu sau fără porc de Crăciuin, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!

       Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

http://webdidacticanova.blogspot.ro/ 
https://cronopedia.ning.com/members/NituConstantin 

nitu.constantin@yahoo.com

JOCURI DE CUVINTE

2018 - 100 de ani de la Marea Unire

*******************************************

Moto: „Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba, nu i se mai cunoaște.” Mircea Eliade în „Căderea în istorie” (1952)

Nu-mi bat joc de cele sfinte

Chiar de-ncepe-acuma vara

Navighez printre cuvinte

Când sărbătorim iar țara!

(Să citiți, nu dați din bici,

Ci doar cu un click AICI,

Pe la niște postări, frate,

Ce-ntre ele sunt legate!)

Călătorii geodezice, Ungaria

            Călătorii geodezice, Ungaria


            Moto:

„Cândva...

 Îşi călăreau în linişte măgarii

Toţi înţelepţii, până la Cristos.

De când au devenit măgari husarii,

Toţi înţelepţii lumii merg pe jos.”
epigramă de Sandor Petofi din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache

           

După ce colindasem prin Eurasia de la Marea Nordului la Oceanul Pacific, am mers şi mai pe lângă noi,  în Ungaria, la consfătuiri tehnico-ştiințifice, la analiza modului de colaborare pentru rezolvarea unoi teme de cercetare privind automatizarea construcţiei hărţilor şi planurilor topografice și realizarea hărții lumii la scara 1:2.500.000. Cu această ocazie erau verificate şi omologate diferite faze ale temelor, cu părţi realizate în diferite ţări şi asamblate într-un tot unitar.

Cu col. dr. Marton Gherasim, profesorul și comandantul meu, prin lume

            Colaborarea tehnico-ştiinţifică avea loc între serviciile geodezice civile şi militare ale ţărior est-europene (foste socialiste). Trebuie să știi ceva despre țara respectivă, nu să te duci ca neghiobul și să te miri de ce vezi! După 1989 aveam să merg și ca turist, că înainte nu aveam voie să merg cu familia! Trecerea de la o postare la alta se face prin click pe cuvântul „(continuare)” de la sfârșitul postării. Începeți lectura cu un click AICI! Postări noi urmează a fi scrise permanent. Mai multe postări găsiți pe blogul meu din CRONOPEDIA (click pe acest cuvânt).
Lectură ușoară!
                     
Constantin NIŢU
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8 
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
nitu.constantin@yahoo.com
constantin.nitu@g.unibuc.ro

Călătorii geodezice – Germania

M-am bucurat de vizitarea celor două Germanii, în mai multe rânduri: în 1978, la Hamburg, pentru un curs de cartografie asistată de calculator, la Institutul Oceanografic al Universității din Hamburg; în 1980 în Berlinul de Est, la o consfătuire a cercetătorilor științifici din 14 țări, pentru rezolvarea temei de cercetare științifică „Sistem automatizat de cartografiere a hărților”; în 1980, la ESA Darmstadt, pentru un curs de sisteme informatice geografice și automatizare în cartografie (cu lucrări de laborator la universitățile din Hamburg și Tubingen); în 1985, în Berlinul de Est, în 1987 în Berlinul de Est, Strausberg, Berlinul de Vest, în 1988 în Berlinul de Est, pentru probleme de cercetare științifică; în 1997 în Germania reunită, la Reutlingen, Tubingen, la izvoarele Dunării și în alte locuri ca turist (cu drum și la Strasburg, Franța), ca invitați ai Irenei și lui Karl Shaberger.

Prima postare se referă la toponimia Germaniei și o puteți găsi AICI. Trecerea de la o postare la alta se poate face ușor printr-un simplu click pe cuvântul „continuare” de la sfârșitul fiecărei postări. La multe cuvinte sau expresii există linkuri spre pagini web din care vă puteți documenta ușor. Revenirea la postare se face tot prin click pe săgeata corespunzătoare a programului de navigare (browser). Vă dorim o lectură ușoară! Să fiți iubiți!

Calatorii geodezice, Suedia – 1997

În cadrul colaborării dintre profesorii universitari din România și profesorii universitari din Suedia, la invitația Primăriei capitalei Stockholm, am avut onoarea de a fi „profesor vizitator” la câteva facultăți din universități suedeze. În anul 1997, tot în „mileniul trecut”, eram profesor universitar la Academia Tehnică Militară din București, decan al Facultății de Geniu, Geodezie și Construcții, profesor consultant al Fscultății de Geografie a Universității din București și președinte al Asociației Române de Cartografie. Predam cursurile „cartografie”, „cartografie asistată de calculator” și „sisteme informatice geografice”. În aceeași perioadă, la Stockholm urma să aibă loc conferința internațională de cartografie, organizată de ICA (International Cartographic Association) și organizația cartografilor suedezi.

  Suedia și România

upă o documentare asupra Suediei în general, am accentuat repetarea unor cursuri de limbă engleză și asupra celor câteva cursuri ce făceau obiectul temelor pe care aveam să discut cu colegii profesori și studenții suedezi, respectiv cartografia și geodezia în sistemele informatice geografice și toponimia și realizarea bazelor de date cu toponime.

Zonă din Stockholm

Postările sunt pe blogul meu din site-ul CRONOPEDIA. Veți putea citi prima postare printr-un click AICI. Trecerea de la o postare la următoarea sau de la un capitol la capitolul următor se face prin click pe cuvântul „continuare” de la sfârșitul postării (capitolului). Trecerea de la un capitol la cel precedent se face prin click pe expresia „capitolul precedent” de la începutul capitolului.

Cu primărița capitalei Stockholm

Capitolele sunt în curs de realizare. Subiectele sunt destul de interesante și nu vi le dezvăluim aici, lăsându-vă plăcerea de a le descoperi. În capitole există și destule imagini. Citire ușoară!

Podul și tunelul Oresund

Lectură plăcută!

Constantin Nițu

SEMNUL „@”

Cam intortochiată istorie are semnul ăsta! @ Originile interesante şi nebănuite ale simbolului ''@'', pe care îl folosim cu toţii.

Simbolul @ (a-rond, „coadă de maimuţă”, „at sign – în engleză”), universal şi omniprezent în lumea Internetului de astăzi, are origini interesante şi nebănuite. Nu există un nume singular al acestui simbol, dar el a fost asociat cu imaginea unor animale şi în multe limbi are porecle nostime: - apestaart – în olandeză „coadă de maimuţă” - snabel – în daneză „trompă de elefant” - kissanhnta – în finlandeză „coadă de pisică” - klammeraffe – în germană „maimuţă atârnată” - kukac – în maghiară „viermişor” - dalphaengi – în coreeană „melc” - grisehale – în norvegiană „coadă de purcel” - sobachka – în rusă „căţeluş” Înainte să fie folosit în adresele de email, simbolul @ nu era atât de cunoscut, de aceea a şi fost ales pentru adresele electronice. Dar de unde provine acesta? Cea mai veche formă cunoscută a acestui simbol datează din 1345, într-o traducere bulgărească a „Cronicii lui Constantin Manasses”, o scriere bizantină din secolul 12 care trecea în revistă istoria lumii până la sfârşitul veacului al XI-lea. Aici, semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”. Simbolul avea să mai apară în scrieri abia dupa 100 de ani, sub o formă uşor diferită, proto-@. El era folosit într-un registru spaniol din 1448, Taula de Ariza, care se referea la un transport naval de grâne din Castilla în Aragon. Înaintea acestor două documente care reprezintă dovezi clare, se crede că semnul era folosit de călugării medievali pentru a prescurta prepoziţia latină „ad”, prin combinarea literei a şi a vechii forme a literei „d” – ∂ . În anul 2000, a fost descoperită o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, în care semnul @ apare exact în varianta de astăzi, dar era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora (a 13-a parte dintr-un butoi) şi scris în caligrafia florentină. Se crede că negustorii italieni au fost cei care au contribuit la răspândirea simbolului, prezent în facturile şi chitanţele care circulau în Europa. Era prima atestare a acestui simbol în afara scrierilor din mănăstiri. Şi spaniolii se pare că au avut contribuţia lor la popularizarea semnului @, care apare în documente comerciale medievale ca o prescurtare pentru „arroba”, echivalentul a 12 kg. Termenul este considerat de provenienţă arabă (ar-rub) şi însemna „un sfert” (în Spania maură). Ulterior, simbolul @ a devenit prescurtarea comercială pentru „la preţul de” (26 de saci de făină@1 dolar). Multe alte prescurtări de acest fel fuseseră create încă de acum o mie de ani, pentru o scriere mai rapidă de mână a textelor : ampersand (&), prescurtarea latinescului „et” (şi) sau semnul „X” pentru „Christos”, care era de fapt litera grecească „chi” (χ). După Evul Mediu, timp de câteva secole, simbolul @ a fost folosit exclusiv în scop comercial. El a fost inclus pe tastaturile maşinilor de scris şi mai apoi pe cele ale computerelor. În 1971, un programator numit Ray Tomlinson, a ales acest semn de pe tastatură pentru a-l include în codul primelor mesaje electronice, ca indicator al adresei. Trebuia folosit un simbol care să nu poată fi confundat cu alte litere sau semne din numele de utilizator.

Calatorii geodezice, Franta - 1996

În cadrul colaborării dintre profesorii universitari din România și profesorii universitari din Franța, am avut onoarea de a fi „profesor vizitator” la câteva facultăți din universități franceze. În anul 1996, în „secolul trecut”, eram profesor universitar la Academia Tehnică Militară din București și decan al Facultății de Geniu, Geodezie și Construcții. Predam cursurile „cartografie”, „cartografie asistată de calculator” și „sisteme informatice geografice”. După o documentare asupra Franței în general, am accentuat repetarea unor cursuri de limbă franceză și asupra altor probleme de interes cu care aveam să discut cu colegii profesori și studenții francezi.

Postările sunt pe blogul meu din site-ul CRONOPEDIA. Veți putea citi prima postare printr-un click AICI. Trecerea de la o postare la alta sau de la un capitol la altul se face prin click pe cuvântul „continuare” de la sfârșitul postării (capitolului).

Capitolele sunt în curs de realizare. Subiectele sunt destul de interesante și nu vi le deezvăluim aici, lăsându-vă plăcerea de a le descoperi. În fiecare postare, la început, este dată și adresa de întoarcere la postarea precedentă, tot printr-un simplu click cu locatorul. În capitole există și destule imagini. Citire ușoară!

Călătorii geodezice - China (I)

Călătorii geodezice – China, 1980 (I)

    În anul 1980 am vizitat China. Acolo, la Cheng Chow, la Observatorul Astronomic Militar, avea să se măsoare distanța Pământ – Lună, deoarece pe Lună se montase un reflector laser la aselenizarea astronauților americani. Măsurătorile s-au făcut concomitent timp de trei luni, la mai multe observatoare astronomice din lume, de pe toate continentele. Echipa de la Cheng Chow era formată din 2 specialiști americani, 3 specialiști ruși, 6 chinezi și subsemnatul.

                                     La parlamentul Chinei

    Aparatele de măsurare a distanței erau de producție americană, rusească și chineză, cu emitere a razei laser după vizarea inițială manuală și apoi prin detectare automată a receptorului. Înregistrarea timpului de emisie a razei laser și de recepționare a semnalului reflectat se făcea automat. Detalii mai multe vor fi date într-un alt capitol. Această primă relatare este doar o introducere despre surpriza misiunii de a vizita China, despre situația actuală a Chinei și despre interesanta istorie a acestei țări, a cărei populație crește anual cu 12.000.000 de locuitori. Referirea în final la manualele „alternative” de istorie pentru învățământul liceal din România este întâmplătoare! Puteți descărca fișierul în format pdf de aici. Să fiţi iubiţi, Că trebuiţi: Cui(va), cum(va), Când(va), unde(va!)? C. N.

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

25 de lucruri uimitoare despre Univers

Vă invit să citiți aici, printr-un simplu click, doar câteva lucrur4i interesate despre Univers, loocul în care trăim. Lectură plăcută! Să fiți iubuiți! Constantin Nițu

CALATORII GEODEZICE - Bournemouth, 1991

În postarea „Dor de acasă” aminteam că viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut. Dintre multele călătorii făcute, interesantă mi s-a părut și cea făcută în Marea Britanie în 1991, pentru înscrierea Asociației Române de Cartografie în Asociația Cartografică Internațională. Relatarea postată are cinci părți. Trecerea de la o parte la următoarea se face prin click pe cuvântul „continuare” de la sfârșitul fiecărei pagini web. Aveți și posibilitatea citirii unei părți care vă interesează prin click pe denumirea fiecărei părți.

Partea I conține scopul misiunii, câteva date geografice asupra Marii Britanii, modul de realizare a tunelului EUROSTAR de legare a țării de Europa, date asupra populației, amintiri de la alte întâlniri cu militarii britanici.

Partea a II-a conține câteva date și păreri personale despre învățămândtul din Marea Britanie, referitoare la politica de apărare și structura forțelor de apărare, reflecții personale asupra literaturii britanice și asupra teatrului și filmului, asupra dezxoltării științelor și tehnologiilor, cu particularizare asupra domeniului de activitate, respectiv privind dezvoltarea geodeziei, cartografiei, topografiei, sistemelor informatice geografice etc.

Partea a III-a conține date și păreri asupra economiei Marii Britanii, amănunte asupra drumului spre Marea Britanie, cu referiri asupra liniilor aeriene britanice, aeroportului Heathrow și asupra căilor ferate britanice.

Partea a IV-a conține descrierea orașului Bournemouth de pe țărmul de sud al Marii Britanii, descrierea hotelului unde am fost cazat și a locurilor de desfășurare a activităților Adunării Generale a ICA și a Conferinței Cartografice Internaționale, date referitoare la ICA (Asociația Cartografică Internațională), câteva referiri asupra unor specialiști cartografi.

Partea a V-a conține câteva referiri asupra întoarcerii, având ăn vedere că în București avea loc o nouă mineriadă. Am considerat necesar să fac o trecere în revistă a mineriadelor care aveseseră loc până atunci în București, botezate de mine „excursii”! Descrierile din cele cinci părți sunt însoțite de reprezentări grafice, respectiv hărți sau alte imagini, realizate de mine, unele hărți statistice fiind primite de la colegii englezi. Lectură ușoară, dragi prieteni!

Descoperire in Arhiva Nationala de Filme

Vă invităm să vedeți primul film documentar despre Eminescu, intitulat „Eminescu, Veronica, Creangă”, realizat sub îndrumarea lui Octav Minar. Vizionare plăvută! Pr4ofesorul

DOR DE ACASĂ

DOR DE ACASA

Moto: „Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut”

Se ştie că bătrâneţea nu este pentru fricoşi! Dacă îţi porţi copilăria cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată! Şi în acea copilărie, o imensă nevoie de mirare după Victor Hugo, ai conştientizat primul „acasă”. Asta se întâmplă la vârsta de 3-5 ani pentru oamenii normali, când ţi-ai dat seama că eşti undeva, adică acolo unde e bine, între cei apropiaţi, unde eşti mulţumit sau nemulţumit fără motiv, unde nu stai locului niciodată (defect „copilăresc”), unde şi când ceream cu insistenţă tuturor ceea ce îmi doream...... Prin click AICI veți putea citi ce înseamnă pentru mine DORul DE ACASĂ! Desigur că fiecare are un acasă al lui... Lectură plăcută!

12 expresii comentate

12 expresii (nu doar româneşti) comentate 1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a „cam” dispărut). Apa sâmbetei era, într-o veche credinţă, un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. Cred că toată industria românească s-a dis pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman Neulander, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a cincea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie îl miruie! 2. Banul n-are miros Impăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală (na, că şi la ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar şi pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi! Autostrăzi am zis? Puşchea pe limbă! De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Intr-o zi, fiul său Titus (viitor împărat, nu preşedinte aproape ales de partidul facebook) i-a spus că „boborul”, mai puţin cei din diaspora, râde şi îl bârfeşte (nu şi pe facebook) pentru că a scos bani dintr-o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă, nu era euro, şi i-a spus: "Uite, banu’ n-are miros!". Aici nu comentăm! Nu suntem în spaţiul acela, Shengen, cu EADS! 3. Ii face capul calendar Este o expresie veche şi a pornit de la faptul că, demult, când nu existau laptop, iphone sau notebook, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor minte. Nu existau telefoane mobile inteligente şi „goagălul” lui (e)Vanghelie. Cum se marcau punctele roşii lunar în calendarele personalizate, nici asta nu ştim! Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi! 4. Nici în clin, nici în mânecă Ştim ca mâneca este partea hainei care acoperă braţul (cam lung la unii politicieni), iar un clin este o fâşie oarecare de material. Nu este nici o legătură între aceşti termeni şi expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche şi se trage din Transilvania (nu ştim dacă şi în Covasna, în Harghita, la Fântânelele lui Boc, Koloşvarul lui Gherman sau „Hermastadtul” lui KWJ). Acolo, ţăranii spun „în mânec" când urcă cu carul un deal şi „în clin", când coboară (la vale, nu vă miraţi, ţineţi cont de „g”, acceleraţia aia gravitaţională, cu legea ei, nevotată în parlamentul bicameral). Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec (cum stau parlamentarii câteodată, în campanie electorală, postează continuu pe facebook, dar „salariile merg”). Expresia a pătruns în toate regiunile ţării, roşii sau albastre la alegeri, şi s-a păstrat până azi, nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus, să nu ai de-a face cu ceva (politica) sau cu cineva (politician) în nicio âmprejurare. 5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer Expresia e bazaţă pe credinţa celor vechi (şi a neşcoliţilor români de azi cu bacalaureatul sărit sau a pupătorilor de moaşte la îndemnul lui Daniel) că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiţi, aşa că expresia inseamnă ca te afli în culmea fericirii, desfătării şi bucuriei. Dacă urci în Parlamentul ţării sau în viitoarea catedrală a mântuirii neamului, te apropii la propriu, după cota topografică, la figurat mă abţin! 6. în vino veritas – în vin este adevărul (pe când era vinul vin) Expresia, veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Bărbatul la băutură devine vorbăreţ (astăzi şi femeile, care ieri găteau ca mama, iar astăzi beau ca tata) şi atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz. Nu se ştie ce părere avea Păstorel. De Oprişan de la Focşani ştim. DNA, Codruţa şi tizul meu, fostul procuror aproape şef, Niţu, ar trebui să folosească metoda? Dar cât de „curat” este vinul azi? 7. Muncă de Sisif Sisif a fost un rege legendar (să zicem Năstase), pe care Zeus (să zicem Traian) l-a osândit pentru nesupunere în Olimp (să presupunem Zambaccian) să urce un deal din infern (nu la Cornu, ci la Rahova) ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, chiar dacă mai scria şi publica o carte, inclusiv pe blog), stânca aluneca sau era împinsă de procurori DNA şi Sisif trebuia sa o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Cum ar fi îndemnul lui Traian „să trăiţi bine”, ce trebuie înlocuit cu „mai trăiţi?” Nu comentăm. Că munca azi e rară! Ajutorul social să trăiască! 8. Piatra de încercare Este o piatră foarte dură, de culoare neagră (cred că ştie borduristul Videanu). Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari) şi pe fâşia subţire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric, „ştiu colegii mei, intelectualii” – Elena Ceauşescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul şi caratele aurului. Expresia „piatră de incercare" se foloseste când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă (aşa cum era, pe vremuri, la noi, examenul de admitere la facultate; universitatea Spiru Haret şi alte câteva se excud). 9. Ca-n Codrul Vlăsiei Codrul se întindea din nordul Bucureştilor până la Cernica, Izvorani, Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin această pădure era un act de mare curaj, pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n codru’ Vlăsiei" se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Nu mă bag, nu ştiu! Pe la Snagov chiar! OPrințul Paul știe! Expresia mai inseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi frauda. Pentru alţi codri, îi puteţi întreba pe Verestoy şi Hrebenciuc, dar şi pe anumiţi judecători din Braşov sau din Covasna. O trecere pe timp de iarnă pe autostrada A2 este la fel de riscantă. Expresia băsesciană „Iarna nu-i ca vara!” poate înlocui expresia de mai sus. 10. Pielea ursului din pădure Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Eu nu îl citesc pe Donici! Doi prieteni au vândut unui blănar (pentru cunoscători, nu era socrul din Sibiu) blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, fără să-l consulte pe Ţiriac, că era la Balc, la mistreţi, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de groază, unul, cu pantalonii îngălbeniţi de nu ştiu ce, se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri precum şacalul pedelist şi după ce l-a cam prea mirosit pe cel de jos, a plecat nedrogat, spre judeţul Dâmboviţa sau spre tomberoanele din Braşov. Prietenul din pom coboară şi-l intreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez". Sau în alte fabule i-ar fi spus să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci când un prieten ne dezamăgeşte. E valabil şi pentru candidaţii cu promisiuni „măreţe” în campania electorală. Excludem „pas cu pas” „lucrul bine făcut”? Vom vedea! Mai ţineţi minte kilometrii de autostrăzi promişi? Iar vom vedea! 11. Dacă tăceai, filozof rămâneai Maxima este extrasă din lucrarea "Mângâierile filozofiei", care aparţine filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în imprejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decat cuvântul. Aţi văzut că a avut efect pe 16 noiembrie, în turul 2? O completare azi ar fi cu expresia „dacă nu foloseai telefonul mobil, nu erai ascultat (de SRI) şi nu erai învinuit (de DNA)”! 12. Vorbe de clacă Cu înţelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală". Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă (la mine se numea „hopşe”). Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. Nu existau încă partide. Acum acolo se bârfeşte. Munca era reală, nu virtuală! Nu existau facebook, tweeter, Linked in sau chat! Şi campania electorală conţine „vorbe de clacă”? Dacă da, atunci suntem în România „lucrului bine făcut” şi…… „Să trăiţi bineeeeee!! Constantin Niţu (click)

TIMPUL PROBABIL

Slogan nou - „Nicio zi fără cadou”! Cadoul de marți (cu alții să-l împarți!) HARTA TIMPULUI PROBABIL WEATHER FORECAST MAP! Pentru locul de pe hartă unde muți cursorul (sub formă de mână) cu locatorul (mouse) și în funcție de cerință/funcția activată (clouds=nori; wind=vânt etc.), poți afla situația locală sau zonală (locală - mărind scara hărții, zonală – micșorând scara hărții). Un simpu clic pe: http://www.ventusky.com/

Toponimia Bucureștilor – nume de cartiere

Toponimia Bucureștilor – nume de cartiere

O vorbă spune: „limba noastră-i o comoară în adâncuri îngropată”. La fel se întâmplă și cu denumirile cartierelor în care locuim. Numele lor spun povești foarte interesante despre ele și, indiferent dacă le urâm sau le iubim, ar trebui să le știm, mai ales dacă locuim în ele. Colentina provine de la expresia „colea-n tinã”, unde „tinã” înseamnă „noroi”. Se spune că numele i-a fost dat de unul dintre spătarii lui Matei Basarab. Intrebat unde a învins oștile otomane, acesta a spus „colea-n tină”… și asa i-a rămas numele. Mlaștina de aici s-a transformat în timp în mahala, fiind încă de pe atunci o zonă în care comerțul era înfloritor. Cotroceniul, un cartier prin care ne place tare mult să ne plimbăm, că locuiesc boieri pe-acolo, pentru că de fiecare dată descoperim case frumoase, își trage numele de la regionalismul „a cotroci”, care inseamnă „a scormoni, a căuta, a iscodi”. Vă recomandăm să treceți prin Cotroceni și să „cotrociți” după case frumoase și ceainării (azi poate și pokemoni). În Crângași exista un crâng, o prelungire din Codrul Vlăsiei, iar în el trăiau oamenii numiți „crangașii”. De aici și numele. Se spune că Drumul Taberei, unde m-am stabilit, se numește așa pentru că Tudor Vladimirescu, în 1821, a intrat în București pe la vest și își așează aici tabăra de panduri. Și nu departe de Drumul Taberei se află și dealul Panduri, care-și trage numele tot de la pandurii lui Tudor. Nu plecăm încă din Drumul Taberei, pentru că aici se găsește și Ghencea. Pe vremea fanarioților, aici se afla șeful arnăuților (soldat mercenar, de origine albaneză, angajat în garda domnească din Țările Române, din tc.arnavud) din garda domnească, Ghenci-aga (agă - comandantul pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șeful agiei, din tc. ağa). Acesta a ridicat o biserică ce-i purta numele. Era biserica Ghencei. În Ghencea se află și un cimitir turcesc, care e posibil sa fie la fel de vechi ca și denumirea. Cartierul Băneasa se numește așa după nevasta banului (în Evul Mediu, în Țara Românească, titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei, În Moldova – dregător domnesc; persoană care deținea acest titlu; guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei, cf. magh. ban, sb. ban) Dimitrie Ghica – om politic, prim-ministru al României, președinte al Senatului și al Adunării Deputaților. Un cartier care are numele dat tot de o femeie cu avere este și Dămăroaia, care a fost moșia boieroaicei Maria Damaris. Alții spun că Dămăroaia a fost numele unei vornicese, care între anii 1830 și 1833 a avut o întinsă „grădină”, „în târgul Bucureștilor, pe Podul de Pământ (azi Calea Plevnei), până la streaja (bariera), ulița pe lângă vornicul Samurcaș către Mitropolie”. Și cartierul Giulești era înainte tot o proprietate boierească, a familiei Juleștilor. La fel se întâmpla și cu Floreasca, cea care-și are denumirea de la boierii Florești. Berceni vine de la numele grofului Miklós Bercsényi, mare latifundar maghiar. Acesta se afla în fruntea unei cete de husari, care în drumul lor spre turci s-au oprit la sud de București. E posibil să fi rămas de tot aici, căci de atunci această zonă poartă numele Berceni. Ferentari, un cartier pe care mulți aleg să-l evite, Inclusiv franțuzoaia Clautilde Armand, este printre singurele care se poate mândri cu un nume din latină, Ferentarius fiind denumirea unui soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. Dar mai aflăm și că in secolul XIX, Ferentari erau numiți soldații olteni, iar în urma împroprietăririlor lui Al.I. Cuza, le-au fost alocate terenuri în zona respectivă. Așadar, „strămoșii” celor din Ferentari sunt olteni! Mai există și alte păreri care spun că denumirea de „ferentari” a venit pe filiera maghiară. Majoritatea istoricilor ardeleni consideră artera Ferentari, ca fiind drumul de acces către Dunăre prin București, al exilaților „curuți” (curúț, curúți, s. m. – rebel, insurgent, răsculat; din mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat”, DAR; Gáldi, Dict., 123, nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria (Sursa: DER, 1958-1966), care erau trupe răsculate ce s-au opus stăpânirii austriece la începutul secolului al XVIII-lea. în 1711, conducătorul lor din exil a fost un anume Ferencs, de aici și Ferentari. Tot din categoria denumirilor care au legătură cu armata - Sălăjanul este un nume nou și comunist, pentru că se trage din numele generalului de armată și politicianului comunist Leon Szilaghi devenit românul neaoș Leontin Sălăjan. Rahova își trage numele de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independență - Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților. Militari - e destul de evident. Aici era o zonă de instrucție militară și unde s-a aflat Pirotehnia Armatei. De asemenea, multe dintre locurile din acest cartier au fost construite pentru militari, iar zone din acest cartier poartă nume precum Veteranilor și Păcii. Despre Lipscani se știe că-și datorează numele negustorilor veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig Lipsca), cărora li se spunea lipscani. De asemena, se mai spune că Lipscani își trage numele din slavă – Lipsk, Lipsko, care însemnă „locul cu tei” și se referea tot la Leipzig. Probabil așa se explică și numele locului Hanul cu tei. Despre Dristor se spune că-și are numele de la breasla piuarilor care locuiau în această parte a orașului. Piuarii se mai numeau și „dârstari”, dârsta fiind piua din piatră folosită la spălarea și „bătucirea” postavului și a dimiei. Dar se mai spune că vine de la Silistra (oraș port din Bulgaria), căruia i se mai zicea și Dârstor sau Dristor. Iar drumul ce pleca de la sud de București și tinea până la Silistra se chema Drumul Dristorului. Cartierul Pantelimon își trage numele de la comuna Pantelimon, de la periferia Capitalei, iar acesta, la rândul său, își are numele după Mânăstirea Sfântul Pantelimon. în greacă „pan” și „éléïmon” înseamnă „întreg milostivul”. Așadar, locuitorii Pantelimonului ar trebui sa fie cei mai milostivi din București! Amin! Vitanul își trage numele de la câmpia Vitanului, loc unde orășenii veneau cu vitele la păscut. Așa că, putem spune că numele cartierului se trage de la cuvântul „vită”. Titan era o fabrică „de ciment, construită pe la începutul secolului XX. Despre Balta Albă se spune că vine de la groapa de var din această zonă, unde, în vremea lui Caragea, se „topeau” cadavrele ciumaților, iar atunci când ploua, locul devenea o baltă… albă.

PACHETE DE PROGRAME PENTRU SIG ŞI PENTRU TELEDETECTIE

Sistemul informatic geografic (SIG) este acel sistem care culege, organizează, prelucrează, stochează date geografice şi le distribuie diferiţilor utilizatori, sub diferite forme, automat sau la cerere, la diferite intervale de timp. Vă reamintim că aceste date devin informaţii numai când subcolecţiile de date sunt recepţionate de către om şi analizate în vederea luării unor decizii. Un asemenea sistem este format din oamenii care pun în funcţiune aplicaţii (software), folosind echipamente (hardware – calculatoare şi reţeke de comunicaţii), care culeg sau extrag date geografice folosind diferite tehnologii, aplicaţii ce prelucrează datele, realizează diferite produse (hărţi, scheme, desene, imagini etc.), pe care le distribuie tot oamenilor. Cititi o scurta informare despre PACHETE DE PROGRAME PENTRU SIG ŞI PENTRU TELEDETECTIE. De acolo puteti descarca un fisier cu informatii utilee. Pentru cei care vă apucați de lucru, SUCCES! Succes!

Geodezia şi sistemele informatice geografice

Geodezia şi sistemele informatice geografice Editura Universitară, 2015 Lucrarea conţine opt capitole, o bibliografie selectivă şi mai multe anexe, astfel: CAPITOLUL 1: INTRODUCERE (Geodezia,Scurt istoric al geodeziei, De ce este necesară geodezia?) CAPITOLUL 2: DIMENSIUNILE ŞI FORMA PĂMÂNTULUI. SFERA. ELIPSOIDUL. GEOIDUL. DEVIAŢIA VERTICALEI (Dimensiunile Pământului, Forma Pământului) CAPITOLUL 3: SISTEME DE COORDONATE (Date geospaţiale, Sisteme de coordonate elementare, Sisteme de coordonate utilizate cel mai frecvent în geomatică) CAPITOLUL 4: DATUMUL GEODEZIC (Datumul orizontal, Datumul vertical, Situaţia datumurilor şi reţelelor geodezice naţionale din România) CAPITOLUL 5: TRANSFORMĂRILE DE CORDONATE (Conversiile de coordonate, Transformările de coordonate) CAPITOLUL 6: CÂMPURILE GEOFIZICE (Câmpul gravitaţional sau ific terestru, Anomaliile gravităţii, Sisteme de cote, Câmpul magnetic terestru, Declinaţia magnetică, Magnetosfera, Variaţia în timp a câmpului magnetic) CAPITOLUL 7: SISTEMELE DE POZIŢIONARE GLOBALĂ ŞI SISTEMELE DE NAVIGAŢIE GLOBALĂ PRIN SATELIT (Principii de funcţionare şi structura generală a sistemului, Principalele sisteme de navigaţie globală prin satelit aflate în uz în prezent, Sisteme globale, Sisteme regionale, Sisteme de augmentare, Segmentul utilizator al GNSS) CAPITOLUL 8: REŢELE GEODEZICE (Reţele de control pe orizontală, Elementele componente ale reţelelor de triangulaţie, Clasificarea reţelelor de triangulaţie, Fazele realizării unei reţele, Recunoaşterea în teren a punctelor reţelei, Metode de măsurare a mărimilor unor elemente, Executarea calculelor şi aprecierea preciziei; Reţele de control pe verticală (nivelment); Reţele gravimetrice; Reţele de control GNSS)- BIBLIOGRAFIASELECTIVĂ cuprinde principalele lucrări folosite sau ondicate a se folosi de către cei ce adâncesc problemele. Anexele sint utile şi intructive pentru cei ce conduc sau execută lucrări practice (Anexa 1: Parametrii elipsoidului de referinţă; Anexa 2. Sistemul geodezic de referinţă (datumul geodezic) WGS 84; Anexa 3. Sistemul geodezic de referinţă (datumul geodezic) PZ90; Anexa 4: Determinarea parametrilor de transformare dintr-un datum geodezic în altul; Anexa 5: Fragment din fereastra de georeferenţiere a programului Global Mapper; Anexa 6: Fereastra de georeferenţiere a programului QGIS; Anexa 7: Calculul distanţei pe ortodromă (pe “cercul mare”) Anexa 8: Loxodroma (linia de azimut constant, rhumb line); nexa 9: Calculul orientărilor şi distanţelor între punctele vechi; Anexa 10: Intersecţia simplă înainte; Anexa 11: Intersecţie simplă înapoi (retrointersecţia); Anexa 12: Intersecţie liniară) Lucrarea se adresează studenţilor din facultăţile de geografie, de geodezie sau ale ltor specializări geonomice, doctoranzilor şi cadrelor didactice. Proiectanţii, realizatorii şi utilizatorii sistemelor informatice geografice găsesc informaţii utile referitoare la datele geografice, în special pentru datele de poziţie, cele care definesc locul obiectelor şi fenomenelor în spaţiul terestru, în diferite sisteme de coordonate. Şi recomandăm tuturor să nu mai folosească pentru banalul loc pe planeta Pământ cuvântul “LOCAŢIE”,falsa traducere a cuvântului “location”! Să fiți iubiți!