Jocuri de cuvinte - ardelean
Ardelean
Moto: „Ardealul, Ardealul,
Ardealul ne cheamă/ Nădejdea e numai la noi/ Sărută-ți copile părinții și
frații/ Și-apoi să mergem la război” (strofa a doua din cântecul „Treceți,
batalioane române, Carpații!”, citiți despre cântec AICI,
ascultați AICI)
Din vreo 17 definiții din
dicționarele noastre exemplificăm cu cea din MDA2 (2010): „ardelean, ~ă, pl.
~leni, ~lene] 1-2 smf: a) persoană din Ardeal, (Român) originar din Ardeal; b)
populație care locuiește în Ardeal; d) care aparține Ardealului; e) care
aparține ardelenilor etc.” Iar ardelean este sinonim cu transilvănean.
Etimologia este din Ardeal + -ean.
În 1929 Șăineanu [Șăineanu, ed. VI
(1929)] definea Ardealul ca `numele popular al Transilvaniei, mai ales al
părții ei centrale și orientale. [Ung. ERDÉLY (din ERDÖ, pădure)]. După DRAM
(2011), `Ardéal, (Ardel), este „numele regiunii intracarpatice din România (mai
puțin Banat, Crișana și Maramureș).” Tot aici se precizează etimologia: a) din
magh. Erdély „ținutul de dincolo de pădure”, din erdö „pădure” și ely „locul
aflat peste, dincolo de ceva” (Humfalvy 1870); b) la fel Hasdeu, Onciu, Iorga,
Drăganu, Iordan, DER: „Ardeal este din punct de vedere etimologic maghiarul
Erdély, care vine la rândul său din erdö „silva”. numele curat românesc,
înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii,
așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc prin Erdély, iar românii s-au mulțumit a
împrumuta traducerea” (Hasdeu); c) din rad. i.-e. *ard „deal, înălțime”, în
rom. ar proveni din lat. arduus, „înalt”, Ardeal fiind o traducere maghiară a
toponimului românesc Ardal sau Ardel, asta deoarece, se explică în continuare,
„rădăcina termenului Erdély, adică erdö, nu este consemnat în dicționarele
etimologice maghiare și deci este o calchiere a toponimului românesc Ardeal”
(Rizea).
Să vedem și noi ce zic alții, în
primul rând vecinii unguri. Wikționarul englez conține cuvântul Erdély, dându-l
ca nume propriu pentru Transilvania, dar neexplicându-i etimologia („Transylvania
is a historical region which is located in central Romania....”). În wikipedia
colegii unguri scriu: „Erdély (románul Transilvania vagy Ardeal, németül
Siebenbürgen vagy Transsilvanien, latinul Transsilvania vagy Transsylvania, erdélyi
szász nyelven Siweberjen, törökül Erdelistan) földrajzi-történeti-politikai
alakulat Közép-Európában, a Kárpát-medence keleti részén, a mai Románia
területén. Ma már csak történelmi hagyományai és sajátos kultúrája miatt
tekinthető önállónak.”, adică „Erdély (în română Transilvania sau Ardeal, în germană
Siebenbürgen sau Transsilvanien, în latină Transsilvania sau Transilvania, în
săsească Siweberjen, în turcă Erdelistan) este o unitate geografico-istorico-politică
din Europa Centrală, în estul Bazinului Carpaților, în România actuală. Astăzi,
poate fi considerat independent doar datorită tradițiilor istorice și culturii
sale specifice.” Ce-or avea ăștia cu independența?
Și tot AICI ne explică megieșii
originea numelui (nevének eredete): „Primul document referitor la zonă provine
dintr-o scrisoare de donație emisă de Géza în 1075, care numește teritoriul
Transilvaniei drept „terra ultra silvam” (ultra silvam ad castrum quod vocatur
Turda) [Bicsok Zoltán: Torda város története
és statútuma, „Istoria și statutul orașului Turda”]. În
același secol, zona a început să fie denumită „Partes Transsylvana” (sau
„Transsilvanae” astăzi) (Legenda Sancti Gerhardi, în prima jumătate a secolului
al XII-lea), ceea ce înseamnă „părți dincolo de pădure” și a fost folosită în
tot Regatul Ungariei.
În loc de latină, termenul
„Principiul pădurii” a fost utilizat pe scară largă, documentat pentru prima
dată în Cronica Anonimă din secolul al XII-lea (Gesta Hungarorum), denumit
„Principiul pădurii”. [A régi
magyar nyelvben Igfan erdőnek (Egyfan = 'szent rengeteg') emlegetett Bihari-hegységen
(Erdélyi-középhegység) túl fekvő országot a Duna–Tisza menti síkság felől nézve
„Erdőn túlinak” nevezték (a 11. századi ősgestában Erdeelvv = erdő elü),
amiképpen a Havasnak nevezett Kárpátokon túli ország volt a Havaselve. (Erdély rövid története, Akadémiai
Kiadó, Budapest 1989)], [Czuczor–Fogarasi-szótár].
Numele maghiar a fost tradus și în
germană: termenul „Überwald” (über Walt) poate fi găsit în numeroase documente
din secolele XIII și XIV [sursa?]. Mai târziu germanii au numit zona
„Siebenbürgenn” („șapte castele”). Cele șapte orașe sunt Sibiu, Brașov,
Bistrița, Sighisoara, Sebeș, Orăștie și Cluj-Napoca.
Numele românesc „Ardeal” a fost
menționat pentru prima dată într-un document din 1432 sub numele de „Ardeliu”,
derivat în mod evident (după ei) din cuvântul maghiar „Erdély” și nu are nicio
legătură cu numele românesc „deal” (domb). (Exemple de transformări similare
sunt: Erdőd → Ardud, Egres (város!) → Agruș; Egyed → Adjud; Esküllő → Așchileu;
Erdőfalva → Ardeova, Enyed → Aiud etc.)” Concluziile le trageți singuri!
Ardeleanului ungurii îi zic
erdélyi (plural erdélyiek), provenind din Erdély + -i. Dar după unguri, „erdő”,
pădure (plural erdők) provine din participiul eredő, „provenit, venit de la,
derivat din”, al verbului ered, „a proveni, a veni de la, a deriva din”, ered
moștenit din proto-fino-ugricul *šärɜ-, „a veni, a ajunge; a răspândi” + -d
(sufix frecvent în maghiară), așa cum scrie și Eory Vilma [Eőry, Vilma,
2007. Értelmező szótár+ (Dicționar
Explicativ +’). Budapest: Tinta Könyvkiadó]. Ce are pădurea cu a veni, a ajunge
e greu de explicat!
Dar să vedem cum zic alții Transilvaniei și transilvăneanului
(ardeleanului):
Erdély, erdélyi în maghiară;
Sedmihradsko, Transylvánie în cehă;
Cuvântul „transilvănean”
(ardelean) în diferite limbi
transilfania - ترانسيلفانيا în arabă;
Transilvaania, Transilvaania în estonă;
Transilvani, Transilvanisë în albaneză;
Transilvania, Ardeal, transilvănean, ardelean în română;
Transilvania, Transilvania în italiană;
Transilvània, Transylvanian în catalană, Transilvania,
Transylvanian în corsicană și spaniolă;
Transilvanian ՝ ginegortsaranum - Տրանսիլվանիան ՝ գինեգործարանում în
armeană;
Transiĺvanija transiĺvaniec - Трансільванія,
трансильванец în bielorusă;
Transilvanija transilvanijski - Трансилванија, трансилванијски în
sârbă, Transilvanija, transilvanija - Трансилванија, Трансилванија în
macedoneană;
Transilvānijā, Transilvānijas în letonă și în lituaniană;
Transilvanija, transilvanijski în bosniacă și în croată, Transilvanija,
Transylvanian în slovenă;
Transil'vaniya transil'vanets - Трансильвания, трансильванец în
rusă, Transilʹvaniya transilʹvanets - Трансільванія,
трансільванец în ucraineamă;
Transilvaniya, Ardeal, transilvanski
- Трансилвания,
Ардеал, трансилвански în bulgară;
Transilvaniya, şərabçılıqda în azeră;
Transilvanja, Transylvanian în malteză;
transilvanya transilvanyan - טראַנסילוואַניאַ, טראַנסילוואַניאַן în
idiș;
Transilvanya, Transilvanya în turcă;
Transsilvanien, Transylvanian în germană;
Transsylvaanje, Transylvanian în frizonă;
Transylvania, t’ransilvaniis în gruzină;
Transylvania, Transilvania în galiciană;
Transylvania, Transilvanian în finlandeză;
Transylvania, Transilvânia în portugheză;
Transylvania, Transsylvanische în neerlandeză;
Transylvania, transsylvanske în daneză;
Transylvania, Transylvanian în suedeză, engleză, galeză, galica scoțiană,
irlandeză, islandeză și norvegiană;
Transylvanía, Transylvanías - Τρανσυλβανία, Τρανσυλβανίας în
greacă;
Transylvania, Transylvánie în slovacă;
Transylvanie, transylvanian în franceză;
Transylvanien, Transylvanian în luxemburgheză;
Transylwania, Siedmiogrodzkiej în poloneză;
טרנסילבניה, בטרנסילבניה în ebraică;
ترانسیلوانیا, ترانسیلوانیا în persană;
Așadar, să rămânem la Transilvania.
Transilvania
Moto:
„Braşoave: Minciuni ardeleneşti.” (definiţie aforistică de Tudor Muşatescu în
„Dicţionarul umoristic al limbii române”)
Mușcelean și eu ca Mușatescu, dar
ardelean după „muiere”, redevin serios și încerc să tratez tema cu răspundere,
deoarece datorăm mult românilor de peste munți în formarea conștiinței
naționale românești, ardelenii fiind cei care au luat în serios dezvoltarea
gospodăriilor proprii cât au fost lăsați în pace și unde au fost lăsați, că în
orașe nu aveau voie, oricât i-ar lăuda pe megieși Gherman de la Cluj-Napoca, și-au
făcut datoria militară în armata austriacă, au fost buni juriști, buni
funcționari, buni învățători și profesori, inventatori în ale aviației.
Regiunile istorice ale României
Și cum repetiția e mama
învățăturii, Transilvania sau Ardealul (în latină Transsilvania sau
Transsylvania, în maghiară Erdély, în germană Siebenbürgen, în dialectul săsesc
Siweberjen, în turcă Erdelistan, deoarece se plimbară și adăstară și turcii pe
aici) este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului
carpatic. A făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei,
respectiv din Imperiul Austriac. Pentru circa 170 de ani, între 1526 și 1699, a
fost stat autonom, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de
Principatul Transilvaniei. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman,
Transilvania a intrat sub administrație habsburgică, dar și-a păstrat formal
statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena. Ca
urmare a romanului Dracula, publicat de Bram Stoker în 1897, Transilvania a
fost asociată în spațiul străin cu vampirii și cu genul horror în general.
Noțiunea Transilvania are sub
aspect politico-geografico două accepțiuni distincte: prima se referă, într-un
sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații
Orientali, Carpații Meridionali și, la vest, de Munții Apuseni (numită
Transilvania propriu-zisă). Această regiune a fost denumită în Evul Mediu
Voievodatul Transilvaniei, suprafața ei măsurând aproximativ 57.000 km².
Al doilea sens al denumirii se
referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi
cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile” Ungariei alăturate după
1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind împreună Principatul
Transilvaniei. Este vorba despre comitatele Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor
și Arad. Pe teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află nouă județe: Alba,
Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu.
Părți din teritoriul Transilvaniei
propriu-zise se află în județele Bacău (comuna Ghimeș-Făget și satele Poiana
Sărată, Coșnea, Cădărești și Pajiștea, vezi scandalul cu cimitirul),
Caraș-Severin (comuna Băuțar), Maramureș (orașul Târgu Lăpuș cu împrejurime),
Neamț (comunele Dămuc, Bicaz-Chei și Bicazu-Ardelean), Sălaj (partea la est și
nord de munții Meseș), Suceava (la vest de râurile Dorna și Bistrița Aurie,
Coșna și Dornișoara) și Vâlcea (o parte mică la nord de râul Lotru).
Istoria Transilvaniei nu va fi
tratată aici, deoarece am mai scris (până la migrația ungurilor vezi AICI,
de la migrația ungurilor până la Unio
Trium Nationum vezi AICI,
din evul mediu mijlociu până la prima unire vezi AICI,
pentru epoca modernă – de la uniri la parte a Imperiului Austriac vezi AICI, de la Revoluția de la 1848
la Austro-Ungaria vezi AICI, Transilvania se unește cu țara vezi AICI, despre al doilea razboi
mondial vezi AICI, despre situația actuală a
Transilvaniei vezi AICI, despre politica de
maghiarizare vezi AICI, iar despre românii din
Transilvania începând de AICI, despre semnificația zilei
de 15 martie pentru unguri AICI, despre procesul optanților
AICI etc.).
În mod repetat, despre primul
război mondial noi am mai scris AICI
referitor la Germania și Europa și formarea României Mari, AICI
despre nazism, al doilea război mondial și sfârtecarea României prin pactul
Ribentrop-Molotov și alte tratate impuse de Hitler, pe care nu strică să le
exemplificăm.
Planul împărțirii Europei centrale
și rezultatul împărțirii
Pierderile României înaintea celui
de al doilea război mondial
Așa că nu trebuie să insistăm
asupra situației de astăzi, pe care o trăim cu intensitate la cote maxime,
închinându-ne transnaționalelor și americanilor, uneori contra unei șepci, Europei
Vestice care nu dau un ban pe noi. Asta, repetând, deoarece eu am scris cum am
luat cunoștință de Ardeal și cum am răspuns la întrebarea „al cui este
Ardealul?” (vezi AICI).
Transilvania în(c)arte
Moto 1:
„Mi-s os de ardelean.” (perlă de Petre Roman; de-al lu` Neulander bacs, am
adăuga noi)
Moto 2:
„Rugă improvizată la Banchetul Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal în 1937: Vă văzui aici la masă,/ Şi-nălţai o
rugă-adâncă:/ - Doamne, fă ca ardelenii/ Toţi să scrie cum mănâncă!” (Gabriel
Ţepelea din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Literatura din Transilvania este
cunoscută românilor. Transilvania nu a fost nici în trecut o insulă izolată,
contactele cu vestul Europei și cu celelalte provincii românești fiind continue
mereu. Prin Transilvania au trecut și ceilalți scriitori români din Moldova și
Țara Românească.
A aminti personalități transilvane
de care mă simt apropiat este o obligație de suflet pentru un intelectual
român. Așadar, o listă scurtă ar fi: Petru Pavel Aron (1709-1764), episcop
român unit cu Roma, întemeietor al primei școli blăjene cu limbă de predate
română, apoi, al altor 53 de școli românești, în Transilvania, traducător al
Bibliei Vulgata, în limba română; Dimitrie Eustatievici (1730-1796), dascăl și
autor de manuale și gramatici; Samuil Micu, Gheorghe Șincai cel care a
contribuit la întemeierea a peste 300 de școli românești în Transilvania (câte
din ele or fi fost desființate de Băsescu – Boc?), Petru Maior, reprezentant al
Școlii Ardelene, Ioan Budai-Deleanu, Gheorghe Lazăr (1779-1821), pedagog,
teolog și inginer, care în 1818 a înființat prima școală cu predare în limba
română din București, Emanuil Gojdu, avocat și patriot, la moștenirea Gojdu din
Budapesta renunțând Tăriceanu și moldo-ardeleanul Ungureanu (MRU), Timotei
Cipariu, membru fondator al Academiei Române, președinte al Astrei, lingvist
„părintele filologiei române”.
Și îi adăugăm pe Florian Aaron, Simion
Bărnuțiu, August Treboniu Laurian, Andrei Mureșanu, autorul poemului Deșteaptă-te, române!,
devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”, acum imnul
național al țării, Aron
Pumnul, Alexandru Papiu-Ilarian, Iosif Vulcan, cel ce a înființat Familia, Ion
Slavici, care împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice Sociale
Literare România Jună, Andrei Bârseanu
director al ASTREI, George Coșbuc, Dimitrie Anghel, Sextil Pușcariu, Ady
Endre, Octavian Goga.
Nu pot să îl uit pe Liviu Rebreanu,
devenit muscelean de-al meu ( Valea Mare, Priboieni, Muscel), nici pe Lucian Blaga, Dumitru Stăniloae, Mihai Beniuc, Emil
Cioran, pe care nu pot să îl laud, nici pe el nici pe argeșenii mei Ion
Antonescu și musceleanuln Țuțea din cauza unei legi propuse de Crin Antonescu, Georg Scherg, Ion Negoițescu, Ștefan Augustin
Doinaș, Nicolae Balotă, Octavian Paler, Mircea Malița, Romulus Vulpescu, Mircea
Micu Ioan Alexandru și mulți alții.
Și ne lăudăm că suntem
contemporani cu cosmonautul Dumitru Prunariu, cu Ioan-Aurel Pop (n. 1955), istoric, profesor
și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Centrului
de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, membru titular (2010) al Academiei
Române, președinte al Academiei Române (din 2018).
Și fiindcă sunt militar, în
uniformă „musai” din 1956 până în 1997, vreo 41 de ani, cu grade de la elev la general luate prin
examene și nu „la apelul de seară”, cum am scris undeva (despre „militari de operetă” vezi AICI),
acum îmbrăcată doar opțional, trebuie să scriu și despre personalitățile
române din armata austriacă, despre generalii români am scris AICI,
separat scriind despre generalul Alexandru Guran (vezi AICI)
și despre generalul Nicolae Cena (vezi AICI).
Că unii dintre ei au salvat Viena de instaurarea comunismului în 1918, apoi în
cadrul armatei române Budapesta în 1919, de acelaș pericol.
Să mă scuze amicii ardeleni de azi
dacă nu îi pomenesc. Că despre ardeleni și Ardeal au scris și scriu astăzi
mulți amici pe care îi citesc cu plăcere. Acum folclorist fiind, nu pot să nu
îi ascult destul de des, transferând melodiile de pe youtube pe televizorul
inteligent conform unui program zilnic, pe colegul militar Sergiu Vitalian
Vaida și Nănașii (Rapangalița),
pe Ioan Bocșa (Ană,
zorile se varsă), Grigore Leșe (Cântă
cucu-n Bucovina, adevărat imn al Românilor din întreaga lume), Marius
Ciprian Pop (Mama), Ionuţ
Fulea şi Oana Elena Venţel (Când era ca să-mi petrec),
Andra și Ionut Fulea (Cătănie,
Concert Tradițional), Andra realizând unirea cu orchestra fraților Advahov de
peste Prut, care nu sunt alt popor, cum zicea un vremelnic președinte de
asociație de locatari (Cântecele
mele), turdeanul Paul Surugiu, Fuego, înfrățitul cu Vieru, de care mulți
neavizați fac bășcălie, dar apreciat de același popor de peste Prut (Casa părintească nu se vinde)
ș.a. Și să știți că studenții ardeleni nu-s doar iubitori de Verdi, vedeți și ascultați
Ansamblul Folcloric Studențesc Mugurelul al U.B.B. (Flash
– Mob, pe stradă, felicitări, copii, felicitări, dragi profesori!).
Și ca să vedem că Prutul nu
desparte două popoare, prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu („Vă
ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă ardelenii înțeleg ce cântă orchestra
Lăutarii lui Botgros (Hora
de la nord), muzica oltenească de care e îndrăgostită ardeleanca Viorica (Petrica Mitu Stoian.
Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada
Conducătorului și Cântecul ciobanului).
S-auzim numai de bine! Să fiți iubiți!
Și dacă vreți să aveți cele de mai sus în fișier în format PDF, îl aveți AICI.
Și dacă vreți să aveți cele de mai sus în fișier în format PDF, îl aveți AICI.
(continuare)
Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt
singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi
amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu