Jocuri de cuvinte - măgar

 

Jocuri de cuvinte - măgar (pamflet)

Geografie lingvistică

 

 

          Măgar

 

          Moto: „Alt samar, acelaşi măgar.” (proverb afgan)

 

          Scriserăm mai ieri despre cal, multe și mărunte (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-cal-1), în „Jocuri de cuvinte – cal”, dar să nu neglijăm măgarul (Equus asinus), acel animal răbdător și uneori încăpățânat. Aflăm din dicționarele românești că ar proveni din albanezul magar sau din bulgărescul magare - магаре. Iar toți balcanicii, ca să vezi, scriu că l-au luat din limba română! E un animal domesticit din familia calului, mai mic decât acesta, cu capul mare, cu urechile lungi, folosit ca animal de povară.

          E posibil să fie un cuvânt de substrat balcanic, asemănător cu sau împrumutat de la albanezul magar. O altă teorie este că ar deriva din latinescul onāgrārius (de la onager) prin rădăcina latinescului vulgar *onagarius, care ar fi avut ca rezultat un ipotetic *unăgariu în limba română timpurie, ceea ce duce la *năgar și, în final, la numele actual (comparați cu franțuzescul onagrier).

          Mihai Vinereanu scrie despre măgar: «măgar (ar. γumar) – 1. asin (Equus asinus); 2. prost, încăpățânat. Ngr. γoάρι „măgar” (Miklosich, Fremdw., 107; Cihac, II, 180; Philippide, II, 121; Pușcariu, Lr., 278); cf. alb. gomar. Tiktin consideră că forma neogreacă provine din arab. himar; cf. ebr. khomar „1. măgar; 2. idiot”. Albaneza are și forma magar.

          Ciorănescu (4986) crede că provine de la un lat. *onagrarius > *onagrius > *unăgariu, dar derivarea nu este posibilă, deși este de presupus că forma actuală măgar este rezultatul unei suprapuneri a lui *unăgariu (sau *onagru) cu gomar, neatestat în daco-română, dar prezent în aromână, neogreacă și albaneză. Lat. onager „măgar sălbatic” provine din gr. όναγρoς (ονaγρoς < όvos όγρioς).

          Ciorănescu citează, de asemenea, prezența măgarilor sălbatici în vechime pe teritoriul românesc de la nordul Dunării (cf. Giurescu, Istoria Rom., I, 7, 1935). Este destul de evident că prezența măgarului în Balcani este cu mult mai veche decât o posibilă influență arabă. Acest radical provine dintr-o limbă orientală, probabil semitică, dacă nu este de origine mai veche euro-asiatică (nostratică).

          Această ipoteză este îndreptățită și de prezența acestui radical în limbile caucaziene de nord; cf. *him- „măgar” (Starostin, 518), radical similar cu cel din limbile semitice de la care provine și forma gomar din limbile balcanice.

          Pe de altă parte, având în vedere faptul că măgarul a trăit în stare sălbatică din cele mai vechi timpuri pe teritoriul actualei Românii, putem admite ipoteza unei origini eurasiatice. Prin urmare, ținând cont și de radicalul nord-caucazian, putem admite ipoteza unei forme vechi, pre-latine *gimar, *gumar (gomar), fără să fie vorba de un împrumut din arabă sau altă limbă semitică, ci de un vechi radical eurasiatic.

          Din română provine bg. magare (cu o serie de derivate), în timp ce sb., slov. magarac provine de la o formă mai veche identică cu alb. margaç. Der: măgăruș, măgăriță, măgăresc, măgărește.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

 

 

          În alte limbi măgarului i se spune:

 

֎ aasi în finlandeză;

֎ āčādā - аҽада în abhază;

֎ ʾadgi - ኣድጊ în tigrinya;

֎ æsel în daneză;

֎ àinu în sardă;

֎ ašak - ашак în ciuvașă;

֎ asal în galeză și în irlandeză, ase m în catalană și ase n în occitană, asne n în occitană, asen n în norvegiană și în romanșă, asilas m în lituaniană, asin m în română, asini în samoeză, asino m în italiană, åsna în suedeză, asni în feroeză și în islandeză, asno în galiciană, portugheză și spaniolă, asyn m în velșă, àxeno m în valenciană, azen m în bretonă, azeno, virazeno în esperanto, âne m în franceză (toate, pe diferite căi, din cuvântul latin asinus m, „măgar”);

֎ asto în bască;

֎ ågne m sau f, ågntea m în valonă;

֎ ʾähya - አህያ în amharică;

֎ älčïgän - элчиген în tuvenă;

֎ bådet m, både f în valonă;

֎ bong bun - བོང་བུ în tibetană;

֎ bourike f în valonă, buricco m în italiană, buriko în tagalogă, burriccu în sardă, burro în engleză, galiciană, portugheză și spaniolă, burro m, burra f în catalană, burru m, burra f în asturiană, būruvā - බූරුවා în singaleză (toate, pe diferite căi, succesiv, din latinescul burricus, „cal mic, căluț”, din burrus, „roșu maroniu”, din grecescul antic purrhós - πυρρός, „de culoarea flăcării”, din pûr - πῦρ, „foc”);

֎ cãci, dãngã, dãnglãrã, gumar, γumar, shonj, tãronj, uci, uricljat, tar în aromână;

֎ ciuccio în napolitană (dintr-o expresie imitativă sau eventual din spaniolul chucho, „tâmpit, ticălos”);

֎ con lừa, lừa în vietnameză;

֎ cuddie în galica scoțiană;

֎ dameer m în somaleză;

֎ dangnagvi - 당나귀, nagwi - 나귀 în coreeană;

d 

 Cuvântul „măgar” în diferite limbi

 

֎ digalinvhidv - ᏗᎦᎵᏅᎯᏛ în cheroki;

֎ donkey în engleză, donki în tok pisină, donkie în africană (englezii cred că originea este incertă; originar a fost o poreclă de prin 1785, probabil din medievalul englez *donekie, „cal în miniatură”, un dublu diminutiv din cuvintele engleze medievale don, dun, dunne, nume pentru un cal pitic, echivalent cu cuvântul englez modern dun, „culoare gri maronie”, + -ock. sufix diminutival, + -ie, tot sufix diminutival; comparați cu medievalul englez donning, „cal gri-maroniu”, cu englezescul dunnock, „păsărică”);

֎ elžgn - элҗгн în calmucă, elžegen - элжэгэн în buriată;

֎ ēš - էշ, avanak - ավանակ în armeană (vezi eșek);

֎ Esel m în germană, Iesel m în luxemburgheză, eesel în estonă, esel n în norvegiană și în tok pisină, eyzl - אייזל‎ m în idiș, ezel în frizonă, neerlandeză și sorabă de sus, ēzelis m în letonă, asjel, ászel - асел m în bielorusă (toate, pe diferite căi, din proto-germanicul de vest *asil, acesta din latinescul târziu asellus, „măgăruș”);

 

֎ eşek în turcă și în turcmenă, eşek - эшек în kârgâză, ašak - ашак în ciuvașă, eşşək în azeră, eşşek în tătară crimeeană, esek - есек în cazahă, eshak în uzbecă, ëshek - ئېشەك‎ în uigură, išak - ишак în rusă, , išak - ішак m în ucraineană, išak - ишак în udmurtă, išäk - ишәк în bașchiră și în tătară (toate, pe diferite căi, din turcicul otoman eșek - اشك, „măgar, fund; om prost, pervers”, din proto-turcicul *eĺgek, „măgar”; este legat de proto-mongolicul *elǯigen, „măgar”, din care a ieșit mongolicul ilžig - илжиг, „măgar”, poate dintr-o sursă comună sau ca rezultat al contactului lingvistic; Nișanyan consideră că vechiul turcic eșgek, „măgar”, poate fi derivat din vechiul turcic eș-, „a merge”, vezi eșmek);

֎ gaḋahu - گڏھ‎ în sindhi, gadhā - گدھا‎ m în urdu, gadhā - गधा m în hindusă, gadha - গাধা în bengaleză, gadhā - ਗਧਾ în pandsabi, gadha - ଗଧ în oriia, gadhēḍō - ગધેડો în gudjarathi, gadho - গাধ în assameză, gāḍida - గాడిద în telugu, gardabha - गर्दभ m în sanscrită, gāṛhav - गाढ़व m în marathi (toate din sauraseni prakritul gaddaha - 𑀕𑀤𑁆𑀤𑀳, din sanscritul gardabha – गर्दभ, probabil din rădăcina √gard - गर्द्, „a plânge”);

֎ gáidaros- γάιδαρος m, ónos - όνος m în greacă;

֎ gomári – γομάρι în greacă, gomar m în albaneză (măgar, samar, idiot; din grecescul gomári – γομάρι, „măgar”);

֎ ḥama - хӏама în avară;

֎ her în zazaki;

֎ ḥimār, hima'r حِمَار‎ m în arabă, hiާmaru - ހިާމރު‎ în maldivă, himar în malai, ħmar în malteză;

֎ ilžig - илжиг în mongolă (din proto-mongolicul *eljigen, cu derivare neregulată, din proto-turcicul * eĺčgek, „măgar”, vezi mai sus eșek);

֎ imbongolo în xhosa și în zulu, udonki în zulu;

֎ jaki în hausa;

֎ jegue m, jerico m m în portugheză;

֎ jumento m în portugheză și în spaniolă;

֎ kāihe în maori;

֎ kaḻuta - കഴുത în malaialam, kaḻutai - கழுதை în tamilă;

֎ katte - ಕತ್ತೆ în kannada, ké̩té̩ké̩té̩ în ioruba;

֎ keldai în malai, keledai în indoneziană;

֎ khamer - חמור‎ m în idiș, khamór - חֲמוֹר‎ m, atón - אָתוֹן‎ f în ebraică;

֎ khar - خر‎ în persană, ker - کهر‎ m în kurdă, kher, kar în țigănească;

֎ lā - ລາ, mā lǭ - ມ້າລໍ în laoțiană, laa - ลา în thai;

֎ lǘ - 驢, 驴, lǘzi - 驢子, 驴子 în chineză;

֎ magar m în albaneză, magarac - магарац m în sârbo-croată (din românescul măgar), magare - магаре n în bulgară și în macedoneană (din românescul măgar), magári, mágára, magarka f în țigănească (toate din românescul măgar)), măgar m în română;

֎ mbaam-sëf mi, mbaam-sëf în volof;

֎ merkep în turcă;

֎ molenti, molingianu în sardă;

֎ mus în friuliană;

֎ muso m în valenciană;

֎ olâğ - الاغ‎ în persană;

֎ ónos - ὄνος m în vechea greacă;

֎ osël - осёл în mari, osel - осел m în ucraineană, osel m în cehă, osel m, oslica f în slovenă, osioł m în poloneză, osjól - осёл m în rusă și în udmurtă, osol m în slovacă și în cașubă, osyol - осёл în iacută (toate din proto-slavicul *osьlъ, din goticul asilus - 𐌰𐍃𐌹𐌻𐌿𐍃, din latinescul asellus, „măgăruș”, diminutiv al lui asinus, „măgar”);

֎ punda în swahili;

֎ roba - ろば, roba -ロバ în japoneză;

֎ ruc m, ruca f în catalană;

֎ sat lie - សត្វលា în kmeră;

֎ sceccu m în siciliană (din turcicul eşek, „măgar”, vezi mai sus eșek);

֎ š̍ədə - щыды în adige;

֎ somár m în slovacă (din vechiul germanic saumāri, moștenit din latinescul târziu sagmarium sau saumarium), somaro m în italiană (din latinescul târziu sagmarius, saumarius, cognat cu latinescul sagma), somera f în catalană, szamár în maghiară (Imre Nemeth îmi confirmă din nordul Italiei, din dialectalul somero);

֎ tedzi n în eve;

֎ télii în navajo;

֎ tonki în somaleză;

֎ ulaq în azeră (în tătară însemnă trunchi de copac);

֎ viri - ვირი, ǯori - ჯორი în gruzină;

֎ visljuk - віслюк m în ucraineană,

֎ wir - вир în cecenă și în ingușetă;

֎ wosoł m în sorabă de sus, wósoł m în sorabă de jos;

֎ xæræg - хӕрӕг în osetă, xar - хар în tadjică, xar – خر în persană, xər - خر în azeră, xer în țigănească (din persanul medieval hl/ xar, „măgar, fund”, din proto-iranianul *xárah, din proto-indo-iranianul *kʰáras; se presupune că provine din măsura de greutate xar-vâr - خروار, inițial o „încărcătură de (pe) măgar”, dar mai târziu chiar prea grea pentru un măgar!).

De pe acolo vine cuvântul samar, „șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri”, pe care, conform DEX-ului, l-am fi „împrumutat” din bulgărescul și sârbo-croatul samar. Că, vorba ceea, „nu moare măgarul, de pierde samarul”!

 

 

 

          Măgarul în viață și în lume

 

          Moto: „Când măgaru-ajunge sus,/ Cu copita pe dosar,/ Nu mai e măgar supus:/ E măgar justiţiar.” (Justiţia animalelor, de Ion Ghera, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)

 

 

          Măgarul domesticit derivă din măgarul sălbatic african, Equus africanus, și poate fi clasificat fie ca o subspecie a acestuia, Equus africanus asinus, fie ca o specie separată, Equus asinus. A fost domesticit în Africa acum 5000–7000 de ani, și de atunci a fost folosit în principal ca animal de lucru.

Măgar

 

          Există peste 40 de milioane de măgari în lume, majoritatea în țările subdezvoltate, pe la noi mai ales în sudul României, unde sunt folosiți în principal ca animale de tracțiune.

          În timp ce măgarii care lucrează sunt adesea asociați cu oameni care trăiesc în subexistență, un număr mic de măgari fie sunt ținuți pentru reproducere fie, na, drăcie, ca animale de companie în țările dezvoltate.

          Și la noi au apărut ferme de măgărițe, laptele de măgăriță având un rol benefic în alimentație, mai ales contra anumitor boli. Poate unii avură și tuse măgîrească!

          Lăsăm specialiștii să se pronunțe asupra numărului de rase. Sistemul de informare privind diversitatea animalelor domestice (DAD-IS) al FAO preciza că ar fi fost 189 de rase de măgari în iunie în 2011. În 2000, numărul de rase de măgari înregistrat la nivel mondial era de 97, iar în 1995 era de 77.

          Creșterea rapidă este atribuită, sanchi, atenției acordate identificării și recunoașterii raselor de măgari de către proiectul FAO privind resursele genetice animale. Rata de recunoaștere a noilor rase a fost deosebit de ridicată în unele țări dezvoltate. În Franța, o singură rasă, Baudet du Poitou, a fost recunoscută până la începutul anilor 1990; până în 2005, alte șase rase de măgari aveau recunoaștere oficială. Curată măgărie! Cum noi nu ne pricepem la măgari, revenim la lingvistică. Alte informații găsiți AICI! Am tradus în română site-ul în limba engleză (https://en-m-wikipedia-org.translate.goog/wiki/Donkey?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp)! Vreți să detaliem? Fie!

          Doar pentru cei meticuloși, atenție la semnificația cuvântului măgar. Tradițional, numele științific pentru măgar este Equus asinus asinus, pe principiul priorității folosite pentru numele științifice ale animalelor. Comisia internațională de nume zoologice a hotărât în 2003 ca animalele domesticite să fie subspecii ale animalelor sălbatice de același gen, așa că numele speciilor sălbatice au prioritate! Deci pentru mister măgar numele științific este „Equus africanus asinus” pentru subspecii și „Equus asinus” ca specie.

          În diferite limbi înseamnă și fund sau mai pe românește cur („ass”, cum era numit și în engleză până în secolul al XVIII-lea). Ca să vă distrați, cei meticuloși, cu click pe expresiile scrise în original, să știți că există: măgar sălbatic african - African wild ass, Equus africanus (Nubian wild ass, Equus africanus africanus, Somali wild ass, Equus africanus somaliensis, Donkey, Equus africanus asinus, Atlas wild ass, †Equus africanus atlanticus); măgar sălbatic asiatic - Onager or Asiatic wild ass, Equus hemionus (Mongolian wild ass or khulan, Equus hemionus hemionus; Indian wild ass or khur, Equus hemionus khur; Turkmenian kulan, Equus hemionus kulan; Persian onager or gur, Equus hemionus onager; Syrian wild ass or hemippe, †Equus hemionus hemippus); măgar sălbatic tibetan – Kiang or Tibetan wild ass, Equus kiang, Western kiang, Equus kiang kiang, Eastern kiang, Equus kiang holdereri, Southern kiang, Equus kiang polyodon, Northern kiang, Equus kiang chu); †Equus calobatus, Stilt-legged onager; măgar european - †Equus hydruntinus, European ass; †Equus tau, Pygmy onager etc. Amin!

          Am avut de-a face cu măgarul în clasa a opta la liceul Dinicu Golescu, din Câmpulung Mușcel. Știu doar mumele stăpânului, Nea Ionică, cel care folosea măgarul și cotiga pentru a aproviziona cantina internatului cu legume din piață, cu pâine și cu alte alimente.

          Blândul măgar se lăsa mângâiat de toții elevii liceului. Dar în clasa a noua am intrat tot prin concurs tocmai la liceul militar din Câmpulung Moldovenesc. Am devenit militar. Și aveam să cunosc altfel de măgari. 

 

 

 

          Expresii „măgărești”

 

          Moto: „Aici zace un măgar,/ Decedat de prea mult har!/ Dormi în pace! Zice-ţi-aş,/ Că mai ai şi azi urmaşi.” (Epitaf pentru un măgar, de Ion Nijloveanu, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

 

          Se spune despre oameni că „a fi măgarul cuiva” înseamnă a-i face cuiva tot felul de servicii care cer eforturi fizice obositoare și umilitoare, cum i-a făcut Dragnea lui Ponta - l-a cărat cu barca pe strada inundată, i-a tăiat porc la SRI, l-a invitat la pescuit la Belina - și Ponta i-a dat un șut în cur (cuvântul ăsta, „ass”, are legătură cu măgarul).

          Poporenii hâtri mai folosesc expresia „a face pe cineva din cal măgar”, adică a aduce pe cineva dintr-o situație mai bună în alta mai rea, precum DNA pe constituționalul Greblă în chestia inventată cu caprele, dar și a face pe cineva de râs. Câți băieți n-au auzit „nu fii măgar!” când au încercat să pună mâna pe sânul unei fete... Asta pe vremuri.... Se zice că expresia ar fi devenit „nu fii măgar și pune mâna!”, chiar în școala generală...

 

Măgarul conduce turma

 

          Poți „să fii nici cal, nici măgar”, adică să nu aparții niciunei categorii determinate, cu curu-n două bărci, să nu ai o situație precisă, precum Elena Udrea după întoarcerea din exilul autoproclamat costarican. Chiar și cei mici aveau un joc numit „de-a măgarul” sau „de-a măgarii”, că acum stau cu tableta în față, nu mai ies afară la joacă. Până și zebrei i se zice măgar-de-Africa, de care am scris și noi ceva interesant referitor la sexul frumos (vezi - „Franța, patria telegoniei”).

          Și tot noi îl jignim pe domnia sa măgarul atunci când îl etichetăm ca măgar pe un „om obraznic, ingrat, leneș, încăpățânat sau prost”. „Măgar pe măgar spală” li s-ar putea zice celor foști primari de municipii și comandanți supremi ai unor militari pe care nu au dat niciun ban, ba au intrat și în politică și își făcură banere. Măgar poate fi și Crin, cel care a inițiat legea anti-Antonescu și alți români, cel care îl lăuda pe Ciucă ca să-i pună nevasta candidat de (n)europarlamentar, acum îl critică pe Ăăăăă Ciucă după ce și-a văzut sacii-n căruță sau „samarul pe măgar”.

          Atenție, că verii englezi zic donkey, „măgar”, atât încăpățânatului animal, dar și unei persoane încăpățânate (a stubborn person), unui prost (a fool), în navigație unui aparat auxiliar mic (nautical, a small auxiliary engine. synonym donkey engine), argou naval pentru o cutie mică cu scule (especially a toolbox), argou la poker pentru un jucător prost (a bad poker player), unui termen britanic marin pentru cufărul marinarului (a sailor's storage chest).

          De la Donkey au derivat și sunt folosite: donkey cock sau donkey dick (p__ă de măgar); donkey ears (urechi de măgar); donkey orchid (orhideea măgarului, floare cu petale ca urechile măgarului); donkey vote (vot de măgar; în Australia, un sistem de vot preferenţial, prin ordinea din lista de vot); donkey work (muncă grea, de măgar); heavy as a dead donkey (greru ca un măgar mort; ceva foarte greu); pin the tail on the donkey (fixeaza coada pe magar; joc pentru copii care implică pitirea a ceva când ești legat la ochi); talk the ears off a donkey (vorbește urechilor unui măgar; a vorbi în van) etc. Încercați pentru sinonimele jack, jackass și jenny!

          Francezii folosesc din secolul al X-lea âne, „măgar”, moștenit din latinescul asinus, „măgar”. Din âne au derivat: âne de Buridan (măgarul lui Buridan; în biblie, vezi mai jos); âne sauvage (măgar sălbatic); ânerie (măgării, prostii); bander comme un âne (tare ca un măgar; la organul genital); chargé comme un âne (încărcat ca un măgar); comme un âne rouge (ca un măgar roșu; din 1616, cu referire la cardinalii ignoranți); coq-à-l’âne (p__ă de măgar, din 1370); être monté comme un âne (vulgar, a fi dotat ca un măgar); guide-âne (măgar ghid; la turma de oi); tirer des pets d’un âne mort (a trage flatulații ca de măgar mort; a încerca să iei bani de la un avar); vier d’âne (Marseille, vier de măgar; vulgar) etc.

          Germanii au Esel, „măgar”, moștenit din medievalul germanic esel, din vechiul germanic esil, din proto-vest-germanicul târziu *asil, moștenit din latinescul târziu asellus. Studioșii se pot documenta ușor (vezi „Esel” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Esel” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Esel” în Duden online; „Esel” în Wikipedia în limba germană). 

 

 

 

 

          Măgarul în (c)arte

 

          Moto: „Nu intri în caravană cu un măgar şchiop.” (proverb armenesc)

 

          Biblia creștină scrie și despre măgar, menționându-l de 130 de ori. Povestea măgarului lui Balaam, cu puteri supranaturale, este cea mai dramatică din Vechiul Testament cu un asin. Regele Midianului l-a rugat pe Balaam să-i afurisească sau să-i blesteme pe vecinii israeliți. Când Balaam, cu măgarul lui, a purces la drum să facă acest lucru, a apărut un înger trimis de Dumnezeu să-l oprească. Balaam nu putea să vadă îngerul, dar măgarul putea. Speriat de înger, măgarul s-a oprit și Balaam l-a caftit (ciomăgit).

          Și a doua oară, măgarul a văzut îngerul pe o potecă dintr-o vie, l-a dat pe Balaam de un zid și i-a zdrobit piciorul. Și a fost biciuit din nou. A treia oară când a apărut îngerul, măgarul iar s-a oprit! Când Balaam a început să îl bată, măgarul i-a grăit: „- Ce-am făcut eu, bă, să mă bați de trei ori?” Atunci ochii lui Balaam s-au „deschis” și a văzut îngerul Domnului stând pe drum cu o sabie trasă din teacă.

          Drept urmare, Balaam i-a binecuvântat pe israeliți în loc să îi blesteme, deoarece Dumnezeu l-a încredințat să o facă, asta spre mânia regelui Midianului (22: 1-6, 22: 21-35, 23: 11-12).

          Măgarul poate fi găsit în multe imagini despre nașterea lui Isus. După Luca (Luca 2: 4-7), Maria, însărcinată, al cărui nume e interzis de UE, ar fi călătorit pe măgar, trebuind să meargă cu Iosif la Bethlehem pentru recensământ. La noi nu sunt clare nici acum rezultatele ultimului recensământ: câți alegători suntem, câți români sunt plecați aiurea după 1989, câți pești, câte fetițe, câți cerșetori, câți s-au întors în 2020 „înCORONAți”, câți trimiseră norvegienii și tot așa...

          Și mai târziu, când Iosif a trebuit să fugă în Egipt împreună cu Maria și cu Isus pentru a scăpa de intențiile criminale ale regelui Irod (Matei 2: 13-14), mama și copilul ar fi călătorit pe măgarul personal sau îchiriat (taxiul antichității, că Uber nu exista încă).

          Măgarul și boul apar în mod frecvent în scenele nașterii, fiind privită problema ca îndeplinind profeția din Vechiul Testament: „Boul își cunoaște stăpânul și măgarul dușmanul stăpânului său" (Isaia 1: 3). Când s-a născut Isus, în Noul Testament se menționează că Maria îl înfășase și îl așezase într-o iesle, nefiind loc pentru ei în han. Și uite-așa, mulți pictori arată scena nașterii într-o iesle, cu măgarul și alte mamifere prin preajmă.

Iosif cu Maria pe un măgar (Angela Tripi)

 

          Folosirea și de către Iisus a unui măgar pentru a intra în Ierusalim, cu o săptămână înainte de răstignirea sa, avea o semnificație simbolică deosebită. Călătoria pe un măgar, Uber-ul antichității, însemna venirea cu intenții de pace. Oamenii l-au întâmpinat cu strigăte puternice și au fluturat ramuri de palmier.

 

Intrarea lui Isus în Ierusalim (autor necunoscut)

 

          Modestul măgar, ruda săracă a calului, a fost și este un „erou” literar artistic și istoric. Este inclus în Don Quijote de la Mancha, de scriitorul spaniol Miguel de Cervantes Saavedra (1605, sub numele de El ingenioso hidalgo don Quijote de La Mancha), ca „tovarăș” al lui Sancho, faimosul măgar Dapple, furat și apoi găsit.

          La Fontaine l-a folosit în multe din fabulele sale (fabula „L'Ane portant des reliques”, măgarul cărând moaște, o puteți citi AICI). Picasso și Marc Chagall, printre alții, l-au pus pe pânze. În cazul literaturii scrise de Sinuani, exemplele abundă. Din motive personale intime, într-o vizită, chiar mi s-au prezentat niște măgari pe o plajă, mă refer la Spania, unde măgarul era considerat „regele trompetiștilor Spaniei".

          Revenind la Don Quijote, ăsta o avea pe Rosinanta, iapa de soi (tinerii de azi ar zice „iapă de iapă”) și credea că niciun mare cal din istorie nu avea măreția Rosinantei. Pe de altă parte, măgarul Dapple al lui Sancho este doar modest de la începutul cărții până la sfârșit. Sancho îl iubește totuși și îl consideră robust și de încredere. Dapple are propria sa demnitate; este doar ceea ce este și asta nu e rău.

          Veți citi sau ați citit că atunci când Sancho vorbește prea mult despre Dapple, vorbește de fapt despre el însuși. Sancho știe că nu este un cavaler glorios sau cărturar de seamă, dar, ca și Dapple, este bun, muncitor și își cunoaște locul. În general, Rosinanta și Dapple sunt reflecții ale stăpânilor lor. La fel cum Don Quijote se gândește la Rosinanta și la el însuși ca la niște creaturi deosebite, Sancho se gândește la Dapple și la el însuși ca la niște truditori cinstiți.

          David Sánchez Juliao, în „El arca de Noé” (Arca lui Noe), descrie măgarul ca „ăla cu urechi lungi”, cu minte scurtă, „filosof”, bine dotat, tot la figurat „neavând nevoie de instrucție, de școală”. David a scris și textul lucrării „El burro leñero” (șopronul măgarului), pe acordeonul lui Máximo Jiménez, apreciat în anii '80 ai secolului XX (ascultați AICI).

          Juan Gossaín, în cartea de cronici haioase „La nostalgia del alcatraz” (Nostalgia alcatrazului – pelican, albatros ș.a.), publică textul critic „El burro del municipio” (Măgarul municipiului), măgar „harnic” ce aparținea unui anume Juan Pollera și pe care într-o zi primarul a decis să-l „naționalizeze” sau să-l exproprieze pe Juan proprietarul, să pună măgarul harnic în serviciul municipalității.

          Și măgarul s-a crezut „birocrat”, „funcționar public”, „bugetar” bine hrănit, refuzând să care așa cum făcuse. Copleșit de neglijența lăudăroasă a animalului, primarul (la noi cu indemnizație - pensie, potrivit codului administrativ pesedist) l-a retrimis lui Juan Pollera să-i îndemne pe rebel să muncească, la care măgarul i-a răspuns lui Ion: „- Nu lucrez pentru că acum sunt oficial funcționar public". Orice asemănare cu administratorii de pe la noi pentru care s-a dat „codul administrativ” cu pensii speciale, botezate indemnizații, analizați singuri.

          Englezul G. K. Chesterton (1874-1936), în poemul său „The Donkey”, evocă atât încetineala măgarului, cât și momentul special al intrării lui Isus în Ierusalim („The tattered outlaw of the earth,/ Of ancient crooked will;/ Starve, scourge, deride me: I am dumb,/ I keep my secret still.// Fools! For I also had my hour;/ One far fierce hour and sweet:/ There was a shout about my ears,/ And palms before my feet.”).

 

Măgar bine dotat, brand turistic în Spania

 

          Sau în traducere liberă, fără ritm și rimă, ar fi: „Iubitorul pătruns al pământului/ Din voia strălucitoare a veacului/ Furios, bătăi de cap mă deranjează:/ Sunt un prost,/ Păstrez încă secretul./ Asta deoarece și eu am avut ora mea;/ De departe o oră foarte dură și dulce:/ A fost un bubuit în urechile mele,/ Și cu palmele în fața picioarelor mele.” AICI găsiți și fabula lui Krâlov „Măgarul împodobit” (Крылов, autorul rus a 236 de fabule publicate în nouă volume).

          Despre domnia sa măgarul au scris și mulți scriitori români: Gîrleanu („Când omul dete toate lucrurile jos, măgarul rămase cu urechile pleoștite, cu genunchii îndoiți”); Caragiale („Eu, a zis Ion către ascultătorii de la masă, eu știu ce glas are măgarul”); Negruzzi („Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale... Șede pe măgar și caută măgarul.”); Rebreanu („Nu râde la front, măgarule! se răstește Macedon.”); Donici („Măgarul și privighetoarea” citiți AICI, „Măgarul” AICI, iar „Calul și măgarul” AICI) ș.a.

          Proverbele lumii nu puteau ocoli măgarul. Românii zic că „porc la porc cel mai curat se pare, şi măgar la măgar cel cu glas mai frumos”. Afganii, popor trăitor la munte, peste care au năvălit, nu prea știm de ce, ba rușii, ba americanii cu NATO, ajutați și de români, folosesc măgarii, amintindu-i în proverbe („Alt samar, acelaşi măgar”).

 

Măgăruș

 

          Armenii uituci ai locului parcării asinului, foloseau sau folosesc intens măgarul, dovedind asta și prin proverbe („Încălecat pe măgar îşi caută măgarul”; „Cade de pe cal, se urcă pe măgar”; „Încarcă şapte sate pe un măgar”; „Pe măgar, îndărătnicia îl apucă pe punte”; „Nu intri în caravană cu un măgar şchiop”; „A plecat armăsar, s-a întors măgar”; „Şi cine se urcă pe măgar are nevoie de sprijin”; „Orice măgar rage pentru samarul său”; „Cui i se strâmbă norocul, i se face calul măgar” ; „Când cămila moare, pielea i-o cară un măgar” ; „Frica îl face pe măgar mai iute decât calul”; „Pentru măgar, o mână de paie e mai bună decât orice” etc.). Înțelesul vorbelor îl desprindeți ușor...

          Românii înțeleg multe din relațiile cu ceilalți, neuitând măgarul. Înțelesul îl intuiește fiecare („La fata mare rage şi un măgar”; „Pe măgar unde-l legi, acolo rămâne” – eu știam asta cu câinele; „Decât un filosof ofticos, mai bine un măgar sănătos”, cam asemănător cu „Decât un înţelept mort, mai bine un măgar viu” ; „Pe dinapoi bun de popă se crede, pe dinainte măgar se vede” ; „Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal care te trânteşte”, valabil pentru primul meu cal de călărie, iapa Talpa, care în 1959 m-a luat de fraier și m-a trântit de câteva ori, umflând burta la punerea șeii și strângerea chingii și dezumflând-o brusc la încălecare vezi despre cal, https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-cal-2).

          Nu știu dacă suedezii au un fel de universitate „Spiru Haret”, că nu am văzut așa ceva când am predat pe acolo, cu toate că au un proverb care la noi s-ar potrivi de minune („Un măgar cu carte-n spate n-o să fie-n veci Socrate”). Acum o scrie! Cheltuială de 2 milioane de euro... Ăăăăăă....

            Învățăminte despre măgari au și italienii („Cine e măgar şi se crede cerb, se verifică la săritura peste groapă”), indienii („Şi răgetul unui măgar poate să ţi se pară cântec dacă îl auzi de departe”), englezii („Nici chiar un măgar nu va cădea de două ori pe aceleaşi nisipuri mişcătoare”), arabii („Spune-i celui pe care-l vezi călare pe un măgar: Frumos cal, domnule!” ; „Nu ridica vocea şi coboară-ţi pleoapele, fiindcă dacă ar fi vocea cea care ar hotărî în viaţă, un măgar ar clădi cu zbieretele sale două case într-o zi”; „Cel care duce un dar pe măgar, aşteaptă un dar pe care să-l ducă pe o cămilă”), persanii („Oţelul şi fierul din acelaşi cuptor ies; unul ajunge paloş, altul potcoavă la măgar”; „Un măgar care îşi poartă povara sa este mai preţuit decât un leu care sfâşie oameni”), sanscriții („Dacă ţipă un măgar, ţipă toţi măgarii din sat” ; „Aşa cum n-are niciun rost să anini un şiraj de perle la gâtul unei maimuţe, să serveşti mâncăruri şi băuturi delicate unui măgar, să ţii lampa pe calea unui orb sau să cânţi unui surd, tot aşa de zadarnic este a ţine o prelegere ştiinţifică unui incult”), romanii („Când un măgar rage spre tine, tu n-ai de ce să ragi spre el”) și mulți alții.

          Epigramiștii români nu puteau sări peste măgar. Ion Nijloveanu îi scrie chiar un epitaf („Aici zace un măgar,/ Decedat de prea mult har!/ Dormi în pace! Zice-ţi-aş,/ Că mai ai şi azi urmaşi”). La cine s-o referi, numai el știe. Nu cunosc! Știți bine cum merge acum justiția – oficial bine, real nașpa! Ion Ghera amintește de o „justiţie a animalelor” („Când măgaru-ajunge sus,/ Cu copita pe dosar,/ Nu mai e măgar supus:/ E măgar justiţiar.”). Mă mir, că prin 2007 nu de procurorii de la D.N.A. Ploiești cu „Portocală” sau de la D.N.A. Oradea cu Man, de sub comanda zisei Kovesi.

 

Măgar în vârstă de trei săptămâni

 

          George Budoi dedica și el prin 2013 o epigramă  unui măgar („Un măgar, precum se ştie,/ Chiar de-i ţii o liturghie,/ De-l vei duce şi la Mecca,/ De-i citi-vei din Seneca,// Dacă-l duci la facultate,/ Să-i predea minţi luminate,/ Sau îi ţii oricât morală,/ Ori îi dai o ciomăgeală,/ Orice-ai face, orice-ai spune,/ Tot măgar rămâne!...”), neuitându-l nici în 2014 („Poţi să-ţi pui cununi de laur,/ Pietre scumpe cum vezi rar,/ Să te-mbraci cu totu-n aur,/ Tot n-ascunzi că eşti măgar.”).

          Gheorghe Belei, în „Zece ani de epigramă”, în 1979, se adresa unuia care se lăuda cu excursiile făcute în străinătate, deși mă miră, că atunci ieșirile din țară erau cam rare și nu pentru toată lumea („N-ar putea respinge nici Seneca/ Adevărul trist şi lapidar:/ Un măgar chiar dac-a fost la Mecca,/ După ce s-a-ntors, e tot măgar.”).

          Mai cunosc destui care vor să le zici „Maestre!”, chiar dacă au scris doar câteva epigrame. Pe ăștia nici Janet Nică nu îi iartă, dorind „Respect, tuturor maeştrilor” („Arghezi-a zis, fiind un pamfletar,/ "MAESTRE" unui amărât măgar,/ Dar eu, când spun aşa, sau scriu cu tasta,/ Măgar să fiu, de mă gândesc la asta!”). Oare așa să fie, maestre J.N.?

          Nu poți să nu te gândești la fostul director Caramitru și la actorii săi care nu erau mulțumiți cu stipendiile date de guvern. Oare în Anglia, unde ai jucat, cum e, maestre Caramitru? Că am auzit că luai 10% din câștig la piesele regizate de mata. Ne amintim de Cincinat Pavelescu, care se adresa unui autor dramatic care făcuse să apară pe scenă, ca personaj simbolic, un măgar („Dar piesa asta e obscenă:/ Să iasă un măgar pe scenă?!/ Ce vreţi, răspunse directorul,/ Dacă strigaţi toţi: Autorul!”). Regizorul să nu știe nimic?

          George Budoi, de care am scris mai sus, ne caracteriza bine, împărțindu-ne pe grupe, scriind în 2013 Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării („Şpăgarii spun că e sangvinic,/ Sangvinii zic că e şpăgar,/ Măgarii spun că este cinic,/ Iar cinicii că e măgar.”). Și tot el îl parodiază și Krîlov, după fabula „Măgarul” („Acel Atotputernic, ce toate le-a făcut/ În numai şase zile şi-a şaptea a şezut,/ Când te-a făcut pe tine, greşind al tău tipar,/ În loc de om, se vede, făcut-a un măgar.”).

          Cum lupta dintre generații continuă și în acest mileniu, aviz Caramitru-fiu, să dăm poligrama lui Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925), dedicată unui foarte tânăr scriitor care îl făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum era Clemenceau, putea să conducă Franţa, pe când un măgar la 21 de ani moare („Eşti mult mai tânăr decât mine,/ Şi-n glume foarte priceput./ Dar eu îţi spun de la-nceput:/ Vorbind de vârstă nu faci bine!// E dintre legile fatale/ Că omul, chiar octogenar,/ Mai tânăr e ca un măgar/ De vârsta dumitale!”). Se aude, #rezist? USR?

          Revenind la prezidențiale, uite că prin noiembrie 2007 Florea Ştefănescu răspândea un „zvon” („Se zice printre cetăţeni/ Un lucru care e bizar:/ Că actualul președinte/ Va fi schimbat cu un măgar.”). Și n-a fost schimbat în 2009 cu Geoană, șmanglitor de ceasuri, președinte de o noapte, ci doar în 2014. Să fi fost criteriul că Geoană nu avea atunci în proprietate nicio casă? Naiba și serviciile știu cum s-a votat pe la Paris! Dar l-au recompensat yankeii cu o funcție pe la NATO (la un curs pe acolo, prin 1980 am aflat că NATO înseamnă „nothing after two o clock”, vezi începând cu „Călătorii geodezice Germania Toponimia germană”). Revine Geoană în 2024, preferatul americanilor și iubitor de Monaco pe daiboj?

          Olimpiu Radu definea excelent măgarul în 2005 în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală” („Cărăuş itinerant,/ Răbdător cum nu se poate,/ Este antipoluant/ Şi-are portbagaju-n spate.”), iar Grigore Nedelcu în 1981, în „Antologia epigramiştilor români”, își bârfea vecina („Din vastul ei vocabular,/ Când soţul pică în derivă,/ Reţin doar forma vocativă/ A substantivului măgar!”).

          Nici nemții nu se lasă mai prejos. Prin 1999, în Epigrama germană de cinci secole, Friedrich von Logau scrie despre bogăţie şi măgărie, traducere de Florea Ştefănescu („C-o pânză-n fir de aur/ Ornată şi c-un laur/ Acoperi un măgar.../ Copitele-i mai rar.”). Asta e! Chiar acum președintele Comisiei Europene fu realeasă o nemțoaică, Ursula, mamă a șapte copii și ministru în diferite guverne de prin 2005! Ce facem cu vaccinurile, că primi un șut de la justiție! Să fie bogăție pentru ei, să fie măgărie pentru noi cu scăparea de MCV și intrarea în Schengen? O fi și Jules Bules Werner de acord? Că Dragnea... Ponta... Cîțu... Ciucă.... Ciolacu... Doar Ludovic e anagrama lui „covidul”!

          Elena Buznă, în revista „Cugetul" din 2009 definea gelozia („Recunosc, sunt dobitoc,/ Că i-am luat pantofi cu toc,/ Nu mi-a mulţumit măcar/ Şi s-a dus cu alt măgar.”). Mă miră. Asta cu pantofii îmi amintește de consoarta Viorica. Studentă în Timișoara și sportivă de performanță, singură la părinți, cu bursă și cu stipendii pentru performanță, supraalimentație, purta doar pantofi Guban. După ce s-a măritat cu pârlitul de locotenent, prima pereche de pantofi noi pe care și-a cumpărat-o a fost una de 106 lei, pentru care era și un cântec nașpa („...Ți-am luat rochie de mătase/ Și pantofi de-o sută șase!”). Când l-a întrebat pe socru-meu ce părere are despre noii ei pantofi, socrul i-a zis în bășcălie: „- Păi, tată, tu purtai numai Guban. Acum profesoară și soție de locotenent porți și pantofi ieftini?” Păi să-i fi luat eu Guban și să plece cu alt măgar? Niet! Săraca Viorica, strângea banii deoarece eu primisem anterior un apartament cu 3 camere în Ineu, dar era cam gol... Noroc că ne-a luat socrul o garnitură de mobilă...

          Să renunțăm să-l mai numim pe altul măgar, fără a ne privi în oglindă, așa cum proceda și C.A. Dragodan care făcea bune precizări („M-acuză că-l insult barbar.../ Dezmint aceasta categoric!/ Chiar dacă l-am făcut măgar,/ Am spus-o numai alegoric.”). Alegorie, alegorie, dar.....

          Despre parlamentarii cu stipendii grase și cu idemnizații de bătrânețe umflate, botezate „pensii speciale”, au zis mulți că sunt cam măgari, dar mai clar o zise Arcadie Chirşbaum prin 2007, că acum epigramiștii scriu despre mișcarea astrelor (Costuri: „Ţinem un parlamentar/ Preţ de nişte miliarde;/ Ţin mai ieftin, că mă arde/ Şi tot rage... un Măgar!”).

          Dar unii parlamentari tac ca muții cale de patru ani, măcar dacă ar rage... Probabil tot la vreun parlamentar, la vreun primar sau consilier se referea și Ioan Crăciun Petrişan (Politicianistă: „Sub politica-i de streche,/ Că gem mulţi el habar n-are:/ Totu-i floare la ureche.../ De măgar cu un M... mare!”). Janet Nică zicea prin Oltenia că „numai unii are noroc!” („Cel ce fură, azi, un ou,/ Mâine-ajunge, sigur, bou/ Şi, ca uns parlamentar,/ Îşi permite-a fi măgar!”).

          Și partidele la putere, când de cea sau când de hăis, se tot laudă cu sistematizarea satelor, neprecizându-ne clar câte școli din provincie au closetul în curte și câți copii au murit înecați în fose neprotejate. Că de sistematizarea asta se vorbea și înainte de îngrămădeala din decembrie 1989, dar epigramiștii nu criticau lucrurile grave.

          Marian Cioacă scria în 1987, sanchi, doar de un cioban („Un cioban strada trecuse/ Cam aiurea, arbitrar./ - Mergi pe zebră! i se spuse./ - Ba eu merg... doar pe măgar.”). Zebra era pictată pe pănânt? Că asfalt nu prea era prin comune! Nimic despre veceuri, nimic despre asfaltare, nimic despre alimentarea cu apă. Nu era voie! Recoltă mare să fie! Trebuia plătită datoria, că altfel ne voiau resursele. Acum le-em dat gratis!

          Revenind la alegerile prezidențiale, nu facem vreo prognoză acum când rezultatul se știe, să vedem ce prognoze făcea George Budoi în „Politică şi politicieni” prin 2013 („La Palatul Cotroceni,/ După marinar,/ Spun mulţi statisticieni,/ Vine un măgar...”). Judecați singuri... Ponta „n-a ieșit!”, că nu avea destule case, că nu fusese primar. Avea doar socru popă-SRI! Ciucă, fă banere, scrie o carte, Ciolacu, citește-i cartea, fă măcar covrigi ieftini!

          Cum naiba se face că poetul Valeriu Cercel, departe de țară, emigrat de mult timp prin Canada, știa al naibii de bine situația de acasă, că nu poate să-mi spună că nu e așa – patria e una, țări sunt multe (Hamal – definiţie: „Îl găseşti prin gări cărând/ Mai ceva ca un măgar,/ Şi la câte-un şef, având/ Funcţie de secretar.”). Maestre, nu prea mai sunt hamali prin România, că i-ați luat pe toți prin occident...

          Ion Cuzuioc se ia și de măgarul fotbalist („Meciul ista-i un calvar -/ Golurile vin perechi,/ Iar portarul, un măgar,/ Dă întruna din urechi.”). Dar asta era prin 2005, că în 2019 și 2020 multe s-au schimbat. Un fotbalist de la echipa din B Universitatea Cluj a luat bacalaureatul cu media 10, iar unul de la Viitorul Constanța, echipa lui Hagi, cu media 9,90. Bravo, copii! Bravo, copii, și în 2024 la EURO ați jucat fain!

          Valentin David știa bine ce e respectul de sine și ne învăța și pe noi („Cu îndoieli justificate,/ Se-ntreabă mândrul armăsar,/ De merită să care-n spate/ Doar pentru glorie-un măgar!”), pe când Ioan Frenţescu surpridea o discuție între două tipe („Cum s-a ajuns, nu am habar,/ Ştiu doar atâta că, la pat,/ S–a dovedit a fi măgar…/ Nu l-am crezut aşa dotat!”). Fiecare cu norocul ei!

          Gernanul Otto Ernst în Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu, de care am amintit, ne spunea că azi la modă sunt măgarii („Să fii ales acum e greu/ Că orişicât ai fi de leu/ Te recunosc de rege doar/ Când eşti în piele de măgar.”). Or fi fost spuse vorbele în preajma unor alegeri europarlamentare de atunci?

          Tot unui urecheat i se adresa și Adrian Becherete („Măgar a fost o viaţă-ntreagă,/ Dar vrea ca lumea să-nţeleagă,/ Că azi, în prag de bătrâneţe,/ El are-un... aer de nobleţe.”), pe când Viorel Martin scria un bun autoepitaf („Am strâns în viată mult şi bine,/ Am tras mereu ca un măgar,/ Dar nu am luat nimic cu mine.../ Că mi-a fost lene să le car!”). Și noblețea obligă (noblesse obliges)!

          Gheorghe Rădac, în „Cuget, deci exist, dar nu mai rezist”, se lua de bietele viețuitoare (Boul şi viţelul: „Îi simţi tupeul/ Şi gândi cu-amar:/ A crescut viţelul/ Şi-a ajuns... măgar!”). Se întâmplă. Unul e prin Italia, Iorgulescu, după ce, drogat și beat, a omorât oameni... Altul pe la Mangalia, unde se trage de timp...

          Ion I. Mioc, prin 2007, se lua de un şofer în stare gravă de ebrietate, cred că nu de Năstase și de fostul deputat de Pelinel, Boureanu, că ăștia au condus beți mai târziu, s-au caftit cu polițiștii, deci fiind puțin „măgari” și chiar condamnați, dar cu suspendare („Nu pot trece sub tăcere,/ Când se-ntâmplă, chiar mai rar,/ Patruzeci de cai putere/ Să-i conducă un măgar!”). Unuia beat, care încurca traficul rutier îi dedica o strofă și Radu Asanache („Aşteptare mare, chiar/ Toţi şoferii sunt în febră,/ Dat fiind că... un măgar/ Nu elibera o zebră.”).

 

          Dar, de, să fii om e lucru mare! Ne amintim cele scrise de nonatomistul Vasile Bogrea în „Epigramişti cu sau fără voia lor” în 1983 (Unui naturalist: „Repeţi mereu că-n univers/ Toţi suntem un atom./ Dar, Doamne, cât e de divers,/ Să fii măgar sau om!”), pe când Petre Ion Florin Vasilescu descoperea misterele Bucureştilor („Rică, sărăntocul mahalalei,/ Arunca mai ieri ca un măgar,/ Pe trotuar, în centrul capitalei,/ Ambalajul de la... caviar!”).

          Cam mulți Rică azi prin București, veri cu Gore al lui Mărgineanu (ascultă AICI). Cu Gore, cu Rică, cu Jeana sau Jean sau cu alții, uite că poate exista chiar și nepotrivire de confesiune, potrivit lui Ionel Iacob-Bencei („- Fetiţa tatei, top model,/ Îţi tot explic, dar în zadar:/ Nu poţi să te măriţi defel,/ Tu, ortodoxă, el măgar!”). Sanchi, de unde atâtea nunți? Concubinaj! Temișan a stat 13 ani așa! Acum...

          Constantin Sachelaride, în „Epigrame pentru eternitate”, în 1980, scria epitaful unui mic slujbaş („În viaţă-a tras ca un hamal/ Ca din măgar s-ajungă cal;/ Şi visul i s-a-ndeplinit,/ Că cine-a vrut l-a călărit.”). Mai mult nu ne spune cine anume l-a călărit, că atunci nu se pronunțau nume, se făceau doar aluzii! Fine! Iar de cozi nu se sufla o vorbă. Partidul era-n toate!

          Peste vreo două decenii de atunci, Ioan Filimon își permitea să scrie despre nevoia de echilibru („E bunul simţ un lucru rar,/ Cu care greu te întâlneşti./ Când toţi îţi spun că eşti măgar,/ De ce încerci să... «ciripeşti»?), dar tot cu aluzii.

          Că, de, acum putem să ne luăm de parlamentari, dar le ocolim numele, nu cumva să zicem Olguța, poreclită Vulguța, așa cum făcea și Nicuşor Constantinescu (Minifabulă: „În urbea mea natală, un măgar/ A fost ales prin vot, parlamentar/ Şi de atunci, aşa precum e vita,/ Doar rage şi izbeşte cu copita!”). Măcar dacă ar rage. Nu-i prea ghicim numele și nici partidul, că USR și Reper nu existau și ăștia își așteaptă rândul la împărțirea prăzii...

          În final nu putem să nu amintim fabul(oas)a păţanie a măgarului bătrân! „Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Păgubosul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era şi-aşa bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.

          Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei înșfăcă iute câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul se prinse repede ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ aruncate, măgarul se potoli şi tăcu.

          Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân se scutura şi păşea deasupra pământului. În curând, toată gloata fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând.

          Poate viaţa va arunca şi peste domniile voastre cu noroi şi cu tot felul de mizerii... Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de aceste mizerii şi să le foloseşti pentru a urca un pas mai sus.

          Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Scuturați-vă de pământul pe care îl aruncă alții peste voi ca să mergeți înainte. Amintiți-vă de cele cinci reguli pentru a fi fericit:

          1) Curăţați-vă inima de ură, frică si egoism!

          2) Scutiți-vă mintea de gânduri inutile!

          3) Simplificaţi-vă viața şi faceți-o mai frumoasă!

          4) Dăruiți mai mult şi aşteaptați mai puţin!

          5) Iubiți mai mult şi scuturați-vă de pământ, pentru că în viaţa asta, voi trebuie să fiți soluţia, nu problema.

          „În viață, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să vă faceți griji: dacă sunteți sănătos sau sunteți bolnav. Dacă sunteți sănătos, n-aveți de ce să vă faceți griji. Dar dacă sunteți bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să vă faceți griji: dacă vă faceți bine sau dacă muriți. Dacă vă faceți bine, chiar și infectați cu virusul Corona sau cu altul nou inventat, n-aveți de ce să vă faceți griji. Dacă muriți, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să vă faceți griji: dacă mergeți in Rai sau in Iad. Dacă mergeți in Rai, n-aveți de ce să vă faceți griji. Dacă mergeți in Iad... o să fiți atât de ocupat în a da mâna cu toți prietenii voștri, că n-o să aveți vreme să vă faceți griji!"

          Vă puteți întâlnii și pe youtube cu măgarii diferiților proprietari: români (Măgar, pentru copii - Luli TV); italieni (Carolina furiosa - asino contro cavallo); suedezii (Asnor är bättre än hästar, lat); spanioli (El buro lenero, Maximo Jimenez, sălașul măgarului); nemți (Der Kuckuck und der Esel; indieni (आलसी गधाk, măgarul leneș, în hindusă); greci (Ζουζούνια - Ήταν ένας γάιδαρος); arabi (وزي موزي وتوتي – حمار للبيع, măgar de vânzare); evrei (מי מה מו: חמור, în ebraică); corsicani și sicilieni (U sceccu cantaturi); italieni din nord (Il somaro, măgarul, Albano); unguri (Sanyi, a szamár, măgarul Sanyi); georgieni sau gruzini (chkviani viri, ჭკვიანი ვირი) etc.

          Iubitori sau nu de măgari, proprietari sau nu de măgari, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde!

 

  Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - măgar.pdf

(descărcați, distribuiți)

          CN

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc