Jocuri de cuvinte - cal
Geografie lingvistică
Calul
Moto: „Arabii toţi răsar din cort,/ Să-mi vadă roibul, când îl port/ Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!/ Mi-e drag ca ochii mei din cap/ Şi nu l-aş da nici mort.” (din poezia El-Zorab, de George Coșbuc, care precis nu mai e în manuale, la https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-el-zorab/)
Toți știți ce este un cal, dar repetiția e mama învățăturii. Despre cal dicționarele românești conțin 175 definiții. Știți toți că este acel animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). Masculul este, de fapt, un armăsar castrat.
Pe „ulița gâștei” nu existau cai în copilăria mea, frații tatălui, Ion și Vasile, pe alte ulițe, aveau boi
Cuvântul cal este moștenit din latinescul târziu caballus, „cal”, provenit succesiv din latinescul caballus, „cal”, probabil împrumutat din galicul *kaballos, din proto-celticul *kaballos, poate în cele din urmă un împrumut asiatic. Comparați cu grececescul antic kabállēs - καβάλλης, „gloabă, cal bătrân”, proto-slavicul *kobýla, „iapă”, persanul kaval - کول, „cal de clasa a doua de sânge amestecat” și, eventual, karakhanidul kevel, „cal iute”.
Alternativ, cuvântul latin caballus e posibil a fi fost împrumutat alături de grecescul antic din proto-iranienele *kabah, *kabalah, comparați cu khotanezul kabä - [termen necesar], „cal”, persanul kaval - کول și, eventual, înrudit cu latinescul cabō, „castrare”, poate în cele din urmă din proto-indo-europeanul *kebʰ-, „gloabă, cicălos”. Există cuvântul cal și în aromână.
Mihai Vinereanu scrie mult despre cal - «cal (ar. cal) - 1. animal domestic erbivor cu copita nedespicată folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); 2. armăsar castrat. Lat. caballus „cal de povară” (Diez, I, 119; Pușcariu, 252; Candrea-Densușianu, 209; REW, 1440; Ciorănescu, 1294); cf. alb. kalë „cal”.
Lat. caballus este considerat un împrumut din gall. caballos, fapt menționat de scriitorii antici; cf. m.ir. capall, m.bret. cavall, cymr. ceffyl. Pe de altă parte, după Ernout-Meillet, cuvântul vine în latină din graiurile balcanice. Această ipoteză este confirmată de prezența acestei forme și în v.sl. kobyla „iapă”, lituan. kumelé „iapă” care sânt cognați cu formele celtice, precum și de forma greacă καβάλλης „εργατες ιππος”. Într-o inscripție greacă din Callatis, Dobrogea, din secolul III î.Ch. apare, de asemenea, forma καβαλλεϊον, prin urmare, cu mult timp înaintea venirii romanilor în Scythia Minor.
Cert este că în limbile celtice apare b intervocalic într-o serie de cuvinte, acolo unde în radicalul PIE nu a existat. Astfel, v.ir. caban „cavitate, gaură” provine din PIE *koŭo- „gol, găunos, cavitate” (IEW, 592) unde, de asemenea, nu a existat b în originalul PIE; cf. lat. cavus, caverna etc. Acest b intervocalic provine în irlandeză dintr-un ŭ devenit v care apoi a trecut la b, ceea ce explică prezența lui b intervocalic în formele celtice pentru cal. Același fenomen poate fi observat în cuvinte (nume proprii) intrate în irlandeză la o dată mai târzie; cf. Eabha „Eva”, unde v intervocalic a trecut la bh.
Situații similare se întâlnesc și în latină. Bilabiala b în unele forme latine provine dintr-un u, ca și în alte cazuri din limba latină; cf. lat. tabesco „a topi” din PIE *tā-, tau-, təu- „a topi, a (se) dizolva” (IEW, 1053) sau în cazul lat. tabanus „tăun” (v. tău¹, tăun). În schimb, Vendryes (C-34) este de părere că greaca l-a preluat de la celții din Asia Mică, dar ipoteza nu explică prezența acestei forme în slava veche și în lituaniană.
Pe de altă parte, extrem de interesant este faptul că în vechea Romă, Celeres era cavaleria romană formată din 300 de călăreți de elită, provenită din cei mai bogați patricieni romani care formau garda lui Romulus și care mai târziu a fost denumită Equites. După Dionysos din Halicarnas, Roma a fost construită de a doua generație după sosirea troienilor lui Aeneas în peninsula italică, mai precis de fiii lui Aeneas (v. român).
Herodot arată (cartea II, par. 164-168) că și la egipteni garda faraonului se numea Calasiries, avea privilegii speciale. Putem spune, deci, că cel puțin la egipteni această instituție trebuie să fi fost de origine IE. Toate aceste date arată că, pe lângă o formă caball- de origine celtică, a existat și forma cal, de origine traco-illirică, mai veche decât prima. Prezentă la egipteni cu cel puțin 2400 de ani în urmă, această noțiune ca și instituția pe care o definește trebuie să fi fost cu mult mai veche. Prin urmare, termenul Calasiries este de origine IE, intrat cu mult timp înainte la egipteni într-un moment istoric greu de stabilit.
Atât lat. Celeres cât și Calasiries par să aibă, în ultimă instanță, aceeași origine cu rom. călăraș, desigur o veche instituție indo-europenană. Prin urmare, acest radical românesc are o origine veche pre-romană. De remarcat că și în albaneză apar forme similare precum kalore „călare” și kalorës „persoană călare, călăreț”, precum și kalë „cal”.
PIE *kel- „a mâna, a împinge, a (se) mișca, a se mișca repede” (IEW, 548); cf. skt. kalayati „a împinge, a trage”, gr. κελλέω „împing corabia la mal”, lat. celer „repede”, celeber, -bris „foarte frecventat, frecvent, celebru”. În latină Celeres are aceeași origine cu celer „repede”, întucât calul a fost definit la origine ca „cel repede” (v. haldău). Origine traco-illirică.
Cal
Der - călare, a călări, călărie, călăreț, călăraș, călușar, căluț. Pentru rom. a încăleca a fost propus ca etimon, lat.pop. neatestat *caballicare (Pușcariu, 805; Candrea-Densusianu, 215; REW, 1439; Cioranescu, 43709); cf. alb. ngaliko, ngajko „a încăleca”, dar verbul este un derivat al limbii române de le cal....» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Uf, uf!
În câteva limbi calului i se spune:
֎ āčə - аҽы în abhază;
֎ aduu - адуу în mongolă și în buriată;
֎ æsp - ئەسپ în gorani;
֎ agh în manx;
֎ ahahs anim în malecite-assamaquoddy;
֎ aiƕs - 𐌰𐌹𐍈𐍃 în gotică;
֎ ajalan în banggai;
֎ ajğar - айгӏар în cecenă;
֎ alaša - алаша în erza și în moksha;
֎ álogo - άλογο, íppos – ίππος în greacă, álogo în greacă cargesiană;
֎ anše - 𒀲, sisi - 𒀲𒆳𒊏 în sumeriană;
֎ arklīs în samogitiană, arklys în lituaniană;
֎ armăsar în română (din latinescul [equus] admissārius, probabil printr-o rădăcină latină vulgară ulterioară, *armessārius sau *armissārius; comparați cu albanezul hamshor), harmasari în țigănească;
֎ arus în chuukeză;
֎ árvan - अर्वन् în sanscrită;
֎ ās - آس în paștună, as - އަސް în dhivehi (maldivă), asi în sranan, assa în pali;
֎ asb - асб în tadjică, asb - اسب în persană, asp - асп în tadjică, asp - асп în yagnobi, asp - اَسْپ în persană dari, asp - اسپ, aps - اپس în baluchi, asp, asb - اسب (asalemi) în talysh, asv - اسو în mazanderani, ašv - अश्व în hindusă, áśva - अश्व în sanscrită, aśvaya - අශ්වය în singaleză;
֎ at - ат în altaică de sud, bașchiră, cazahă, dolgană, hakasă, iakută, karaceaevo-balkară, kârgâză, kumică, shor și tătară, àt - аът în tuvenă, at - آت în turcă otomană, azerăși uigură, at - اَتْ în karakhanidă, at în azeră, română, tătară crimeană, turcă și turcmenă, ate în salară, aʺt – аът în tofalară (din proto-turcicul *at, „cal”);
֎ atikw în atikamekw;
֎ awaru în xavante;
֎ axéh în pacoh;
֎ bæx - бæх în osetă;
֎ bari în zarma, baryi, bari în songhaï koyraboro senni;
֎ bé - 馬/马 în chineză hokkien;
֎ bebezhigooganzhii - ᐯᐯᔑᑰᑲᓐᔒ în odsibva;
֎ besta în galiciaină;
֎ beygir în turcă și în găgăuză (din turcicul otoman بیگیر, din persanul bârgir - بارگیر, „fiară de povară”, din bâr - بار, „încărcătură, povară,”, + gir - ر, „purtare”);
֎ bhiza în shona;
֎ burru în asturiană;
֎ càal în lombardă, caay în seri, cabaddu, caddu, acchettu, ebba în gallureză, cabaddu, cuaddu în sardă, caballo în aragoneză, chavacano și spaniolă, caballos în galeză, caballu în asturiană, caballus în latină, cabalo în galiciaină, cabayw în zoogocho zapotec, cabbyl în manx, cabey în yatzachi zapotec, cal în aromână, megleno-română și română, capall în irlandeză, cavaddu în siciliană, cavaddu, cāddu în salentină, cavaddu, cavallu în corsicană, cavàl în emiliană și în romagnolă, caval în istriotă, occitană, piemonteză și provensală, cavall în catalană și în lombardă, cavallo în interlingua, italiană, liguriană și portugheză, cavało, caval în valenciană și în venetă, cavul în dalmată, cawayuʼ în chol, ĉevalo în esperanto, chaval în romanșă, čhaval, cjaval în friuliană, cheval în franceză (din medievalul francez cheval, din vechiul francez cheval, din latinescul târziu caballus, „cal” etc.), chevau în angevin și în bourguignon, chouval în guadelupeză creolă și în guianeză creolă, chouval, chival, chuval în antilleană creolă, chwal în haitiană creolă, ciaval în ladino, kaayo în toba, kabai în papiamento, kabalio în Ilocano, kabayo în asi, bikol central, cebuano, higaonon, hjiligaynon, kagayanen, kinaraya, mansaka, palenquero, sambali tagalogă, teribe și waray-waray, kabayu în ivatan, kapampanga, limos kalinga și sakizaya,kaváayu în cahuilla, kavaju în guarani, , mbyá guaraní și paraguaiană guaraní, kavale în novială, kavalo în chichewa și în ido, kãvãru în kaingang, kavayo în ladino, kaviyu, kawiyu în o'odham, kawáj în lake miwok, kawali în chamicuro, kawallu în aimară și în quechua, kawaru în apalai, kawayo în hopi și în nahuatl tabasco, kawayu în papantla totonac, kawej în mapudungun;
֎ cahuāyoh în aztecă, nahuatl și pipil;
֎ čǟž - ჩა̈̄ჟ în svan;
֎ ceffyl în velșă, ch'fa în gallo și în normandă (din medievalul galez keffyl, din proto-britonicul *kėfɨl, din proto-celticul *kapallos, *kaballos, „cal”);
֎ cheh - ချေံ în mon;
֎ chehau în tourangeau;
֎ chelee în apașă;
֎ chichoba în alabama;
֎ Chlobe în germană elvețiană;
֎ çılgı - чылгы în tuvenă;
֎ co în istro-română;
֎ corcel în portugheză și în spaniolă;
֎ csikó în maghiară (mânz, de la csi, cuvânt folosit pentru chemarea și mângâierea mânzului, + -kó, sufix diminutival);
֎ ču - чу în avară, čwu - чву în lak;
֎ cuddie în scots;
֎ cuvôyu în nivaclé;
֎ cüyrük în tătară crimeană;
֎ cxeni - ცხენი, hune - ჰუნე în gruzină, cxeni- ცხენი în mingreliană;
֎ destriero în italiană (armăsar);
֎ dimana, yawarda în gooniyandi;
֎ djundua - дюндүа în nganassan;
֎ do - დოჼ în bats;
֎ doki în hausa;
֎ duezmax, max în bouyei;
֎ dy - ды în ingușetă;
֎ dzara în ngadha;
֎ each în galică scoțiană și în irlandeză, eagh în manx (din vechiul irlandeză ech, din proto-celticul *ekʷos, din proto-indo-europeanul *h₁éḱwos, „cal”);
֎ efarasi în luhya;
֎ èga în occitană (iapă), egua (iapă) în catalană, galiciaină, sardă și portugheză (din latinescul equa, din equus, „cal”, + a);
֎ e̱k - еък în udi;
֎ ekkus - 𒀲𒆳𒊏𒍑 în hittită;
֎ embalaasi în ganda și în luganda, embaraasi, engamiya (rar) în tooro;
֎ equulus în latină (mânz);
֎ Equus caballus în convenții internaționale (wikispecii), equus în latină (din proto-italicul *ekwos, din proto-indo-europeanul *h₁éḱwos, „cal”, înrudit cu grecescul antic híppos - ἵππος, sanscritul áśva - अश्व, persanul asb – اسب etc.);
֎ ẹṣin în joruba;
֎ esp - ئهسپ în kurdă sorani, esp, hesp în kurdă;
֎ est în dalécarliană și în elfdaliană;
֎ əs în tat;
֎ Faard în germană schlesisch (dialect în Polonia), ferd - פֿערד în idiș, Ferd, Fead în germană galițiană, ucraineană occidentală, Fert în berlineză, ֎ faod în vilamoviană;
֎ fåle în suedeză;
֎ farado în sidamo;
֎ faras - فَرَس în arabă, faras în afară și în somaleză, farasi în swahili, färäs - ፈረስ în amharică, ge'ez și tigrinya;
֎ farda în oromo;
֎ fas în volof;
֎ firs în awngi;
֎ foal în engleză (mânz, din medievalul englez fole, din vechiul englez fola, din proto-vest-germanicul *folō, din proto-germanicul *fulô, din pregermanicul *pl̥Hon-, din proto-indo-europeanul *pōlH-, „animal tânăr”, înrudit cu frizonul Saterland Foole, frizonele occidentale fôle, foalle, olandezul veulen, germanicele Fohl, Fohlen, Fohle, suedezul fåle etc.), Fohlen, Füllen, Jungpferd, Füli în germană;
֎ Gaul în germană (regional; inferior), Gaul, kaul în hunsrik ,Gaul, Gaal în germană de Pensilvania;
֎ ghōḍā - घोडा în marathi și în nepaleză, ghoḍo - ઘોડો în gudjaráti;
֎ ghomraa - ঘোঁৰা în assameză;
֎ ghora - گهوڑا în urdu, ghoŗa - ঘোড়া în bengáleză, ghōṛā - ਘੋੜਾ în pandsabi, pendjabi și punjabi,ghōṛā - ଘୋଡ଼ା în orija, ghoṛā - घोड़ा în hindusă, ghorra în fiji hindusă;
֎ ghoṭaka - घोटक în sanscrită;
֎ ġjajvan - гъяйван în tabasaran;
֎ gloabă în română (din vechiul slavonic bisericesc globa - глоба, din proto-slavicul *globa);
֎ gṑdan în tagish;
֎ govr - говр în ingușetă, gowr - говр în cecenă;
֎ grast, harmasari, graj, grasni în țigănească;
֎ guda în acehneză;
֎ Güggel în germană elvețiană;
֎ gumra, gumrang în jingpho;
֎ gur - گُر în kașmiră, gúṛa - ꠊꠥꠠꠣ în sylheti, gúra în rohingya;
֎ gurramu - గుర్రము, gurraṃ – గుర్రం în telugu;
֎ hab în nama;
֎ Happel în saxonă;
֎ häst în suedeză, heasta în sami de nord, Hengst (armăsar, din medievalul german hengest, din vechiul german hengist, din proto-vest-germanicul *hangist) și Pferdehengst în germană, hest în norvegiană, hest, hingst în daneză, hestu în feroeză, hestur, hross în islandeză, hiisti în groenlandeză, hingst în frizonă (Föhr-Amrum), Hingst în frizonă (Sylt), hingst în suedeză, Hoangst în frizonă Saterland;
֎ hatchi în chichewa;
֎ háya - हय în sanscrită;
֎ heävaš în sami skolt;
֎ hebo în veps și în kareliană;
֎ heponi în kareliană, heppa în finlandeză (informal, mânz);
֎ hevonen în finlandeză;
֎ ḩəsb - гӀэсб în iudeo-tat;
֎ ḥiṣān - حِصَان în arabă, ḥiṣān - حصان în arabă marocană, ḥṣān - حْصَان în araba golfului, ḥṣān - حْصَان în arabă levantină, ḥuṣān - حُصَان în arabă hijazi;
֎ hobune, hobu (rar) în estonă;
֎ hoiho, kamia în maori;
֎ hoosi în tongai;
֎ hopõn în voro;
֎ hoppe (mascul), happe, hoars în frizonă, hoppe în daneză;
֎ horse în engleză și în scots (din medievalele engleze horse, hors, din vechiul englez hors, „cal”, din proto-germanicele *hors, *hross, din proto-germanicul *hrussą, „cal”, din proto-indo-europeanul *ḱr̥sós, „vehicul”, din proto-indo-europeanul *ḱers-, „a alerga”; înrudit cu frizonul de nord hors, „cal", frizonul de vest hoars, „cal", olandezele ros, hors, „cal", germanicul Ross, „cal", danezul hors, „cal", suedezele rus, hors, „cal”, islandezele hross, hors, „cal”);
֎ hos în tok pisină, hosi în samo și în wallisiană;
֎ Hotta în germană sud-tiroleză;
֎ hto - ϩⲧⲟ în coptică;
֎ hynder în frizonă occidentală;
֎ i-qo - 𐀂𐀦 în greacă micenniană;
֎ iapă în megleno-română și în română (din latinescul equa, formă feminină a lui equus, „cal”, din proto-indo-europeanul *h₁éḱwos, „cal”);
֎ ibbi, õbbi în livoniană;
֎ ifarashi în ruandeză;
֎ ihashe în xhosa, ihhashi în zulu;
֎ imni - имни în mari de munte;
֎ issoba, soba în chickasaw, issuba în choctaw;
֎ istor - استور în khowar;
֎ jara în bima, jaran în javaneză, jarang - ᨍᨑ în makassar, jarang în komodo și în manggarai;
֎ jevau în mayennais și în sarthois;
֎ jevod în volapük;
֎ ji - ձի, nžuyg - նժույգ, erivar - երիվար în armeană;
֎ jiebješ’ - е̄бешь în sami kildină;
֎ joqodile - йоходилэ în yukaghiră de nord;
֎ jument în franceză (iapă, din vechiul francez jument, din latinescul iūmentum, „iapă” [Lex Salica]);
֎ k'a în tzotzil;
֎ kaangkaru în baagandji;
֎ kaapalakasykew - ᑳᐸᓚᑲᔅᐧᑫᐤ, mistatim - ᒥᐢᑕᑎᒼ în cree;
֎ kalë în albaneză (din latinescul caballus);
֎ kanca în maghiară (iapă, dintr-o limbă slavă, în cele din urmă, probabil din proto-slavicul *koňь);
֎ karen ka thaỳ - ကသ့ၣ် în s'gaw
֎ ḵayl - خَيْل arabă, ḵēl - خيل (colectiv) în arabă egipteană, kel - خيل arabă hijazi, ḵēla - حيلة (sing.) în arabă egipteană, kil - خيل în arabă marocană;
֎ khuro în țigănească (mânz);
֎ kin’ - кінь în ucraineană și în rusină carpatină, kon - кон în bulgară, kóń în cașubă și în sorabă de sus, koń în poloneză și în sorabă de jos, kôň în slovacă, kön` - көнь în ket, konʹ - конь în bielorusă și în rusă, konėkon - конэкон în chukchi, konėt - конэт pl în chukchi, kóni - ко́ні în ucraineană, koni - ⰽⱁⱀⱐ în glagolitică, konj - коњ în macedoneană, sârbă și în sârbo-croată, kȍnj - ко̏њ în sârbă și în sârbo-croată, konj în bosniacă, croată și slovenă, kůň în cehă, kůń în sileziană, kunja - куня în alutor, ṇavkonėkon - ӈавконэкон (iapă) în chukchi (în cele din urmă din proto-slavicul *koňь, „cal”);
֎ kísò în amuzgo du guerrero și în auerrero amuzgo;
֎ kısrak în turcă (din turcicul otoman kısrak - قیصراق, din proto-turcicul *kïsïr, „infertil, castrat”);
֎ klacz în poloneză;
֎ knol în neerlandeză;
֎ kobyla - кобыла în rusă și în ruteană (iapă, din proto-slavicul *kobyla, „iapă”);
֎ koda' în maranao, kuda în banjareză, bau bidayuh, maguindanao, malai, sundaneză și tetum, kudak în melanau central, kudo în minangkabau, seekor kuda, kuda în indoneziană;
֎ kówena în taos;
֎ kuái̱ în alcozauca mixtec, kuayu în yosondúa mixtec;
֎ kudure - ಕುದುರೆ în kannara;
֎ kura în tausug;
֎ kutira - കുതിര în malaialam, kutirai - குதிரை, puravi - புரவி în tamilă;
֎ kvau în picardă;
֎ kʼúsi în yakama
֎ laša - лаша în ciuvașă;
֎ łįįʼ în navajo;
֎ lio în hawaiiană;
֎ lišme - лишме în erza și în moksha;
֎ ló în maghiară (din proto-ugricul *luɣe ~ *luwɜ; mai departe posibil proto-tocharianul *l(ə)wa, „pradă, vite”);
֎ lóšadʹ - ло́шадь în rusă (din vechiul slava de est lošadĭ - лошадь, din loša - лоша , un împrumut turcesc; comparați cu alaşa - алаша în tătară, „cal de pachet”, laš̬a - лаша, „cal”, în ciuvașă, alaşa - алаша, „un fel de cămilă”, în cazahă, alaşa – алаша, „cal”, în tătară crimeană etc.);
֎ ma - ма în chineză dungan, mā - 𑜉𑜡 în ahom, ma - 馬/马 în chineză, maa5 - 馬/马în chineză cantoneză, mă - 馬/马 în chineză mandarină și în chineză min de nord, mâ - 馬/马 în chineză hakka, mâ̰a - မႃႉ în shan;
֎ mã, ngựa în vietnameză;
֎ máa - ات în tchaghataï, máa - ม้า în thai, maa - ມ້າ în laoțiană, mȧa – ᥛᥣᥳ în tai nüa, maa² - ᦙᦱᧉ în lü;
֎ maaz în iu mien;
֎ maix în bai orientală;
֎ mal – 말 în coreană;
֎ maniʼ în isthmus zapotece;
֎ marc’h în bretonă, march în galeză și în velșă, margh în corni;
֎ mare în engleză (iapă, din medievalele engleze mare, mere, din vechiul englez mīere, „iapă”, din proto-vest-germaniculul *marhijā, din proto-germanicul *marhijō, „iapă”, de la *marhaz, „cal”);
max în zhuang;
֎ mânz în română, mãndzu în aromână, mëz în în albaneză, mǫndz în megleno-română (comparați cu cuvântul trac mezenai, „cal”, și messapicul Menzana, o zeitate cal [Kaluzkaja, Irina (1996), „Thracian-Illyrian language parallels: Thrac. MEZENAI - Illyr. Menzanas”, in Thracian World at Crossroad of Civilizations - Proceedings of 7th International Congress of Thracology, Bucharest, pages 372–373];
֎ mbärätä în sango;
֎ mo'éhno'ha în cheyenne;
֎ moli în kuna;
֎ morʹ - морь în mongolă, morin – морин în buriată și în nanai, morin - ᠮᠣᡵᡳᠨ în manciuriană, mörn – мөрн în kalmucă, muř - мур̌, murŋ – мурӈ în nivkh, mụrịn - му̣ри̣н în even și în evenki;
֎ mörë în yugură orientală;
֎ moring în solon;
֎ možin - моји̣н în negidal;
֎ mu - ꃅ în nuosu;
֎ mui - муи în udihe;
֎ muri în jurchenă, muri - мури în oroch;
֎ mʊrɪn în oroqen;
֎ mvgeu, ta în drung;
֎ myin: - မြင်း în birmaneză;
֎ nag în engleză (gloabă, argou);
֎ nanthe în arrernte orientală;
֎ nees în hmong blanc;
֎ nendo, dimana în wardaman (aborigenă australiană);
֎ ngort în nyunga;
֎ nhantu în dieri;
֎ nintu în murrinh-patha;
֎ njara în kambera;
֎ nolș - ноӏш în archi;
֎ nūma - ヌーマ în miyako;
֎ nwl în miao de diandongbei;
֎ okakambe în ndonga, onghambe în kuanyama;
֎ opõnõ, opo în votică;
֎ os, yarraman, yawarda în kriol;
֎ ose în fidjiană;
֎ ōsi în futuniană;
֎ osthor, estor, istor, aspa în zazaki;
֎ ot în uzbecă (vezi turcicul at, „cal”);
֎ Pääd în germană (din vechiul germanic *perit, varianta nordică a lui pfarifrit, din latinescul paraverēdus, „cal oferit ca tribut”), Päär în germană franconiană de Rin, paard în neerlandeză, Päerd în luxemburgheză, paerd zeelandeză, peerd (Drents), peard (Twents) în saxonă de jos neerlandeză, Peerd în limburgheză, Peerd, Päärd germană în frizonă de est, Peerd, Pead, Pierd, Pied, Pieet în germană plautdietsch, Peerd, Peer în germană de jos, perd în afrikaans, Pȅrt în germană ostfälisch, Pfärd în germană elvețiană, Pferd în germană, pferdl în bajoră și în bavareză, Pfluftl în germană sud-tiroleză, Piärd în germană vestfaliană, Pierd, Pier în germană mecklenburgisch;
֎ pere în sotho;
֎ pitsi în tswana;
֎ potru în asturiană (mânz);
֎ pši - пши în khinalug;
֎ pua’ahorofenua, pua’arehenua în tahitiană;
֎ puccu - 𞤨𞤵𞤷𞥆𞤵 în fula;
֎ puuku în comanșă;
֎ qela - кхела în cecenă;
֎ qimmirjuaq – ᕿᒻᒥᕐᔪᐊᖅ în inuktitut;
֎ qolon - ҡолон în bașchiră (mânz), qulun în azeră (mânz);
֎ qwayu, qwaqt în maricopa;
֎ rakko în creek;
֎ ratsu în finlandeză;
֎ rocco, olombo în quenya;
֎ ros în neerlandeză (arhaic), Roß în germană și în bavareză, Ross (Din medievalul germanic ros, „cal”, din vechile germanice ros, hros, „cal”, din proto-vestic-germanicul *hross, „cal”), în bavarezo-austriacă, germană, germană alemannică și germană sud-tiroleză, hunsrik de Rio Grande (Brazilia) și germană elvețiană, ross în feroeză, russ în suedeză;
֎ rta - རྟ în dzongkha, ladakhi, sherpa și་ tibetană;
֎ rumak în poloneză;
֎ seh - សេះ în kmeră;
֎ seval în mauritiană creolă și în seișeleză creolă;
֎ šə - шы în kabardino-cercheză și în adige;
֎ šiv - шив în lezgină;
֎ sılgı - сылгы în iakută;
֎ so în bambara, sɔ în ewe;
֎ soavaly în malgașă;
֎ sôdom - ᱥᱚᱫᱳᱢ în santali;
֎ soese - סוסה în aramaică;
֎ solofanua în samoană;
֎ soquili - ᏐᏈᎵ în cherokee;
֎ springare în suedeză;
֎ ssw - 𐎒𐎒𐎆 în ugaritică;
Stallions, seeds (armăsari)
֎ stallion în engleză (armăsar, din medievalul englez stalion, din medievalul francez estalon, de origine germanică);
֎ steed în engleză („armăsar, din medievalul englez stede, „căluț”, din vechiul englez stēda, „armăsar, herghelie”, din proto-vest-germanicul *stōdijō);
֎ stiqíw în klallam;
֎ Stute (iapă, din medievalul germanic stuot, din vechiul germanic stuot, „herghelie”, din proto-germanicul *stōdą, „turmă de cai”) și Pferdestute ( Pferde + Stute) în germană;
֎ šúŋkawakȟáŋ, šúŋwakháŋ, šúŋkawakháŋ, šuŋktháŋka în dakota;
֎ sus - סוס în ebraică;
֎ sūsē - ܣܘܼܣܹܐ, susta - ܣܘܼܣܬܵܐ în neo-aramaică asiriană, sūsyā’ - סוסיא în aramaică ebraică, sūsyā’ - ܣܘܣܝܐ în aramaică siriacă;
֎ sys - 𐤎𐤎 în feniciană;
֎ tamma în finlandeză (iapă)
֎ tchivå în valonă;
֎ te'sipow în mi'kmaq;
֎ tȟašúŋke, šúŋkawakȟáŋ în lakota;
֎ tłı̨cho în dogrib;
֎ tokli în konkani;
֎ tsiimin în maya yucatècă, tsimin în lacandon;
֎ ťün în polabă (din proto-slavicul *koňь);
֎ turá-ga - तुरग în sanscrită, turag - तुरग în hindusă;
֎ tuttuqpak în inupiaq;
֎ uma - 馬 (うま), uma - うま, uma – ウマ în japoneză, umma - ウンマ în ainu;
֎ uos în palauană;
֎ ut - ут în ciuvașă (vezi turcicul at, „cal”, din proto-turcicul *āt-, „a merge”);
֎ val - вал în udmurtă;
֎ vöv - вӧв în komi;
֎ wac în klamath;
֎ wadala în gorontalo;
֎ wanyuwa în harug;
֎ weefo în gurenne;
֎ wiradjuri în yarraman;
֎ wos în kaki ae;
֎ xirma în lojbană;
֎ xuval în garifuna;
Cuvântul cal în câteva limbi
֎ yakwe în tochariană B;
֎ yaramaŋ, yaraman în bandjalang;
֎ yareman în wemba-wemba, yarraaman în gamilaraay, ngiyambaa și yanyuwa;
֎ yawarda în yindjibarndi;
֎ yegua în spaniolă (iapă, vezi egua);
֎ yeẕtli în porteur;
֎ yis în chaoui și în tarifit;
֎ yılqı - йылҡы în bașchiră;
֎ yuk în tochariană A;
֎ zaldi, zamari în bască;
֎ zhwaal în métchif;
֎ żiemel în malteză;
֎ žirgas în lituaniană, zirgs în letonă, zyrgs în latgaliană;
֎ žylky - жылкы în cazahă și în kârgâză;
֎ ʒxeni - ცხენი în laz;
֎ ʕawd - عود în arabă marocană;
֎ ⴰⴳⵎⴰⵔ (*), ⴰⵢⵢⵉⵙ în chleuh;
֎ ओन्पा, ओन în yakkha;
֎ ᨕᨎᨑ în bugis.
Calul în viață și în lume
Moto: „Stimată doamnă,/ Şi distinsă,/ Când aţi fost profund atinsă,/ Eraţi călare sau întinsă?” (Pentru o călăreaţă de circ, premiată, care în cuvântul de mulţumire a declarat că «a fost profund atinsă», de Păstorel Teodoreanu)
Toți ați auzit de hipism. Există și știința hipologie, care derivă de la grecescul hippos - ἱππος, „cal”, + lógos - λόγος, „discurs”, știință care studiază calul în globalitatea sa, ceea ce înseamnă anatomia și dezvoltarea biologică, comportamentul individual față de om și față de ceilalți cai în grup mic sau într-o herghelie, întreținerea calului, relația cu medicul veterinar și cu „potcovarul”, ultimul pe cale de dispariție.
Calul (Equus ferus caballus), de care nu sunteți străini, este un mamifer domesticit, monocopitat. Aparține familiei taxonomice Equide și este una din cele două subspecii Equus ferus. Calul a evoluat în ultimii 45 - 55 milioane de ani de la o creatură mică multicopitată, apropiată de Eohippus, în marele animal de astăzi, monocopitat.
Domesticirea calului a început în jurul anului 4000 î.Hr., extinzându-se mult în jurul anului 3000 î.Hr. Caii din subspeciile caballus sunt cei domesticiți, deși unele populații domestice trăiesc în sălbăticie precum caii sălbatici (ca la noi, în Delta Dunării).
Caii sunt adaptați să alerge, permițându-le să scape rapid de prădători și au un bun simț al echilibrului și un răspuns puternic de luptă sau de sărit. Au o trăsătură neobișnuită, fiind capabili să doarmă atât în picioare, cât și întinși, caii mai tineri dormind mult mai mult decât adulții
Femelele, numite iepe, își poartă puii timp de aproximativ 11 luni, iar un cal tânăr, numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt timp după naștere. Majoritatea cailor domestici e antrenată să poarte o șa și un ham la vârsta de doi - patru ani. Caii adulți ajung la o dezvoltare completă până la vârsta de cinci ani și au o durată medie de viață între 25 și 30 de ani.
Rasele de cai sunt împărțite vag în trei categorii bazate pe temperamentul general: cu „sânge fierbinte”, cu viteză și rezistență mari la deplasare; cu „sânge rece”, cum ar fi caii de tracțiune și câțiva ponei, potriviti pentru munca lentă și grea; cu „sânge cald”, dezvoltați din încrucișări între sânge fierbinte și sânge rece, concentrându-se deseori pe crearea de rase pentru scopuri specifice de călărie, în special în Europa. Există peste 300 rase de cai în lume, dezvoltate pentru multe utilizări diferite.
Adulții pot începe cu calul, copiii cu poneiul
Caii și oamenii interacționează într-o mare varietate de competiții sportive și activități recreative necompetitive, precum și în activități de lucru, cum ar fi munca în poliție, în agricultură, în turism, în divertisment și chiar în terapie.
Caii au fost folosiți istoric în război, ceea ce a dus la dezvoltarea unei mari varietăți de tehnici de călărie și conducere, folosind multe stiluri diferite de echipamente și metode de control. Multe produse se obțin de la cai, inclusiv carne, lapte, piei, păr, oase și produse farmaceutice extrase din urina iepelor gestante. Oamenii oferă cailor domestici hrană, apă și adăpost, veterinarii și potcovarii fiind de nelipsit.
Prjevalsk Nikolai Mihailovici (1839-1888), explorator rus, a întreprins călătorii în Asia Centrală și partea central-estică a Chinei. A cercetat lacul Lop Nur (1876-1877), a explorat Tibetul și izvoarele fluviului Huang He, apoi deșertul Gobi (1879-1885). A identificat specii noi de plante și animale, inclusiv calul sălbatic mongol, calul lui Prjevalski, singura specie de cal sălbatic care se mai păstrează în fauna Pământului, în prezent doar cu efective mici și pe un areal restrâns, în stepele din sud-vestul Mongoliei și izolat în vestul Chinei.
Calul sălbatic mongol (Equus przewalskii)
Calul sălbatic (Equus przewalskii) seamănă cu calul domestic, de care se deosebește doar prin coama scurtă, dreaptă ca o perie, lipsa smocului de păr de pe frunte și dimensiuni ceva mai mici (1,8-2 m lungime, 1-1,1 m înălțime). Blana sa este de culoare roșcat-cafenie. Pentru menținerea și chiar extinderea sa, se realizează repopulări pe baza exemplarelor existente în parcuri și grădini zoologice (sinonim, calul sălbatic mongol).
Mersul unui cal de călărie (ultimul învățat de mine forțat)
Deși în copilărie nu am avut cai în comuna de deal, ci doar boi (unii zic că „am avut care cu boi și acum avem boi cu caru”l), am avut norocul să fac ore de călărie doi ani în școala militară de artilerie Ioan Vodă din Sibiu, acum dispărută din fundal. În toamna anului 1959 aveam două ore de călărie, având ca profesor pe maiorul Gușu (divizioanele de artilerie ale vânătorilor de munte aveau și cai).
Mi s-a repartizat iapa Talpa, cam nervoasă, fostă în lotul de călărie al armatei (CCA București). Era vecină de boxă în grajd cu calul Puiu. Mergeam la grajd, luam fiecare calul cu căpăstru, zăbală și hățuri montate, și ne îndreptam în coloană spre manej. Aici erau șeile. Am învățat ușor punerea șeii. Am încălecat prima oară și după 5-6 pași am căzut de pe cal, alunecând șaua spre stânga.
Am repetat punerea șeii și căderea s-a repetat de 4-6 ori. Noroc că pe jos era rumeguș. Mulți am căzut. Abia atunci maiorul Gușu ne-a demonstrat că suntem ageamii și ne-a spus secretul. La strângerea chingii de sub cal, calul umfla burta, iar după 5-6 pași de plimbare calul strângea burta, șaua aluneca și fraierul cădea. Secretul era ca la strângerea chingii sub cal să-i dăm cu pumnul în burtă, ca musiul să nu umfle burta.
Cumpăram zahăr, mergeam deseori la grajd, strigam „Primește!” pentru a preveni iapa, că de, trebuie „să te ferești de curul calului, de fața caprei și de prost din toate părțile”. Și anul de călărie a decurs normal. Am trecut în anul, al doilea. Orele de călărie s-au repetat, în manej doar la pas și în trap ușor.
În luna aprilie 1961 (după ce în martie decedase mama chiar în vacanța mea) am ieșit din cazarna în care se afla școala, pe fosta stradă Armata Roșie, unde e acum Academia Forțelor Tererstre din Sibiu și ne-am îndreptat la pas spre parcul Dumbrava. Acolo trebuia să descălecăm și să ținem caii de dârlogi. Colegul Șorop Gabriel a descălecat de pe calul Puiu, calul s-a smucit, colegul a scăpat calul și musiul Puiu a luat-o în galop spre cazarmă.
Eram călare pe cal. Talpa mea, „prietenă” și vecină în grajd cu Puiu, a luat-o la galop după individ. Am prins bine hățurile și am învățat ce e galopul câțiva kilometri. Am trecut dfe școala de infanterie, după școala de transmisiuni, pe vechiul bulevared Malinovski, pe drum pavat, la o curbă bruscă la stânga, picioarele iepei au alunecat și a căzut pe partea stângă, cu piciorul meu stâng sub ea. Greutate mare a iepei! Entorsă!
Iapa s-a ridicat, tremura ușor, am ținut-o, piciorul mi s-a umflat, am mers cu iapa ușor spre cazarmă. Ca prin minune Puiu s-a oprit și a venit la noi. L-am luat și pe el de dârlogi, cu greu am mai mers vreo 800 de metri și am ajuns la cazarmă. Maiorul Gușu dăduse telefon din parc să se deschidă porțile cazărmii. Caii au fost duși la grajd de colegii din alte grupe. Eu am fost dus imediat la infirmerie. Durerile deveniseră groaznice. Mi s-a tăiat cizma stângă și mi s-a eliberat piciorul. Comprese cu soluție specială (apă de Burow).
Recuperarea acolo a durat o săptămână. Noroc că mi-a fost coleg de suferință cu altă boală colegul de an Gică Bubureanu, de la transmisiuni, acum colonel în retragere și mi-a spus mii de bancuri fiind o adevărată enciclopedie cu bancuri de orice fel, pe teme nașpa, cu blonde, cu nebuni, cu militari, cu Alinuța, cu legionari, chiar și cu Dej și partidul etc. Așa că de la cal la bancuri nu-i decât un pas!
Cu Talpa m-am împăcat repede. Avea doar mici julituri și ea. După vacanța din august, la reîntoarcerea în școală, cu bucățile de zahăr în buzunar, m-am, îndreptat spre grajd. Am intrat. Boxele goale. Am aflat că toți caii fuseseră predați unui GAS (gospodărie agricolă de stat).
Am rememorat poveștile cu caii cu colegul Adrian Erbiceanu, trecut și el la tancuri în anul al treilea, acum prin Canada, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec. A și amintit de discuția cu mine despre cai la un interviu pe postul Nașul TV. Am scris de prietenii tanchiști (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc-5 ). Să revenim la lingvistică....
Calul în expresii (pamflet)
Moto: „Statuia ei va fi în centru/ Pe cal - în stil monumental/ Şi calul tot o iapă, pentru/ ... economie de metal.” (Elena Udrea a vrut statuie în plină criză, de Nicolae Bunduri)
Cuvântul „cal” este și nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal, vezi aparatul de gimnastică, piesa la jocul de șah de forma unui cap de cal etc. Cuvântul apare și în cuvinte compuse, precum „calul-dracului” (sau calul-popii, cal-turtit), „cal-de-apă” (libedlulă), „bășina calului” (ciupercă necomestibilă), „cal de ham”, „cal de trăsură”, „cal de călărie”, „cal de curse”, „cal-putere” (unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă) etc.
Ba mai există „dinte-de-cal” (soi de porumb), „muscă-de-cal” (insectă), „păduchele-calului”, „sagna-calului” (plantă), „săpunul-calului” (plantă), „cal-de-mare” (mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului) etc. Uneori servim ceva rapid, „la botul calului”, grăbiți spre uin loc sau o activitate anume.
Mulți bucureșteni, tineri mai de ieri sau mai de demult și-au dat întâlnire în centru, „la coada-calului”, fiind vorba de statuia lui Mihai Viterazul, călare pe un cal, de lângă universitate, unde am avut onoarea de a a sluji și eu două decenii, din 1994 până în 2014, ca profesor de „sisteme informatice geografice”, „baze de date geografice”, „cartografie computerizată”, „servicii bazate pe localizare” etc.
„Servicii bazate pe localizare”
Am ajuns la expresii precum „calul de dar nu se caută la dinți”, care semnifică faptul că lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte, inspirată de proverbul latin NOLI EQUI DENTES INSPICERE DONATI (să nu te uiți la dinții calului de dar), gândindu-ne noi la pensiile contributive recalculate în septembrie 2024, propagate intens, zi și noapte, de România TV prin contract de propagandă pe bani grei de ministerul muncii și PSD...
Sunt sigur că niciun membru de partid nu va ajunge „cal de poștă” în economia privată, adică întrebuințat la toate, ci mai degrabă consilier sau secretar de stat (degeaba). „Cal de bătaie”, adică persoană hărțuită, muncită de toți, se ajunge doar la firmele particulare!
Că guvernarea asta cu PSD și PNL asociate la avantaje, sanchi, pentru securitatea națională, că e război la graniță, se face ca prin firmele de partid să fure toți odată, să nu fure pe rând. Guvernarea a făcut din mulți români „din cal măgar”, adică au ajuss gagiii într-o situație mai rea de cum a fost în 1989, atunci cu zero datorii externe.
Mulți votanți ai președinților de cea (strigăt cu care se îndeamnă boii spre dreapta) încă mai visează „cai verzi pe pereți” adică lucruri imposibile, de necrezut. Trecerea de la Petrov și războinicul croitoraș Jules Werner, cusător de nasturi în armată, la Nicușor Dan, nu e deloc întâmplătoare. Că multe promisiuni ale acestui acultural care a desființat orchestra de muzică populară Valahia vor avea loc „la Paștele cailor”, adică niciodată. Nicușor e cunoscut ca un „cal breaz”. L-ați votat, păstrați-vi-l!
De la „o alergătură de cal”, adică de la o distanță destul de mică, se uită la noi Macovei, „calul dracului”, femeie bătrână și rea, adevărată vrăjitoare.
Unii „au umblat după potcoave de cai morți” votându-l pe Piedone, pe Firea nu, că era asigurată pe lista de (n)europarlamentari, La alegerile prezidențiale Geoană își va „juca calul”, adică își va face mendrele, păcălindu-vă că ar fi de stânga, cumnat de șpăgar condamnat și ușchit din țară, președinte de o noapte pentru Mihaela, dragostea lui, onest care a dat ceasurile înapoi nu la trecerea la ora de vară, ci de unde le primise ca mită, academicianului Vanghele. E și socru de milionar iudeo-american.
Din istorie știm de Incitatus, cunoscut și sub expresia Calul lui Caligula. Este unul dintre numeroșii cai vestiți (Pegas, Centaur, Bucefal, Hippogrif, Rosinanta…) cu care mitologia, istoria și literatura au populat arena cărților și a publicisticii, unul pe care călăresc cel mai des umoriștii și satiricii.
Istoria lui, iremediabil compromițătoare pentru autocrația abuzivă, e adevărată, fiind povestită de Suetoniu în Viețile celor 12 împărați și de Tacit în Anale. Împăratul roman Caligula (domni în 37-41 d.Hr.), în manifestările lui demențiale, după ce clădise pentru calul său Incitatus, adică „asmuțitul”, un grajd de marmură cu iesle de sidef, unde îi dădea să bea din potire de aur, l-a numit membru în colegiul preoților și a hotărît să-i încredințeze și puterea supremă, proclamîndu-l consul.
Se amintește deci de „calul lui Caligula” când vreun potentat comite un act asemănător, insolit, extravagant. În literatura noastră, a inspirat lui Iosif și Anghel o poezie satirică, intitulată Incitatus redivivus (Incitatus reînviat), la adresa unui politician al vremii.
Unii din noii politicieni au „ochelari de cal”, mergând pe mâna SUA în NATO, care provoacă războiul mondial, dar pe teritoriul Europei, nu al Americii. SUA vrea să fie chiar vecină cu rușii la Marea Neagră. Inflația crește! Vor noi trupe pe aici, un militar străin halind de 500 de lei pe zi, militarul român doar de 37 de lei. Ăștia îl ascultă pe senilul Biden, nu percep realitatea în întreaga ei complexitate.
Alt „cal troian”
SUA au făcut din Ucraina „calul-troian” al Europei (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor), provocând ursul rusesc. Și mascarada continuă, senilul Biden făcând gafa la sesiunea NATO, unde Jules Werner l-a dus pe Ciucă Ăăăăăă să-l prezinte „lumii bune”, dând cuvântul actorașului cu expresia „are cuvântul domnul PUTIN!”
Fiind eu militar, ba și fost decan al unei facultăți din Academia Tehnică Militară (facultate de geniu, geodezie și construcții) știu și de „cal de friză”, un baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sârmă ghimpată.
Recapitulând, nu ne pare rău că Jules Werner „n-a juns pe cai mari” la NATO sau în UE, că tot degeaba ar fi stat, că nu-i mai susținea nimeni cu bani călătoriile cu avionul particular prin lume, că romanul Ocolul Pământului în două mandate deja l-a scris.
Jules Werner, Ocolul Pământului în două mandate
Iar mi-a zis cineva să nu mai scriu de ei, că o s-o pățesc. Să-mi demonstreze ei că n-am dreptate. Că îmi vor lua „caii de la bicicletă”. Ba unul mi-a zis că sunt inoportun, că „mă bag ca musca-n curul calului”, că nu citește nimeni, că umblu după cai verzi pe pereți” sau că „umblu după potcoave de cai morți”. Așa să fie!
Și în alte limbi sunt bine „analizați” caii! Englezii au horse, „cal”, cu sinonimele caple (arhaic sau dialectal), widge (poetic sau arhaic), cheval (arhaic), horsy, nag (gloabă), prad, steed, stallion, „armăsar” (vezi și Thesaurus:hors).
Au apărut cuvinte compuse și expresii pe baza lui horse, precum: beware of the horse's ass (ferește-te de curul calului); what a-cock-horse (ce p__a calului): arabian horse (cal arab); blood horse (cal pusânge); carthorse (cal de căruță);close the stable door after the horse has bolted (închideți ușa grajdului după ce calul a intrat; să previi o problemă apărută); don't look a gift horse in the mouth (calul de dar nu se caută la dinți); healthy as a horse (sănătos ca un cal); horse power (cal-putere); horse rider (călăreț); I could eat a horse (aș mânca și un cal); my kingdom for a horse (regatul meu pentru un cal; din Richard al III-lea, de William Shakespeare, pirsă scrisă în c. 1593, publicată în 1597, actul V, scena a IV-a, ortografie modernizată: „Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal”) etc.
Și francezii au expresii cu calul lor (expressions avec le cheval): méfiez-vous du cul du cheval (ferește-te de curul calului); cheval de Troie (cal troian); à cheval donné, on ne regarde pas la bride (la calul de dar, nu ne uităm la căpăstru); à cheval donné, on ne regarde pas la denture (calul de dar nu se caută la dinți); à jeune cheval, vieux cavalier (la un cal tânăr, un călăreț experimentat); à méchant cheval bon éperon (pe un cal nărăvaș, pinteni buni); l’œil du maître engraisse le cheval (ochiul stăpânului îngrașă calul); on ne change pas les chevaux au milieu du gué (nu schimbăm caii in mijlocul vadului) etc. Înțelesul nu trebuie explicat….
Germanii au pentru cal cuvântul Pferd, dar și regionalele Gaul și Ross. Lingviștii pot urmări destule detalii despre cal (vezi „Pferd” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961; „Pferd” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Pferd” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Pferd” în Duden online; „Pferd” în Wikipedia).
Germanii au idiomuri (Redewendungen), precum: das beste Pferd im Stall (cel mai bun cal e calul din grajd; în sens figurat, cel mai bun angajat e colegul de lângă tine); mit jemandem Pferde stehlen können (a fi capabil să fure cai cu cineva; încredere în cineva); Trojanisches Pferd (cal troian); Ein gutes Pferd springt nur so hoch, wie es (springen) muss (un cal bun sare doar atât de sus cât trebuie; adică ai nevoie de o performanță simplă, dar în același timp eficientă); vulgär: man hat schon Pferde kotzen sehen (vulgar: ați văzut și cai care vomită; adică ceea ce pare imposibil poate fi uneori posibil); Das Glück der Erde liegt auf dem Rücken der Pferde (fericirea pământului e să fii călare; nu înțelegeți altceva); Das Glück der Pferde ist ein Reiter auf der Erde (Fericirea cailor este un călăreț pe sol, nu călare pe el) etc. Zisele nemților le-am cam explicat....
Rușii folosesc pentru cal lóšadʹ - лошадь și konʹ - конь, dar și kobyla – кобыла, „iapă”, žerebéc - жеребец, „armăsar”, skakun – скакун, „cal”, zherebenok – жеребенок, „mânz” etc. Pentru cel mai uzual, konʹ – конь, pentru care dăm niște proverbe și zicători (пословицы и поговорки): дарёному коню в зубы не глядят sau дарёному коню в зубы не смотрят (calul de dar nu se caută la dinți); коней на переправе не меняют (nu schimba caii la jumătatea drumului); конь о четырёх ногах, да и тот спотыкается (chiar și cu patru picioare, și calul se împiedică) etc.
Calul în (c)arte
Moto: „Un lucru pare a fi clar:/ În foarte multe adultere,/ În pielea unui armăsar/Nechează un măgar putere.” (Ecvestră, de Gheorghe Şchiop, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)
Scriitorii români au scris depre cai, un bun exemplu fiind poezia (la adresa https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/george-cosbuc/pasa-hassan.html) Pașa Hassan, de George Coșbuc, acum citind-o ușor cu un clic. Pașa e cel ce o ia la sănătoasa („ Cu frâul pe coamă el fuge nebun”) când îl vede pe Mihai Viteazul.
Tot el (la https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-el-zorab/), Coșbuc, a scris excelenta poezie El-Zorab, în care se arată dragostea arabului față de calul său („...../ Arabii toţi răsar din cort,/Să-mi vadă roibul, când îl port/ Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!/ Mi-e drag ca ochii mei din cap/ Şi nu l-aş da nici mort./......”).
A mai scris despre un cal ros de ham Eusebiu Camilar („În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urât, ros de ham.”), cel care folosește și expresia cai verzi pe poereți („Cred că visezi cai verzi, prietene.”), expresie explicată mai sus.
Despre un cal nărăvaș a scris Ion Creangă („Calul... începe a sări în două picioare, sforăind.”). Tot lui Creangă îi e familiară expresia „a face din cal măgar”, („Ia ascultați, măi, dar de când ați pus voi stăpânire pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine.”), dar și expresia „a-și juca calul”, adică a-și face mendrele. („Știu eu năzdrăvănii de-ale spânului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul.”). Noi vă invităm la film, că Piersic merită văzut (vezi la adresa https://www.youtube.com/watch?v=ndGAjuUzoH4), De-aș fi Harap Alb fiind realizat în 1965, în regia lui Ion Popescu-Gopo, după basmul Harap Alb.
Despre calul de poștă a scris repetat Alecsandri („Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme.” sau „Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii.”). Dacă a scris despre calul de poștă, Alecsandri trebuia să ne lămurească și ce e „o fugă de cal”, o distanță nu prea mare („Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cât cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns.”).
Pe la Stâlpeni a avut o casă de vacanță poetul și scenograful Radu Boureanu, a cărui casă i-a zdit-o tata. El e cel care folosește expresia „cal troian” tot în legătură cu SUA, care se vor „vecini” cu rușii la Marea Neagră, sub masca unui binefăcător ( („Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni/ Aruncă gheara ancorei în port.”). Să fi fost o premoniție?
Geo Bogza știa bine de „cal-putere” („Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile.”), Mihai Beniuc folosind expresia ca metaforă („Cu mii de cai-putere/ Se crapă zorii unei alte ere!!), scriind despre era aruncată în aer de îngrămădeala din decembrie pregătită de mult timp cu ajutor american, care, iată, a venit... Inclusiv cu NATO!
Să nu uităm că există călușari, cei care joacă dansul Călușul în multe (https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83lu%C8%99arii) zone ale țării. La adresa https://www.youtube.com/watch?v=9DG76k4oCbE puteți viziona secvențe dintr-o emisiune despre dans și dansatori, imaginile dinamice dezvăluind mai multe detalii.
Și scriitorii străini au scris despre cal. Am amintit la expresii despre Shakespeare cu „Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” (A horse, a horse, my kingdom for a horse!), expresie a orgoliosului rege al Angliei Richard al III-lea, rostită în clipe de mare desperare, după ce a fost înfrânt în lupta de la Bosworth (1485). Văzându-se pierdut, era hotărât să-și dea regatul pentru un cal, spre a fugi și a-și salva viața. L-au imitat pe Shakespeare Eminescu, în Sărmanul Dionis, folosind o expresie apropiată („Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă cu himere!”), iar în nuvela Trei ani Cehov, unde o eroină a sa dă „un regat pentru un pahar cu ceai!”
Francezii sunt celebri cu o epigramă scrisă de un necunoscut pe soclul statuii regelui Ludovic XV-lea al Franței, dezvelită la 2 iunie 1765 la Paris, în piața devenită Piața Revoluției și mai târziu Piața Concordiei: „Ah! frumoasă statuie!/ Oh! frumos piedestal!/ Virtuțile-s pe jos,/ iar viciul e pe cal!” (Ah! la belle statue!/ Oh! le beau piédestal!/ Les vertus sont à pied/ et le vice à cheval!). Așa că în lumea regilor și a aristocrației viciul domină virtuțile (cum am scris și eu despre prea-lăudata regină Maria).
Louis Alibert, în Méhariste, scria în 1917-1918: „În Ciad, ne vom schimba caii rechiziționați (care sunt roibi) și animalel de noastre de povară cu cămile pentru a ne continua călătoria în zona deșertică a Agademului.” (Au Tchad, nous changerons nos chevaux de réquisition (qui sont d’insignes rosses) et nos bêtes de somme contre des chameaux pour continuer notre route dans la zone désertique d'Agadem. [Louis Alibert, Méhariste, 1917-1918, Éditions Delmas, 1944, page 23]).
Trecând la nemți cu al lor cal (Pferd), în traducerea romanului „Drumul lung. De la Memel la Moscova”, de Arno Surminski, se scria: „Din moment ce Martin încă se temea că-i vor lua calul, pentru că toate regimentele nu aveau cai, a cerut să fie acceptat în corpul de echitație Murat.” (Da Martin immer noch fürchtete, sie könnten ihm sein Pferd abnehmen, denn bei allen Regimentern fehlte es an Pferden, bat er um Aufnahme in das Muratsche Reitercorps.“ [Arno Surminski: Der lange Weg. Von der Memel zur Moskwa. Roman. LangenMüller, Stuttgart 2019, ISBN 978-3-7844-3508-4, Seite 165]).
Piesei de șah cal nemții îi zic cavaler, dar unii nemți îi zic tot Pferd. Johannes Fischer, în articolul „Nu este chiar atât de rău - despre pericolul de a juca fără tablă”, din KARL - Revista culturală de șah, nr. 2/2005, se scria: „Twig nu știa prea multe despre șah, obișnuia să-l numească pe cavaler «cal» și poate de aici îi venea neîncrederea în joc.” (Zweig verstand nicht viel vom Schach, nannte den Springer schon mal «Pferd» und vielleicht rührte daher sein Misstrauen gegenüber dem Spiel. [Johannes Fischer: Alles halb so schlimm – Von der Gefahr des Spielens ohne Brett. In: KARL: Das kulturelle Schachmagazin. Nummer 2/2005, ISSN 1438-9673, Seite 13]).
Trecem la cei ocupați cu „operația specială”, cu care americanii se vor vecini la Marea Neagră, cu ale lor lóšadʹ - лошадь și konʹ - конь, „cal”, dar și kobyla - кобыла, „iapă”, žerebéc - жеребец, „armăsar”, skakun – скакун, „cal”, zherebenok – жеребенок, „mânz” etc.
A. S. Pușkin, în poezia Calul, scria: „De ce nechezi, calul meu plin de zel, // De ce ai coborât gâtul? // Nu-ți scutura coama, // Nu mănânci deloc?” (Что ты ржёшь, мой конь ретивый, // Что ты шею опустил, // Не потряхиваешь гривой, // Не грызёшь своих удил? [А. С. Пушкин, «Конь», заключительное (шестнадцатое из 16) стихотворение в «Песнях западных славян» (1834) // «Библиотека для Чтения», т. VIII (кн. 14), отд. I, февраль 1835 г. Викитека]).
Жеребец
L. N. Tolstoi, în romanul Război și pace, scria: „Ținând deoparte armăsarul care se repezi spre al său și dădea cu piciorul, se uită la escadronul care se îndrepta spre el.” ( Небрежно сдерживая рвавшегося к своим и бившего ногой жеребца, он смотрел на двигавшийся ему навстречу эскадрон. [Л. Н. Толстой, «Война и мир», Том первый, 1867–1869 гг. НКРЯ]).
Calul în onomastică
Moto: „Mârţoaga omului smerit,/ Căzând adesea din picioare,/E-un armăsar ce-a suferit/ Programul de... «globalizare».” («Dar cu caii ce-aţi avut?», de Alexandru Gecse, din Festivalul «Cât e Buzăul de mare», 2010)
Calul nu putea să nu fie împrumutat în onomastică. Sunt multe nume de locuri și de oameni din familia de cuvinte a calului. Din Onomastic (1963) aflăm că există numele de familie Calu, că există Călulești (sat compopnent al comunei Mățău, Argeș) și Valea Calului ( sat în comuna Șuici din județul Argeș), A existat Cálota, prenume, în 1640, a existat boierul Calotescu, localitatea Calotești (acum sat în comuna Budeasa din județul Argeș), numele de familie Calotiță, Călotici etc.
Alde Calu vă salută (fetelor, Alex e doctor plastician!)
Calul este numele popular al constelației Leul, iar Calul mic (Equuleus) este numedle unei constelații din emisfera boreală, situată între constelațiile Pegasul, Vărsătorul și Delfinul. Podu Calului este numele unui masiv muntos în munții Buzăului, extins sub forma unei culmi prelungi, pe direcție NV-SE, între văile râurilor Buzău (vest) și Bâsca Mare (est și sud). Altitudinea maximă este 1.439 m (vf. Podu Calului).
Municipiul Călărași (în trecut, Lichirești și, temporar, Știrbeiu) este centrul administrativ al județului cu acelaș nume. Are 13.400 locuitori. Este cel mai mare oraș al județului și unul din cele mai importante municipii din regiunea de dezvoltare Sud.
Situat în sud-estul României, pe partea stângă a cursului brațului Borcea al Dunării, municipiul este cunoscut pentru industria alimentară, că alte industrii au cam dispărut. Este port de al treilea rang și acolo are loc „bâlciu mare” la 29 August.
Desigur, numele vine da la cuvânttul călăraș, sinonium cu călăreț, dar și de la la corpul militar de călărași existent în evul mediu în Țările Române, de fapt un un corp militar de slujitori auxiliari ai domniei. Acestea au format ulterior regimentele de călărași ale armatei române. Cavaleria a fost la înălțime, apărând și numele de familie Călărașu.
Englezii au horse, „cal”, care a devenit numele propriu Horse, numele unei zodii din calendarul chinezesc, una din cele douăspezece zodii cu nume de animale. Și uite-așa, păcăleala continuă, ratificând ministerul muncii meseriile de horoscopist, numerolog, că, de, trebuiau înlocuite (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-horoscop) meseriile dispărute ce creau ceva și să trăiască bine niște trântori, mau mult fâțe!
Dacă mergeți la Las Vegas, unde locuiește amicul amiral în rezervă Bill, dar care bântuie prin bazele militare americane prin lume, și vreți să practicați jocurile de noroc (altă fraiereală), HORSE se numește și un tip de poker constând din cinci variante diferite, cu regulile schimbându-se de la o variantă la alta după fiecare mână [vezi HORSE (poker) în Wikipedia].
Și seed, „armăsar” a devenit numele de familie Seed, care a ajuns și în alte continente. După recensământul din 2010 din SUA (2010 United States Census), Seed este cel de al 26.067-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 940 de persoane (din care 87,45% albi).
Și cheval, „cal”, al francezilor a devenit numele de familie Cheval (Calu). Dintr-o bază de date a numelor de familie ale lumii, la care mi-a facilitat accesul amicul Jean Boileau de pe Valea Loarei, am extras un raport al bazei de date despre Cheval, cu țările în care numele e cel mai frecvent.
Raport al unei baze de date cu primele trei țări cu numele Cheval mai frecvent
Trecem la nemți, cu substantivele comune Pferd, Gaul, Ross etc. („cal”). Noi exemplificăm din aceeași bază de date. Happel, „cal”, în saxonă a devenit nume de familie, ajungând și în alte continente. După reccensământul populației din 2010 din SUA (2010 United States Census), Happel era cel de al 15.727-lea nume de familie din SUA ca frecvență, purtat de 1.854 persoane (din care 95,95% albi).
Primele trei țări cu numele de familie Pferd cel mai frecvent
Tot așa putem proceda pentru orice nume din lista dată la începutul articolului. Rușii folosesc cuvintele: lóšadʹ – лошадь, konʹ – конь, „cal”, kobyla – кобыла, „iapă”, žerebéc – жеребец, „armăsar”, rysák - рыса́к, „trăpaș”, kljáča - кля́ча, „gloabă”, skakún - скаку́н, „cal de rasă”, sivka - сивка, „cal gri” etc.
Irina, Natalia, Serghei și Alla Armăsaru (Жеребец) vă salută
Era să uit că am avut și eu un cal. În anul 1962 am fost repartizat la brgata de rachete operativ-tactice din Ineu, atunci în constituire. După 5 zile de locuit în unitate, am luat o cameră cu chirie la o famile cu două fete, ambele căsătorite cu ofițeri la Timișoara.
La restaurant un băștinaș m-a rugat să-mi vândă un cal cu 100 de lei, că-mi dă hrană pentru el, că îl obligase să-l bage în CAP. Cu o chitanță de mână, i-am dat suta, a doua zi mi-a adus calul la gazdă.
Cel la care stăteam în gazdă s-a bucurat. Dar peste o săptămână am plecat la cursul de un an de rachete operativ-tactice. Peste 3 luni omul și-as readus calul acasă, cu chitanța de mână justificând omul că nu e calul lui. Îl avea și când m-am întors de la curs peste un an.
Iubitori sau neiubitori de cai, călăreți sau necălăreți, iubitori de natură sau doar simpli iubitori doar de devices-uri, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva! Dar să nu fie prea târziu... De cai nu s-au luat ăștia de la UE că flatulează, cu toate că există „bășina calului”, o specie de ciupercă necomestibilă, dar „bășina vacii” nu!
Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - cal.pdf
CN
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu