Jocuri de cuvinte - lebădă

 

        Jocuri de cuvinte - lebădă

           Geografie lingvistică

            Lebădă

            Motto: „Trece lebăda pe ape,/ Între trestii să se culce!” (Somnoroase păsărele, de Mihai Eminescu)

Am scris despre oameni despre păsări, găină, gâscă, cocoș, curcă, prepeliță, barză, pruni, țuică, palincă, horincă și ce mai știți. Am scris despre grădinile cu legume, loturile de pământ, oi, vaci, capre, rațe, gulaș, tocană, ciorbă, alimente, mămăligă, brânză, tuci, tigaie etc.

Nu am scris despre minunata lebădă! Lebăda este un gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre și cu gâtul lung și arcuit (Cygnus), o pasăre care face parte din acest gen.

Cuvântul este moștenit din vechiul slavonic bisericesc lebedĭ - лєбєдь, acesta din proto-slavicul *olbǫdь, acesta din proto-indo-europeanul *h₂elbʰós („alb”). Olbǫdь este rudă cu proto-germanicele *albits („lebădă”) și *albiz (> elf). Comparați cu bulgărescul лебед (lebed), rusescul лебедь (lebedʹ) etc.

Englezii au swam pentru lebădă, moștenit din medievalul englezesc swan, din vechiul englezesc swan, din proto-vest-germanicul *swan, din proto-germanicul *swanaz („lebădă”, literar „pasăre care cântâ”), din proto-indo-europeanul *swonh₂-/*swenh₂- („a cânta, a scoate sunete”).

Swam e rudă sau cognat cu frizonul occidental swan, germanicul vulgar Swaan, swan, olandezul zwaan, germanicul Schwan, danezul svane, norvegianul svane, suedezul svan. E rudă și cu vechiul englezesc ġeswin („melodie, cântec”), vechiul englezesc swinsian („a face o melodie”).

În câteva limbi lebedei i se spune:

engleză: swam; afrikaans: swaan;

albaneză: mjellmë;

arabă: تَمّ m (tamm), قُقْنُس m (quqnus), إِوَزّ عِرَاقِيّ m (ʔiwazz ʕirāqiyy;

asturiană: cisne; catalană: cigne;

azeră: qu, qu quşu;

belarusă: ле́бедзь m (ljébjedzʹ); bulgar: ле́бед (lébed); cehă: labuť;

daneză: svane; olandeză: zwaan;

estonă: luik;

finlandeză: joutsen;

franceză: cygne m, cygne mascul m, cygne femelă m, cygneau m, cygnet m, jeune cygne m;

germană: Schwan m, Schwänin f;

ebraică: ברבור (he) m (barbúr);

maghiară: hattyú;

italiană: cigno;

latină: cygnus m, (poetic) olor m;

letonă: gulbis;

lituaniană: gulbė;

norvegiană: svane;

poloneză: łabędź;

portugheză: cisne;

română: lebădă; rusă: ле́бедь (lébedʹ); sârbo-croată: лабуд, labud; slovacă: labuť; slovenă: labod; ucraineană: ле́бідь (lébidʹ);

spaniolă: cisne;

suedeză: svan; idiș: שוואַן m (shvan);

turcă: kuğu;

venetă: zésamo;

velșă: alarch.

Există câteva expresii și cu lebăda, pasăre acvatică, migratoare, din familia anotidelor, cu penele albe, gâtul lung și arcuit, ciocul roșu și picioarele de culoare neagră (Cygnus).

Lebăda-cucuiată, lebăda-gheboasă, lebăda-mută este o pasăre cu o umflătură în formă de cucui în frunte, deasupra ciocului și cu penajul frontal crescut în unghi ascuțit. I se zice și cucuvă (Cygnus olor). Lebăda-mică este o pasăre de dimensiuni mai mici decât lebăda cântătoare și lebăda cucuiată, cu ciocul scurt (Cygnus bewikii).

Cântecul lebedei, în credința anticilor, era cel mai frumos cântec pe care lebăda l-ar cânta înainte de moarte. La figurat, este o ultimă operă sau manifestare de valoare a unui mare creator sau interpret. Observați toți marile realizări ale scriitorului Jules Werner și ale ucenicilor săi Ciucă și Ciolacu zi Nordis!

„A face lebădă” înseamnă a arunca pe apă, făcând să plutească, așa cum au aruncat cei de mai sus bugetul țării. Nu uitați că Lebăda este și o constelație din emisfera boreală.

Scriitorii români au scris despre lebede, precum Davidoglu („Pe o mare, mare albastră, trece o lebădă măiastră.”), Eminescu („Trece lebăda pe ape/ Între trestii să se culce.”), Alecsandri („O mică luntrișoară... ca lebăda ușoară,/ Azi lin se legăna.”), Bolintineanu („Elena cântă cântecul lebedei de care vorbesc poeții.”), adică cântecul lebedei, și mulți alții

Fiindcă am scris mai sus doar un vers, citiți întreaga poezie Somnoroase păsărele a lui Mihai Eminescu, unde e întâlnit repetat cuvântul somn (Somnoroase păsărele - versuri Mihai Eminescu), unde e prezentă și lebăda („Somnoroase păsărele/ Pe la cuiburi se adună,/ Se ascund în rămurele -/ Noapte bună!//.../Trece lebăda pe ape/ Între trestii să se culce -/ Fie-ţi îngerii aproape,/ Somnul dulce!....”). Urmăriți Cântec pentru copii | Somnoroase păsărele – Mihai Eminescu | Poezie Animata | Versuri complete.

La Lebede Birdwatching Delta Dunarii puteți observa frumoasele lebede din Delta Dunării. Există localitatea stațiune Lebăda, dar și Lacul Cuibul cu lebede (Lacul Cuibul cu Lebede - Excursii in Delta Dunării și Videoclipuri diverse din Lacul Cu Lebede YouTube). Dacă nu le puteți vizita real, faceți măcar o vizualizare a site-urilor în world wide web. Că se scumpesc al dracului excursiile! Guvernul ne ajută!? Se încurcă la bani și cu baletul Lacul leb edelor al lui Piotr Ilici Ceaicovski.

Fiindcă omului îi plac frumoasele lebede, e bună o distracție, unde e și cântec! Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, cuvânt prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu pe 21 ciunie 1941 („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă românii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului). Iată stațiune de lux Lebăda:

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor și la rachetele Mistral, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească. Ca și despre Ana! Că zorile se varsă!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști”! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Nici cușme nu mai purtăm! Avem ierni blânde... Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html

Amatori sau nu de lebădă  de orice fel, să fiți iubiți! Dacă nu puteți dormi, luați melatonină (1-10 mg doza)!

CN

Jocuri de cuvinte - somn

 

         Jocuri de cuvinte - somn

            Geografie lingvistică

           Somn

          Motto: „Somnul rațiunii naște monștrii!”

Am scris despre ardelean, oltean, vlah¹, bănățean etc., toți fiind români. Știu că toți cultivă pruni și fac țuică, palincă, horincă și ce mai știți. Își cultivă grădinile cu legume, loturile de pământ, cresc oi, vaci, capre, păsări, găini, cocoși, curci, rațe, mănâncă gulaș, tocană, ciorbă, mănâncă alimente, mămăligă, brânză, folosesc tuciul sau tigaia. Apoi se distrează, cântă sau ascultă cântece, acasă, la nunți, botezuri sau alte distracții... Dar au timp și de somn, dorm noaptea sau când vor ei!

Somnul nu e altceva decât o stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise. Este starea celui care doarme.

Cuvânt apărut în română în evul mediu, este moștenit din cuvântul medieval latin somnus, acesta din proto-italicul swepnos, la rându-i din proto-indo-europeanul *swépnos, din rădăcina *swep-, „a dormi” (compară cu lituanianul sãpnas, sanscritul स्वप्न (svapna).

În alte câteva limbi somnului i se spune: engleză: sleep; afrikaans: slaap; albaneză: gjumë; aromână: somnu; asturiană: sueñu; belarusă: сон (son); bulgară: сън (săn): catalană: son; cehă: spánek; daneză: søvn; olandeză: slaap; estonă: uni; finlandeză: uni; franceză: sommeil; germană: Schlaf; ebraică: שינה (sheiná); maghiară: alvás; italiană: sonno; latină: somnus, sopor (somn adânc); letonă: miegs; lituaniană: miegas; napolitană: suonno; norvegiană: søvn; germană plautdietsch: Schlop; poloneză: sen; portugheză: sono; română: somn; rusă: сон (son); sardă: sonnu; sârbo-croată: san, сан; siciliană: sonnu; slovacă: spáno; slovenă: spanec; spaniolă: sueño, dormición (desuet); suedeză: sömn; turcă: uyku; ucraineană: сон (son); venetă: sono; valonă: soumey, doirmaedje, essoctaedje; idiș: שלאָף (shlof) etc.

Englezescul sleep e moștenit din medievalul englez slepen, din vechiul englez anglican slēpan (saxonul de vest slǣpan), din proto-vest-germanicul *slāpan, din proto-germanicul *slēpaną. Franțuzescul sommeil este moștenit din vechiul franțuzesc sumeil, din vulgarul latin *somniclum < *somniculum, din latinescul somnus („somn”) + -culus etc.

Germanicul Schlaf este moștenit din precedentul Slaf, din medievalul germanic slāf, din vechiul germanic slāf, din proto-vest-germanicul *slāp. Schlaf este rudă cu âhunsrik Schlof, luxemburghezul Schlof, germanicul vulgar Slaap, olandezul slaap și englezescul sleep. Și rusescul сон (son), existent și în avară, rusină carpatină, erzya, mokșa, belarusă, ucraineană etc., este moștenit din proto-slavicul *sъ̀nъ, „somn”, din proto-indo-europeanul *supnós, „somn”.

Au apărut și expresii. „Somnul de veci (sau cel lung, veșnic)” înseamnă moartea. „A dormi somnul iepurelui” înseamnă a dormi ușor, iepurește, ca s-o întinzi repede în caz de pericol. „A trage un (pui de) somn” înseamnă a dormi (bine), cum dormeau unii deputați sau senatori în sala de șerdințe. „A-l fura (pe cineva) somnul” înseamnă a ațipi. „Somn ușor” este o formulă prin care se dorește cuiva care se culcă somn liniștit. „A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul” sau „a pica (sau a nu mai putea) de somn” înseamnă a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. Somn înseamnă la figurat și acea stare de inerție, o toropeală, o amorțire, necesitatea de a dormi, senzația provocată de această necesitate. Acum faceți o pauză și ascultați „căciula”, că pe vremuri „tatăl meu în primărie avea voie ca să intre cu căciula-n cap” (Căciula - Cu căciulile pe frunte - Andrei Păunescu • Cenaclul Flacăra).

Somn numim și un pește teleosteean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). Foarte gustos, e originar din bazinul Dunării și al Volgăi. În vechit era som. Sinonim este salmon. Acest cuvânt l-am moștenit din din slavonul (somŭ) сомъ, ucrainenii, sârbo-croații și bulgarii numindu-l (som) сом.

Scriitorii au scris despre acest pește, de exemplu Dumitriu („Sub stratul de struguri era o rogojnă și dedesubt, reci și lipicioși, pescuiți în amurg, crapi, șalăi, albitură, plătici, somni grași și moi, cegi cu piele aspră.”) și Sadoveanu („Să ai la... vergi, niște sfori potrivite și extrem de tari, încât, încurcând un somn de cinci și chiar de zece kilograme, să ai mulțămirea a-l putea scoate la mal.”). Eu am cris multe și despre pește (https://webdidacticanova.blogspot.com/2025/05/jocuri-de-cuvinte-peste.html).

Despre somn ca stare fiziologică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor și caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței au scris Anghel („Somnul singur îl mai mângâia.”), Hogaș („Era târziu și somnul începuse a-mi atârna greu pleoapele peste ochi.”), Eminescu („Somn, a gândului odihnă,/ O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie.”), Sadoveanu („Somnul de plumb mă prăbuși ca într-un întuneric.”), Delvrancea personificat („Vino, soamne, de-l adoarme și tu, pește, de îl crește.”)

Sadoveanu scrie la figurat („După somnul adânc al pământului și al codrilor, iată că se arată iar colț de verdeață.”), ca și Vlahuță („Un șuier lung, speriat... trezește somnul codrilor.”). Au mai scris Camilar în expresii care marchează începutul, durata, intensitatea acțiunii; uneori la dativ („Se întinse din nou somnului.”), Galaction („Ochii i se închideau, somnul îl dobora.”); Bujor („Moș Ion o așeză încetișor pe pat și o acoperi. Un somn adânc o cuprinse.”) Macedonski („Ciobanul, lângă turmă, culcat cu ochii-n sus,/ În somn, spre-o altă lume purtat a fi se lasă.”) și mulți alții.

Nu putem uita poezia Somnoroase păsărele a lui Mihai Eminescu, unde e întâlnit repetat cuvântul somn (Somnoroase păsărele - versuri Mihai Eminescu) și alte cuvinte din temă („Somnoroase păsărele/ Pe la cuiburi se adună,/ Se ascund în rămurele -/ Noapte bună!//.../Trece lebăda pe ape/ Între trestii să se culce -/ Fie-ţi îngerii aproape,/ Somnul dulce!....”).

Fiindcă omul dă uneori cu căciula de pământ când nu doarme, e bună o distracție, unde e și cântec! Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, cuvânt prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu pe 21 ciunie 1941 („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă românii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului).

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul oan Bocșa să povestească. Ca și despre Ana! Că zorile se varsă!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști”! Citii că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Nici cușme nu mai purtăm! Avem ierni blânde... Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html

Amatori sau nu de somn de orice fel, să fiți iubiți! Dacă nu puteți dormi, luați melatonină!

CN, un vesperal

1https://luceafarul.net/calatorii-geodezice-polonia-goralii-romanii-sau-vlahii-din-polonia

Jocuri de cuvinte - cușmă

 

        Jocuri de cuvinte - cușmă

            Geografie lingvistică

          Cușmă

Am scris despre ardelean, oltean, vlah¹, bănățean etc., toți fiind români. Știu că toți cultivă pruni și fac țuică, palincă, horincă și ce mai știți. Își cultivă grădinile cu legume, loturile de pământ, cresc oi, vaci, capre, păsări, găini, cocoși, curci, rațe, mănâncă gulaș, tocană, ciorbă, mănâncă alimente, mămăligă, brânză, folosesc tuciul sau tigaia. Apoi se distrează, cântă sau ascultă cântece, acasă, la nunți, botezuri sau alte distracții... Mulți din ei purtau iarna cușme!

Cușmă scrisei? Cușma nu este altceva decât o căciulă din blană de miel, pe care vlahii, romnânii, crescători de oi, nu puteau să nu le poarte din cele mai vechi timpuri. Iar căciula e un obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. posibil din albanezul kësulë (var. kaçule). Vezi în aromână cãciulã, cãciuã, în greacă κασούλα (kasoúla).

Alternativ ar fi un cuvânt de substrat balcanic, sau rudă cu latineștile casula sau cuculla. Alte încercări au fost făcute legându-l de vulgarul latin *catteula, din *cattea, din cattus, la *casibula, variantă a lui casubula, dar nu rezistă. Vezi și venetul caciòła.

Despre cușmă, se zice că este moștenit din cuvântul ucrainean кучма (kučma). Cuvântul ucrainean este în relație cu vechiul slavic de est кꙋчма (kučma), rusescul ку́чма (kúčma, „claie, stog”), belarusescul ку́чма (kúčma, „claie, stog”), polonezul kuczma, cehescul kučma, slovacul kučma, sârbo-croatul ку̑чма / kȗčma, slovenul kúčma, bulgărescul ку́чма (kúčma), bulgărescul și tătărescul кушма (kušmá), moștenite toate din proto-slavicul *kučьma, rudă cu proto-slavicul *kukъma. De ce să-l fi luat noi tocmai de la ucraineni?

Na, că fu propusă și moștenirea din ungurescul kucsma, „cușmă”, dar cuvântul maghiar, atestat din 1682, e o moștenire slavă. În alte limbi sunt moștenirile cúșmă, cujmă, cúcimă în română, ку́чмэ (cúcimă) la rușii moldoveni, ba chiar și în idiș קוטשמע (kutshme)!

nglezii au sheepskin hat, din sheepskin, „blană de oaie”, + hat, „pălărie”,, dar și fur cap, din fur, „din blană”, + cap, protector pentru cap”. În câteva limbi există: esperanto: peltĉapo; franceză: toque en fourrure; germană: Pelzmütze; greacă γούνινο καπέλ (goúnino kapélo); islandeză: loðhúfa; neerlandeză: bontmuts; rusă: меховая шапка (mehovaja șapka); suedeză: pälsmössa etc.

Au apărut și expresii cu căciula. „A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap)” înseamnă a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect, ceea ce nu se mai face acum pe la emisiuni TV. Doar lăutarii au voie cu pălării, că intră în ținuta lor. Doar pe vremuri „tatăl meu în primărie avea voie ca să intre cu căciula-n cap” (Căciula (Cu căciulile pe frunte) • Andrei Păunescu • Cenaclul Flacăra)...

„La așa cap, așa căciulă” înseamnă că așa cum e omul, așa e și purtarea lui, fie el Cîțu, Orban, Ciucă, Ciolacu, Stolojan, Bolojan sau Nicușor. „A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă” înseamnă fie a i se urî așteptând, ca nouă formarea unui guvern, fie a o duce greu, a sărăci, ca noi după ordonanța trenulețul sau cu măsurile ce se vor lua de noul guvern.

„A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă” înseamnă a se simți vinovat, ca Antonescu că a candidat, ca Ponta că s-a pontat, Ca Ciucă ce s-a lăsat de politică, ca Jules Werner că fu cam mut, ca Ciolacu care a demisionat inclusiv cu Nordis. Că gagiul nu știa că prim-ministru „e altă căciulă”, că e altceva, altă socoteală, decât să iei meditații la economie și la engleză!

„A da cu căciula în câini” înseamnă a fi cu chef, a-și face de cap, ca Orban de ziua lui la chef la guvern în pandemie, cam cum au fost politicienii noștri peste trei decenii de după vacarmul din decembrie 1989. „Bune de să dai cu căciula-n câini”, adică foarte gustoase sunt gulașul, tocănița, mămăliga, brânza, despre care am scris și eu. „Bună ziua căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)!” înseamnă că se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. Noi la țară, copii, salutam și străinii!

Scriitorii români nu au stat departe de căciulă sau de cușmă. Exemple sunt V.M. Galan („Luându-și cușma, a trecut puntea îngândurat.”), Eusebiu Camilar („Se opri, își îndesă mai tare cușma, își strânse pumnii.”), Sadoveanu („S-ar duce la acel cneaz, i-ar smulge cușma din cap și ar trânti-o de pământ.”), Creangă („El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are.”), repetat Sadoveanu, dar ca metaforă („Îmi amintesc... de munții noștri cu cușme de zăpezi veșnice.”).

Negruzii folosea expresia repetată mai sus „a umbla cu cușma-n mână după cineva”, adică a se umili, cerșind protecția sau favoarea cuiva („ Cu cușma-n mână iarna să îmbli după dânsul.”). De cușmă ca pătură groasă de lână a scris Dumitriu („Și-și șterse dinadins bocancii pe «cușmă», pe pătura de dimie albă.”). Distrați-vă singuri aflând și de căciulă cu Iarna pe uliţă - versuri George Coșbuc.

Veți afla că un copilaș „Cade-n brânci şi se ridică/ Dând pe ceafă puţintel/ Toată lâna unui miel:/ O căciulă mai voinică/ Decât el (https://www.versuri.ro/w/x217).

Fiindcă omul dă uneori cu căciula de pământ, e bună o distracție, unde e și cântec! Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, cuvânt prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă românii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului).

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul oan Bocșa să povestească. Ca și despre Ana! Că zorile se varsă!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre! Citii că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Nici cușme nu mai purtăm! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html

„Ulița gâștei”, locul nașterii, unde aveam căciulă de miel, acum Strada Primăriei, satul Livezeni, comuna Stâlpeni, jud. Argeș

Amatori sau nu iarna de cușmă sau cdăciulă de orice fel, de fular, să fiți iubiți!

CN

1https://luceafarul.net/calatorii-geodezice-polonia-goralii-romanii-sau-vlahii-din-polonia

Jocuri de cuvinte - pulbere

 

       Jocuri de cuvinte - pulbere

       Geografie lingvistică

       Pulbere

Am scris despre ardelean, oltean, vlah¹, bănățean etc., toți fiind români. Știu că toți cultivă pruni și fac țuică, palincă, horincă și ce mai știți. Își cultivă grădinile cu legume, loturile de pământ, cresc oi, vaci, capre, păsări, găini, cocoși, curci, rațe, mînâncă gulaș, tocană, ciorbă, mănâncă alimente, mămăligă, brânză, folosesc tuciul sau tigaia. Apoi se distrează, cântă sau ascultă cântece, acasă, la nunți, botezuri sau alte distracții... Praful și pulberea să se aleagă de cei care ne neagă istoria! Că alfel folosim și pulberea!

Pulbere am scris? Pulberea este un material solid care se prezintă sub forma unor particule fine. un praf, o pudră. Învechit pulbere se zice și prafului de pușcă despre care am scris când am scris despre muniție. Așadar, pulberea este și o substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule, folosite în muniții trase ce armamente (tun, lansator etc.), de care am tot scris.

Cuvânt scris prima dată în română în Noul Testament din anul 1648, este moștenit din cuvântul latin pulvis, -eris, de fapt din pulverem, acuzativ al lui pulvis, acesta din proto-lndo-european, *pel-, „făină, praf”. Iar pudră, dublet, l-am moștenit din franceză.

Englezii au powder, cuvânt moștenit din medievalele engleze poudre, pouder, pouldre, moștenite din vechile franceze poudre, poldre, puldre, acestea din latinescul pulverem, acuzativ singular al latinescului pulvis, „praf, pulbere”. Pulberii din muniții îi zic gunpowder (gun, „tun”, + powder, „pulbere”).

Praf de pușcă (gunpowder)

Cum ne interesează gunpowder, echivalentele lui în alte limbi ar fi: afrikaans: buskruit; albaneză: barut (sq) m; arabă: بَارُود m (bārūd); aragoneză: polvora f; azeră: barıt; belarusă: по́рах m (pórax); bulgară: бару́т m (barút); cehă: střelný prach m; daneză: krudt n; neerlandeză: buskruit; estonă: püssirohi; finlandeză: ruuti; franceză: poudre à canon (fr) f, poudre (fr) f; germană: Schießpulver (de) n, Schwarzpulver (de) n; greacă: μπαρούτι (el) n (baroúti), πυρίτιδα (el) f (pyrítida); ebraică: אֲבַק שְׂרֵפָה (he) (avak srefa); maghiară: lőpor (hu), puskapor (hu); islandeză: byssupúður n; irlandeză: púdar gunna m; italiană: polvere da sparo f, polvere pirica f; letonă: šaujampulveris m; lituaniană: parakas; macedoneană: барут m (barut); norvegiană: krutt (no) n, krut n; persană: باروت (fa) (bârut), بارود (bârud); poloneză: proch (pl) m; portugheză: pólvora (pt) f; română: praf de pușcă (ro) n, pulbere f; rusă: по́рох (ru) m (pórox), чёрный по́рох m (čórnyj pórox); sârbo-croată: ба́рут m. bárut (sh) m; siciliană: prùvula f; slovacă: strelný prach m; slovenă: smodnik (sl) m; spaniolă: pólvora (es) f, polvorín m; suedeză: krut (sv) n; turcă: barut (tr); ucraineană: по́рох m (pórox); velșă: powdwr gwn, fflamlwch m etc.

Românii au trecut la expresii. „A se face (praf și) pulbere” sau „a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere)” înseamnă a se distruge, a se nimici, a pieri (ca Ciolacu, Ciucă, Geoană). „A ridica pe cineva din pulbere” înseamnă a înălța pe cineva într-o situație foarte bună (ca Jules Werner pe Câțu, Orban, Ciucă, Ciolacu).

„A se ridica (sau a se scula) din pulbere” înseamnă a evolua, a parveni, plecând de jos. „A face pulberea praf” înseamnă a nu face nicio ispravă (precum Ciucă, Ciolacu, Antonescu la alegeri). La figurat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”, înseamnă mulțime, puzderie, de alegători ai lui Nicușor.

„A se ține norocul sau sărăcia (după cineva) ca pulberea după câini (sau câine)” înseamnă a nu reuși, ca Simion, dar și a fi sărac, ca românul de rând. „A-și scutura pulberea de pe picioare” înseamnă a se lepăda cu totul de un lucru, ca Ponta și Dragnea de PSD și de Ciolacu sau Ciolacu de Nordis.

„A ridica (sau a ardica) capul din pulbere” înseamnă a se emancipa, ca Eba și soră-sa notărița sau ca Vanghele. „(Cu fruntea) în pulbere” înseamnă umilit, precum Dragnea, Dăncilă sau Georgescu. „Câtă pulbere și spuză” înseamnă mulți, precum alegătorii duși cu momeala.

„A face pulberea praf” înseamnă a nu face nici o ispravă, precum Ponta, Lasconi, Antonescu sau CCR în alegeri. La figurat i se zice pulbere și truoului omenesc considerat ca ceva pieritor, supus acțiunii distrugătoare a timpului.

„Pulbere neagră” este o substanță pulverulentă formată dintr-un amestec de azot de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil, îndeosebi la armele de foc. „Pulbere fără fum” este un exploziv pe bază de nitroceluloză, care conține un absorbant de vapori. Și mai sunt destule!

Scriitorii români nu au stat departe de pulbere. Așa au procedat Eminescu („Pulberea de diamante cade fină ca o bură.”), Dumitriu („Prin întunerec picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere.”), Ion Pas („Stârnită de un car, de-o căruță, de pașii unui pâlc de drumeți, pulberea se sălta ca un nor și rămânea în aer.”), Sadoveanu („Larma a contenit, pulberile s-au potolit.”, la figurat „La asfințit, erau aburi și pulberi de foc.”), Anghel-Iosif („În moară, pulberea albă de făină cernută mărunt se ridica pretutindeni.”), Grigore Alexandrescu („Praful ce acolo de vânturi viscoloase/ În aer se ridică, e pulbere de oase,/ Ce tabere dușmane în treacăt au lăsat.”), veșnicul drumeț Hogaș la figurat („Vânturi străine și de pretutindeni au suflat și pulberea uitării s-a așternut groasă peste icoanele trecutului.”) și mulți alții. Despre romanul Drum fără pulbere al lui Petru Dumitriu mergeți cătinel la adresa  (https://revistacultura.ro/nou/recitind-drum-fara-pulbere/) Recitind „Drum fără pulbere” – Cultura!

Fiindcă omul e pulbere, e bună o distracție, unde e și cântec! Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, cuvânt prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă românii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului).

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul oan Bocșa să povestească. Ca și despre Ana! Că zorile se varsă!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre! Citii că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă!

Amatori sau nu de pulbere de orice fel, de muniție, să fiți iubiți!

CN

1https://luceafarul.net/calatorii-geodezice-polonia-goralii-romanii-sau-vlahii-din-polonia