Jocuri de cuvinte - friptură

        Jocuri de cuvinte - friptură

           Geografie lingvistică

          Friptură

          Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu)

Dacă am scris despre tuci, tigaie, gulaș, tocană, aliment, chebap sau kebab, care nu este altceva decât o friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești, trebuie să scriu și despre friptură.

Știți toți că friptură este o denumire frecvent utilizată pentru o bucată de carne prăjită sau la grătar, în general tăiată ca o felie. Grosimea și lungimea pot varia în funcție de tipul de carne și rețeta care este folosită la gătit. Dicționarele dau definiția simplă: „Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie.! Nu uitați diminutivul fripturică!

Am moștenit cuvântul friptură din vulgarul latin *frictura, din latinescul frīctus, poate din fript, participiu trecut al lui a frige. Comparați cu fripturã în aromână, frittura în italiană, friture în franceză. A frige e moștenit din latinescul frigo, „frig, coc”, posibil din proto-indo-europeanul *bʰer(H)-g-, „a frige, a coace”, conform grecescului antic φρύγω (phrúgō), „frig, coc”, sanscritului भृज्जति (bhṛjjati), „a ffrige, a coace” etc.

Englezii au roast. „friptură”, moștenit din medievalul englez rosten, un împrumut din vechiul franțuzesc rostir, „a frige, a tortura cu focul”, fdin francicul *rōstijan, „a prăji în ulei”, din proto-germanicul *raustijaną, „a frige, a prăji”, din proto-indo-europeanul *rews-, „a prăji, a frige”. Roasdt e rudă cu frizonul rosterje, „ frige”, olandezele roosten, roosteren, „a frige”, icul rösten, „a frige”.

Englezii au și steak, fâșia de carne friptă, mai ales la grătar, cuânt moștenit din medievalul englezesc steike, din vechiul norvegian stei„ („friptură; carne friptă pe grătar - stick”. Verbul to steak, „ a frige, a găti”, e derivat din substantiv sau din steikja, „a frige”.

În câteva limbi friptură se traduce prin:

bosniacă: prženje (bosanski).

catalană: torrada (català) f., rostida al forn (català) f.

chineză: 烘烤 (中文) (hōng kǎo).

coreeană: 구이 (한국어) (gui).

engleză: roast, steak (English).

estoniană: röstimine (eesti).

feroeză: steik (føroyskt) f.

finlandeză: paisti (suomi).

franceză: rôti (français) m., friture f.

germană: Braten (Deutsch) m.

italiană: arrosti (italiano) pl., frittura.

japoneză: ロースト用の肉 (日本語) (rōsuto-yō no niku).

neerlandeză: braadstuk (Nederlands) n., gebraad (Nederlands) n.

spaniolă: carne asada (español) f.

suedeză: stek (svenska) c.

turcă: rosto (Türkçe), kızarmış et parçası.

Scriitorii au scris despre friptură, precum Sahia („Fiecare rupeam bucățile de friptură cu mâinile.”), Negruzzi („Zise vătafului să taie un ied... și să-l facă friptură.”), Drăghici („I-au venit poftă de o bucățică de friptură.”) sau cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu care a studiat nfolclorul transilvan („Iepurașu-i bun de zeamă, Iepuroaica de friptură.”).

Despre chebab sau kebab, friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești, au scris Camil Petrescu („Nicola, spune-i ce este chebapul turcesc.” și Odobescu („Chebapuri de căprioară.”). Despre frigare au scris veșnicul călător cu iapa lui, Hogaș („O frigare lungă și plină de pui... se rumenea sfârâind.”) și Negruzzi („Optzeci de oi despoaie/ Și prin frigări le pun.”).

Șăineanu scria de frigare când definea chebapul ca „friptură pe frigare preparată turcește (felii largi de berbece sunt înfirate pe o frigare și fripte pe cărbuni, apoi stropite cu sos de ceapă și de pătlăgele roșii)” Șăineanu, ed. VI (1929. Scriban scria în 1939: „chebáp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kebab și kebap; ngr. kebápi, bg. kebap). Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.” Scriban (1939).

Așadar, în bucătăria turcească, chebapul este carne de berbec sau de miel la frigare, la noi prin extensie orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare. Există șiș-kebab, frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare. Döner-kebabul constă din straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată. Frigărui sunt bucățile de carne fripte pe frigare deasupra jarului.

Puteți citi ce kebab au englezii în frigările lor (skewers), doar printr-un clic: badly packed kebab; chapli kebab; doner kebab; kafta kebab; kebab case; kebablike; remove kebab; seekh kebab; shami kebab; shish kebab; Wigan kebab etc.

În rețeaua internet www puteți găsi destule rețete de kebab din toată lumea. Noi vă prezentăm legenda bucătăriei turcești, kebabul, rețetă foarte ușoară pentru acasă a lui Refika pentru shish kebab (YouTube Refika's Kitchen: The Legend of Turkish Cuisine, Kebab | Very Easy, Homemade Shish Kebab Recipe). Bonus altă rețetă (DÖNER KEBAB), o rețetă germano-turcă. Doar cu clic!

În www din internet găsiți destule rețete de fripri, de exemplu, prin clic, aveți acces la: friptura de vita la tigaie; friptura de porc la tava; friptura de porc suculenta; fripturi diverse; friptura de porc la tava cu vin; friptura la tava; friptura de miel la tava; friptura de vitel etc.

Nu strică dacă prezentăm o friptură aparte, pe care am servit-o într-o cramă de pe valea Loarei, la prietenului colonel de geniu și doctor în geoinformatică, viticultorul Boileau, fost coleg la Hamburg în 1978, la cursul de cartografie automată și teledetecție.

Este vorba de Chateaubriand, un mușchi de vită la grătar și o friptură istorică foarte celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză.

A avut funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra și i-a luat un interviu cu George Washington. Cum scrie „Larousse gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, era denumită după el „Chateaubriand”. A fost inventată de bucătarul personal al acestuia, respectabilul Montmirail. Inițial, maestrul a servit-o cu un sos redus de vin alb cu unt, șalote caramelizate, tarhon și suc de lămâie.

Bucata de mușchi de 400-600 de grame (din mijlocul fileului în sus), eliberată de grăsime și zgârciuri, se prepară întreagă. Friptura se unge cu ulei și se frige scurt 1-2 minute (depinde de grosimea cărnii) pe fiecare parte la foc iute pe grătar, pentru a păstra cât mai mult din sucul și dulceața ei, apoi se trage într-un colț al grătarului cu temperatura scăzută, atâta timp, până gradul „în sânge” sau „mediu” este atins. Chateubriandul se poate prăji și în tigaie la foc mare, apoi mic (vezi sus), atunci într-o mixtură de unt. Nu se sărează și piperează imediat.

În mod general, carnea este servită în sânge sau cu mai puțin sânge. Pentru amatorii de carne mai bine făcută se pot păstra capetele de mușchi care, fiind mai subțiri, vor fi mai bine făcute, dar nu prea delicioase.

Abia la masă carnea este tăiată felii, nu direct în vertical, ci un pic pieziș spre fibră. Apoi fiecare oaspete poate să-și condimenteze porția sa cu sare (cel mai bine: fleur de sel) și piper negru, proaspăt din măcinat.

Ca garnituri se pot servi legume: fasole verde sau legume asortate, de exemplu mazăre, sparanghel alb/verde, ciuperci, romanesco (un fel de conopidă verde), broccoli, morcovi tineri, toate sotate în unt, felii de vinete, dovlecei, bucăți de ardei roșu, ardei iute, toate fripte, dar și garnituri de cartofi clasice: cartofi „umflați” (p soufflées), cartofi pai (pommes pailles, Cartofi prăjiți.

Importante sunt și sosurile. Aveți de ales între propunerile lui Larouse: Sos bearnez; Sos olandez; Sos „à la maréchale” (cald): cu unt, pătrunjel, sare, piper, suc de lămâie; posibilă este și adăugarea de feliuțe de trufă și capuri de sparanghel alb în jur; Sos „à la maître d'hôtel” (cald): cu unt, faină, muștar de Dijon, verdețuri, bulion de carne, suc de lămâie, pastă de sardele; Unt „à la maître d'hôtel” (rece): cu unt, muștar de Dijon, pătrunjel, suc de lămâie, piper negru sau opțional piper de Cayenne. Dacă aveți, folosiți! Poftă bună! Dacă aveți un vin bun, e recomandat!

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la friptura de mai sus, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv și la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” și cu pui la frigare! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Ce boală „capitalistă” pe țară! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Mai ales pomana porcului!

Amatori sau nu de friptură de porc, vită, pui, miel, batal, să fiți iubiți!

CN, un vesperal