Jocuri de cuvinte - dinastie
Geografie lingvistică
Dinastie
Moto: „Bravii regi ai României/ În mormânt se-ntorc de ciudă,/ Că blazonul monarhiei/ E reprezentat de-o... DUDĂ.” (10 mai - ziua regalităţii, de Stelică Romaniuc)
M-am născut în comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, când primar era unul Năstase, monarhic, al cărui fiu a fost botezat în 1942, de însuși regele Mihai, care trecea cu mașina prin comună spre Câmpulung Muscel chiar în timpul botezului. Asta deoarece în România stăpânea o dinastie. Avea să îl schimbe tata pe Năstase în 1946, din partea Frontului Plugarilor.
„Ulița Gâștei”, locul nașterii și copilăriei (azi strada Primăriei)
Regele avea să mai „conducă” un an. E drept că tata a devenit antiregalist, cu toate că între cele două războaie mondiale au mai fost primari cu schimbul bunicul matern, Ioana Dumitru, bun dogar (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), pentru care am scris „Jocuri de cuvinte – butoi”, din PNȚ, adică țărănist și bunicul patern, al cărui nume îl port ca primul nepot băiat, din PNL. Ambii erau regaliști!
Comic e că în 1988 urma să călătoresc în străinătate în interes de szerviciu și trebuia să „stai de vorbă” cu contrainformatorul marii unități, așa că am stat de vorbă cu căpitanul Costache, un băiat normal, dar care fuma doar Kent, că avea soția stewardeză. Omul mi-a atras atenția cu o întrebare dacă știu că tata a fost liberal.
I-am spus că este membru PCR din 1947, după ce a fost ales primar. Nu a insistat. O fi fost el, lămurit de bunicul patern. Mi-a atras atenția observația că trebuie să-i atrag atenția tatălui să nu mai strige în cârciuma din sat „trăiască regele!” Tata, atunci de 76 de ani, cu trei fii ofițeri, strigase lozinca la pariul cu un tânăr, că dacă strigă îi dă o țuică. Așa a strigat! Dar informatorul satului și-a făcut datoria! Noroc că acei contrainformatori militari de „mai sus” nu mușcau nada...
Revenim la dinastie! Dinastia este o succesiune de suverani din aceeași familie, numită și familie domnitoare. Din istorie ați aflat, de exemplu, de dinastiile Abbasizi, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov ș.a. E drept că se mai folosește și și pentru o succesiune de oameni celebri din aceeași familie (dinastia Brătienilor).
Am moștenit cuvântul din cuvântul francez dynastie, „dinastie”, derivat din medievalul francez dynastie, moștenit din cuvântul latin târziu dynastia, „stăpânire”, apoi „dinastie”, „împrumutat” din grecescul antic dunasteía - δυναστεία, „putere, stăpânire”. Din medievalul francez dynastie a dertivat și englezescul dynasty.
În câteva limbi, cuvântului dinastie îi corespund:
֎ äwlet - әулет în cazahă (din arabicul ʔawlād - أَوْلاد, „născuți”);
֎ brenhinllin în galeză;
֎ casa regală în română;
֎ deenasty în scots, dinasti în malai, dinastiä - династия în cazahă, dinastia - დინასტია în gruzină, dinastia – դինաստիա în armeană, dinastia în albaneză, asturiană, bască, catalană, corsicană, galiciană, italiană, occitană, portugheză și spaniolă, dinastie în afrikaans și în română, dinastija - династија în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, dinastija – династия în rusă, dinastija în croată, letonă, lituaniană, malteză și slovenă, dinastio în esperanto,o ido și papiamento, dinastiya - династия în bașchiră, bulgară și kârgâză, dinastiya în tagalogă, turcmenă și uzbecă, dinastye - דינאַסטיע în idiș, dinasztia în maghiară, dünastia în estonă, dynasti în daneză, norvegiană și suedeză, dynastía - δυναστεία greacă, dynastia în finlandeză, latină, poloneză și slovacă, Dynastie în germană (în secolulal XVI-lea, din latinescul dynastīa etc.) și în luxemburgheză, dynastie în franceză, cehă și neerlandeză, dynastija - династія în ucraineană, dynasty în engleză (din medievalul francez dynastie, din latinescul târziu dynastia etc.) și în frizonă occidentală, dynastyja - дынастыя în bielorusă;
֎ dudmân - دودمان în persană;
֎ halari în tagalogă;
֎ hallitsijasuku în finlandeză (din hallitsija, „conducător”, + suku, „familie extinsă”);
Cuvântul dinastie în câteva limbi
֎ hanedan în turcă;
֎ harstutʿyun - հարստություն în armeană;
֎ Herrschergesclecht, Herrscherhaus în germană;
֎ koningshuis, stamhuis, vorstenhuis în neerlandeză;
֎ konungsætt, keisaraætt în islandeză;
֎ lā sa wong - ລາຊະວົງ, wong - ວົງ în laoțiană;
֎ malkā - ܡܠܟܘܬܐ în aramaică clasică siriacă și în neo-aramaică;
֎ mang:hcak - မင်းဆက် în birmaneză;
֎ nasaba în swahili;
֎ nebere în turcmenă;
֎ ōchō - 王朝 în japoneză;
֎ prostelay în kotava;
֎ rājavamcam - ராஜவம்சம் în tamilă, rājavaṃśa - राजवंश în sanscrită, rājavaṃśa - ರಾಜವಂಶ în kannada, rājavaṁśaṁ - രാജവംശം în malaialam, rājavaṅśa - राजवंश în nepaleză, rājawaṁśay - රාජවංශය în singaleză, rajboṅśo - রাজবংশ în bengaleză, rājkul – राजकुलîn hindusă, rajôbôṁśiyô - ରାଜବଂଶୀୟ în odia, rājvañś – राजवंश în hindusă, rājvãś - ਰਾਜਵੰਸ਼ în punjabi, rājvãś - રાજવંશ în gujarati, rājvauśa – राजवंश în marathi;
ratchawong - ราชวงศ์ în thaï;
֎ rgyal rabs - རྒྱལ་རབས། în tibetană;
֎ rìgh-shliochd în galică scoțiană, ríora, ríshliocht în irlandeză;
֎ s'iremire în solrésol;
֎ selsele - سلسله în persană (din arabicul silsila – سِلْسِلَة, „lanț”);
֎ śərwä mängəśt - ሥርወ መንግሥት în amharică;
֎ shoshélet - שושלת în ebraică;
֎ solāla - سلاله în paștună, sulāla - سُلَالَة în arabă, sulale - сулале în kârgâză, sulale - سۇلالە în uigură, sülalə în azeră, sülâle în tătară crimeană, sulola - сулола în tadjică, sulola în uzbecă;
֎ tierniezh în bretonă;
֎ triều đại, vương triều vietnameză;
֎ ugsaa - угсаа în mongolă;
֎ uralkodóház în maghiară (din uralkodó,m „rege, monarh, suveran”, + ház, „casă”);
֎ valdsharraætt în feroeză;
֎ vamcam - வம்சம் în tamilă;
֎ vaṁśaṁ – వంశం în telugu;
֎ vŭəng riəc - រាជវង្ស, khattevŭəng - ខត្តិវង្ស, riəc - រាជ្យ, vŭəng - វង្ស în kmeră;
֎ wángcháo – 王朝 în chineză, wángcháo - 王朝, cháo - 朝, wángjiā - 王家 în chineză mandarină, wangjo – 왕조 în coreană;
֎ wangsa în indoneziană și în javaneză;
֎ xānadān - خاندان în paștună, xāndān - خاندان în urdu, xāndān - ख़ानदान în hindusă, xanedan - خانەدان în kurdă centrală, xanedan în kurdă de nord.
Antidinastia în (c)arte
Moto: „Dacă REGELE se-nmoaie,/ Când REGINA e călare,/ OFIŢERUL iute sare,/ Căci e CALUL de bătaie!” (Calul de dar, de Valentin David, 2020)
Nu toți oamenii au fost iubitori de dinastii. Așadar, vorbim de o familie ai cărei membri se succed (din tată în fiu) la cârma unei țări, ca principi, regi sau împărați, un șir de suverani aparținând unei astfel de familii. În istortia RPR pe care am studiat-o în liceu scria că „În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou.” IST. R.P.R. În literatura antimonarhică se scria că „Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțământul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei.”
Literatura antimonarhică, Barbu Lăzărescu, 1956
A mai apărut și cartea „Mare farsor, mari gogomani. Literatura antimonarhică”, scrisă de un colectiv, în Editura pentru literatură, în anul 1962.
Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, definea în 1929 dinastia: „1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929], definiție repetată în 1939 și de Scriban, care adaugă etimologia: vgr. dynasteia [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].
Puteți citi chiar în internet poezia 1907 a lui Alexandru Vlahuță (https://poetii-nostri.ro/alexandru-vlahuta-1907-poezie-id-14214/), în care critică împușcarea celor 11.000 de țărani ca represiuni la răscoala țăranilor din 1907 din România, din care reproducem doar prima strofă („Minciuna stă cu regele la masă.../ Doar asta-i cam de multişor poveste:/ De când sunt regi, de când minciună este,/ Duc laolaltă cea mai bună casă.”).
Poate e bine să citiți și notele scrise de ilustrul Ion Luca Caragiale (https://www.cimec.ro/Carte/1907/1907.htm), în „1907 din primăvară până'n toamnă”, apărută în București, Tipografia ziarului „Adevărul” str. Sărindar, 11, 1907. Cu un clic simplu o citiți stând în fotoliu.
Bine ar fi să citiți și Elite și orașe medii din Franța și Anglia (sec. XVII-XVIII), de François-Joseph Ruggiu, din 1997, și aflați multe despre unele dinastii vestice: „René Jean Le Mouton de Boisdeftre, moștenitor și perpetuator al unei prestigioase dinastii militare din Pays d'Alençon nu părea să se bucure de o mare avere.” (René Jean Le Mouton de Boisdeftre, héritier et perpétuateur d'une prestigieuse dynastie militaire du Pays d’Alençon ne semblait pas jouir d’une grande fortune. [François-Joseph Ruggiu, Les élites et les villes moyennes en France et en Angleterre (XVIIe-XVIIIe siècle), L’Harmattan, 1997, p.123]).
În Statele europene - Spania, în Anuarul a două lumi, cineva se declara antimonarhic în 1862: „Dacă a spune din aceste bănci că țara ni se pare că crede într-un pericol, dacă ni se face auzită vocea umilă ca să se audă în altă parte și că acest pericol poate fi evitat, înseamnă a fi antidinastic, declar că sunt.” (Si dire de ces bancs que le pays nous semble croire à un danger, si faire entendre notre humble voix pour qu'elle soit entendue ailleurs et que ce danger puisse être conjuré, c'est être antidynastique, je déclare que je le suis. [États européens - L’Espagne, dans Annuaire des Deux Mondes, vol.11, page 257, 1862]).
Uite că și rusul Turghenev se referea la antimonarhie, dar la francezi, scriind despre ghilotinarea lui Troppmann în 1887: „Adevărata afacere nu începuse încă. N-am auzit nici strigătele antidinastice la care se așteptau și nici zgomotul furtunos al marseiezei.” (La véritable affaire n'était pas encore commencée. On n'entendait ni les cris antidynastiques qui étaient attendus ni le grondement orageux de La Marseillaise. [Ivan Tourggeniev, L'Exécution de Troppmann, avril 1870, traduction française de Isaac Pavlovsky, publiée dans ses Souvenirs sur Tourguéneff, Savine, 1887]).
Nemții lasă deoparte monarhiile lor, referindu-se, precum Katja Mielke/Conrad Schetter, la alții (Pakistan: țara extremelor, 2013): „Toate organizațiile de partid au caracteristici dinastice și fiecare poate fi asociată cu un clan de familie.” (So weisen alle Parteiorganisationen dynastische Züge auf und können jeweils mit einem Familienclan assoziiert werden. [Katja Mielke/Conrad Schetter: Pakistan: Land der Extreme. 1. Auflage. C.H.Beck, München 2013, ISBN 978-3-406-65295-0, Seite 127]).
Principatul Hohenzollern-Sigmaringen (Fürstentum Hohenzollern-Sigmaringen)
Moto 1 „Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.” (Camil Petrescu)
Moto 2 „Inteligenţii joacă roluri faţă de alţii. Proştii joacă roluri faţă de ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.” (Garabet Ibrăileanu)
A apărut principatul Hohenzollern-Sigmaringen, de care ne ocupăm mai mult și știți de ce! Așadar, era un principat cu capitala Sigmaringen, cu forma de conducere monarhie, cu șef de stat un conte (Graf) până în 1623 și prinț (Fürst) din 1623, din dinastia casa de Hohenzollern, pentru perioada 1623–1849, când a fost „înghițit” de Prusia.
Micul principat
Principatul avea suprafața 906 km² (pentru comparație, rețineți că acum capitala Berlin are suprafața 892 km²), o populație de 40.492 locuitori (în 1849), cu o densitate de 47 loc./km² (în 1849). Principatul era în districtul Zollern. Și ni l-au trimis nouă pe cel ce avea să devină Carol I! Și ultimul rege al României a fost Mihai, înmormântat în 2017 la Curtea de Argeș și pentru care statul român a suportat cheltuielile de înmormântare. I s-a dat onorul de către armata română, armată căreia regele și ai lui voiau și vor să îi ia terenul unității de vânători de munte din Sinaia și pădurea din spatele acestui teren! Halal, colonele Duda, soț al Margaretei, moștenitoare și purtătoare a coroanei regale. Priviți harta cu micul principat!
Să ne ocupăm doar de o pădure retrocedată deja, de pe la Săvârșin! Am aflat noi despre ce scriam într-o postare pe facebook, că „Moștenitoarele Regelui Mihai au deschis primul proces în România. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, și surorile sale cer daune morale de peste 1 milion de lei”. Ok, adică cel mai folosit răspuns al tinerilor din ziua de azi, când vor să răspundă pozitiv la orice întrebare pe care le-o pui! Că alte cuvinte „optimiste” din vocabularul românesc nu prea știu!
Ni se amintea că fetele dau statul român în judecată deoarece nu li s-a permis exploatarea unei păduri retrocedate regelui, de 140.000 de hectare, adică de 1.400 km²! Vă dați seama că această suprafață, doar a unei păduri, e cea a unui patrat cu latura de de 37,417 km! Și suprafața principatului Hohenzollern era de doar 906 km², iar a Berlinului este de 892 km²! Adică, pe românește, destul de clar, doar o pădure, de la Săvârșin, e cu 500 de km² mai mare decât suprafața fostului principat sau decât suprafața Berlinului! Iar Bucureștiul are o suprafață de 228 km². Socotiți de câte ori suprafața pădurii regale de la Săvârșin e mai mare decât capitala patriei noastre! Că pe mine mă doare capul (împărțiți 1.400 la 228 și veți vedea că e de peste 6 ori mai mare)! Dar ei cer și alte păduri, alte imobile.... Prost e cel care dă, nu cel care cere! Erau ale Coroanei, echivalenta președinției de acum, nu ale regelui, cum cele ale președinției nu sunt ale celui ce a abandonat șefia războinicei organizații NATO.
Cei foști la putere, în special Dragnea, fost tutore al unei pupile, și Tăriceanu, fost tutore al mai multor foste pupile, au dat o lege prin care să pună în drepturi așa-zisa „Casă (cât pe ce) regală”, prin care i-a dat gratis palatul Elisabeta pe 49 de ani și 2.000.000 de euro anual „fondul casei regale”, care să aibă fix 29 de „slugi”. Chiar suntem așa de proști?
Mai aflați că cei din acest principat, ramuri ale familiei care aveau numai fete, erau excluși de la moștenire și multe ramuri „princiare” au dispărut din acest motiv. Așa că „prinții” cărora le-a dispărut principatul prin mărirea Prusiei, iar apoi prin formarea Germaniei ca imperiu, au fost exportați prin multe locuri de prin lume, mai ales în țări de limbă latină (Spania, România, Portugalia...), cu „sprijinul” și al lui Napoleon al III-lea! Oare peste tot și-au însușit așa averi, terenuri și castele? Voi posta ceva mai pe larg în curând! Așa că, popor român, ne lăsăm „și... bătuți și cu banii luați”!
Ba mai și dăm doar numele regilor multor locuri, ca toponime, multor instituții, renunțând la altele. Că una e să spui „m-am plimbat cu Mimi în Herăstrău” sau „am pupat-o pe Mimi în Herăstrău” și alta e să spui „am pupat-o pe Mimi în Mihai I”! E cam ca la botezul Academiei Tehnice Militare cu numele Ferdinand I, aista neavând nicio legătură cu învățământul tehnic militar înființat în 1949... Vom afla a cu idee a fost?
Pro sau antimonarhie, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva!
Articolul în format pdf ele la: Jocuri de cuvinte - dinastie.pdf
CN, antimonarhist
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
