Jocuri de cuvinte - cușmă
Geografie lingvistică
Cușmă
Am scris despre ardelean, oltean, vlah1, bănățean etc., toți fiind români. Știu că toți cultivă pruni și fac țuică, palincă, horincă și ce mai știți. Își cultivă grădinile cu legume, loturile de pământ, cresc oi, vaci, capre, păsări, găini, cocoși, curci, rațe, mănâncă gulaș, tocană, ciorbă, mănâncă alimente, mămăligă, brânză, folosesc tuciul sau tigaia. Apoi se distrează, cântă sau ascultă cântece, acasă, la nunți, botezuri sau alte distracții... Mulți din ei purtau iarna cușme!
Cușmă scrisei? Cușma nu este altceva decât o căciulă din blană de miel, pe care vlahii, romnânii, crescători de oi, nu puteau să nu le poarte din cele mai vechi timpuri. Iar căciula e un obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. posibil din albanezul kësulë (var. kaçule). Vezi în aromână cãciulã, cãciuã, în greacă κασούλα (kasoúla).
Alternativ ar fi un cuvânt de substrat balcanic, sau rudă cu latineștile casula sau cuculla. Alte încercări au fost făcute legându-l de vulgarul latin *catteula, din *cattea, din cattus, la *casibula, variantă a lui casubula, dar nu rezistă. Vezi și venetul caciòła.
Despre cușmă, se zice că este moștenit din cuvântul ucrainean кучма (kučma). Cuvântul ucrainean este în relație cu vechiul slavic de est кꙋчма (kučma), rusescul ку́чма (kúčma, „claie, stog”), belarusescul ку́чма (kúčma, „claie, stog”), polonezul kuczma, cehescul kučma, slovacul kučma, sârbo-croatul ку̑чма / kȗčma, slovenul kúčma, bulgărescul ку́чма (kúčma), bulgărescul și tătărescul кушма (kušmá), moștenite toate din proto-slavicul *kučьma, rudă cu proto-slavicul *kukъma. De ce să-l fi luat noi tocmai de la ucraineni?
Na, că fu propusă și moștenirea din ungurescul kucsma, „cușmă”, dar cuvântul maghiar, atestat din 1682, e o moștenire slavă. În alte limbi sunt moștenirile cúșmă, cujmă, cúcimă în română, ку́чмэ (cúcimă) la rușii moldoveni, ba chiar și în idiș קוטשמע (kutshme)!
nglezii au sheepskin hat, din sheepskin, „blană de oaie”, + hat, „pălărie”,, dar și fur cap, din fur, „din blană”, + cap, protector pentru cap”. În câteva limbi există: esperanto: peltĉapo; franceză: toque en fourrure; germană: Pelzmütze; greacă γούνινο καπέλ (goúnino kapélo); islandeză: loðhúfa; neerlandeză: bontmuts; rusă: меховая шапка (mehovaja șapka); suedeză: pälsmössa etc.
Au apărut și expresii cu căciula. „A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap)” înseamnă a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect, ceea ce nu se mai face acum pe la emisiuni TV. Doar lăutarii au voie cu pălării, că intră în ținuta lor. Doar pe vremuri „tatăl meu în primărie avea voie ca să intre cu căciula-n cap” (Căciula (Cu căciulile pe frunte) • Andrei Păunescu • Cenaclul Flacăra)...
„La așa cap, așa căciulă” înseamnă că așa cum e omul, așa e și purtarea lui, fie el Cîțu, Orban, Ciucă, Ciolacu, Stolojan, Bolojan sau Nicușor. „A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă” înseamnă fie a i se urî așteptând, ca nouă formarea unui guvern, fie a o duce greu, a sărăci, ca noi după ordonanța trenulețul sau cu măsurile ce se vor lua de noul guvern.
„A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă” înseamnă a se simți vinovat, ca Antonescu că a candidat, ca Ponta că s-a pontat, Ca Ciucă ce s-a lăsat de politică, ca Jules Werner că fu cam mut, ca Ciolacu care a demisionat inclusiv cu Nordis. Că gagiul nu știa că prim-ministru „e altă căciulă”, că e altceva, altă socoteală, decât să iei meditații la economie și la engleză!
„A da cu căciula în câini” înseamnă a fi cu chef, a-și face de cap, ca Orban de ziua lui la chef la guvern în pandemie, cam cum au fost politicienii noștri peste trei decenii de după vacarmul din decembrie 1989. „Bune de să dai cu căciula-n câini”, adică foarte gustoase sunt gulașul, tocănița, mămăliga, brânza, despre care am scris și eu. „Bună ziua căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)!” înseamnă că se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. Noi la țară, copii, salutam și străinii!
Scriitorii români nu au stat departe de căciulă sau de cușmă. Exemple sunt V.M. Galan („Luându-și cușma, a trecut puntea îngândurat.”), Eusebiu Camilar („Se opri, își îndesă mai tare cușma, își strânse pumnii.”), Sadoveanu („S-ar duce la acel cneaz, i-ar smulge cușma din cap și ar trânti-o de pământ.”), Creangă („El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are.”), repetat Sadoveanu, dar ca metaforă („Îmi amintesc... de munții noștri cu cușme de zăpezi veșnice.”).
Negruzii folosea expresia repetată mai sus „a umbla cu cușma-n mână după cineva”, adică a se umili, cerșind protecția sau favoarea cuiva („ Cu cușma-n mână iarna să îmbli după dânsul.”). De cușmă ca pătură groasă de lână a scris Dumitriu („Și-și șterse dinadins bocancii pe «cușmă», pe pătura de dimie albă.”). Distrați-vă singuri aflând și de căciulă cu Iarna pe uliţă - versuri George Coșbuc.
Veți afla că un copilaș „Cade-n brânci şi se ridică/ Dând pe ceafă puţintel/ Toată lâna unui miel:/ O căciulă mai voinică/ Decât el (https://www.versuri.ro/w/x217).
Fiindcă omul dă uneori cu căciula de pământ, e bună o distracție, unde e și cântec! Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, cuvânt prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă românii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului).
Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, de etimologie necunoscută, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul oan Bocșa să povestească. Ca și despre Ana! Că zorile se varsă!
Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre! Citii că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Nici cușme nu mai purtăm! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!
https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html
„Ulița gâștei”, locul nașterii, unde aveam căciulă de miel, acum Strada Primăriei, satul Livezeni, comuna Stâlpeni, jud. Argeș
Amatori sau nu iarna de cușmă sau cdăciulă de orice fel, de fular, să fiți iubiți!
CN
