Grâu
Moto 1:
„Ai lucrat bine vara, ai şi grâu,
şi secară.” (proverb românesc)
Moto 2: „- Papă pâinea!/ -
Nu-mi place! De ce să o pap?/ - Ca să creşti mare!/ - De ce să cresc mare?/ -
Ca să îţi câştigi singur pâinea!/ - Nu ţi-am zis că
nu-mi place?” (Lucian Negreanu, facebook)
Grâu are
vreo 28 de definiții. Grâu vine din latinul granum, fiind o plantă erbacee, din familia
gramineelor (Poaceae), cu un spic lung, îngust, cu mustăți din ale căror boabe
se obține făină (Triticum). Iar
sămânței de grâu îi zicem tot grâu. Se cultivă aproape în întreaga lume,
fiind a patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb și
orez.
Grâul este originar din Asia de
sud-vest, cele mai vechi dovezi atestând cultivarea acum aproximativ 9000 de
ani, a unei specii de grâu sălbatic în regiunea Siriei, Iordaniei, Turciei,
Armeniei și Irakului (de astăzi). În atâtea milenii s-a ajuns la multe specii
moderne de grâu. România produce mari cantități de grâu.
Lan de grâu
Și agronomii sau țăranii veritabili știu că există grâu
alb sau bălan, cârnău, de primăvară, de toamnă, rusesc,
fără mustață, fără țeapă sau tuns (cu spicul fără
mustăți sau grâu umblător - Triticum aestivum muticum r, grâu
roșu, roșu de Ungaria, roșu de Tisa, bătrân, de Banat, grâu azima, grâu
uriaș. Și popular i se mai spune arnăut, hulcă, leșiță, ulică, ghirca
roșu, hârca, ulca roșu (sursa: MDA2
2010).
Producția grâului pe Terra, 2010
Chiar și în Larousse găsim „blé - plante qui produit le grain dont on tire
la farine pour faire le pain” – „grâu - plantă care produce boabele din care se
face făină pentru a face pâine”.
Și
cuvintele în diferite limbi pentru grâu pot fi împărțite în mai multe grupe:
a) în română grâu, în engleză
grain, în italiană grano, în albaneză grurë, în bască garia, în corsicană u
granu (toate din latinul grānum, acesta din proto-indo-europeanul *ǵr̥h₂nóm,
probabil o formă substantivizată a lui *ǵr̥h₂-nós – „maturizat, îmbătrânit”; de
comparat cu sanscritul जीर्ण - jīrṇá, „vechi, uzat”, el însuși un adjectiv verbal
derivat din *ǵerh₂- - „a crește, a se maturiza”);
b) în sorbiană, bosniacă, croată,
slovenă pšenica, în sârbă пшеница - pšenica, în macedoneană пченица - pčenica,
în cehă pšenice, în slovacă pšenica, în poloneză pszenica, în bulgară пшеница -
pshenitsa, în rusă пшеница - pshenitsa, în ucraineană пшениця – pshenytsya (toate
din proto-slavicul *pьšenica, acesta din *pьšeno + *-ica, *pьšeno din proto-balto-slavicul
*pišena, din proto-indo-europeanul *pis-en-om, din *peys- - „a mânca, a
zdrobi”);
c) în franceză blé, în catalană
blat, în engleză blade (din francezul evului mediu blé, la rândul său din
vechiul francez blet – „cereale, grâne”; de comparat cu latinul medieval
blādum, din francul *blād – „produs al
câmpului”, din proto-germanicele *blēdaz, *blēdō - „floare, frunză”, din
proto-indo-europeanul *bʰleh₃- - „a înflori, floare”);
d) în portugheză, spaniolă,
galiciană, aragoneză și catalană trigo (din latinul triticum, „grâu”, din
trītus – un fel de grâu, participiu perfect pasiv al lui terō – „zdrobesc,
macin”);
e) în germană Weizen (popular
Weten), în luxemburgheză Weess, în engleză wheat, în vest-frisiană weet, în neerlandeză
weit, în galeză gwenith, în islandeză hveiti, în idiș veits - ווייץ, în daneză
hvede, în norvegiană hvete și kveite, în suedeză vete, în finlandeză vehnä, în
letonă kvieši, în lituaniană kviečiai (pentru wheat - din englezul evului mediu
whete, din vechiul englez hwǣte, din proto-germanicul *hwaitijaz);
Cuvântul „grâu” în diferite limbi
f) în galica scoțiană cruithneachd,
în irlandeză cruithneacht (din vechiul irlandez cruithnecht, compus din cruith-
„roșu” și necht - „curat, pur”, din proto-celticul *nixtos, de comparat cu
velșul gwenith – „grâu”, din proto-celticul *wo-nixts, din
proto-indo-europeanul *nikʷtós, comparat cu vechiul grec ἄνιπτος - ániptos,
„murdar”, sanscritul निक्त - niktá, „spălat, curățat”, din proto-indo-europeanul
*neygʷ- „a spăla”de comparat galicul scoțian nigh);
g) în frizonă și neerlandeză tarwe
(din olandeza evului mediu tarwe, din
vechiul olandez *tarwa, din proto-germanicul *tarwō, din proto-indo-europeanul
*dŕ̥Hweh₂; cognat cu lituanianul dirvà – „câmp”, rusescul дере́вня - derévnja,
„sat, cătun”, vechiul grec δάρατος - dáratos, „pâine”, sanscritul दूर्वा - dū́rvā, „iarbă de pâine,
neghină”);
h) în estonă nisu (probabil din
proto-samicul *nisōn?);
j)în maghiară búza, în turcă
buğday, în azeră buğda (toatedin vechiul turcic bugday, „grâu”, acesta din
limba proto-turcă);
i) în greacă σιτάρι – sitári (din
vechiul grec σιτάριον - itárion, „grâu”);
j) în armeană ցորեն – ts’voren (din vechiul armean ցորեան - cʿorean, „grâu”), în gruzină ხორბლის - khorblis (?);
k) în arabă قمح – qamah în malteză qamħ, în ebraică חיטה - qémaḥ,
„făină” (din rădăcina ق م ح - q-m-ḥ; cognate cu aramaicul קַמְחָא - qamḥā,
„făină”), în persană ganom, genom - گندم (din persanul evului mediu gnwm -
gannum, „grâu”, din proto-iraniană, din sogdienele γntm/ γandam/, „grâu”,
kurdul genim etc., de comparat cu avestanele gaṇtuma și gantuma, cu sanscritul गोधूम - godhūma, „grâu”);
l) în bengali গম – Gama, în hindi गेहूँ –
gehoon, în punjabi ਕਣਕ ਦੀ - Kaṇaka
dī (de studiat, vezi legătura cu cele de la punctul k).
Făină
Moto: „Nu
macini, n-ai făină.” (proverb grecesc)
La început, boabele de grâu se
pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub
formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între
două pietre. Grâul, de fapt semințele de grâu, se macină și rezultă făina. Și pentru făină
există destule definiții, ca: „făina este pulbere obținută prin măcinarea
boabelor de cereale sau a altor semințe de plante, folosită în alimentație.” Și
e cea împărțită de megieși și de noi în făină zero-zero, trei zerouri, trei
nule etc.!
Dintre alte expresii legate de
făină ne legăm doar de: „fărina-diavolului” - lucru dobândit pe căi necinstite
(eu am doar un apartament, alții doi au câte șase, Sibianul și Năstase); „fărina-diavolului
degrabă me(a)rge în tărâțe” - lucrul câștigat pe căi necinstite se pierde ușor
(asta doar dacă vrea DNA și se termină judecarea dosarelor Microsoft și EADS); expresia
latinească „iusdem farinae” - aceeași făină sau de aceeași calitate cu cineva,
de aceeași categorie cu cineva (ce mi-e Ponta, ce mi-e Cioloș, ce mi-e Traian, ce
mi-e Dragnea, ce mi-e K. Laus); „a se uita cu un ochi la făină și cu altul la
slănină” - a fi sașiu (precum ăla cu st(r)atul paralel); „altă făină se macină
acum la moară!” - s-a schimbat situația (cu actualul, dacă va candida Cioloș sau
Luluța la prezidențiale, se elimină conturi și pagini din facebook numai
referitoare la PSD, că nu e voie să lauzi puterea, doar dacă lauzi #rezist și
pe Luluța, adică respecți regulile de cibersecuritate facebook sorosiste; eu,
apolitic, dar obiectiv, am pățit-o criticând un fost rector care nu susținuse
nici licența și pe un asistent al Anei Pauker); „a-i trece (cuiva) făina prin
traistă” - a îmbătrâni (Iliescu, cel care nu mai e cazul să fie judecat, că
tergiversară procurorii dosarele revoluției). Sursa: MDA2 (2010)”.
Veche roată de moară de apă
Dar să îi lăsăm pre ăștia și să vedem
cum denumesc popoarele făina.
a) în română făină, în italiană,
catalană și corsicană farina, în
galiciană fariña, în portugheză farinha, în franceză farine, în spaniolă
harina, în bască irina, în engleză flour, în galica scoțiană flùr (din latinul
farīna – „făină”, din *farrīna, din far – „un fel de grâu”, din
proto-indo-europeanul *bʰars- - „vârf, a înțepa”; comparați cu velșul bara –
„pâine”, englezul barley - orz, sârbo-croatul бра̏шно, brȁšno – „făină”, albanezul
bar – „iarbă”, vechiul grec Φήρον - Phḗron, “zeul plantelor”);
Moară de vânt
b) în bosniacă și croată brašno, în
bulgară брашно – brashno, în macedoneană și în
sârbă брашно – brašno, în ucraineană
борошно – boroshno (din proto-slavicul *boršьno, din proto-indo-europeanul
*bʰarsinom, derivat tot din proto-indo-europeanul *bʰars-; cognat cu letonul
barĩba – „aliment”, englezul barley - orz, vechiul nordic barr – „grâu”, vechiul
irlandez bairgen – „pâine”, velșul bara – „pâine”);
c) în cehă mouka, în slovacă múka, în
slovenă moka, în poloneză mąka, în rusă мучной – muchnoy
(din proto-slavicul *mǭka – „făină”);
Cuvântul „făină” în diferite limbi
d) în germană Mehl (din vechiul german
melo, din proto-germanicul *melwą), în luxemburgheză Miel, în neerlandeză meel,
în daneză și norvegiană mel, în suedeză mjöl, în idiș מעל - mel, în frizonă moal, în albaneză miell
(din proto-albanezul *melu̯a, din proto-indo-europenele *melh₂-u̯o-m <
*melh₂- - „a mânca”, vezi germanul Mehl, grecul μύλος - mýlos, latinul molere,
de comparat cu românescul mălai), în letonă miltus, în lituaniană miltai;
e) în estonă jahu, în finlandeză
jauhot (din proto-finicul *jauho, din *jauha- - „a mânca” + *-o);
f) în galeză blawd (din velșul
blawt, din proto-britonicul *blọd, din proto-celticul *mlāto-, din
proto-indo-europeanul *ml̥h₂tós – „pământ”, substantiv din *melh₂- - „a mânca”),
în irlandeză plúr (moștenit din
anglo-normandul flur, din vechiul francez flor, din latinul flōs, din
proto-indo-europeanul *bʰleh₃- - „floare, a înflori”, din *bʰel- - „a
înflori”);
g) în islandeză hveiti (din vechiul
nordic hveiti, din proto-germanicul *hwaitijaz, din *hwītaz – „alb”, culoarea
făinii);
h) în maghiară liszt (de origine
necunoscută, probabil din proto-fino-ugrică);
i) în malteză dqiq (din arabicul
دَقِيق - daqīq, legat de verbul دَقَّ - daqqa, „a fi subțire, a fi mic, a fi
fin”, de comparat cu ebraicul דַּק - dak);
j) în turcă și azeră un (din
vechiul turcic un, din proto-turcicul *hūn);
k) în greacă αλεύρι – alévri (din vechiul grec *ἀλεύριον - *aleúrion,
diminutiv al lui ἄλευρον - áleuron);
l) în armeamă ալյուր –
alyur (din vechiul armean ալիւր - aliwr), în gruzină ფქვილი - pkvili (din vechiul gruzin ფქვილი - pkvili, din proto-gruzinul-zan *pkw-il-, din rădăcina
proto-kartveliană *pek-, *pk-);
m) în arabă طحين – tahin (din
rădăcina ط ح ن - ṭ-ḥ-n, relativă la mâncare), în ebraică קמח - kémakh (cognat
cu aramaicul קַמְחָא - qamḥā, „făină”) și arabicul قَمْح - qamḥ, „grâu”), în
persană ارد - rad;
n) în bengali ময়দা - Maẏadā, în hindi
आटा – aata, în punjabi ਆਟਾ - Āṭā.
Așa că vrem, nu vrem, din făină facem
pâine....
Pâine
Moto:
„... Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...” (din
rugăciunea „Tatăl nostru”)
Nu am început întâmplător cu
motoul de mai sus. În concepția creștină, din „pâinea de toate zilele” se deduc
trei semnificații: pâinea „muncită” ca hrană pentru existența pământească,
pâinea ca hrană sufletească, deci cuvântul lui Dumnezeu, și după aceea, pâinea
Euharistică, ceea ce înseamnă pâinea spre viața veșnică, pe care o au cei care
cred în Dumnezeu, în mântuitorul Iisus Hristos.
Așa că de la grâu și făină ajumgem
la pâine, alimentul de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de
grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei,
frământat cu apă și copt în cuptor (sursa: DEX '09 (2009). Și dacă provine din
latinul panis, noi îi mai zicem și pită (din grecul bizantin πίτα - píta).
Pâine
Și oamenii au creat și expresii:
„a mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva” - adică a trăi
împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul, așa cum fac Ponta și
Dragnea sau Klaus și Dăncilă, Toader și Bot; „a ieși înaintea cuiva sau a
întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare” - adică a întâmpina (pe cineva) cu
deosebită cinste, cum primesc cei de la serviciul cybersecurity al lui facebook
postările pozitive despre PSD.
Și mai avem destule: „a avea (sau
a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit”
- adică a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele la realizarea
bugetului contestat în zadar de președinte, doar pentru campanie electorală; „(a
fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună)” - adică (a fi) foarte bun, ca
președintele la schi sau în vizite turistice; „a mânca o pâine albă” - adică a
avea o situație materială bună, a o duce bine, cu 6 case, precum cel de la
Cornu, din moșteniri de la mătușa Tamara, sau cel din Sibiu, doar din meditații.
„Se caută (sau se vinde) ca pâinea
(cea) caldă”, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte
ușor, ca majoritatea alimentelor care vin mai mult de prin alte țări, dar nu la
calitatea de pe acolo sau ca drogurile printre vipuri pe la Mamaia. „A mânca
pâinea degeaba” - a fi nefolositor, precum Bot sau Dide din #rezist, care nu se
știe de cine sunt plătiți. „A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva)” înseamnă a
face cuiva rost de o slujbă, precum orice partid pentru lipitorii săi de afișe,
care devin peste noapte consilieri prezidențiali, ministeriali, miniștri sau
șefi de agenții..... Dar să vedem cum numesc alții nobila pâine.
a) în română pâine, în franceză
pain, în portugheză pão, în catalană pa, în italiană pane, în spaniolă pan, în corsicană
u pane, în galiciană pan (toate din latinul panis, de origine necunoscută, explicat ca o
derivație din proto-indo-europeanul *peh₂- - „a paște”, prin *pāstnis; de
comparat cu pāstillus – „tort, pastilă” și cu supinul pāstum);
b) în engleză și frisiană bread, în
vest-frisiană brea, în germană Brot, în luxemburgheză Brout, în frisiană Brad, în
daneză și norvegiană brød, în neerlandeză brood, în scoțiană breid, în în suedeză
bröd, în albaneză brydh, în idiș ברויט – broyt, în islandeză brauð, în galeză
bara (pentru bread – din englezele evului mediu bred, breed, din vechiul englez
brēad - „fragment, bucată, parte, miez",, din proto-germanicul *braudą
„aliment copt, pâine dospită”, din proto-indo-europenele *bʰerw-, *bʰrew- - „a
fierbe, a face mâncare" - vezi brew; o etimologie alternativă - bread derivă
din proto-germanicele *braudaz, *brauþaz – „bucată ruptă, fragment”, din proto-indo-europeanul
*bʰera- - „a împărți, a rupe”);
c) în galica scoțiană aran, în irlandeză
arán (din vechiul irlandez arán, din proto-celticul *ar<<-akno>>);
d) în bulgară хляб - khlyab, cehă chléb, slovacă chlieb,
poloneză chleb, estonă leib și în finlandeză leipä (ambele din proto-finicul
*laipa, moștenit din proto-germanicul *hlaibaz), în macedoneană леб – leb, în rusă
хлеб – khleb, în sârbă хлеб – hleb, în ucraineană хліб – khlib (din vechiul
est-slavic хлѣбъ - xlěbŭ, din proto-slavicul *xlěbъ, din proto-germanicul
*hlaibaz; de comparat cu goticul 𐌷𐌻𐌰𐌹𐍆𐍃 - hlaifs);
e) în croată și în slovenă kruh
(din proto-slavicul *kruxъ. acesta din proto-indo-europeanul *krows-o-);
f) în albaneză bukë (ne cam
interesează – este din proto-albanezul *bukā, moștenit din *bʰok „a arde”, legat
de proto-indo-europeanul *bʰōg – „a coace”; posibil o derivare a verbului; și
ca să ne distrăm, bukë e legat de frigianul βεκος - begos, „pâine”, ilirul
*bagaron – „fierbinte”, armeanul բոց - boc, „flacără”, latinul vulgar focacius
– „un fel de aluat copt”, ăsta din focus – „foc”, vechiul grec φώγω - phṓgō, „a
coace” și vechiul englez bacan – „a coace”; o etimologie alternativă ar fi că derivă
de la latinul bucca – „gură”, cu o dezvoltare semantică spre „mâncare”, bucate,
cum zicem noi, românii, pregătite în bucătărie, că lingviștii noștri s-au cam
ferit să dea etimologia acestei bucătării – „uf!”; bucătar al nostru vine de la
bucată + -ar, bucatele fiind pregătite de insul „chef”, vezi etimologia - din
latinul vulgar *buccata, din latinul bucca – gură, din care formară și
francezii bouchée, italienii boccata, portughezii și spaniolii bocado);
g) în letonă maize (din
proto-balticul *maiž-, variantă a lui *miež- - de unde rezultă letonul mieži -
„orz”, din proto-indo-europeanul *meyǵ-, probabil ramură din *h₂meh₁- - a tăia;
a cosi”, modificat în *mey- cu adăugarea unui *ǵ - în proto-baltică *ž, în
letonă z; iată că e cognat cu vechiul prusian mayse – „orz”, cu vechiul iranian
*maiz-, „a semăna"; și în spaniolă există maíz);
h) în lituaniană duona (din
proto-balto-slavicul *dōˀnāˀ, acesta din proto-indo-europeanul *dʰoHnéh₂);
i) în maghiară kenyér (colegii
maghiari zic că etimologia e incertă; dar există un cuvânt udmurt кеньыр -
kenʹyr, „șrot sau terci de ovăz”, acest popor numindu-se chud otyatskaya - чудь
отяцкая, otiaci, wotiaci sau votiaci, noi le zicem udmur(z)i, vorbitorii de
tătară numindu-i ar, cam de pe unde au plecat ungurii spre sud-vest și vest);
j) în turcă ekmek (din vechiul
turcic etmek, acesta din proto-turcă),
în azeră çörək (cognat cu turcmenul çörek, ambele din turcicul otoman
چورك - çörek, „pâine rotundă”, din turcicul comun *čörek „o felie de pâine
rotundă”; de comparat cu karakanidul جُرَكْ - čörek, „o felie de pâine
rotundă”);
Cuvântul „pâine” în diferite limbi
l) în malteză ħobż (din arabicul
خُبْز ḵubz, acesta din خَبَزَ - ḵabaza, „a coace”);
m) în greacă ψωμί – psomi (din
grecul bizantin ψωμίν - psōmín, din ψωμίον - psōmíon, din vechiul grec ψωμός -
psōmós, din verbul ψώω - psṓō, o formă alternativă al lui ψάω - psáō, „a atinge
ușor, a freca”) , în gruzină პური - p’uri
(din vechea gruzină, din vechiul grec πυρός - purós, „grâu”);
n) în armeană հաց - hats’ (din vechiul armean հաց - hacʿ);
o) în arabă خبز – khabaz (din rădăcina خ ب ز - ḵ-b-z, „a coace”),
în ebraică לחם - lékhem (din
rădăcpna ל־ח־ם - l-ḥ-m, legat de arabicul لَحْم - laḥm, „carne”), în persană نان - nân (din persanul evului mediu LHMA - nān, „pâine,
aliment”, din proto-iranianianul *nagna);
p) în bengali রুটি - Ruṭi, în hindi
रोटी – rotee, în punjabi ਰੋਟੀ - Rōṭī (din sanscritul रोटी - roṭī,
„pâine”).
Spor la pâine, începând cu mâine!
(continuare)
Constantin NIŢU
