Deoarece acest site nu îmi permite postarea imaginilor, vă
rog să citiți articolul la adresa:
Profesorul
05.02.2020
Jocuri de cuvite - căsătorie
Jocuri de cuvinte - căsătorie
Geografie
lingvistică
Căsătorie
Moto: „Soţia
mea, n-am ce să zic,/ Nu pot să zic de ea nimic/ Şi chiar de-aş vrea să zic
ceva,/ N-am când să zic, că zice ea.” („Unei soţii”, Mircea Pavelescu din
„Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Căsătoria, conform MDA2 (2010), cuvânt format din combinația „căsă + tor + -ie”, este o „uniune legală, liber
consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”. Există
căsătorie religioasă, oficiată înaintea preotului, căsătorie civilă, încheiată
înaintea ofițerului stării civile, căsătorie mixtă, între două persoane de
religii sau confesiuni diferite, iar pentru aristocrați uneori o căsătorie
morganatică, adică a unui nobil sau a unui principe cu o persoană de o condiție
socială inferioară, ca cele ale lui Carol al II-lea (vezi „Regele
Carol al II-lea – amoruri scandaloase, corupție și crime”), că de Duda nu
ne legăm.
În diferite limbi, uniunii legale,
liber consimțite, între un bărbat și o femeie, „stăpâna”, cu excepțiile apărute
privind același sex, i se spune:
→ abielu în estonă (din abi,
„ajutor” + elu, „timp al vieții”);
→ ægteskab n în daneză, äktenskap
n în suedeză (din germanicul de sud sau de jos echtschap, „căsătorie”);
→ alach f în romanșă;
→ alliance f în franceză (probabil
pentru noile situații cu „părinte 1” și „părinte 2”, o să-mi întreb nepoata Amélie
când crește mai mare);
→ amusnutʿyun - ամուսնություն în
armeană;
→ avioliitto (din avio-, „marital”
+ liitto, „uniune”), rekisteröity (înregistrat), parisuhde (din pari, „cuplu”,
+ suhde, „relație”) în finlandeză, ultima definiție probabil pentru noile
cazuri;
→ bia - বিয়া în assameză;
→ bibah - বিবাহ în bengali;
→ bihā - बिहा în nepaleză;
→ brak - брак m în bulgară,
macedoneană, rusă și sârbo-croată, brak în croată (din proto-slavicul *borkъ,
din *bьrati, „a lua” + *-kъ);
→ byAh - ब्याह în hindi;
→ casamento m în portugheză și în
galiciană (din vechiul portughez casamento, din latinescul casa, „casă”),
căsătorie f în română;
→ cut - စုတ် în burma;
→ edzeco, geedzeco în esperanto;
→ Ehe f în germană (din germanicele
medievale ē, ēwe, din vechiul german ēwa, din proto-germanicele *aiwǭ, *aiwaz,
“lege, obicei”, din proto-indo-europeanul *h₂óyu ~ *h₂yéws);
→ ekteskap n în norvegiană [din
ekte, „adevărat” (din germanul medieval echt), + -skap, „anexare”];
→ evlilik în turcă (din evli,
„căsătorit”, + -lik);
→ ezdevāj - ازدواج în persană
(din arabicul izdiwāj - اِزْدِوَاج, din rădăcina z-w-j - ز و ج), izdivoj - издивоҷ în tadjică;
→ ezkontza în bască;
→ gaan-dtàeng-ngaan - การแต่งงาน în thai;
→ gámos - γάμος m în greacă (din
grecul antic gámos - γάμος, din proto-indo-europeanul * ǵeme-, „a se căsători”);
→ gerlelt - гэрлэлт în mongolă;
→ giftemål n în norvegiană și în
daneză (din vechiul danez giftermaal, danezul modern giftermål, din vechiul
nordic giptarmál);
→ gyeolhon 結婚 în coreeană;
→ házasság în maghiară (házas +
-ság; házas din ház + -as, din proto-fino-ugricul *kota, „cort, colibă, casă”);
→ Heirat f în germană, heyrat -
הייראַט în idiș (din germanul medieval hīrāt, din vechiul german hīrāt);
→ hjónaband n în islandeză, hjúnaband
n, hjúnalag n, hjúnaskapur m în feroeză;
→ hôn nhân, sự cưới xin, sự kết
hôn, lể cưới în vietnameză;
→ hūnyīn - 婚姻, jiéhūn - 結婚 în chineză;
→ huwelijk f în olandeză, huwelik în
africană (din olandezele medievale huwelic, huweleec, compuse din huwen, „a se
căsători”, + leec, „cântând; jucând un joc”, cu referire inițială la celebrarea
căsătoriei);
→ kaːn sŏm rōt - ການສົມຣົດ în laoțiană;
→ kaa riəp kaa - ការរៀបការ în kmeră;
→ kalyāṇam - கல்யாணம் în tamilă;
→ kekkon - けっこん în japoneză;
→ korc̣ineba - ქორწინება în
gruzină;
→ lagna - लग्न n în marathi;
→ lai f în romanșă;
→ laulība f în letonă;
→ lètg f, letg f în romanșă;
→ mairiage în galica scoțiană,
mariaedje m în valonă, mariage m în franceză, maridatge m în occitană, marriage
în engleză (marriage din englezul medieval mariage, din vechiul francez
mariage, din marier, „a se căsători”, din latinul marītō, „a se căsători”), din
maritus, „iubit nupțial”, din mas, „bărbat, masculin, de sex bărbătesc”; echivalent
cu marry + -age);
→ małżeństwo n în poloneză (małżeń,
„soț”, + stwo), manželství n în cehă și în slovacă (manžel, „soț”, + -ství);
→ mārenatanga în maori;
→ mariteso în novială;
→ martesë f în albaneză;
→ matrimoni m în catalană și în
romanșă, matrimòni m în occitană, matrimonio m în italiană, spaniolă și
galiciană, matrimónio, matrimônio în portugheză. matrimoniu m în asturiană, matrimonium
n în latină, matrimony în engleză (toate, pe diferite căi, din latinul mātrimōnium, „căsătorie”, din māter,
„mamă” + -mōnium, „obligație”);
→ ndoa în suaheli;
→ nekâh - نکاح în persană, neke
- неке în cazahă, nigah în azeră, nika în turcmenă, nikâh în turcă, nike - нике
în chirghiză, nikoh - никоҳ în tadjică, nikoh în uzbecă (toate din persanul
nekâh - نکاح);
→ nisu'in - נישואים în ebraică;
→ nozze pl în italiană (din
latinul nūptiae, din nūptus, „căsătorit; acoperit”, + -iae);
→ odrúžennja - одруження n în
ucraineană;
→ perkahwinan, pernikahan în
malai;
→ pernikahan, perkawinan în
indoneziană;
→ poosey m în manxi;
→ pòsadh m în galeză, pósadh m în
irlandeză;
→ śādī - شادی f în urdu, śādī -
शादी f în hindi;
→ santuoka f în lituaniană;
→ šljub - шлюб m în belarusă și în
ucraineană;
→ sňatek m în cehă;
→ sobáš m în slovacă;
→ sposalizio m în italiană;
→ suprúžestvo - супружество n în
rusă;
→ szolodujzséné în țigănească;
→ tsvdadatsvsdodi - ᏨᏓᏓᏨᏍᏙᏗ în
șeroki;
→ viāh - ਵਿਆਹ în pandzabi, vivāh -
وواہ în urdu, vivāh – विवाह în hindi, în sindhi și în sanscrită;
→ vivāhajīvitaṃ - വിവാഹജീവിതം în
malaieziană;
→ wedlock în engleză;
→ zakonska zveza f în slovenă;
→ zamúžestvo - замужество n în
rusă;
→ zawāj - زواج m în arabă;
→ ženítba - женитба f în bulgară, ženítʹba,
jenitba - женитьба f în rusă;
→ żwieġ m în malteză (din arabicul
zawāj - زَوَاج, „căsătorie”).
Și iată că dicționarul Cambridge
(english Cambridge dictionary) dă definiția modernă a căsătoriei (marriage - a
legally accepted relationship between two people in which they live together,
or the official ceremony that results in this), adică, pe românește „căsătorie
– o relație legal acceptată între două persoane care trăiesc împreună sau
ceremonialul oficial care are ca rezultat acest lucru”, dispărând cuvintele de
bărbat și femeie.
Cred că și dicționarul Oxford l-a
schimbat, că ne atrăgea atenția (vezi AICI)!
Și acolo veți citi că definiția nemodificată [At
the moment, the Oxford English Dictionary (OED) still defines marriage as being
a “formal union of a man and a woman, typically as recognised by law, by which
they become husband and wife.”], adică „În acest moment, Oxford English
Dictionary (OED) încă definește căsătoria ca fiind o „uniune formală a unui
bărbat și a unei femei, de obicei recunoscută de lege, prin care ei devin soț
și soție.” Succes, băieți și fete! Și partidul USR gândește la fel și e votat
de tinerii români!
Trecând noi Canalul Mânecii, constatăm
că francezii au modificat deja definiția din Larousse, împăcându-i pe toți [mariage
- acte solennel par lequel un homme et une femme (ou, dans certains pays, deux
personnes de même sexe) établissent entre eux une union dont les conditions,
les effets et la dissolution sont régis par le Code civil (mariage civil) ou
par les lois religieuses (mariage religieux); union ainsi établie], adică, pe
românește „căsătorie - act solemn prin care un bărbat și o femeie (sau, în
unele țări, două persoane de același sex) stabilesc între ele o uniune ale
cărei condiții, efecte și anulare sunt reglementate de Codul civil (căsătoria
civilă) sau de legi religioase (căsătoria religioasă); unire astfel
constituită”. Asta e!
Căsătoria în (c)arte
Moto: „Mamă! Tată!
Ard de dor!/ Am decis să mă însor/ Cu fata lui moş Arvinte,/ Că-i
frumoasă şi cuminte” („Să
mă-nsor?” de Ion Pribeagu)
Deoarece acest site nu îmi permite postarea imaginilor, vă
rog să citiți articolul la adresa:
Adept al familiei tradiționale, Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
24.01.2020
Jocuri de cuvinte - mămăligă
Jocuri de cuvinte - mămăligă
Geografie lingvistică
Mămăligă
Moto: „Eu, în statul democrat,/ Bani de-o pâine-am câştigat,/
Dar Guvernul mă obligă/ S-o pun iar de... mămăligă!” („Obligaţiune”, de Condrat
Pleşca, din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Lingviștii fac
eforturi să ne explice că mămăliga, pe la mine prin Argeș numită și măligă, iar dacă e mai mică și măliguță, este
o „pastă alimentară preparată din făină astăzi mai ales de porumb, în trecut și
de mei, de hrișcă, de orz,”. I se mai spune și coleașă (Transilv., Ban., Bucov.
și nordul Mold.), mandră (Maram., nordul Transilv. și Ban.), mălaie, mălată,
terci, polentă (mămăligă cu brânză, dar un prieten italian mi-a zis că și cu
lapte în loc de apă)” [MDA2 (2010)] și [Sinonime (2002)].
Șăineanu ne explica în
1929 că mămăliga este o „pastă îngroșată de mălaiu cu apă și sare, pe care
țăranii o taie în felii cu o sfoară și o mănâncă în loc de pâine” [Șăineanu,
ed. VI (1929)]. Scriban era mai elaborat în 1939, explicându-ne că acest cuvânt
e format din „silaba ma repetată și sufixu -ligă ca’n săpăligă, țăpligă orĭ bg.
čevru-, čuru-, čučuliga, cĭocîrlie, cuculiga, cucută” și că „(pro)vine din neogrecescul
și turcescul mamaliga, sîrbescul mamáljuga, bulgăreștile mamuliga, mămăligă,
mamúli, popușoĭ; ruteanul mamalýga, ungurescul Mamaliga”, că „nu e rudă cu it.
méliga, popușoĭ” [Scriban (1939)].
P. Papahagi [Notițe,
p.31I], Capidan [Dacor., VII, p.131] și Graur [BL, IV, p.97] ne spun că este o
„creație expresivă, bazată pe consonanța mama „hrană”, cf. mamă și „terci
pentru copii”, sau, mai probabil, pe latinescul mamilla cu sufixul diminutival
-ică sau –igă”. „Apare în toate idiomurile balcanice: turcescul mamaliga,
neogrecescul μαμαλίνγα, albanezul mamalingë, maghiarul mamaliga, bulgărescul mamaliga,
sârbescul, croatul mamaljuga, ruteanul mamalyg, cuvinte explicabile suficient
prin română” [DER (1958-1966)].
Să vedem dacă aceste
cuvinte străine amintite mai sus mai există în aceste limbi. Mamaliga există în
engleză, cu sinonimele mămăligă și mamalyga, specificând că e luat din română,
de etimologie necunoscută (from Romanian mămăligă, itself of unknown origin). Mamaliga
există și în franceză, preluat tot din română (du roumain mămăligă, bouillie de
maïs), explicându-ne și ce înseamnă: din bucătăria românească, prin fierbere
din făină de porumb, similară cu polenta (de la cuisine roumaine, bouille de
farine de maïs, semblable à la polente).
Iar italienii ne
explică ce e polenta, plural polente, cuvânt generalizat în multe țări:
„(gastronomia) densa pietanza preparata con farina di granoturco o di castagne
bollita in acqu”, adică „(gastronomie) fel de mâncare dens preparat cu făină de
porumb sau de castan fiartă în apă.
Polenta a fost
importată și de englezi, francezi, finlandezi, spanioli și de alții de care nu
știm, vedeți mai jos. Neogrecescul μαμαλίνγα nu se confirmă în limba greacă
actuală. Nici de mamalingë nu se pomenește între cuvintele albaneze de azi.
Nici vecinii unguri nu au mamaliga între cuvintele lor, îl mai folossesc prin
Transilvania. În schimb cuvântul există în sârbo-croată ca мама̀љуга –
mamaljuga.
Să vedem ce scriu
wicționarele. Francezii zic că originea e necunoscută, mămăligă fiind un cuvânt
de substrat. Și englezii zic că e de origine necunoscută, posibil un cuvând de
substrat al unei creații expresive bazată pe mamă sau latinescul mamilla,
„mamelă, sân, țâță”, derivat din latinescul mamma, „mamă” (reprezentând ideea de
hrănire prin alăptare), + -ică. Multe din țările balcanice au împrumutat și au
„șlefuit” cuvântul românesc. Țările din fosta URSS au luat termenul din Republica
Moldova și l-au generalizat în republicile lor. Ungurii au puliszka („átvitt
értelemben, málé, tutyimutyi, Kukoricalisztből
készült étel, kukoricakása”, în sensul figurat terci din făină de porumb).
Dar să vedem corespondentele
cuvântului românesc mămăligă în diferite limbi, ca să știți să căutați în
meniurile restaurantelor:
→ abîsta – абысҭа în abhază;
→ ah`ar hudar - ахьар худар în
cecenă;
→ biezputru în letonă;
→ coleșă sau coleașă în română,
culeșa în ucraineană (confrm ungurescului köles, sârbescului kuliješ, bulgărescului
kulijaša);
→ easidat
aldhura - عصيدة الذرة, easidat
min daqiq aldhura - عصيدة من دقيق
الذرة în arabă;
→ gomi - гоми în gruzină sau
georgiană;
→ Heidensterz în germană (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/%C5%BDganci);
→ juran-hudar - журан-худар în
ingușetă;
→ kaba mısır unu în turcă;
→ kaçamak în albaneză, Kaçamak în turcă, kachamak - качамак în bulgară și macedoneană;
→ kukuričná kaša în cehă și în
slovacă, kukuruzna kaša în croată, kukuruzna kasha - кукурузна каша în sârbă;
→ maïspap în neerlandeză;
→ Maissiryynit în estonă, maissiryynit în finlandeză;
→ mamalga – մամալգա în armeană;
→ mamaliga în franceză și
engleză, mamaliga – мамалига în macedoneană, bulgară și sârbă, mamalığa - мамалыға în cazahă, mamaliga -
მამალიგა în gruzină, mamaljuga – мама̀љуга în sârbo-croată, mamalyga
- мамалыга în rusă, mamalyga în engleză, azeră, bosniacă, cehă, catalană,
estonă, letonă, lituaniană, poloneză, slovenă, mamalyha
- мамалига în ucraineană, mamalyha -
мамалыга în bielorusă, mămăligă în română;
Mămăligă în diferite
limbi
→ mamelaiî k`æbær - мамæлайы
къæбæр în osetă;
→ meremîse - мэрэмысэ în adige;
→ palenta - палента în macedoneană și în sârbo-croată, polénta
- πολέντα în greacă, polenta - полента în rusă și în ucraineană, polenta
- פּאָלענטאַ în idiș, polenta în
italiană, bască, cehă, catalană, daneză, engleză, estonă, franceză, frizonă, galeză,
galica scoțiană, galiciană, irlandeză,
islandeză. Lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, norvegiană, poloneză, portugheză, slovacă,
slovenă, spaniolă, suedeză, turcă, Polenta în germană și în luxemburgheză, polentaa
în finlandeză, pollen în corsicană, pulenta - пyлента în bulgară, polenta -
הפולנטה în ebraică și pulenta în corsicană (din latinescul polenta, din sau
legat de pollen, „făină”; conform și vechiului grecesc pálē – πάλη, „măncare
fină; praf fin”);
→ puliszka în maghiară;
→ Palukes, Pålix în săsească
transilvană;
→ vrasménos
aravósitos
- βρασμένος αραβόσιτος în greacă;
→ žganci în croată, slovenă și жганци - žganci în sârbo-croată sau în sârbă, că de
câteva decenii, cu băgarea bățului printre uluci de cine știm noi, sârbii și
croații nu se mai înțeleg (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/%C5%BDganci);
→ سوپ زرت și مامالیگا în
persană.
Mămăligă – cuvânt internaționalizat sau personalizat
Moto: „Onestitatea ne obligă/ Să credem că, votând aşa,/ Am
pus-o rău de mămăligă/ Şi n-o s-avem cu ce-o mânca.” („După alegeri”, de
Gheorghe Şchiop, din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Așadar, mămăliga este
denumirea în limba română a unui fel de mâncare preparat din mălai, adică făină
de porumb. Este mai bine cunoscută în restul lumii după denumirea italiană,
polenta, dar se întâlnește și în multe alte țări ca Ungaria (puliszka), Savoia,
Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta , žganci)
Serbia (palenta, žganci - жганци), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia
(polenta), Argentina, Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la
sașii din Transilvania (Palukes, Pålix).
Se recunoaște, totuși,
că mămăliga este un preparat tradițional românesc. Considerată mâncare a foștilor
țărani, că acum nu prea mai există decât locuitori ai satelor, nu țărani, este
des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de
vară când munca grea efectuată la câmp nu mai permite prepararea pâinii de casă
și în zonele rurale sărace. Dar în Ardeal se cocea pâinea o dată pe săptămână
și se păstra intactă.
Era preponderent
folosită în perioada premergătoare industrializării, dată fiind ușurința cu
care se prepara, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru
alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări și a
dorinței de siluetă a damelor și damicelelor, știința alimentației consideră
mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai
ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căilor
respiratorii, anemicilor și altora.
La ora actuală
mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile
și în restaurantele selecte, fiind apreciate de gurmanzi, inclusiv bigoții
caracterizați de Mircea Pavelescu (Bigotism: „Nu-i un gurmand vecinul meu,/
Mănâncă ce dă Dumnezeu/ Şi bea, când soarbe vinişorul,/ Ce dă Ion
Botezătorul”).
Polenta este varianta
italiană a mămăligii și este de bază în bucătăriile din nordul Italiei ,
Elveției, Sloveniei și Croației (unde se numește palenta) și, într-o măsură mai
mică, în Italia Centrală, de exemplu în Toscana. De regulă, din mălai fin, produsul
final este mai moale decât mămăliga neaoșă românească din sud, „tăiată cu ața”!
Pe la mine prin Muscel,
ca peste tot în România, era obiceiul pețitului sau pețirii (de la a peți),
când părinții sau rudele viitorului ginere mergeau la casa părinților să ceară
fata de soție. Și ca să ne distrăm, verbul a peți e moștenit din rădăcina
latină vulgară *petīre, din latinescul petere, prezintă infinitivul lung al
petō, „cer”, din proto-indo-europeanul * peth₂-; și au mai apărut vechiul napolitan
pezzire, „a cere/ a cere de pomană”, italienescul pezzente, „cerșetor”, spaniolescul și portughezul pedir.
Revenind în Muscel, vizita
de pețit era anunțată din timp, așa că bucatele erau pregătite. Văd că de pețit știe și Stelică Romaniuc (La
peţit: „I-am ascultat, da capo-al fine,/ Povestea ei şi mi se pare/ Că seamănă
leit de bine/ Cu maică-sa... nemuritoare”), dar care nu zice nimic de coleșă
sau coleașă.
Mmmmm! Poftă bună
prizonierilor!
Doar mămăliga trebuia
făcută pe loc de viitoarea mireasă, când viitoarea soacră mare trăgea cu coada
ochiului, ca viitoarea noră să dovedească faptul că știe să pregătească hrana
pentru întreținerea viitoarei familii, familie normală, tradițională, nu ca cea
modernă (oltenească) bine caracterizată de profesorul Janet Nică (Suntem trei,
pe numărate,/ o familie model:/ eu, un om şi jumătate,/ şi nevastă-mea, la
fel!). De înlocuirea familiei cu grupul de către neomarxiști useriști nu ne pronunțăm!
Și asta chiar dacă
țăranii mei musceleni nu știau acordurile de la Geneva referitoare la
prizonieri, că învingătorul trebuie să îi asigure viitorului prizonier din
lagăr trei mese pe zi, din care una caldă! Pe Viorica am pețit-o singur și nu
am pus-o și la proba cu mămăliga, deoarece era ardeleancă amatoare de pâine și
abia absolvise cursurilor facultății. Dar ulterior deveni ardeleanca pe jumătate
musceleancă sau argeșancă, dar de fapt bucureșteancă, o capitalistă cu capital puțin, face mămăligă bună și cunoaște acordurile de la
Geneva referitoare la prizonier(i), soț, copii și nepoți!
Iar pentru cei tineri,
fete și băieți care merg la epilat și la cosmetică, e bine să știe că în mod tradițional,
mămăliga este gătită din apă fiartă, sare și mălai, adică făină de porumb
într-un vas de fontă de o formă specială numit ceaun. Și să nu uităm de
făcălețul cu care se mestecă mămăliga, folosit și în alte scopuri, după cum ne
amintea în 1999 Vasile Plăcintă (De femeie folosit,/ Ca să nu se frigă,/ Învârteşte
pe iubit/ Când e... mămăligă).
Mămăliga poate fi mai
moale, folosind o oală în loc de ceaun și lingura de lemn în loc de făcăleț, câteodată
aproape de consistența terciului. Și nu e vorba
de poantele unor „anume umoriști” pentru care pleda pentru prozodie
Mihai Haivas în „Haşmişuri(le sale) umoristice” din 2010 (Când poantele-s
precum un terci,/ Confrate drag, ascultă-mi glasul:/ Cu-al tău picior aş vrea
să-ncerci/ Să ţii cu umoriştii pasul!).
Uite că aflarăm motivul
pentru care mămăliga era și este atât de populară în România: principatele erau
suzerane Turciei, iar otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând
alternativa cea mai hrănitoare. Adică otomanii ăia mahomedani care l-au tentat
mult pe cinicul Dan Căpruciu să reflecteze prin 2005 într-o picătură de
cerneală (Mă iartă, Doamne, de cinism,/ Dar trec la mahomedanism/ Căci pot,
după a lor „scriptură”/ Nevasta să o leg la gură).
Și asta după ce
porumbul fu adus de spanioli din America, creând numeroase consecințe pe lângă
mămăligă! Consecințele s-au abătut și asupra cinicului mămăligar culturnic Mihai
Enachi tocmai în 2006, pe care ni le-a destăinuit în revista „Hohote” (Datorită lui Columb/ S-a creat o
conjunctură:/ Am şi eu astăzi cultură/ De porumb!).
Mămăliga în (c)arte
Moto: „Că azi colacii nu mai poartă/ În coadă câinii, mă
intrigă;/ Dar e prea mult, nedreaptă soartă:/ Să nu le laşi nici... mămăligă.”
(„Capricii de soartă”, de Romeo Petrasciuc)
Ba avurăm și un
domnitor poreclit Mămăligă-Vodă, porecla fiind dată lui Grigorie Calimah, din
cauza modului său sărăcăcios de a trăi. Orice comparație cu „sărăcăcioșii”
Carol al II-lea, cu Ilici-Vodă sau cu Zeus nu poate fi făcută, nici măcar cu ultimul
vodă, care a cheltuit ceva milioane de lei pentru unirea a trei dormitoare în
care nu prea doarme cu consoarta.
Cum care ultim vodă?
Cel care fu votat până și de colegul Valentin Ursu care ni se destăinuia (Eu pe
Klaus îl aleg -/ Sunt cinstit a recunoaşte -/ Doar când l-oi vedea pe bleg/ La
pupat de sfinte moaşte”). Uite că moaște n-a pupat, dar românii mămăligari l-au
votat!
Și cum musiu Valentin,
specialist în logistică, e iubitor de președinți, cu ochii pe candidat, nu
putea să nu se refere și la turnătorul Zeus, ajuns între timp și (n)europarlamentar
(Chiar voiam să îi dau votu',/ Dar când l-am văzut cu chioru'/ Nu pun mâna, nu
pun botu',/ Hotărât îmi bag picioru'!). Dacă și-o fi băgat sau nu piciorul nu
aflarăm. Că altceva...
Marii scriitori români
clasici nu puteau ocoli mămăliga. „Mai ales în timpul făcutului de fân, când
tot momentul e scump și nu dispun de timpul trebuincios ca să fiarbă alte
mâncări, exclusiv se folosesc de mămăligă cu brânză. (...) Maramureșeanul
mănâncă foarte prost și puțin nutritiv. Cea mai bună mâncare este mămăliga cu
brânză. Carne rareori mănâncă. Posturile cele multe le postește cu fasole și
cartofi. Pâine de grâu numai la sărbători mari mănâncă, încolo numai pâine de
porumb (mălai)” (preotul I. Bârlea, „Balade, colinde și bocete din maramureș”,
1924).
George Coșbuc pomenește și el mămăliga - „Pe
cînd Guzgan răstoarnă/ Mămăliga din ceaun,/ Din clopotniță Tăun/ Sun-afurisit
din goarnă./” Mucalitul Ion Creangă ne zice: „Am găsit pe-o teșitură un boț de
mămăligă de-am mîncat”, iar Bujor o zorește pe Irina – „Ia grăbește, Irino, de
fă focu și pune de mămăligă!”.
Dar „a o pune de
mămăligă” înseamnă și a da greș, a încurca lucrurile, a o păți, a o sfecli, a
nu putea ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură, demonstrat și de Ion Pop-Reteganul
(„De piere zmeoaica, îi crapă și fiul; atunci împărăția zmeilor a pus-o de
mămăligă.”) sau de Ion Creangă („Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul,
cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă”).
La figurat mămăligă i
se spune unui om moale, lipsit de energie și de inițiativă, așa cum a scris Valeriu
Emil Galan, cunoscut ca V. Em. Galan („Toți – niște mămăligi!”) sau Ion Pas („Am
fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz”).
Acest Ion Pas este un proletar
interesant, chiar în timpul când comuniștii „au pus-o de mămăligă” și au
renunțat la Lucian Blaga. Ion Pas a absolvit doar școala primară și a lucrat ca
ucenic de zidar, culegător și legător de cărți. A debutat în 1910 cu schița
Barbu în revista „Dumineca”. Debutul editorial a avut loc în 1912 cu volumul
Din lumea celor obidiți. Din 1913 a fost redactor la revista „Din lumea
copiilor și a tinerimii”.
În anul 1945 a fost
primit ca membru în Societatea Scriitorilor Români, iar la a treia Conferință
pe țară a Societății Scriitorilor Români, în 1965, a fost ales președinte
executiv. Iar Blaga era exclus din Academia Română! A condus ziarul
„Gazeta". În 1948 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR,
ministru al artelor în Guvernul Petru Groza (29 noiembrie 1946 - 30 decembrie
1947), președinte al Radiodifuziunii. Bună mămăligă!
Și uite că internauții susțin sus
și tare că mămăliga este cea mai sănătoasă mâncare, explicând și de ce.
Mămăliga, cea mai sănătoasă mâncare. se zice că este originară din nordul
Italiei si, deși este considerată un tip de mâcare rural, este foarte apreciată
și în zonele urbane. Se pregătește ușor, poate fi combinată cu numeroase alte
mâncăruri. Și, după cum îmi scrie colegul de liceu militar Nicu Decsei, sătmărean, colonel în retragere
și radiolocatorist, este bogată în minerale, vitamine și nutrienți de care
corpul are nevoie pentru a funcționa normal.
Bogată in grăsimi sănătoase ce ajută
în buna funcționare a intestinelor, îmbunătățește digestia, fiind chiar
indicată in curele de slăbit. Porumbul ăsta american adus de spanioli este
principalul motiv pentru care mămăliga este considerată a fi atât de sănătoasă.
Ca si orezul si grâul, porumbul oferă corpului energia necesară.
Porumbul abundă în nutrienți cum ar fi
folații, vitamina B6, vitamina C și vitamia E, tiamina, riboflavina si niacina.
In plus, porumbul asigură o concentratie mai ridicată de fosfor, magneziu,
zinc, potasiu, cupru, seleniu și mangan. Nu are multe calorii, așa că este
recomandatată în diete si pentru bebeluși și țâncii mici. Țâncii adoră
mămăliga, mai ales combinată cu brânzică dulce și smântână, cu iaurt sau cu
legume. Îi ajută să aibă o imunitate mai puternică.
Cum nu știți ce sunt folații? Sunt compuşi ai
acidului folic, cu structura asemănătoare, care constau dintr-un inel
pteridinic, paraaminobenzoat şi unul sau mai multe lanţuri glutamice laterale.
Formele poliglutamice sunt cele care predomină intracelular şi sunt mai
eficiente în reacţiile enzimatice.
Formele metabolic active sunt
5-metiltetrahidrofolatul (formă majoră din organism),
10-formiltetrahidrofolatul şi tetrahidrofolatul (care funcţionează ca
donor/acceptor de grupuri cu un atom de carbon în reacţii din metabolismul unor
aminoacizi şi al nucleotidelor, respectiv sinteză ADN).
Mămăligă cu unt și brânză de burduf dedesubt și ouă deasupra
Metabolismul folaților este legat de cel al
vitaminei B12: cobalamina este implicată în preluarea celulară de
5-metiltetrahidrofolat monoglutamat şi transformarea intracelulară în
poliglutamat. Nu mai scriu nimic de tiamină, riboflavină si niacină, ca să nu
mă înjurați! Dacă n-ați înțeles, mergem mai departe!
Se zice că reduce riscul de cancer la colon si reduce
riscul de formare a hemoroizilor, lucru demonstrat printr-un studiu făcut de
oamenii de știință. Prezintă un efect
antioxidant asupra corpului și reduce nivelul de colesterol rău grație conținutului
de grăsimi sănătoase, fibre si carbohidrați. Consumul de mămăligă are un efect
pozitiv și asupra inimii și circulației sângelui.
Cum care inimă? Cea pe care Păstorel a dăruit-o femeilor,
că ficatul îl dăruise vinurilor... Cel care critica inima de piatră prefăcută
în pâine și nu în mămăligă (Om cu inima de piatră/ Fără neam și fără vatră,/
Vinul meu mai bun te face/ Piatra-n pâine o preface) și care neglija ficatul
(Curge vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pe târziu,/ Vinul meu aduce pace/ Ura-n
dragoste preface).
Așa că are rost expresia „a-și scoate mămăliga”, adică a-și
câștiga strictul necesar pentru trai. Tineri, la muncă! Dacă vreți o polenta
moale, vizualizați după un click AICI, iar dacă vreți o
polenta mai consistentă, după rețeta lui Joe, care ne recomandă și tipul de
mălai, dați un click AICI!
Rețete bulgărești cu semne de întrebare găsiți la „Мамалига или качамак?
Румънското ядене в Добруджа. Има ли разлика?” - Кухнята на Звездев - La
Cocina Búlgara (Mammaligă sau
kachamak? Mâncare românească în Dobrogea. Există vreo diferență? ”- Bucătăria lui Zvezdev – Bucătăria bulgară).
Cei din
Ingușetia vă explică modul de preparea a mămăligii proprii, numită șă cașă sau
terci din porumb, Кукурузная каша - Ахьар
Худар - Вкусно и полезно! (Terci de porumb - Achar Khudar - Gustos și
sănătos!), iar rușii din Republica Moldova vă dau și ei instrucțiuni - Мамалыга - пошаговая
инструкция (Mamalyga - instrucțiune pas cu pas).
Mai puteți încerca mămăliga asta devenită internațională
gustând-o și cu oarece brânză, remarcând, dacă mai aveți timp și cuvintele din
limba rusă - Кукурузная
каша (полента, мамалыга, гоми, банош). Просто, вкусно, недорого!, ăștia
zicându-i terci - Terci de porumb (polenta, mamalyga, gomi, banosh). Simplu,
gustos, ieftin!
Mămăligă cu brânză, sarmale și
carne
Acum vedeți vreo trei motive de folosire zilnică a
mămăligii sau coleașei în Ucraina, prezentate tot în limba rusă. Fata vă arată
și planta porumb, și boabele, și mălaiul, vă arată și cum se cerne mălaiul. Așa
că dați un click pe Что
такое мамалыга, зачем она нужна и откуда она берется (Ce este mamalyga, de
ce este nevoie și de unde provine). Abia acum înțeleg eu de ce au ocupat rușii
Basarabia și nordul Bucovinei și declarația președintelui actor referitoare la
Bucovina de Nord și anul 1918.
Poate găsiți mămăligă cu destule și la hanul Marioarei, așa cum
ne asigură grupul Plăieșii („fiindcă hangița mai avea trufandale și-altceva”).
Cum care grup? Cel care cântă în limba română, că doar
cei de peste Prut nu fac parte din alt popor sau altă nați(un)e, cum ne
povestea un vremelnic vodă - președinte de bloc. Și tot grupul lui
Gribincea îl invită pe rusul al cărui
cal paște pe malul Nistrului să se întoarcă în Siberia lui (Sus pe malul Nistrului)...
O micuță mulatră olandeză, Naisy, ne arată cum se prepară
„Naisy maakt maispap (op
haar manier)” (Naisy face terci de porumb (în felul ei)). Și aflarăm de o
mâncare, zice-se turcească, Мухлама. Турецкая кухня
(Мамалыга или Полента на турецкий лад - Muhlama. Bucătărie turcească
(Mamalyga sau Polenta în stil turcesc)), tot de pe la ruși sau de pe la
gruzini, așa că trebuie să mă întorc la cuvinte. Și e cu mămăligă, unt, brânză
și carne. Și ne explică turcii
în dicționarul lor: muhlama „(yiyecekler) karadeniz yöresinde peynirle yapılan
özel bir yemek”, adică „(mâncare) un preparat special făcut cu brânză în
regiunea Mării Negre”.
Despre pregătirea unui fel de mâncare evreiasc, polenta cu ciuperci
vizualizați aici (פולנטה
עם פטריות שיטאקי של לאון אלקלעי - Polenta cu ciuperci Shiitake Leon
Alcalai). Vecinii ungurii vă detaliază despre puliszka lor – cum se face vezi AICI, iar despre un fel
de mâncare cu mămăligă vezi Kapocs Gasztro - Juhtúrós
Puliszka és Káposztasaláta a Góbé Csárdában (Kapocs Gastro - Mămăligă cu
salată de iaurt și varză la Taver na Gobé).
Despre mămăliga săsească din Transilvania
vedeți documentarul Palukes
Cooking class/ Palukes Koch Unterricht - (Transylvanian Saxon Documentary),
lecții de gătit mămăliga, titrat în engleză. De la vecinii slavi din sud-vest
vedeți Ajdovi žganci s
hrustljavo panceto (Coniac de hrișcă cu slănină crocantă) sau žganci sa slaninom - mămăligă
cu bacon.
Dar tot mai bună e mămăliga noastră pripită,
care ne e prezentată de Laura Laurențiu - Cum se face mămăliga, rețetă
video. Dacă preferați, puteți pregăti, gătind cu Marcela, o tocană faină cu ceapă multă,
spată de porc si mămăliguță peste telemea, gomboți. Sau puteți opta pentru
JamilaCuisine și găti felul de mâncare Taci si inghite/ Mămăligă în
straturi. Gurmanzi cum sunteți, puteți alege pomana porcului dintr-o
rețetă a bunicii, în care mămăliga e de nelipsit sau optați pentru tochitura moldovenească. Despre bulzul din mămpligă cu
brânză de burduf vedeți AICI.
Și să nu spuneți că la toate astea nu merge o
țuică, horincă sau palincă înainte (vezi Jocuri de
cuvinte – țuică) și o damigeană cu vin bun după,
pe care noi l-am tot blagoslovit începând de la Jocuri
de cuvinte – damigeană, trecând prin
Jocuri
de cuvinte – vinul (2), până la Jocuri
de cuvinte - șampanie, nici chiar voi, epigramiștilor, că nu vă cred
când ziceți că beți doar apă pe la concursurile alea cu MIZILic (vezi Jocuri de
cuvinte – apa). Berea merge și ea (vezi Jocuri de
cuvinte – bere), dar berea după vin e un chin. E bună a doua zi dimineața
pentru dregere!
Poftă bună!
Să fiți iubiți, mămăligarilor!
Un „prizonier” mămăligar
(continuare)
Constantin Nițu
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
29.12.2019
Jocuri de cuvinte - revelion
Jocuri de cuvinte - revelion
Geografie lingvistică
Revelion
Moto: „De-mi
faci capul calendar,/ Las la voia dumitale/ Să reduci din el măcar/ Sărbătorile
legale.” (D.F. Ionescu Ghindeni, „Soţiei mele”)
Succesiv, revelionul e definit ca:
„petrecere în noaptea din ajunul Anului-Nou (din fr. réveillon)” [Șăineanu, ed.
VI (1929)]; tot „petrecere în noaptea din ajunu Anuluĭ Noŭ (fr. reveillon, d.
reveiller, a deștepta, din éveiller, care e lat. *exvĭgĭlare, cl. evigilare, a
se deștepta.” [Scriban (1939)]; „noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în
care se sărbătorește anul nou; petrecere făcută în această noapte. Variantă:
reveión.” [DLRLC (1955-1957)]; „(din fr.
réveillon) noaptea care precedă prima zi a unui an nou și în care se
sărbătorește noul an, petrecere organizată de revelion, dar și (învechit) cină după un bal [MDA2 (2010)].
Așadar, cuvântul e moștenit
succesiv din cuvântul francez réveillon, din réveill-, rădăcina lui réveiller,
„a se trezi”, + -on, din re- + éveiller sau din vechiul francez resveillier,
din francezul medieval esveiller, din vechile cuvinte franceze esveiller,
esveillier, din latinul vulgar *exviglāre <*exvigilāre, din latinul
evigilāre, infinitivul lui evigilō, „mă trezesc”, din ex-, „de, din”, + vigilō,
„veghe”.
Dicționarul Larousse definește
simplu réveillon „repas de fête que l'on fait la nuit de Noël ou le 31
décembre; cette fête elle-même”, adică
doar o „masă festivă care se face în noaptea de Crăciun sau de 31 decembrie;
această sărbătoare în sine”. Occidentalii nu se prea întind la chefuri „cu masa
plină” după tăiatul porcului! Multinaționalele cu supermarketuri de pe la noi
s-au adaptat ușor la năravul românilor și ne aduc orice!
Să vedem cum numesc străinii acest
cuvânt:
Aastavahetuse în estonă;
Amanorya
Yevayi - Ամանորյա
Եվայի în armeană;
Âldjiersjûn în frizonă;
Bezperan în bască;
Cap d'Any în catalană;
Doček Nove
Godine - Дочек Нове
Године în sârbă, Doček nove godine în bosniacă și în croată;
eva - ევა în gruzină, Éva - Εύα în
greacă, Eva în maghiară, neerlandeză și catalană, Eeva în finlandeză, Eva – Ева
în macedoneană, Eve în daneză, spaniolă, irlandeză și norvegiană, eve în
suedeză și în islandeză, Eve l'New Year în corsicană, Jeva - Ева în belorusă,
Yeva – Ева în rusă, yeva - Єва în
ucraineană;
ərəfə în azeră;
Gamlársdagur în islandeză;
Havva în turcă;
Kanun Novogo
goda - Канун Нового
года în rusă;
išvakarės în lituaniană;
laylat ras
alsana - ليلة رأس
السنة în arabă, Lejliet tas-Sena în malteză;
Nababarṣēra
āgēra dina - নববর্ষের আগের দিন în
bengali;
nae saal kee
shaam - नए साल की शाम în hindi;
Napiaredadni
Novaha hoda -
напярэдадні Новага года în belorusă;
Naujųjų metų išvakarės în
lituaniană;
New Anno scriptor Eva în latină,
new Year (Eve) în engleză; New Joer d'Eva în luxemburgheză, niu yar s iv - ניו יאר ס יוו în idiș;
Ni'ū sāla dē
havāha - ਨਿਊ ਸਾਲ ਦੇ ਹੱਵਾਹ în
punjabi;
Noche Vieja în spaniolă;
Nos Galan în galeză;
Nova godina - Нова година în
bulgară, Novogodišen - новогодишен
în macedoneană;
nyårsafton în suedeză, nytårsaften
în daneză, nyttårs~, aften~ în norvegiană;
õhtu în estonă;
Oíche Chinn Bliana în irlandeză, Oidhche
na Bliadhna Ùire în galica scoțiană;
Oudejaarsavond în neerlandeză, Oujaarsaand
în africană;
Pereddenʹ
Novoho roku -
переддень Нового року în ucraineamă;
predvečerje în bosniacă, předvečer
în cehă și în slovacă;
prag în albaneză;
Revegión - Ρεβεγιόν în greacă, rvelion în română, réveillon în franceză;
saakhalts’lo - საახალწლო în gruzină;
Saint-Sylvestre în franceză, Silvester
în germană, Silvester în slovacă, Silvestr în cehă, Silvestrovo în slovenă, Sylwester
în poloneză, Szilveszter în maghiară;
Urtezahar - în bască;
Uudenvuodenaatto în finlandeză;
Vakars, Vecgada vakars în letonă;
vecher – вечер în bulgară;
véspera de ano în galiciană;
Véspera de Ano novo în portugheză;
Vigilia, Vigilia di Capodanno în
italiană, wigilia în poloneză;
Vitit të Ri în albaneză;
Vorabend în germană;
Yeni il ərəfəsi în azeră;
Cuvântul „revelion” în diferite
limbi
Yılbaşı gecesi în turcă;
איב în ebraică;
حوا în persană;
Zilei de 31 decembrie i se mai
zice și ziua sfântului Silvestru, moștenit din latinul sylvester, „păduros,
rural”, din silva, „pădure”; am văzut mai sus că unii traduc revelion prin
denumirea zlei de 31 decembrie. Așadar, mai avem:
Silver în estonă, Silvester m în
germană, Silvester - Силвестер în sârbo-croată, Silvestr m în cehă, Silʹvestr -
Сильвестр m în rusă, Silvestre în spaniolă, catalană și portugheză, Silvestre,
Sylvestre m în franceză, Silvestro în italiană, Sylvester în engleză,
Sylvéstros - Συλβέστρος m în greacă și Sylwester m în poloneză.
Cum înțeleg
unii români să-și petreacă sărbătorile
Scurtă poveste
Moto: „Transmiteţi-le
copiilor voştri calendarul crimelor europene denumit istorie.” (Oscar Wilde)
Conform Encyclopædia Britannica
Online, începutul de an nu a
fost mereu ziua de 1 ianuarie. Chiar și astăzi, în multe părți ale lumii, ziua
de 1 ianuarie nu este acceptată ca început al unui an, adică al unei perioade
de 12 luni. Evenimentul de a stabili ziua de 1 ianuarie ca prima zi a noului an
a avut locîn anul 45 î.Hr., pe când împărat era Iulius Cezar, cel care își
dedică o lună de vară, iulie!
Cezar a instituționalizat în anul 45 î.e.n.
calendarul solar cu 12 luni propus de un astronom, care ar rezolva majoritatea
neclarităților cu care societatea se confrunta în fiecare an
1 ianuarie a devenit
începutul noului an, mai ales pentru că aceasta era data la care senatorii
romani își începeau îndatoririle oficiale. Aceasta este baza calendarului iulian
valabil în unele țări și azi, la care ne referim ori de câte ori vine vorba
despre Revelion.
Deși calendarul iulian
era mai bun decât cel precedent, nu este cel pe care noi îl folosim astăzi. O
mică eroare de calcul a anului solar a cauzat un surplus de 10 minute în
fiecare an. Aceste minute s-au tot strâns, astfel că până în anul 1450, existau
deja zece zile în plus, cu care nimeni nu știa ce să facă. Acum intră în scenă
papa Grigore (Gregor) al XIII-lea, papă al Romei din 1572 până în 1585. Numele
său laic a fost Ugo Bouncompagni. În anul 1539 a intrat în serviciul Bisericii,
în 1558 a fost ales episcop de Vieste, iar în 1565 a devenit cardinal. La 13
mai 1572 a fost ales papă.
Papa Grigore al XIII-lea
conduce comisia de reformă a calendarului roman. Numele „gregorian” pentru noul
calendar vine de la Papa Grigore, ai cărui astronomi constataseră că în
Calendarul Iulian se acumulase acea întârziere semnificativă. Papa Grigore a
fost cel care a dispus reformarea calendarului iulian şi a introdus noul
calendar, corectat, care astăzi îi poartă numele (gregorian).
Papa Grigore al
XIII-lea
Calendarul gregorian de
la 1582 a fost adoptat rapid în mai toată lumea catolică. Lumea protestantă l-a
preluat şi ea mai târziu, însă ţările ortodoxe, din raţiuni dogmatice, îl
evitaseră complet. În ţările ortodoxe, printre care şi România, calendarul
iulian s-a păstrat până în primele decenii din secolul al XX-lea, după care a
fost abandonat în favoarea calendarului gregorian.
Așadar, în 1582,
calendarul gregorian corecta eroarea de 10 minute și instituia încă o zi, 29 februarie,
care se adăuga la fiecare 4 ani. Acum, potrivit Bisericii Catolice, 1 ianuarie
marca începutul noului an. Acest lucru nu le-a convenit, după cum am scris
mai sus, protestanților.
Ei au spus sus și tare că
Grigore era Anticristul de care vorbește Noul Testament, fiindcă schimbase
însuși timpul. Surprinzător este că multe țări „civilizate” nu au trecut la
noua dată de 1 ianuarie până relativ recent, iar unele nu au trecut nici
astăzi.
Multe teritorii britanice
au făcut schimbarea în 1752, iar Rusia a așteptat până după Revoluția de la
1917. România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat
calendarul gregorian. La 1 aprilie 1919, România trece la calendarul gregorian, numit
calendarul pe stil nou, adoptat prin Decretul-lege din 5 martie 1919. Astfel
ziua de 1 aprilie (stil vechi) devenea 14 aprilie (stil nou).
Calendarul carolingian de la Abația St.
Emmeram (săptămâna este divizată în 7 zile și fiecare zi este împărțită în 96
de „puncta” - sfert de oră, 240 „minuta” - zecime de oră și 960 „momenta” - a
patruzecea parte dintr-o oră)
Regensburg, sediul
abației St. Emmeram (maplandia.com)
Mulți „factori cerești”
și multe calendare au afectat istoria Anului Nou în diferite țări. Cei mai mulți
oameni știu că Anul Nou Chinezesc și Anul Nou Evreiesc (Rosh Hashanah) au date
schimbătoare. Anul Nou Chinezesc este cea mai importantă sărbătoare
tradițională a chinezilor și are un festival. Festivalul începe de obicei în
prima zi din prima lună din calendarul chinezesc și ia sfârșit cu Festivalul
Lampioanelor care are loc în a cincisprezecea zi. Ajunul Anului Nou Chinezesc
este denumit chú xī.
Originea sărbătorii este
veche de secole și este înconjurată de mai multe legende și obiceiuri. În
vechime, perioada aceasta era una în care oamenii reflectau despre cum s-au
purtat și în ce au crezut mai mult în anul precedent. Anul Nou Chinezesc se
sărbătorește în țări și teritorii cu populație chinezească mare, cum ar fi
Republica Populară Chineză (și în Hong Kong), Taiwan, Macau, Vietnam,
Singapore, Indonezia, Malaezia, precum și în cartierele chinezești din orașele
din toată lumea.
Anul Nou Chinezesc este
considerat a fi o mare sărbătoare în China și a avut de-a lungul timpului o
influență asupra sărbătoririi Anului Nou de către popoarele învecinate, precum
și asupra culturilor cu care a intrat cea chineză în contact, cum ar fi
coreenii (Seollal), tibetanii și bhutanezii (Losar), mongolii (Tsagaan Sar),
vietnamezii (Tết) și japonezii înainte de 1873 (O-shōgatsu). Anul nou chinezesc
îcepe la date diferite, de exemplu la 8 februarie 2016 (maimuță). 28 ianuarie
2017 (cocoș), 16 februarie 2018 (câine), 5 februarie 2019 (porc), 25 ianuarie
2020 (șoarece).
Roș Hașana (din ebraică
ראש השנה, în română capul sau începutul anului) este Anul Nou evreiesc,
începutul unui nou an potrivit cu calendarul ebraic. Cade în prima zi a lunii
Tișrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern. Roș Hașana este
prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu
Iom Kipur, Ziua Ispășirii.
În emisfera nordică are
loc la începutul toamnei. După tradiție, Roș Hașana ar fi aniversarea creării
celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Tora i se mai spune și Yom Hatrua (יום
תרועה), ziua sunării (la origine - din trâmbițe, în zilele noastre asociată
adesea cu shofar-ul (în ebraică שׁוֹפָר, vechi corn muzical făcut dintr-o
ramură a unui corn de țap, folosit de evrei în scopuri religioase).
Shofar
Obiceiurile de Roș Hașana
includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă mâncăruri
simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un an
bun și dulce, rodii, curmale, morcovi, dovleac, fasole verde, praz, o sfeclă
precum și un cap de pește.
Urările obișnuite de Roș
Hașana sunt: „Șana tova” (Un an bun) sau „Șana tova ve metuka” (Un an bun și
dulce), dar și „Ktiva ve hatima tova".
Roș Hașana este momentul la
care se refereau în mediul evreiesc tradițional contractele legale, atât pentru
îngrijirea animalelor, cât și pentru trebuințele poporului. Mișna precizează că
în baza acestei date trebuie calculată desfășurarea anilor și, prin urmare, și
anul sabatic și jubileul. Sărbătoarea durează două zile.
Așadar, începutul Anului
Nou variază pe glob la diferite culturi. Etiopia își începe anul pe 11
septembrie. Unele părți din India îl sărbătoresc pe baza unor date din calendarul
hindus. Bisericile ortodoxe din unele țări folosesc și acum calendarul „pe stil
vechi”! Și din această cauză a apărut bancul „marea revoluție din noiembrie
care a avut loc în octombrie”! Mica zonă numită Gwaun Valley în Țara Galilor
folosește calendarul iulian și sărbătorește pe 13 ianuarie începutul noului an.
Ziua de 1 ianuarie este începutul noului an în majoritatea locurilor datorită
unor alegeri politice din Roma, care au avut loc cu mii de ani în urmă.
Dar știința a observat că factori precum
timpul, de care e nevoie pentru ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui, și
distanța până la Soare sunt instabile.
Poate că va fi nevoie de o nouă schimbare în
calendar care să mute începutul anului la o dată. Dar asta numai timpul o va
spune, dar mai bine zis, astronomii.
Planificarea se respectă și după revelion
Cu alte cuvinte, iată de
ce, pe 31 decembrie, ne spunem La Mulți Ani! Și facem urarea tuturor,
indiferent de calendar!
Să fiți iubiți!
(continuare)
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
