ATELIER METODIC

RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

28.04.2021

Jocuri matematice Tutor Bot

Salut! 

Hi,

V-ar interesa să vă conectați la site-ul nostru Tutor Bot  ( https://www.tutorhunt.com/tutor-bot/ ) de la pagina dumneavoastră http://webdidacticanova.blogspot.com/?
I am inquiring about whether you may be interested in linking to our site Tutor Bot ( https://www.tutorhunt.com/tutor-bot/ ) from your page http://webdidacticanova.blogspot.com/?

Tutor Bot conține jocuri online de matematică gratuite, în care copiii își pot exersa abilitățile de matematică. Dispunem de peste 100 de jocuri diferite personalizabile, pe care sperăm că copiii vor găsi o modalitate nouă și distractivă de a-și îmbunătăți fluența, precizia și viteza matematicii.

Tutor Bot contains completely free online maths games where children can practice their mathematics skills.  We feature over 100 different customisable games which we hope kids will find to be a fun and new way to improve their mathematics fluency, accuracy and speed.

Suntem vizitați de mii de ori zilnic și suntem conectați cu peste 1000 de școli
We are currently visited by thousands daily and are connected to over 1000 schools.

Sper că ar fi o sursă utilă pentru cititorii site-ului dumneavoastră. Vă mulțumesc mult pentru luare în considerație.

Salutări calde,
Jane
I`m hoping this could be a useful resource for your site readers. Thank you very much for your consideration.

Kind Regards,
Jane

Jane Kelly

02.12.2020

Jocuri de cuvinte - liberal

 

    Jocuri de cuvinte - liberal


    Moto: „În comunism se nasc psihoze,/ Liberalismul dă nevroze,/ Rămâne numai să optăm/ Ce... nebunie preferăm!” [Ideologii (după o idee de Ştefan Lupaşcu), de Corneliu Sofronie din „Fericirea de a fi cal”]


    Având eu bunicul din partea tatălui primar liberal, ales primar alternativ cu bunicul țărănist din partea mamei în comuna Livezeni, fostul județ Muscel, acum sat al comunei Stâlpeni, trebuie să scriu de liberali. Și se zice că liberal e unul care respinge ideile dogmatice sau preconcepute (de tipul „să dispară PSD”), care manifestă spirit de într-ajutorare sau de înțelegere (dar nu față de PSD). Pas de mai îțelege ceva!

    Ba dicționarul scrie că ar însemna și darnic, generos, mobil. Oare așa e Cîțu cu pensionarii și cu copiii? Se zice că ideile, concepțiile, opiniile etc. liberale sunt acelea bazate pe libertate, de exemplu libertatea de a-i considera pe pesediști „ciuma roșie” și a inventa lozinci ca „Puie Monta!” Și dacă ne amintim de „ciuma portocalie”, cât pe-aci cu țepe în Piața Victoriei, ne-am lămurit!

    Și așa ajungem la liberalism și la burghezia liberală, adică acea parte a burgheziei adeptă a liberalismului, care favorizează sau respectă libertățile individuale din punct de vedere politic, juridic, economic etc., cam cum făcu burghezia liberală românească în 1907 cu țăranii, în 1929 cu minerii de la Lupeni și câte și mai câte. Liberal este acel membru al unui partid liberal, cam cum e cel din secretariatul guvernului, al cărui fiu a lovit cu mașina un polițist și nu e arestat, dar și ca o tânără consilieră lui Vela, decorată recent de președinte, devenind „cavaler al nu știu ce ordin”! Care Vela? Ăla ce fu ministru de interne, absolvent al unei universități de apartament (Drăgan).

    Să nu credeți că a decorat vreo învățătoare, doamna aceea care ne-a pus tuturor creionul în mână, care ne-a mângâiat pe creștet sau ne=a certat, dar cu blândețe de mamă, nici pe vreun profesor, de exemplu ca profesorul de biologie de la Isași, Nedea mi se pare, care împreumă cu soția sa, tot profesoară meditează GRATUIT copiii inteligenți ai unor români săraci,, care vor să urneze facultatea de medicină. Și se mândrește profesorul că 31 de copii inteligenți sunt deja medici! Păi se poate? Fără case? Case nu? Ohne Häuser?

Nicht Häuser?

    Și se zice că cei mai mari liberali fură Brătienii, unuia din ei scriindu-i o scrisoare Ion Antonescu, despre care noi am tot scris (vezi „Călătorii geodezice militare – militari de operetă”). Că tot un Antonescu, istoric și fugar, acum întreținut de nevasta comisar european pe la Bruxelles, a inițiat legea aia chioară anti mareșalul Ion Antonescu, anti Țuțea și anti alții...

    Liberal se numește și cel care propagă idei specifice unui partid liberal, ca cea cum că statul liberal nu mai e responsabil cu economia, de exemplu că 60% din măștile importante nu sunt conforme cu standardele de măști sau că nu contează cu câți bani împrumută țara și ce face cu ei.

    MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: lat. liberalis, fr. libéral, it. liberale”. Se pare că l-am moștenit din francezul libéral, de unde l-au luat chiar și englezii și alții, francezii luându-l din latinul līberālis, „potrivit unui liber”, acesta din līber, „liber”, ca adjectiv apărut în secolul al XIV-lea, iar ca substantiv după anul 1800.

    Despre istoria „coafată” a liberalilor citiți „PNL wikipedia” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Na%C8%9Bional_Liberal_(Rom%C3%A2nia), dar n-o să găsiți nimic despre trădarea și alungarea lui Cuza, despre monstruoasa coaliție, despre înăbușirea răscoalei din 1907, despre uciderea minerilor de la Lupeni din 1929 sau despre eșecul partidelor politice înaintea celui de al doilea război mondial sau despre oscilanta poziție a liberalilor față de mareșalul Ion Antonescu. Dar mai bine să-l lăsăm pe mareșal să-i caracterizeze pe liberali.



    Scrisoare document


    Ion Antonescu 29 octombrie 1942

    Scrisoare de răspuns adresată dlui. C.I.C. Brătianu


    Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.

    Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!

    Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

    Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.

    Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.

    Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public ; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.

    Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

    Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.

    Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.

    Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

    Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic” , ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem .

    Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.

    Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.

    V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat.

Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump. Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.

    Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german?â

    Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului.

    Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia. Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea. A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală.

    Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

    Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

    Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.

    Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.

    Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

    V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică , cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.

    Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie”.



(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)


Să fiți iubiți!


NC

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro




Jocuri de cuvinte - lup

           Jocuri de cuvinte - lup

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Lup

          Moto: „Homus homini lupus.” (Omul este lup pentru om, eexpresie latină ale cărei origini o regăsim în textul Asinaria de Plaut, 195 î.Hr.)

          Puțini văzurăm lupii în pădure, mulți la grădina zoologică, în filme sau în cărți. Așa că, fără a cere voie unui mic grup de coloși intelectuali văreni,contra voinței lor, încerc să scriu și despre lup. Este acel mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură sau de altă culoare, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).


Lup

          MDA2 (2010) precizează etimologia. „E: ml. lupus”. Așadar îl moștenirăm din latinul medieval lupus, acesta provenit dintr-o limbă oscumbriană, din protoitalicul *lukʷos, metateză a protoindoeuropeanului *wĺ̥kʷos. Există lup, lupu în aromână și lup în istroromână, cu aceeași origine.

          În diferite limbi lupului i se spune:

► ābgādu - абгаду, āk°əǯ̍mā - ақәыџьма în abhază;

► alix̂ngix̂ în aleutină;

► amaġuq în inupiaq,

► amaroq în groenlandeză și și în kalaallisut, amaruq - ᐊᒪᕈᖅ în inuktitut;

► amboadia în malgașă;

► amegãxi în eve;

► bac̣ - бацӏ în avară;

► beriu - бёрю în karatchaï-balkară și în calmucă, beru - бөрү în tuvină și în tofalară, bioriu - бёрю în cumucă, biræǧ - бирæгъ în osetă, bo`ri - боьри în nogaï, böri - бөрі în cazahă. böri în turcă și în turcmenă, bori în uzbecă. börö - бөрө în iakută, börü - бөрү în chirghiză, börü în tătară crimeană, borz - борз în cecenă, börӱ -бöрӱ în sudaltaică, bùre - бүре în bașchir și în tătară, burə în salară (toate din prototurcicul *bȫrü);

► bhēḍīyō - ભેડીયો în gudjarati, bheṛiyā - भेड़िया în hindi, bheṛiyā -بھیڑیا în urdu;

► biègue în tourangeau (idiom regional din Touraine, Franța);

► blaidd în velșă, bleiz în bretonă, bleydh, blyth în în corni (din protobritonicul *blėð, din protocelticul *bledyos);

► bolf în plodarisch (orașul Plodn, vezi wolf);

► canavar în azeră și în găgăuză (din persanul jânvar – جانور‎, „animal, bestie, brută, creatură”);

► chkae jɑjɑɑk - ឆ្កែចចក în kmeră,

► chó sói, sói xám în vietnameză,

► chono, čono - чоно în mongolă,

► chʼǫneʔ în dunneză (vestul Canadei);

► dhiab - ذِئْب în arabă, dhiiɓu în shingazidja, dib în malteză, ḏiʾb - ذِئْب‎ în arabă;

► djanavar - джанавар în urum, djanly - джанлы în karatchaï-balkară;

► faolchú în írlandeză, faol în galică scoțiană, filliu în manx;

► farkas în maghiară (din farok, „coadă”, +‎ -as, „având”, o prescurtare a originalului farkas állat, „animal cu coadă”);

Farkas” de la colegii maghiari (Imre)

► ganjihanŝi în songhaï koyraboro senni;

► gayl - գայլ în armeană;

► gorg - گرگ în persană, gur, gurg, gurg – گورگ în kurdă, gurg - гург în tadjică, gurtn în turcmenă (din persanul gorg - گرگ);

► gumpe în sami de est și în sami de nord, gumpek în sami de Lule, kumppi în sami d’Inari [din protosamicul *(s)kumppā];

► händikaz în sami de est (din händ, „coadă”, +‎ -ikaz, ca la maghiarul farcas);

► hukka în finlandeză (din protofinicul *hukka, „pierdere, ruinare”, cu legături incerte la limbile permică și germanice);

► hunt în estonă (cel mai probabil din germanul medieval hunt, posibil o desprindere ma veche din protogermanicul *hundaz, „câine”);

► ʻīlio hae în hawaiiană;

Cuvântul lup în diferite limbi

► i’ny – и’ны în cecenă;

► idatcol în kotava;

► inja yasendle în zulu;

► karışkır - карышкыр în chirghiză, kaškăr - кашкăр în ciuvașă;

► kerkẽci în hausa;

► kion - кион în udmurtă, köin - кӧин în komi;

► kurd în găgăuză, kurt în turcă, qurd în azeră, qurt în uigură, qurt - құрт în cazahă (din vechiul turcic kurt, din prototurcicul *Kūrt);

► láng - în chíneză;

► laput în then;

► lauv în emilien-romagnolă, leu în franceză veche, normandă și valonă (din latinul lupus);

► lewə - لېوۀ‎ în pastu,

► llobu în asturiană, llop în catalană, lobo în aragoneză, cebuană, galeză, galiciană, portugheză și spaniolă, lôf, lôv în friuliană, lop în occitană și în provensală, lou în galică și în haitiană, loup în franceză, lovo în venețiană, łovo, lóvo în valenciană, lubbu în corsicană, luef în provensală, luf în retoromanșă și în romanșă, lup în aromână, istroromână, română și volapük, lupo în aragoneză, esperanto și italiană, lupu în aromână, corsicană, malteză și siciliană, lupus în engleză și în latină (toate din latinul lupus);

► lýkos - λύκος în greacă și în greacă antică (din *wĺ̥kʷos, „lup”, în protoindoeuropeană; cognat cu sanscritul vṛ́ka - वृक, latinul lupus, vechiul englez wulf, acum englezul wolf și rusescul volk - волк);

► mā pā - ໝາປ່າ () în laoțiană;

► ma'iingan în odsibva și în chippewa, mahìgan în algonquină, mahihkan în krí, mahikan în atikamekw;

► mahwêwa în mesquakie;

► mąʼiitsoh în navajo;

► mbaung în jawai, mbwa mwitu în swaheli, mbwe în kikuyu;

► mgeli - მგელი în gruzină;

მგელი – lup gruzin

► nekŗe - নেকড়ে în bengali,

► neukdae - 늑대, iri - 이리 în coreană;

► nikʼighun în holikachuk;

► nkhandwe în chichewa;

► nyleka - ӈылека în nénètse, nӱliаӡә - ӈӱлиаӡә în nganassan;

► ōkami - , ōkami- オオカミ, urufu- ウルフ în japoneză;

► ōnāy - ஓநாய் în tamilă;

► otso în bască (din 1545; din protobascul *ośo);

► pire - пире în mari, püür - пӱӱр în hakasă;

► qashqir în uzbecă. qasqır - қасқыр în cazahă. qaşqır - къашкъыр în tătară crimeană;

► rúv, ruv, ruvnyi, ru în țigănească (luate din diferite limbi);

► sarmik - сармик în tundra nénèts(e);

► serigala în indoneziană și în malai;

► susi în estonă, finlandeză, võro și wotisch (din protofinicul *suci);

► šərməx -شرمښ‎ în pastu,

► šono - шоно în buriată,

► śvaka - श्वक în sanscrită;

► təġ°ẑə - тыгъужъы în adige;

► tōḍēlu - తోడేలు în telugu;

► tōḷa - ತೋಳ în kannada;

► uccen în chaoui;

► ulk, ujk în albaneză (din protoindoeuropeanul *wĺ̥kʷos);

► ulfrur, úlfur în islandeză, ulv în daneză, suedeză și norvegiană, úlvur în feroeză (din vechiul nordic úlfr, din protogermanicul *wulfaz, din protoindoeuropeanul *wĺ̥kʷos, „lup”);

► våk în polabă, vǎlk - вълк în bulgară, vilkas în lituaniană, vilks în letonă, vlĭkŭ - влькъ în slavă veche, vlk în cehă și în slovacă, volk - волк în rusă și în macedoneană, volk în slovenă, voŭk - воўк în belarusă, vovk - вовк în ucraineană, vuk în bosniacă și în croată, vuk - вук în sârbă, wilk în poloneză și în casubă, wjelk în sorbă (toate, pe diferite căi, din protoslavicul *vьlkъ, din protoindoeuropeanul *wĺ̥kʷos. „lup”);

► varg în suedeză și în norvegiană, vargur în islandeză, vargr în vechea nordică, warg în dalécarlien (Alasca Suedeză), verʹgiz - верьгиз în erza, verg în zazaki, vergizq în erza (din vechiul nordic vargr, din protogermanicul *wargaz, din protoindoeuropeanul *werǵʰ-. „a întoarce, a învârti, a presa, a constrânge”);

► varu - વરુ în gudjarati;

► volf - וואָלף în idiș, volfe în novială, volfo în ido, Wolf în germană, wolf în engleză, afrikaans, frizonă, germană veche, olandeză și papiamento, Wollef în luxemburgheză, wouf în scots, Wulf în germană de sus, wulf în anglosaxonă și în engleză veche, wulfs - 𐍅𐌿𐌻𐍆𐍃 în gotică (toate, pe diferite căi, din protoindoeuropeanul *wĺ̥kʷos, „lup”);

► vṛka - वृक în sanscrită, vṛkayā - වෘකයා în singaleză (din protoindoarianul *wŕ̥kas, din protoindoiranianul *wŕ̥kas, „lup”, din protoindoeuropeanul *wĺ̥kʷos, „lup”);

► vrygaz - врьгаз în mokscha (din protomordvinică, cognat cu erzya verʹgiz – верьгиз, cuvântul mordvinic a fost moștenit dintr-o sursă indoiraniană, comparați cu protoindoiranianul *wŕ̥kas);

► wampu.lwe în burmai;ဝံပု

► waya - ᏩᏯ în șeroki;

► weldok în tok pisină;

► wuruhi, wuruwhi în maori;

► yawlicʼ în yawelmani;

► z'év - זְאֵב‎ , zab matsavi - זאב מצוי, z'év – זאב în ebraică;

► zib în malai;

ܕܐܒܐ‎, דאבא‎ în arámi;

खटमु în sherpa;

สุนัขบ้า, หมาป่า în thai.

          Lupul în (c)arte

          Moto: „În vremi când Fiscul te despoaie,/ La suflet, portofel şi trup,/ Vezi lupii travestiţi în oaie.../ Mai des ca oile în lup!” (Consecinţele Codului fiscal, de Valentin David)

          Cred că în primul rând ar trebui să știm câteva probleme interesante destre măria sa lupul. Poate nu știați că lupul: ►  nu mănâncă niciodată cadavre; ►  nu se împerechează decât cu un singur partener, nu se împerechează cu mama sau sora lui ca alte animale; ► se împreunează cu un lup pe viață și nu-l trădează și dacă moare partenerul rămâne singur(ă) până moare, cunoscându-și bine puii și părinții (ca și omul); ► este singurul animal care își ajută părinții după ce au ajuns la bătrânețe, aducându-le „de-ale gurii” (de lup); ► doarme doar cu un ochi închis, celălalt rămânând deschis („de veghe”); ► când este rănit, lupul atinge vârful ferocității sale; ► când omori un lup, el nu urlă, ci se tot uită în ochii tăi cu priviri fixe până își dă sufletul; ► se mai spune că este singurul animal capabil să se lupte cu spiritul răului....

          Românii, poate știind sau intuind cele de mai sus, au prins bine lupul în expresii. „Lupul îmbrăcat în piele de oaie” este un om șiret, rău și prefăcut, ca cel care atacând cândva moneda leu, deveni ditamai sinistrul de finanțe și se câțâie cu alocațiile copiilor și cu pensiile bunicilor. „A intrat lupul în coșar” se spune cuiva ca îndemn pentru a se feri de hoți. Merge înlocuirea hoților cu băncile sau cu societățile străine pe care le critica Tănase.

          „A da oile în paza lupului” înseamnă a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, știind că ați cam ales până ce ați cules și veți mai alege PNL și USR. Și veți avea alocații cât pe ce mărite, pensii pe măsură, salarii... Lasă că ăilalți pontași, olguțași și dragniști măriră salariile celor din primării la liber, dar și pe ale polițiștilor locali.

Astfel că șeful poliției locale a capitalei are salariul cât al șefului statului major al apărării, iar un polițist local cât salariul unui colonel din armată. Nici nu îndrăznesc să compar pensia mea de general cu salariul polițistului comunitar, local, păzitor de cimitire, uneori de interlopi la înmormântări, că mă fac de râs, cu toate că unii latră că am pensie nesimțită. Și am lucrat din 1959 până în 2014, zi de zi, adică 55 de ani!

Lup la cascadă

          „A trăi ca lupul în stână” înseamnă a trăi cu acces la oi... Cam ca Lucovid, primsinistru. „A trăi ca lupul în pădure” înseamnă a trăi fericit, cam ca parlamentarii școliți din trei în trei, ba și cu doctorate de „securitate (cât pe ce) națională”.Vorbind de stână și „lupul paznic la oi”, Virgil Petcu definește excelent stâna (Sălaş - anume-al oilor,/ Măgarilor, dulăilor/ Şi-al „lupilor" ce-o fac de oaie,/ Ce vin aici doar să jupoaie!).

„A se arunca cum se aruncă lupii la miei” înseamnă a se repezi la cineva cu toată puterea și cu toată cruzimea, cam cum a făcut și face președintele meu de bloc, care are comitetul lui de bloc și urăște pe cei de la scara 2, în care, mai nou, aruncă cu pietre și pontașii partidului creat de SIE. Și fiți atenți în toamnă, că vin Alegerile în Eterna şi Fascinanta Românie, bine definite de George Budoi, în „Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi”, 2012 (Acţiune, vai, ciudată,/ Când, la patru ani o dată,/ Românaşii-aleg, puhoi,/ Lupii ce-s păstori la oi).

          „A avea urechi de lup” înseamnă a auzi bine, cam cum aude SRI-ul pe cine vrea el, cum face și GOOGLe care știe tot și înregistrează tot despre fiecare dintre noi. Și de vină, zic yankeii, sunt chinezii care înregistrează tot cu Huawei și cu Tik Tok! Și ne obligă, ai noștri semnează ca primarul, să luăm numai vechiturile lor, nu ce e mai modern prin lume și mai ieftin! Iar ambasadorul lor, zic unii că ar fi fost (evreu) român, ne îndeamnă să boicotăm Huawei...

Origini

          „A avea peri de lup” înseamnă a fi dușmănit de toți, că nu știm să fim prieteni cu vecinii sau cu alții, așteptăm doar decizia yankeilor, care ne exclud chiar și de la vize. Și noi îi pupăm în fund! „A închide lupul în stână” înseamnă a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă, la care suntem specialiști la orice tip de alegeri.

          Îmi închipui ce treabă va face în București primarul antiPSD, ăla căruia i s-au dat donații de 50.000 de euro când era parlamentar, ba că a intervenit și pentru un interlop, că noi numai așa alegem, ăsta care pe vreme de pandemie s-a ascuns pe undeva, apărând de vreo două-trei ori lătrând în niște intersecții! Nu știm să ne ținem Firea!

          Și va semăna, ca realizări, cu Halaicu îmbogățitul, Videanu zis bordură, Lis zis păcănele, Băsescu zis Petrov! Petrov scrisei? E „lupul de mare” căruia Virgil Petcu i-a dedicat în 2010 epigrama „(E)Vaporeană” (Distinsul nostru lup de mare,/ Purtat de val, prin largul mării,/ Făcu din pură întamplare,/ Să „zboare"... toată flota ţării!).

„A înghiți sau a mânca cât lupul” înseamnă a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie, adică precum președintele meu de bloc, pus păstor la oi, parlamentarii și siniștrii, cărora li s-au mărit din prima salariile potrivit legii, pentru ceilalți fiind etapizată mărirea până în 2022, ba profesorilor și amânată. Ba și-au mai votat și un spor de 25%, că lucrează cu secrete de stat, de parcă nu le-ar intra în atribuțiuni!

          Și vă amintesc că ați votat peste 60% „lupul păstor la oi” fără să citiți ce scrisese în 1979 Alexandru Clenciu în „Zece ani de epigramă” (Pus păstor un lup mai mare,/ Zise, invocând toţi sfinţii:/ Turma asta de mioare/ O voi apăra cu dinţii!).

Și nu ați ținut seama nici de ce scria Virgil Petcu în revista „Urzica" hăt în 1987, că „lupul îşi shimbă părul, dar năravul ba” (Năravu-acesta învechit/ E pentru lup cam depăşit./ A renunţat la el cu anii.../ Şi-apoi, l-au preluat ciobanii!). Că unii așaziși cobani de azi se țin de reclame pe la TV și se plâng că nu vin tinerii să se angajeze ciobani pentru 1.000-1.500 de lei pe lună!

          „A avea foamea lupului” înseamnă a fi înfometat, cam cum au fost primarii și ai lor când li s-a permis să-și stabilească singuri salariile... Ba parlamentarii le-au votat și pensii nașpa botezate îndemnizații... „A se bate lupii la gura lui” se spune despre cineva care mănâncă cu multă lăcomie, pe care poate îl ghiciți, că e prin preajmă...

          „A scoate din gura lupului” înseamnă a salva un lucru aproape pierdut din cauza Olguței, precum militarii indexarea pensiilor, cu speranțe zero în generalul trombonist (Mă, )Ciucă numit ministru al apărării.

          „A se duce pe gura lupului” înseamnă a dispărea cu repeziciune, precum banii pentru mărirea alocațiilor sau cei 40% prevăzuți, sanchi, în buget, pentru mărirea pensiilior! De flotă... mai jos!

          Și precis nici în toamna asta nu veți ține seama de ce ne lămurea încă din 2013 Nicolae Peiu în revista „Scârţ", nr. 11, din Iaşi referitor la parlamentarii și primarii de care am scris mai sus (M-am dumirit de ce găseşti/ Lupi, în păduri, puţini la noi:/ Reprofilaţi în ciobăneşti/ Azi mulţi sunt paznici chiar... la oi). Și la Iași Chirică vrea să dezvolte analfabetismul!

          „A se arunca în gura lupului” înseamnă a se expune primejdiilor, ca milioanele de români care l-au preferat ca președinte de bloc pe cine știu eu și care precis vor vota Mucișor Dan, USR și PNL la București și prin țară! Nu mă bag! Fie ce vor românii!

          Trebuie să gândim bine când „lupii candidați” vorbesc despre libertate, că cu multe vremuri în urmă ne atrăgea atenția însuși Heinrich Heine, făcându-ne neputincioși (Noi nu putem să trâmbiţăm dreptatea/ Cât zbirii poartă săbii în neştire!/ Mă tem când şerpii cântă de iubire,/ Iar lupii şi măgarii – libertatea).

          Despre „lup la stână” scria și Virgil Petcu (Într-o zi din săptămână,/ Lupul a fost prins la stână./ Dar sub blană - ce măgar! -/ Era hoţul de primar). Și să nu uitați că am avut și un parlamentar și ministru țărănist N. Lupu, cel care venea în costum popular în parlament, căruia i se datorează în mare tâmpita lege a privatizării, cu retrocedarea proprietăților încă de pe vremea lui Cuza, pe care l-a descris bine Iancu Stroescu „printre epigramiştii olteni”, 2008 (Ştiam că lupul, din păcate,/ Cel mult, cam urlă a pustie,/ Dar nu ştiam de-un lup că poate/ Să urle şi-a demagogie).

          Că „de când era lupul cățel și măgarul vițel” înseamnă foarte demult, de când eram tineri și cu sau fără minte... dar viața era viață, nu existau boschetari, toți mergeau la școală, nu aveam analfabeți cam cum vrea să aibă Chirică de pe la Iași, de care am amintit, trecut de la urâta ciumă roșie la preaurâta ciumă galbenă. Nu crederți? Ascultați, vedeți-l: https://www.youtube.com/watch?v=AdpqQIJO9eI.

Lup de mare (Petrov)

          Referitor la îndemnul din imagine, dacă vreți să-l realegeți primar pe Băsescu, treaba dumnevoastră, dar țineți seama de epigrama lui Ion Bratu, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005 (Primarul, fostul lup de mare,/ Corsar, aşa cum eu îl ştiu,/ Cred că va scoate la vânzare/ Şi bărcile din Cişmigiu). De Herăstrău nu zic, că e lac regal, botezat de Firea!

          Și am putea continua cu expresiile până la anul, dar ne oprim aici, ca să respectăm mărețul lup, cel adoptat de daci ca simbol! Am aminti doar de expresia „lup bătrân”, adică om cu experiență., șiret și răutăcios, cu calități de „lup de mare”, informator (Petrov), securist (Anvers), sinistru al transporturilor (AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ ȘI FĂRĂ AUTOSTRĂZI), primar, președinte de bloc sau de scară, (n)europarlamentar, canditat la primărie., vorbitor la posturi TV, plus câte și mai câte. Îl ghiciți?

          Că o apăra și pe cântăreața de 24 de ani angajată la ministerul sănătății, cu antecedente filiale Luxten, așa cum și-a protejat „istețele” fete... Zicea că o angajază la el, că mai are 3. Să facă ce? A cui fiică o fi ieșeanca asta? Interesați-vă!

Dacă ar fi angajat o șefă de promoție mai zic, dar așa... Fie la ei, la liberali! Și fu și președinte! De două ori! La acest „lup Preşedinte” se referea Ion Cuzuioc cînd „pled(o)a(rie) pentru epigramă”, prin 2007, care rămâne valabil și acum în 2020 (În cojocul de mioară,/ Munţi de iarbă promiţând,/ L-au votat, din prima oară,/ Oile pe... lupul „blând").

          Fiind copii, toți ați ascultat sau ați citit „Capra cu trei iezi”, pe care am rescris-o și eu undeva, în „Rețeaua literară – Red literaria”, cu vocabularul tinerilor de azi, pe când exista „hi 5” („AFLĂM DE PE WEB DESPRE LIMBA ROMÂNĂ DE TIP MESS). De susnumita capră amintește și Sorin Olariu într-o definiţie epigramatică din „Antologia epigramei româneşti”, 2007 (Epigrama, ca s-o vezi,/ Te învăţ îndată trucul:/ E o capră cu trei iezi,/ Şi al patrulea e... lupul).

          Tot de o astfel de capră, dar și de un țap ispăşitor scria Florin Rotaru în 2010 (Are vecin - un lup blănos,/ Nevastă - o căpriţă bună,/ Şi trei ieduţi,/ crescuţi frumos,/ Ce urlă uneori la lună...). De la lupul pedepsit și lupul blănos trecem la „lupul moralist”, definit de Teodor Pracsiu în „Antologia epigramiştilor români”, 2007 (Toţi bărbaţii sunt la fel!/ Ţipă ea cu voce-acută,/ Şi o cred, în sfântu-i zel,/ A-ncercat mai mult de-o sută!).

          De lupul cel rău, personaj de basme, nu mai scriem, că v-ați obișnuit din copilărie cu el. Că deveniți adulți, ați tot reinterpretat relațiile de dușmănie între lup și Scufița-Roșie, scornind bancuri pe care, fiind pudic, nu-mi permit să le scriu aici (... S-R: -Acum cine mă mai ia pe mine? L: -Dacă ești cuminte te mai iau eu o dată!).

Lupul și Scufița Roșie

          Iar despre lupul ăsta există și o bogatã mitologie. A fost temut şi detestat, asociat cu licantropia, o alienație mintală în care bolnavul se crede lup. Dar a fost considerat și apreciat ca animal-cãlãuzã, cel care conduce sufletele cãtre lumea de dincolo. Amerindienii îl iubeau pentru cã îl considerau un spirit puternic, devotat, în care se poate transforma şi omul dacã are tãrie suficientã.

          Este atât un simbol al luminii, soarelui şi focului pentru cã vede în întuneric, dar şi al demonilor care sãlãşluiesc în ascunzişurile de pe coclauri. Nordicii şi grecii sunt cei care îi dau sensul de erou rãzboinic, de adept al luminii sau strămoş mitic, întruchipat de zeităţile Belenos, respectiv Apollo Lykaios.

          Chinezii în consideră creatorul dinastiilor chinezã şi mongolã, ca lup albastru, paznicul palatului ceresc, identificat cu steaua Sirius. Popoarele turcice îl au ca rãzboinic, Atatürk, cel ce a modernizat Turcia, fiind poreclit Lupul Cenuşiu. Poporul turc reconstruieşte imaginea unui Gingis Han mitic, lupul albastru, simbol al luminii uraniene, care se uneşte cu cãprioara albã ce reprezintã pãmântul, dând naştere poporului.

          Evul Mediu creeazã lupului o imagine nefastã. Se considera cã vrãjitorii se prefac în lupi pentru a participa la Sabat, în vreme ce vrãjitoarele purtau jartiere de lup. În Spania, vrãjitorii cãlãresc lupii. Abia pe vremea lui Ludovic al XIV-lea mai pãleşte credinţa în vârcolaci. În general, vârcolacul reprezintã rãul care perturbã ordinea fireascã a lucrurilor şi este generat la rândul sãu de o abatere de la reguli.

          Trecând la ținuturile noastre, dragonul dacic sau dragonul cu cap de lup a fost stindardul luptătorilor geto-daci. Acest steag de luptă poate fi văzut în mâinile soldaților lui Decebal în mai multe scene descrise pe Columna lui Traian de la Roma. Acesta are forma unui dragon sau șarpe care se termina intr-un cap de lup cu fălcile deschise si care are mai multe limbi de metal.

          Pe la Roma s-a documentat și Mihai Teognoste când a descris „gena” în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007 (Copoii, cei surprinşi cu lupa,/ Că-s lupi la oi, nu poartă vina./ Că, antic, toţi au supt la Lupa/ Capitolina).

Steagul dacic

          Capul stindardului a fost montat pe un stâlp și coada era făcută din material textil. Draco era purtat în bătălie în vânt sau deasupra capului unui călăreț, lăsându-se impresia că este viu, iar vântul care trecea prin el scotea sunete ciudate. Draco (în latină) si Drakon (în greacă) înseamnă „șarpe“, „dragon“. Rădăcinile acestor cuvinte înseamnă „a privi” sau „a păzi cu un ochi ager”.

          Găsim lupi și în youtube sau în alte rețele. Pe la noi, prin Maramureș, să-i vedem pe Cornelia și Lupu Rednic cu câteva melodii de joc și de voie bună! Dacă ați citit Cartea junglei (1894), o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont, e un semn bun.

          Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. După carte au fost realizate multe filme (vezi The Jungle Book 1967). Sau poate vreți să vedeți o versiune veche cu actori (THE JUNGLE BOOK 1942).

          Pentru cei care ați consultat cuvintele în alte vlimbi, vedeți în ce limbă i se spune lupului canavar și o puteți vedea și asculta pe Derya Uluğ cu melodia ei (vezi Canavar). Prietenul budapestan Imre îmi recomandă Scufița (lor) Roșie (vezi Piroska és a Farkas, Teljes mese magyarul), dar îmi atrage atenția că dacă merg singur cu automobilul și trec prin Ungaria, tot Piroska li se spune și fetelor amatoare să se urce într-un vehicul condus de un lup singuratic.

          Lupul ibericilor, lobo, a devenit erou de desene animate și se luptă cu superomul (vezi Superman vs Lobo). Francezii ne arată că tatăl lup este un părinte exemplar (vezi Le loup est un père exemplaire).

          Cred că ați văzut toți filmele de desene animate de la prietenii ruși, în mai multe serii, „Nu, pagadi!” - Ну, погоди! S-ar traduce liber cu „lasă, că vezi tu” sau „lasă, că ți-o iei”! Acum vă propunem seria 1 - Серия 1, „La plajă” (На плажа). Introduceți cuvintele în limba rusă (Ну, погоди!) și căutați alte episoade (volk - волк în rusă)!

          Și puteți vedea o excelentă prezentare a lupilor, respectiv cei mai frumoși 7 lupi din lume (7 Most Beautiful Wolves in the World), de la lupul arctic (nr. 7), până la lupul gri (nr. 1). Sau poate preferați un alt clasament de 15 tipuri (15 Wolves you won’t believe actually exist). Și cu gândul la lupi, tocmai acum s-a deschis linia de metrou din Drumul Taberei, așa că mi-au dat ăștia de lucru, trebuie scriu și despre metrou...

Banc cu lupi

          Fie că vă vreți lupi, fie că vă vreți oi, să fiți iubiți!

          (postarea următoare)

          Constantin Nițu

23.04.2020

Jocuri de cuvinte - țăran


V-amintesc și-n acest an,
Fără nicio supărare,
Mă puteți numi țăran,
Că așa sunt din născare!
Click pe:

02.04.2020

MUZICĂ BUNĂ PE TIMP DE CARANTINĂ

Puteți urmări totul pe alt blog, de  unde puteți și descărca un fișier în format pdf, pe care să îl păstrați:

MUZICĂ BUNĂ PE TIMP DE CARANTINĂ


MUZICĂ BUNĂ

(doar cu un click pe nume!)


  La fiecare solist sunt cca 60 de melodii !     1)  Elvis Presley    2)  Roy Orbison    3)  Beatles    4)  Abba    5)  Bee Gees    6)  Michael Jackson    7)  John Lennon    8)  Celine Dion    9)  Frank Sinatra  10)  Creedence Clearwater Revival  11)  Julio Iglesias  12)  Queen  13)  Neil Diamond  14)  Paul Mccartney  15)  Rolling Stones  16)  Pink Floyd  17)  Bruce Springsteen  18)  Elton John  19)  U2  20)  George Harrison  21)  Cliff Richard  22)  Tina Turner  23)  Bob Marley  24)  Andrea Bocelli  25)  Dire Straits  26)  Barbra Streisand  27)  Eagles  28)  Madonna  29)  Simon & Garfunkel  30)  Ac/Dc  31)  Bob Dylan  32)  Dean Martin  33)  Andr? Hazes  34)  Tom Jones  35)  Eric Clapton  36)  John Denver  37)  Eros Ramazzotti  38)  Deep Purple  39)  Led Zeppelin  40)  Rod Stewart  41)  Status Quo  42)  Louis Armstrong  43)  Fleetwood Mac  44)  Bryan Adams  45)  Jimi Hendrix  46)  Barry White  47)  Nat King Cole  48)  Santana  49)  Michael Buble  50)  Gipsy Kings  51)  David Bowie  52)  Adriano Celentano  53)  Robbie Williams  54)  Charles Aznavour  55)  Metallica  56)  Doors  57)  Shakira  58)  Beach Boys  59)  Cat Stevens  60)  Bon Jovi  61)  Ub40  62)  Joe Cocker  63)  Whitney Houston  64)  Phil Collins  65)  Enrique Iglesias  66)  Ricky Martin  67)  Ray Charles  68)  K3  69)  Zz Top  70)  Van Morrison  71)  Ringo Starr  72)  Stevie Wonder  73)  Gloria Estefan  74)  Supertramp  75)  Jethro Tull  76)  Black Sabbath  77)  Marco Borsato  78)  Guns N? Roses  79)  Neil Young  80)  Chuck Berry  81)  Billy Joel  82)  Sting  83)  Kinks  84)  R.e.m.  85)  Laura Pausini  86)  Genesis  87)  Who  88)  Monkees  89)  Animals  90)  Simple Minds  91)  Prince  92)  Aretha Franklin  93)  B.b. King  94)  Iron Maiden  95)  Pearl Jam  96)  Christina Aguilera  97)  Alice Cooper  98)  Depeche Mode  99)  Nirvana100)  Gary Moore.
AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

Mulțumesc! Ofer o....

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie
Și fără împrumuturi la FMI! Că e dobânda mare!
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile

Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8