RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

13.06.2024

Jocuri de cuvinte - hora

 Jocuri de cuvinte – hora

Geografie lingvistică

 

 

 

          Hora

 

          Moto: „Dans rotit cu zel/ În ii şi cojoace;/ Cine intră-n el,/ Trebuie să joace.” (Hora, definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus, din Dicţionar de epigrame, 1981)

 

          Trebuie să scriu și despre horă, despre care știu din comuna natală, dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis. Cercul format de cei care execută acest dans se numește tot horă, ca și melodia după care se execută dansul.


Ulița Gâștei” (str. Primăriei), comuna Stâlpeni, Argeș

 

          Tot horă se numește popular și petrecerea țărănească la care se dansează jocuri populare, care se organiza în satele românești, mai ales duminica după amiază. Și eu am apucat în copilărie acest obicei, la care fetele mergeau cu mamele sau cu bunicele, paznici buni, dar, pe neașteptate, fetele dispăreau să bea oarece apă...

          Dicționarele precizează etimologia: DEX '09 (2009) - „din bg. horo - xopo”, MDA2 (2010) - „E: ngr χαoρ” etc. Fiind un dans specific popoarelor balcanie, cuvântul este moștenit în final din cuvântul grec choró – χορό (vezi și χωρώ și χώρο), posibil prin intermediul cuvântului bulgar horo - хоро sau prin cuvântul turcesc hora.

          Oameni deschiși, englezii au importat și ei hora, „un dans popular în cerc din Balcani și din cultura israelită și idiș din toată lumea”, din ebraicul hóra - הוֹרָה‎, cuvântul în idiș hore – האָרע‎, cuvântul românesc horă, din turcescul hora, probabil din cuvântul grecesc chorós - χορός, „dans”.

          Mihai Vinereanu scrie despre horă: «horă – 1. dans în cerc; 2. melodie a acestui dans; 3. adunare sărbătorească unde se joacă hora. Ngr. χορός „horă” (Roesler, 578). Unii autori (Pușcariu, Lr, 280; DAR) consideră că a intrat în română prin intermediul bg. hóro. De altfel, există și formele sb. horo și, respectiv, tc. horo.

          Forma χορóς „loc de dans” există și în greaca veche. Rom. horă este mai vechi decât contactele lingvistice ale vorbitorilor de limbă română cu neogreaca. Rom. horă și derivatele sale sânt mai răspândite în Transilvania, unde nu au existat niciodată contacte directe lingvistice între vorbitorii de neogrecă și românii de aici.

          Boisacq (1067) crede că forma greacă provine din PIE (proto-indo-europeanul, n.n.) *g’horo. În schimb, Chantraine (1270) îl consideră cu origine incertă în greacă, dar îl apropie de PIE *gher, „a prinde, a cuprinde” (IEW, 442) ceea ce este cât se poate de plauzibil (v. gard). Din greacă provine lat. chorus „dans cu cântec”. Din fondul pre-latin. Der: a hori» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

 

          Cuvântul horă în câteva limbi:

 

borbali - ბორბალი în gruzină;

çarx în azeră;

chœur, choeur în franceză (din latinescul chorus, „rotund, dans; trupă”, din grecescul antic khorós - χορός, „rotund, dans; cor; trupă”); choró – χορό în greacă, khorós – χορός, „rotund, dans; cor; trupă”, în greacă antică și în greacă bizantină;

hora - хорa în bulgară (acum arhaic), hóra – הוֹרָה în ebraică, hora în engleză, finlandeză, neerlandeză, norvegiană, poloneză și turcă (acum arhaism), hóra în maghiară, horă în română, hóră în albaneză (acum dispărut), hore - האָרע, hore - הורה idiș, horo - хоро în bulgară;

Juànzhóu - 卷轴 în chineză;


Cuvântul horă

 

kolo - коло în sârbo-croată și în sârbă, kolo în croată și în bosniacă, kolut în bosniacă, croată și slovenă;

ktsik - կծիկ în armeană;

lil - în coreană;

oro – оро în macedoneană, muntenegreană, sârbă și sârbo-croată;

panze - پنزه în persană;

xóra - хора rusă.

 


Македонско ороСкопие, 2007 г. (Horă macedoneană)

 

 

          Se observă că cuvintele dans și cor au avut o origine comună, că doar în română, macedoneană, bulgară, ebraică și idiș s-au păstrat semnificațiile de dans.

 

 

 

          Hora în expresii

 

          Moto: „Cine-ntinde hora mare/ De la Cluj în Calafat,/ Hora cu fete fecioare/ Şi guvern... remaniat?” (Ghici, de Vasile Iuşan, 2009)

 

          „A ieși la horă” însemna în satele noastre a intra la vârsta cuvenită în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. Asta deoarece „a nu-i veni cuiva vremea la horă” însemna a fi încă copil și se înțelegea bine chiar fără ore useristo-globaliste de „educație sexuală”.

          „A se găti ca de horă” înseamna a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare, așa cum se îmbrăcau țăranii noștri, cu haine făcute de harnicele românce care cultivau și prelucrau cânepa (vezi „Jocuri de cuvinte – cânepă”) și inul, prelucrau lâna sau chiar mătasea (vezi „Jocuri de cuvinte – mătase”).

 

 


Mama și tata gătiți de horă

 

          „A porni hora” înseamnă a începe hora, cel puțin de două persoane, unul cap și altul coadă. Ba glumeții aveau și câte-o strigătură: „Înainte, leule, ține coada, prostule (boule)!”, asta deoarece nu toți aveau curajul „să ducă hora înainte”. La alegeri hora pornește de la sine. „A dus hora înainte” și în sondaje și în final Nicușor, „gospodarul” care și la 50 de ani locuiește „cu chirie” și nu s-a 4remarcat nici măcar cu repararea unui metru de trotuar! Fonduri europene, canci! Păstrați-v-il!

          De aceea există expresia „a duce sau a purta hora”, care însemna a fi flăcău de frunte, cam ca Cîțu (cacofonie intenționată). De, hora este și un cântec satiric, cu poantă epigramistică, strigat în timpul dansului, numită chiuitură, strigătură, dârlai. „A se prinde în horă” înseamnă a intra în horă, ceea ce fac cei care „aderă la situație”. Ce-ați zice de un dârlai zis pretinsului doritor să coasă nasturi la șefia NATO?

          „Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci” înseamnă că dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el. Asta s-ar traduce prin lupta lui Barna, cel fără copii, pentru introducerea orelor de educație sexuală în școli (vezi „Jocuri de cuvinte – educație sexuală”), efortul lui Cîțu de a fi ales președinte de partid fără un program de țară, în dauna cheltuielii pe vaccinuri sau efortul prezidențial macronist de a uni armatele NATO și Ucrainei, de a trimite militari pe frontul ucrainean. Votanții i-au tras-o. Și Cioloș suferă!


Bunica paternă Nițu Maria, cu „haine de horă”, că avea 5 fete de păzit „ieșite pe rând la horă”

 

          Mai există și expresia metaforică „a ieșit o horă...”, adică s-a lăsat cu scandal într-o anumită chestiune. Asta se întâmpla chiar și la hora horă, că flăcăii mai integrau oarece lichide, martor fiind în dosarul La horă-n sat chiar Nicolae Bunduri (E mare bal aici în sat,/ Şi până-n zorii dimineţii,/ La horă tobele se bat.../ Şi la bufet se bat băieţii).

 


Creator de hore nașpa

 

          Cum poporul român este un popor creator, că uneori fu cam trist, cîțuit, lucovidit orbanist, ciucăit, nicușorizat, moldovenizat de covrigar, nu-i bai! În diferite zone ale țării au apărut hore „personalizate” - hora boierească (sau de-a mână), hora de la Bacău, hora Bucureștilor, hora de la Câmpina, hora dezgovelei (hora de la Naipu), hora domoală, hora dreaptă, hora gării, hora grecilor, hora iute, hora Izvoranului, hora înainte, hora înapoi, hora în bătaie, hora în două părți, în dreapta, în stânga sau într-o parte („de-a guvernarea”).

          Personajele sau evenimentele istorice au dus la hora Jianului, hora la pas, hora lui Fărâmiță, hora lui Cuza (Angelica Flutur), hora Plevnei, hora lui Livente, hora Unirii ș.a. De hora lui Ciucă, hora lui Ciolacu, hora lui Geoană, hora USR, discutăm la toamnă...

          Căsătoria și nunta au creat hora nunții (inclusiv PSD – PNL sau Tudose -Rareș Bogdan), hora bărbieritului mirelui, hora miresei, hora socrilor sau hora nașilor. Ba au mai apărut și hora moldovenescă, hora moșnenilor, hora națională, hora nouă, hora peste picior, hora repede, hora săltată, hora țărănească, hora țesută, hora țigănească (că de hora romani n-am auzit și nici de mușchi romani), hora mazilească și ce mai știți „ăi bătrâni”, din zona fiecăruia.

          Ca mâine vom auzi de hora lui Orban, hora lui Cîțu, hora lui Johanis, hora lui Barnea, hora lui Cioloș (a trecut), tangoul guatemalezei Claudette cu șobolanii, că de hora lui Iliescu, hora lui Roman, hora lui Constantinescu, hora lui Băsescu, hora lui Tăriceanu, hora lui MRU, hora lui Ponta, hora lui Ghiță, hora DNA și a reziștilor cu Dragnea, hora lui Năstase, hora lui Oprea, hora Olguței etc, am tot auzit.

 


Hora de la Sud, mândria moldovenilor (nu ai lui Ciolacu)

 

          Românii au exportat denumirea și în afara petrecerii, apărând „hora mătușilor”, adică o ninsoare cu vârtejuri, „hora-bora”, adică îngrămădeala „claie peste grămadă” ca în decembrie 1989, botezată de unii revoluție, de DNA lovitură de stat, sau regional chiar la „fân adunat sau împrăștiat dintr-o claie deja existentă ca să se usuce bine pe un loc de câțiva metri pătrați, pentru a se (re)forma apoi claia”.

          După Odobescu, denumirea de horă a fost dată și unei încăperi spațioase la curtea domnească, pardosită cu lespezi, servind ca sală de așteptare pentru curteni sau ca loc de ospețe și petreceri. Haznaua sau comoara și patul domnesc răspundeau toate în „horă”, prin niște uși. Acum nu știm nimic de patul domnesc al lui Joules Werner obținut prin unirea a trei dormitoare. 

 

 

          Hora în (c)arte

 

          Moto: „Vezi, Covidul nu ne lasă –/ Azi vom face hora-n casă;/ Dar va fi o horă mică,/ Eu cu soţul... şi-o pisică!” (Hora Unirii – 24 ianuarie 2021, de Carmen Cristina Ştefănescu)

 

          Revista Contemporanul (S. II, 1953, nr. 359, 1/4) ne informa că „zărim de sus cercul horelor, minunat inel de trupuri vii, unduindu-se în ritmul neobosit al cântecelor”, pe când Sadoveanu descria o zi de paște („un scrânciob împodobit cu brazi se învârte, hora înflorită se leagănă-n soare”).

          Șt. O. Iosif a introdus hora în poezie („Joacă fete și băieți/ Hora-n bătătură –/ Ah, de ce n-am zece vieți/. Să te cânt, natură!”), iar Ispirescu exprimă dorința unor fete de împărat („Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lîngă el în horă”). Știu eu precis că nu lângă Cîțu, Cioloș sau Orban! Poate doar Raluca... Jules Werner, Ciucă și Ciolacu joacă altă horă. Discută în CSAT despre o baterie Patriot și despre scorul meciului Ucraina – România... (n-au citit precis ceea ce am scris eu pe la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/06/jocuri-de-cuvinte-taliban.html).

          La unii autori hora poate fi și metaforă, ca de exemplu la Sandu-Aldea („luna era acum sus, înconjurată de o horă de aburi”) sau la Păun-Pincio („Pe sus cocorii plângând se-adună/ Și-ncing în albastru o horă nebună”).

          Camilar se referea la interdicția într-o anumită zi a petrecerii țărănești numită horă („În ziua de Sâmpetru, feciorii din Mălini nu făceau hore”), pe când Sadoveanu descrie petrecerea („Ieșise hora în marginea satului, ca să fie păstorilor petrecere. Bacii cei bătrâni, cu saricile mițoase până în pământ, stăteau răzemați în bâte, privind tineretul.”).

          Creangă ne informa ce făceau doi flăcăi („cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat”), iar Bujor descria cum se sparge petrecerea („din hora întreagă, mai rămăsese vreo cîțiva flăcăi”).

          Eminescu obseva diversificarea instrumentului popular fluier („își puse în brâul verde un fluier de doine și altul de hore”), în schimb alții folosesc hora ca metaforă revoluționară, precum poetul proletar Dan Deșliu („Cântă treierătoarea/ Hore noi dimineții/, Crește fremătătoarea,/ Bucurie a vieții!”) sau ca scandal sau tărăboi ca V. M. Galan („Să vezi ce-or să mai sară pe tine... Să vezi ce horă o să iasă.”).

 


Nicolae Grigorescu, Hora

 

          Stéphanie Del Regno, cu o documentare completă, scrie despre cuvântul horă: „Și România are cuvântul hora, un dans tradițional apărut în secolul al XVII-lea, interpretat la nunți sau festivaluri populare, dar este mai presus de toate dansul flăcăilor de însurat.” (La Roumanie abrite également la hora, danse traditionnelle apparue au XVIIe siècle, exécutée lors de mariages ou de fêtes populaires, mais elle est avant tout la danse des jeunes gens à marier. — (Stéphanie Del Regno, Le Chant des Ève, la danse des Adam: ou l’histoire du chant et de la danse dans l’humanité, 2018).

          Fiind bună și ceva istorie, amintim cum definea Șăineanu hora în 1929: „joc în care dănțuitorii se prind de mâini și formează un cerc mare: hora e jocul național al Românilor, azi mai ales la țară; 2. arie sau melodie după care se joacă hora; 3. cântec de veselie si de joc (cu conținut satiric): în Ardeal horele se numesc chiuituri sau strigături; 4. Tr. doină (v. hori); 5. fig. danț în genere: văd hore vii de nimfe, de fauni, de satiri [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

 


Theodor Aman, Round-dance at Aninoasa, 1890

 

          Peste un deceniu, în 1939, Scriban definea hora ca: „1) hóră f., pl. e și ĭ (bg. horó, d. ngr. horós, horă, de unde și alb. hóră, de jur împrejur, și turc. hora, horă). Cel maĭ obișnuit dans popular românesc (în cerc și ținîndu-te de mână) pe măsura 3-4 saŭ 3-8 și 2-4. Melodia după care se dansează acest dans (în Trans., horă înseamnă și „strigătură” și „doĭnă”). Odinioară, locu coruluĭ în biserică, cafas, balcon. Dacă intri în horă, trebuĭe să jocĭ, dacă te-aĭ apucat de o treabă (de ex., de războĭ), trebuĭe s’o terminĭ. A te prinde în horă, a intra în horă, a începe să jocĭ hora. – La Dos. hoară. V. doĭnă [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].

 

 

 

          Metafore ale secolului al XXI-lea

 

          Moto: „«Iarba rea din holde piară».../ Piară şi «Bacul» din ţară -/ Vrem să învăţăm din DEX/ Tot ce e legat de sex!” (parodie de Girel Barbu, după Vasile Alexandri)

 

          După ce citirăm motoul-dorință pentru elevii încă fără ore de educație cât pe ce sexuală, pe la horă-n sat să dansezi în doi cu amanta nu prea ținea, după cum ne informa Florin Rotaru, bun cunoscător al zicalei „știe tot satul ce nu știe bărbatul”, așa că te mulțumeai să intri lângă ea în horă și printr-o strângere discretă de mână să te gândești la acțiunile următoare (Cum îmi plăcea vecina mea,/ M-am prins în horă lângă ea/ Şi-n scurtă vreme s-a prins satul,/ Dar nu s-a prins deloc bărbatul).

          Constantin Păun ne demonstra sensul metaforic al horei ca grupare de interese (O grupare uniformă/ Învârtită să se-ndese/ Şi-n final să ia o formă/ Ca un cerc de interese...).

          Fără ore de educație oarecum sexuală predate la școală, Radu Păcurar, în Cuget, deci exist, dar nu mai rezist, din 2005, definea rolul femeii în hora conjugală a vieții (Azi e mare sărbătoare,/ C-am pornit a vieţii horă,/ C-o mireasă ca o floare/ Carnivoră!). Ptiu, drace, fie la ei!

          Valentin David dezvăluia metaforic o horă a femeilor în sistem elvețian, plătind înainte, pe bază de abonament, bănuim noi unde (Abonament mascat: Intru la femei în horă/ Pe sistem elveţian:/ Pentru-o vizită de-o oră,/ Vinieta-i pe un an!). Cum eu nu am fost în Elveția decât în secolul trecut, descriam doar ce am văzut la Hamburg (vezi „Călătorii (ne)geodezice, Germania, în Hamburg, St. Pauli”). De armamentul american plătit înainte pe altădată...

          Tot metaforic definea spiritul Pavel Bellu în 1981, într-un Dicţionar de epigrame, plângându-se de o gașcă-horă a criticilor (Acuză-a criticilor horă/ Că epigrama e «minoră»./ Noi întrebăm maturul cor:/ De când e spiritul minor?).

Cum de multe ori la hora satului după o horă lentă se isca o sârbă îndrăcită, despre o asemenea trecere scria Ion Moraru, dar având ca dansatori protestatarii din piață, alde Bot și Ceaușescu, cred (Au schimbat, în contra firii,/ Pe întreg cuprinsul ţării,/ Vechea Horă a Unirii/ Cu o sârbă-a dezbinării!).

          Despre un astfel de scandal povestea Sorin Cotlarciuc în 2011, despre săteni la joc, în O, tempora! O, mores!, pe tema „Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!" (Când sărbătoare e în sat/ Şi cântă pe tăpşan lăuta,/ Ei joacă hora legănat/ Şi unii-ncep apoi bătuta).

          Metaforic definește o horă Dan Căpruciu, în „Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate”, în 2011, sesizând o asemănare vizibilă (Le pedepsise Prea Înaltul,/ Privind nelegiuirii «hora»,/ Căci fu Sodoma şi Gomora,/ Cum Camera e şi Senatul!). Pleacă Șoșoacă! Cu Lazarus... Niet circus? Se mută?

 

 

          Hora Unirii

 

          Moto: „Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română!” (Hora Unirii, Vasile Alexandri)

 

          Un eveniment de seamă în formarea viitorului stat România a fost Unirea Principatelor Române, Mica Unire, la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

          Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

          Procesul a început odată cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în principate, în colaborare cu rușii, nu cu americanii, care stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

          Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman căruia îi erau suzerane principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii.

          Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între marile puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu doar câteva instituții comune.

          La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. În acest context a apărut Hora Unirii!

          Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri (1821-1890), publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind Hora Unirei. Se cântă mereu pe data de 24 ianuarie, ziua Micii Uniri. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher (1823-1898).

 

          Vă rugăm să recitiți versurile:

 

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,

Sa-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

 

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmanii din țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și armonie!

 

 


Hora Unirii

 

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire

Și la moarte cu-nfrățire!

 

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere

Unde-s doi puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

 

Amândoi suntem de-o mamă

De-o făptură și de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină

Ca doi ochi într-o lumină.

 

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!

 

Vin' la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare,

 

Și să vază sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare

Hora noastră cea frățească

Pe câmpia românească! 

 

          Și cum vorba lungă e sărăcia omului, vă recomand câteva interpretări ale cântecului de către:

 

Paula Seling (https://www.youtube.com/watch?v=UJ5Ljgy-_LU);

Maria Tănase (https://www.youtube.com/watch?v=aU4P-kpz6f0);

Clubul de Artă pentru copii „Arta Jucăușă" (https://www.youtube.com/watch?v=hcOGX7gKboI);

Corul armatei române (https://www.youtube.com/watch?v=ujEy99OQeK8) etc.

 

          Constantin Voinescu ne amintea că în 2001 avu loc Hora Unirii, la Slatina (la minus 20 de grade), pentru a intra în Cartea Recordurilor (Jucând hora, hopa-ţopa,/ Vom intra, cu un nou look,/ Dacă nu în Europa,/ Cel puţin în Guinness Book).

          Ovidiu Kerekes ne atrăgea atenția la 24 ianuarie 2019 că există o horă a politicienilor de vreo 29 de ani (Hai să dăm mână cu mână,/ Cei cu inima hapsână!/ Să împletim hora hoţiei,/ Pe pământul României!).

          Rodica Nicoleta Ion descrie printr-un madrigal Hora Unirii din 2018, pe un ger ca lumea (Plecăm spre muntele de sticlă/ Privim la cer cum se ridică/ Un falnic steag şi-mbujoraţi/ Întindem hora, fraţi cu fraţi). Păcat de excelentul Cuza, trădat și expulzat, că de, le-a trebuit strămoșilor liberalilor, dinastie străină (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-dinastie).

 

          Amatori sau nu de horă, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!

Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - hora.pdf

 

          NC

 

 



11.06.2024

Jocuri de cuvinte - gură

 Jocuri de cuvinte - gură

Geografie lingvistică

 

 

          Gură

 

 

      Moto: „Într-o formă consacrată,/ Gura-i cameră cu cheie/ Şi-i o şansă nesperată/ ... De-i închisă la femeie!” (Definiţia gurii, de Gabriela Genţiana Groza, din Pledoarie pentru epigramă, aprilie 2007)

 

          Dicționarele românești ne oferă 138 de definiții pentru onorata gură, cavitatea care se deschide în partea din față inferioară a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele și apa sunt introduse în organism, adică mai simplu buzele și deschizătura dintre ele.

 


Gură

 

          Se scrie că am moștenit cuvântul gură din cuvântul latin gula, „gârlă, gât”, „împrumutat” de romani din proto-indo-europeanul *gʷel-, „gât”. Mihai Vinereanu scrie despre gură «gură (ar., mgl. gură, istr. gure) – 1. cavitate în partea anterioară și inferioară a capului delimitată de buze care servește ca organ al alimentării și vorbirii; 2. deschizătură prin care intră sau iese ceva; 3. îmbucătură, înghițitură; 4. strâmtoare, chei, pas.

          Lat. gula „gât, gâtlej” (Pușcariu, 745; Candrea, Densușianu, 772; Ciorănescu, 3929); cf. it., pr., cat., sp. gola, fr. gueule. Sensul formelor neolatine coincide cu cel din latină, dar nu și cu cel din română. Rom. gură nu poate proveni din lat. gula care are alt sens; cf. alb. goje „gură”, gurë „izvor, sursă” (cf. top. rom. Gura Râului, Gura Humorului etc.).

          PIE (proto-indo-europenul, n.n.) *gar, „a chema, a striga” (IEW, 352); cf. skt. gira „vorbire, voce”, skt. gir „invocație, vers, cântec”, gr. γήρυς, gr. (dor.) γάρυς „glas, voce”, lat. garrio „a vorbi, a cleveti”, garrulus „vorbăreț” (v. grăi). Origine traco-illirică.

          Derivate: guriță, guraliv, gureș, guran „șalău”.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

 

          În diverse limbi cuvântului gură i se spune:

 

֎ aas - аас în tuvenă, aas - аас, axsı - ахсы în hakasă, aas – аас, aqsı - ақсы în shor, aaz în găgăuză, āč̣ə – аҿы, aĉʼərqʲʼara – аҿырҟьара în abhază;

֎ аҿy - аҿы în abază;

֎ af în afară, saho și somaleză ʾäf - አፍ în tigrină, ʾäf - አፍ, ʾändäbät - አንደበት în amharică, afaan în oromo, afo în sidamo;

֎ ağız în turcă, azeră și tătară crimeană, agyz în turcmenă, auuz - аууз în karaceaevo-balkară, avız - авыз în nogai, awïð - ауыҙ în bașchiră, awız - ауыз în cazahă, awız în tătară și în karakalpak, awuz - авуз în kumikă, ayaq - айах în iacută (din proto-turcicul *āgïŕ, „gură”);

֎ aho în bască;

֎ aholi - ᎠᎰᎵ în șeroki;

֎ -ahtsená în cheyenne;

֎ aiš - 𒀀𒄿𒅖 în hitită;

֎ am - ам în mongolă, aman - аман în buriată, aman în dongxiang, amn - амн în kalmucă, amŋa - амӈа în even și în evenki, aŋma - ангма în nanai, aŋma - аӈма în udihe;

֎ ams în nama;

֎ aⁿga – އަނގަîn dhivehi, angalj în paiwan, angga - ᠠᠩᡤᠠ în manchu;

֎ ano în akan;

֎ åŋhānō - 𐬂𐬢𐬵𐬁𐬥𐬋, āh - 𐬁𐬵, åŋh - 𐬂𐬢𐬵 în avestană;

֎ ās - आस् în sanscrită;

֎ asbuk în kapampangan;

֎ āssa - 𒀀𒀀𒀸𒊭 în luwiană;

֎ āustā în prusacă veche;

֎ awana în nchamicuro;

֎ azééʼ, bizééʼ în navajo;

֎ ba-ba' în aklanon, baba în bugineză, cebuano, higaonon, hiligaynon, makasar, mansaka și waray-waray, babah în acehneză;

֎ Babbn în bavareză;

֎ baeg în nong zhuang;

֎ bage - баге în ingușetă;

֎ bags în kam de sud;

֎ baham în sundaneză;

֎ bak - ბაქ în bats;

֎ baki în hausa;

֎ banah în sekapan;

֎ bas în bouyei;

֎ batt - батт în cecenă;

֎ bāy - ಬಾಯ್, bāyi - ಬಾಯಿ în kannada;

֎ béal în irlandeză, beeal în manx, beul în galică scoțiană (din vechiul irlandez bél, din proto-celticul *wewlos, „buză”);

֎ bebak în melanau central;

֎ beran - բերան în armeană;

֎ bibig, bunganga în tagalogă;

֎ bizéʼ în apașă occidentală;

֎ boba în bau bidayuh;

֎ boca în portugheză, spaniolă, asturiană, aragoneză, catalană, galiciană, extremaduriană, mirandeză, piemonteză, provensală și venetă, bóca, bòca, båcca în emiliană (bologneză), bocca în italiană, corsicană și liguriană, bocca, boca, buca în lombardă, bocia în ladin, bocje, bočhe în friuliană, boka - בוקה în ladino, boka în kabuverdianu, papiamentu și sãotomeză. boke în valonă, boko în ido, bouco în occitană (provensală), botse, botcha, boche în franco-provensală, bouch în haitiană creolă, bouche în franceză (din medievalul francez bouche, din vechiul francez boche, buche, din latinescul bucca, „obraz; gură”), bouoche în norrmandă (Jersey), bouque în picardă, buca în dalmată și în interlingua, buca, bucca în sardă, bucc, buca (dialect sutsilvan), buocha (dialect puter), bocca (dialect vallader) în romanșă, bucca, vucca în sicíliană, buŝo în esperanto, vocca în napolitano-calabreză;

֎ boms în hlai;

֎ bot (gură de animal, posibil din rădăcina latină vulgară *botum, botulus sau *botium, un împrumut germanic, din francicul *boce, „buton”, din vechiul germanic bozzan, „a bate”, din proto-vest-germanicul *bautan, „a împinge, a lovi”; comparați cu italianul bozza, franțuzescul bosse);

֎ bpàak - ปาก în thai;

֎ bua' în west coast bajau;

֎ burna în lituaniană;

֎ ḇūthu - ٻُوٿُ în sindhi;

֎ buʕ - بق în arabă egipteană;

֎ camactli, camatl în azteză, kamajtli, camatl în nahuatl;;

֎ caru – チャル, caro - チャロ, paro - パロ în ainu;

֎ ceg în velșă;

֎ chhuì - , kháu - în chineză hokkien, chói, ché̤ṳ - în chineză min orientală;

֎ chiʼ în maya yucatecă;

֎ cî în kanuri;

֎ cocot, cangkem în javaneză;

֎ craos (bot de animal sau peiorativ pentru gură) în galică scoțiană;

֎ cúcən în klallam;

֎ cyupa - च्युप în sanscrită;

֎ da în bambara;

֎ dahan - دهن în persană (colocvial sau arhaic), dahon - даҳон în tadjică,

֎ dān - دان în alviri-vidari;

֎ dap - دپ, daf - دف în baluchi;

֎ dem - دەم în kurdă centrală;

֎ dev în kurdă;

֎ dhambur în yagara;

֎ duhun, dama în tat;

֎ dukhál în țigănească;

֎ ëghiz - ئېغىز‎ în uigură;

֎ ẹnu în joruba;

֎ eskaharant în nottoway-meherrin;

֎ ən-imun în jarawa;

֎ əŋg - ыӈг în nivkh;

֎ fā - فا în arabă marocană, fam - فم‎, fu - فو‎, fah - فاه‎ în arabă, famm - فَمّ în arabă hijazi, fomm în malteză, fumm - فم în arabă marocană;

֎ fek în zazaki;

֎ futs - (ふぅちぅ) în miyako, futsï - (ふつぃ) în yaeyama;

֎ gab, geggie în scots, gob în manx;

֎ gãba în cașubă, gęba în poloneză, guba în sorabă de jos, huba în sorabă de sus;

֎ ganow în corni, genau în velșă, genou în bretonă, góll, goule în gallo;

֎ gémmiñ în wolof;

֎ gojë în albaneză (din proto-albanezul *gougula, „gură”, din *gau, „vorbește, emite un sunet”, + *gula, „gât”, din *gʷl-, gradul zero al proto-indo-europeanului *gʷel-, „gât”);

֎ Gosch în șvăbească, Gosche în germană alemannică și în franconiană de pe Rin, Gosche/Gosch/Gusche în germană, Goschn în bavareză, Gusche în germană centrală orientală (de etimologie necunoscută, vezi GoscheîDuden online);

֎ gueule (bot de animal) în franceză;

֎ gură în aromână, română și megleno-română, gúrę în istro-română;

֎ gusu în fijiană;

֎ gutu în samoană;

֎ haha în rapa nui;

֎ ḥaleg - حلگ în arabă irakiană, ḥalj - حلج în araba golfului, ħalq în malteză;

֎ hau2 – , zeoi2 - în chineză cantoneză;

֎ -hskahręw, -ihskahręw în tuscarora;

֎ i în dakota, ii în winnebago;

֎ ibun în tetum;

֎ ichokhalbi în alabama;

֎ imi în kabilă;

֎ indan în puyuma;

֎ indoon în odsibva;

֎ ip - coreană;

֎ irubudara în tiwi;

֎ iti în chickasaw;

֎ ivici în kanakanabu;

֎ îmi - ⵉⵎⵉ în central atlas tamazight;

֎ îuru în tupinambá;

֎ jawai în kanowit;

֎ jẽnky în kaingang;

֎ juru în guaraní;

֎ jykyrgyn - йыкыргын în vhukchi;

֎ ka - 𒅗 în sumeriană;

֎ kabang în kimaragang, lotud, sabah bisaya și tambunan dusun, kavang în timugon murut, kabang, kavang, munung în tagal murut și rungus;

֎ kæft în daneză, käft în suedeză, kjaftur (vulgar) în islandeză, kjaftur în feroeză, kjeft în norvegiană (din vechiul norvegian kjaptr, „maxilar; fălci căscate”);

֎ ḳal - кӀал în avară;

֎ kamwa în chichewa;

֎ kanua în kikuyu;

֎ kaṭa - කට în singaleză;

֎ kha - dzongkha în tibetană, kurtöp, sikkimeză, kha – , kha - în msherpa;

֎ khéu - , choi - în chineză hakka;

֎ khuʼchuk în atong (India);

֎ kinywa în swahili;

֎ kip - în coreeană;

֎ kö - қө în ket, kom - ком, ʒyx - дзых în osetă;

֎ koyṃ în tochariană B;

֎ krö în bribri;

֎ kuchi -(くち) în okinawană, japoneză și Kunigami;

֎ kumunwa în luhya;

֎ kurga - курга în moksha, kurgo - курго în erza;

֎ kʼal - кӏал în avară;

֎ laka în aimară;

֎ laloka - лалока în slavonică bisericească veche;

֎ laway în sakizaya;

֎ lemò în griko;

֎ Letschn în bavareză:

֎ łòmų́ną în taos;

֎ mada în makiană occidentală și în ternate;

֎ māngai, waha, pūahatanga în maori;

֎ maot în bislama;

֎ Maul (bot de animal) în germană și în germană de Pensilvania (din medievalele germanice mūl, mūle, „bot, gură”, din vechiul germanic *mūl, mūla, „bot”, din proto-germanicele *mūlą, *mūlō, „bot”, din proto-indo-europeanul *mū-, „buze, bot”: înrudit cu olandezul muil, „bot”, danezul mule, „bot”, frizonul occidental mûle, „gură”, germanicul alemannic Muul, „gură”);

֎ maus în tok pisină;

֎ May în bavareză;

֎ mdon în abenaki:

֎ mhutu - म्हुतु în newar;

֎ miệng, mồm în vietnameză;

֎ mitōn în cree de câmpie, mitoon – ᒥᑑᐣ în cree de pădure;

֎ moca, môca - ᱢᱚᱪᱟ în santali;

֎ mŏət - មាត់ în kmeră;

֎ mofo în sranan tongo;

֎ molomo în sotho și în tswana;

֎ Mond în franconiană centrală și în luxemburgheză, mond în afrikaans, neerlandeză, flamandă occidentală și zeelandeză, móndj, mónd în limburgheză, moond în saxonă de jos neerlandeză, mud în volapük, muður, munnur în feroeză;

֎ monɔkɔ în lingala;

 


An illustration of the inside of a human mouth, with cheeks cut and lips pulled back (o ilustrare a interiorului unei guri umane, cu obrajii tăiați și buzele trase înapoi)

 

֎ mooth în scots, mouth în engleză (din medievalul englez mouth, din vechiul englez mūþ, din proto-vest-germanicul *munþ, din proto-germanicul *munþaz, „gură”, din proto-indo-europeanul *ment-, „a mesteca; maxilar, gura”; cognat sau înrudit cu mooth în scots, „gură”, frizonele de nord müd, müth, müss, „gură”, frizonul occidentală mûn, „gură”, olandezele mond, „gură”, muide, „gură der râu”, germanicul Mund, „gură”, suedezul mun, „gură”, norvegianul munn, „gură”, danezul mund, „gură”, feroezele muður, munnur, „gură”, islandezul munnur, „gură”, goticul munþs - 𐌼𐌿𐌽𐌸𐍃, „gură”, latineștile mentum, „bărbie”, mandō, „a mesteca”, greceștile antice mástax - μάσταξ, „fălci, gură”, masáomai - μασάομαι, „a mesteca”, albanezul mjekër, „bărbie, barbă”, velșul mant, „osul maxilarului”, hititul mēni, „bărbie” etc.);

֎ moüł în vilamoviană, moyl - מויל‎ în idiș, muil în neerlandeză, mûle în frizonă occidentală;

֎ moʼa în hopi;

֎ mũh - منہ‎, mukh - مکھ‎ în urdu, mũh - मुँह, mũh - मुंह, mukh - मुख în hindusă, mukh - मुख în marathi, mukh - মুখ în assameză, mukh - মুখ în bengaleză, mukh - મુખ în gudjarati, mukha - मुख în sanscrită, muh în hindusă fiji, Muhl în franconiană centrală, muie în română (vulgar, din țigănescul muj, „față, gură; sex oral”), muj în țigănească (din sauraseni prakritul muha - 𑀫𑀼𑀳, din sanscritul mukha – मुख, înrudit cu mũh - मुँह în hindusă și mū̃h - ਮੂੰਹ în punjabi etc,), mukh - मुख marathi și în nepaleză, mukh - মুখ în assameză, mukh - ਮੁਖ, mū̃h - ਮੂੰਹ în punjabi gurmukhi, mukh - મુખ în gujarati, mukh -مکھ , mū̃h - مونہ în punjabi shahmukhi, mukha - मुख în sanscrită, mukhô - ମୁଖ în odia, mukhṛau मुखड़ौ, mū̃ḍau - मूंडौ în rajasthani, mukhu - مک în sindhi, mukó - ꠝꠥꠈ în sylheti; mulut în brunei malay, indoneziană, malai;

֎ mun în suedeză, munn în norvegiană, munnur în islandeză, Mund în germană (din medievalul germanict munt, din vechiul germanic înalt mund, din proto-vest-germanicul *munþ, din proto-germanicul *munþaz, din proto-indo-europeanul *men-; înrudit cu germanicul de jos Mund, olandezul mond, englezescul mouth, danezul mund), mund în daneză și în vechea germană, munn în elfdaliană și în norvegiană, munnur în islandeză;

֎ munoko în kongo;

֎ muntung în balanta-ganja;

֎ munþs - 𐌼𐌿𐌽𐌸 în gotică, mūþ în vechea engleză;

֎ muromo în shona;

֎ mute în letonă și în latgaliană, mūth în saxonă veche;

֎ Muul în germană de jos și în germană alemannică, muul în zeelandeză (bot de animal sau vulgar), Muule în frizonă Saterland;


Mund

 

֎ ñañ - ӈаӈ în nganasan;

֎ nasrai în lituaniană (derogativ);

֎ neall’m – ня̄лльм în sami kildină;

֎ ngaay, ngay în gamilaraay;

֎ ngabas în saisiyat;

֎ ngali în aguindanao, ngany în wiradjuri, ngari' în iranun și în maranao, ngayo în tsou, ngibiR în kavalan, ngimot bikol central. Ngiwat în Ilocano, ngoyos în amis, nguduy în rukai, ngulus în bunun, ngusuu în saaroa, ngutu în tongan;

֎ njäʹlmm în sami skolt, njaelmie în sami de sud, njálbmi în sami de nord, njälmi în sami inari;

֎ noore în moore, nõorɛ în farefare, nōru - నోరు în telugu;

֎ nqwaq în atayal;

֎ nu în ewe;

֎ nya' – няʼ, nya'n – няʼн în tundra nenets;

֎ ŋaːndal în alawa;

֎ ogʻiz în uzbecă;

֎ ogwa în borôro;

֎ okana în ndonga;

֎ öm - ӧм în komi-permiacă;

֎ onu în igbo;

֎ oos - оос în altaică de sud, ooz - ооз în kârgâză (din proto-turcicul *āgïŕ);

֎ ōs în latină;

֎ p - 𐤐 în feniciană, p - 𐎔 în ugaritică;

֎ pa:cap - ပါးစပ် în birmaneză;

֎ pàak – ပၢၵ် în shan, pǎak - ᥙᥣᥐᥱ în tai nüa, ṗaak - ᦔᦱᧅ în lü;

֎ pabah - ꨚꨝꩍ în cham orientală;

֎ pác în în tày, pak - 𑜆𑜀𑜫 ahom, p̄āk - ป̄าก în saek, pāk - ປາກ în laoțiană;

֎ pāṅ - ပါၚ် în mon (din proto-mon-kmerul *paaŋ, „gură; deschidere”);

֎ pastʹ - пасть în rusă (bot de animal, din vechiul slav estic pasti - пасти, din proto-slavicul *pàsti, „a cădea”), paszcza în poloneză (bot de animal);

֎ pe - פֶּה în ebraică;

֎ p̌ici – პიჯი în laz;

֎ ṗiri - პირი în gruzină;

֎ pû - 𒅗 în akkadiană;

֎ pummā - ܦܘܼܡܵܐ în asiriană neo-aramaică;

֎ pysok – писок în rusină carpatină;

֎ qaneq în groenlandeză și în yup'ik, qaniq în inupiaq, qaniq ᖃᓂᖅ în inuktitut;

֎ qədxʷ în lushootseed;

֎ qəv în talysh;

֎ qhov ncauj în hmong blanc;

֎ qö - қө în ket;

֎ quwaq în taroko;

֎ qʼacʼ - кьацӏ în lak;

֎ rax - рах în yagnobi;

֎ ro - ⲣⲟ, rōou - ⲣⲱⲟⲩ în coptică;

֎ roko în lokono;

֎ rot - рот în bielorusă, komi-ziriacă, rusă, rusină carpatină și ucraineană (din proto-slavicul *rъtъ, probabil înrudit cu proto-slavicul *ryti „a îngropa, a săpa”);

֎ sangi în pangasinan;

֎ śăvar - ҫӑвар în ciuvașă, siv - сив în budukh și în lezgină;

֎ Schnure în germană alemannică, Schnüß în franconiană centrală;

 


Рот (rot)

 

֎ simi în quechua;

֎ stóma - στόμα în greacă;

֎ sū în livoniană;

֎ sūp - сӯп în mansi de nord;

֎ suu în estonă, finlandeză, ingriană, kareliană, veps, võro și votică (din proto-finnicul *suu, din proto-uralicul *śuwe, „gur-ă”, rudă sau cognat cu ungurescul száj);

֎ száj în maghiară (din aceeași rădăcină proto-uralică *śoxi, „gură” sau *śuwe, „gură”);

֎ taa, naparta în kaurna;

֎ temm - تم în arabă nord-levantină, temm, tomm تم în arabă sud-levantină;

֎ thok în dinka;

֎ toṇḍa - तोंड în konkani și în marathi;

֎ tore în ngarrindjeri;

֎ tsi în ǃkung, tsy - în chineză wu;

֎ tthoúma - τθούμα, t̒oúma – τ̒ούμα în tsakoniană;

֎ tti - ってぃ, ttibuni - ってぃぶに în yonaguni;

֎ tunggilo în gorontalo;

֎ umlomo în zulu, swazi și xhosa;

֎ umša - умша în mari;

֎ umunwa în ruanda-rundi;

֎ uš° - ушв în tabasaran;

֎ usta - уста în bulgară, macedoneană, rusă (poetic), rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească (din proto-slavicul *usta, „gură”, din proto-indo-europeanul *h₃éh₁os, „gură”);

֎ vaha în tahitiană;

֎ vava în malgașă;

 

Cuvântul gură în câteva limbi

 

֎ vāy - வாய் în tamilă, vāya - വായ în malaialam;

֎ vivi, ngoso în yami;

֎ vocche în tarantino;

֎ vom - вом în komi;

֎ vusny - вусны în bielorusă;

֎ waha în hawaiiană;

֎ wêwa în palu'e;

֎ wün, wən în mapudungun;

֎ xašm - خشم‎ în arabă;

֎ xwlë - خوله în paștună;

֎ ym - ым în udmurtă;

֎ ž:omoχ - жӏомох în udi;

֎ źɛ - жьэ în kabardiană, žɛ - жэ în adighe;

֎ zui - , kǒu - în chineză, zuǐ - , kǒu - , zuǐbā - 嘴巴 în chineză mandarină, zui2- 嘴 în chineză jin, zuy – зуй, ku - ку în chineză dungan.

 

 

 

 

          Gura în expresii

 

          Moto: „Cine gură mare are cinci ani va săpa la sare!”

 

          De mic, de pe câmp și din pădure, cu explicațiile alor mei de pe uliță, părinți, bunici, vecini, știam că există gura leului, gură-dragă, gura-mielului, gura-morunului, gura-ursului, gura-mâței sau linariță, gura-porumbului, gura-paharului sau tufănică, gura-țigăncii (nu o confundați cu p____a țigăncii) aflând în școală că astea fac parte din botanică. Nu mă plângeam că-s prea multe arhaisme!

          De la bunicul matern Dumitru, dogar, am învățat ce e „gura de broască”, o unealtă de dulgherie pentru scobit pe marginile tocurilor de ușă sau de fereastră, dar și la butoi. Tata, pădurar, țăran, dulgher, zidar, bun la toate, mi-a demonstrat lucrul cu „gura de lup”, unealtă care servește la îndoirea tablei groase. De, vorba profesorului meu Ispas de matematici speciale din academie, „drumul lung prin teorie, scurt și eficace pri exemplu” (citându-l pe Dirac)!

          Cineva „e moale în gură” sau „are gura moale”, adică se supune ușor la comenzile ce i se dau prin mișcarea frâului real sau imaginar. Se poate reabilita dacă găsește originea expresiei din citatul de mai sus, adică să-l ghicească pe cel despre care e vorba, adică „cine gură mare are cinci ani va săpa la sare”. Că zilnic îmi atrage atenția cineva să nu mai critic președinții de bloc, alți politicieni, că o s-o pățesc.

          Păi dacă n-am pățit-o eu în plină dictatură comunistă, când eram „tare în gură” când scriam partea finală a unui raport de cercetare pentru o temă finalizată cu concluziile rezolvării. Mulți mi-au propus modificarea, eu am insistat și am propus că fără o documentare în vest nu putem obține succese în digitalizarea cartografică.

          Și proștii ăia de conducători militari comuniști au înțeles că automatizarea în cartografie și teledetecție, digitalizarea în geoștiințe, nu se pot face fără o școlarizare în vest. Marele stat major s-a adresat CNST, CNST s-a adresat colaboratorilor externi, aceștia au răspuns cu propuneri de cursuri la facultatea de navigație a universității din Hamburg.

          Așa am fost acceptat de universitate prin CNST, urmând cursul de cartografie asistată de calculator la prestigioasa universitate din Hamburg, împreună cu lolegii și prietenii militari de care amintesc mereu, Igor din Irkuțk (acum academician), Jean Boileau din Paris (genist și proprietar de vii pe Valea Loarei), Moravec Dalibor din Praga (profesor universitar), Imre Nemeth din Budapesta (profesor universitar). 

          În 1982 ne-am reîntâlnit pentru partea a doua a cursului, pentru teledetecție, la ESA Darmstadt (cu șef de grupă același neamț Muller, maior), cu lucrări practice la universitățiile din Hamburg și Tubingen. A fost aprobat și oficiul de calcul al DTM, cu dotare cartografică vestgermană și românească. Eu, bun nu numai de gură, am creat software-ul în Assembler de legătură între Felix 256 și sistemul de desen (cu sistemele de operare RT 11 sau RS X 11M), predat tuturor instituțiilior românești dotate cu plotere vest-germane (Centrele Miniere din Cluj-Napoca și Petroșani, IGFCOT, Centrul de calcul al CC al PCR, Universitatea Politehnica București, ITC București (unde am colaborat și cu colegul Adrian Lustig) etc.

          Chestia e că prin 1989 aveam în planul de cercetare științifică tema „sistem cartografic interactiv”, în țară în colaborare cu ITC, pe plan extern în colaborare cu alte țări, dar veni îngrămădeala din decembrie, ITC s-a desființat treptat, noi ne-am reorganizat, cercetarea din armată s-a evaporat, totul „s-a dus pe gura lupului”, adică a dispărut.

          Mulți „au țipat ca din gura șarpelui”, adică din răsputeri, că vor democrație în armată, unii militari „buni de gură” chiar că trebuie aleși comandanții, de nu mai înțelegeai ce se petrece pe meleagurile daco-pontice. Așa m-am decis „să scap ca din gura lupului” din cercetarea științifică ce dispărea, să mă salvez din mare primejdie ca prin minune sau în ultimul moment, prin cererea de a trece în învățământul universitar.

          Cererea mi-a fost acceptată, am dat concursul, au apărut noile discipline legate de cartografia digitală, pentru care am întocmit și programele noilor materii. Colegii din catedră (construcții și geodezie), din noua facultate (geniu, geodezie și construcții) și din academie au fost excelenți colaboratori. Am devenit pe rând șef al catedrei, apoi decan al facultății fără „a fi tare-n gură”!

 


Gură mare”

 

          Fiecare am întâlnit în viață „gură-cască”, persoane care-și pierd vremea în zadar sau care dovedesc neglijență, dezinteres condamnabil, chiar și la alegeri, apoi se plâng de politicieni. Pe la Universitatea din București am avut noroc și de studenți care „uitau de la mână pân' la gură”, dar s-au corectat rapid.

 


Ține-ți gura!

 

          Cu ideea că lucrul practic consolidează însușirea cunoștințelor, mai ales în domeniul folosirii calculatorului electronic în domeniul geoștiințelor, fiecare student avea temele particularizate, știam că studenții sunt „cu sufletul la gură”, generându-le emoția sau plăcuta oboseală a lucrului bine făcut. Le ofeream studenților manuale electronice și software-ul (http://sig.trei.ro,mură-n gură”), dar trebuia ca ei să rezolve teme personalizate.

          Expresiile s-ar multiplica exponențial dacă am binevoi să folosim cuvintele argou pentru binecunoscuta gură (aftă, bot, bușon, cățea, cioc, cioclonț, ciocomengo, clanță, clempano, cloanță, clonț, cobză, cutia vorbirii, fermoar, flașnetă, flaut, fleancă, fleoarță, flisc, flit, gingie, goarnă, govie, ială, mijă, morișcă, mozgă, muian, muie, muștiuc, muzicuță, ocarină, papacioacă, papagal, papiț, papiță, plisc, pupătoare, pupăză, rât, scuipătoare, teflu, țarcă, țiu, zotcă etc.), conform Argou (2007)!

          La analiza expresiilor în alte câteva limbi, plecăm de la „ab ore ad aurem”, „de la gură la ureche”, utilizată de exemplu în expresia „a vorbi ab ore ad aurem”, adică cu toată discreția, de a nu duce vorba „din gură-n gură”. Englezii folosesc pentru gură mouth, dar pe la ei se folosesc și béal în irlandeză, beeal în manx, beul în galică scoțiană, mooth în scots etc.

          Mouth se folosește și ca argou pentru o persoană care vorbește mult, căreia „nu-i tace fleanca”. Au apărut rapid: a closed mouth catches no flies (în gura închisă nu intră fluturi, adică „vorbește doar cât trebuie”); all one's taste is in one's mouth (tot gustul cuiva se simte doar în gură, se spuine cuiva căruia „îi lipseste bunul gust in chestiuni estetice sau culturale”); bad-mouth sau badmouth (gură rea, „care ponegrește”); big mouth (gură mare, „lăudăros”); diarrhea of the mouth (diaree la gură, „vorbește mult”); don't look a gift horse in the mouth (calul de dar nu se caută la dinți); hush one's mouth (a-i tăcea cuiva gura); mouth-pussy (argou, vulgar, pornografic); river mouth (gura de vărsare a râului) etc.

          Francezii folosesc pentru gură bouche (împrumutat și de englezi) și gueule (bot de animal). În Franța se mai folosesc botse, botcha, boche în franco-provensală, bouoche în norrmandă (Jersey), bouque în picardă etc. Limbă în dezvoltare continuă, acum și puțin anglicizată, a creat mintenaș expresii legate de temă.

          Au apărut imediat: à bouche close (cu gura închisă); bouche-à-bouche (gură la gură); bouche close („fermoar” la gură; păstrează secretul); bouche d’aération (gură de aerisire); bouche de métro (gură de metrou); retirer le pain de la bouche (a lua pâinea de la gură) etc.

          Francezii au și zicale sau vorbe de duh (proverbes et phrases toutes faites): bouche baisée ne perd pas sa fraîcheur (gura dracului nu-și pierde prospețimea); la vérité sort de la bouche des enfants (adevărul vine din gura copiilor); motus et bouche cousue (buze pecetluite, „fermoar” la gură); tu m’enlèves le mot de la bouche (mi-ai luat vorba de la gură) etc.

          Trecând la nemți, am scris mai sus cuvintele de pe acolo. Rămânând la Mund, apărut în secolul al VIII-lea, au apărut sinonimele colocviale Schnabel (cioc) sau Schnute (bot), cuvinte derogatorii sau vulgare precum Brotleier (liră de pâine), Fresse (la naiba), Gusche (gușă), Klappe (clapetă), Maul (bot), Schlund (gâtlej, muie) sau Schnauze (bot), Fressluke (trapă de alimentare), Kauleiste (baton de mestecat), vulgarul bavarez și austriac Pappen (mâncătoare sonoră) etc.

Das Maul eines Gauls (gura unui cal)

 

          Germanii au scos imediat vorbe de duh precum: jemandem Honig um den Mund schmieren (a mânji cu miere în jurul gurii cuiva, adică a măguli pe cineva); nicht auf den Mund gefallen sein – redegewandt, schlagfertig sein (nu fi lent - fii elocvent, iute); den Mund zu voll nehmen (a--și umple gura, adică a se supraestima); von der Hand in den Mund leben (trăind de la mână la gură, adică a-și consuma imediat toate veniturile, neeconomisind nimic; den Mund wässrig machen (a-i lăsa gura apă, adică a-i fi poftă de mâncare); jemandem das Wort im Munde umdrehen (schimbarea cuvântului din gura cuiva. adică interpretarea greșită intenționată a cuiva) etc.

          Trecem la cei cu operația specială, pe care americanii ar vrea să-i scoată din Europa, cu ale lor rot - рот (existent și în bielorusă,rusină carpatină și ucrainiană) și usta – уста (existent și în bulgară, macedoneană, rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească).

          Luând doar rot - рот, există expresii precum: большой рот (gură mare, vorbăreț); вина в рот не берёт (nu pune vin în gură); во весь рот sau на весь рот (cu toată gura); во рту кака, в глазах бяка (e rahat în gură, rahat în ochi); в рот долбают, а он спасибо говорит (îi iau de la gură, iar el zice mulțumesc); сто редек тебе в рот (fie o sută de ridichi în gura ta) etc .

          Au și peroverbe și zicători (пословицы и поговорки), precum: большому куску рот радуется (de bucata mare gura se bucură); в рот пальца не клади (nu baga degetul în gură); и волчий рот, и лисий хвост ( și o coadă de vulpe e bună pentru o gură de lup); рот шире ворот (are gura mai mare ca poarta); рот не огород, не затворишь ворот (gura nu-i grădină, nu-i poți închide poarta); язык наш враг наш, а рот губитель (limba este vrăjmașul nostru, iar gura o distruge) etc.

 

 

 

          Gura în (c)arte

 

          Moto: „El, cu ajutorul glumii,/ A intrat în gura lumii.../ Dar umoru-i, pe măsură:/ Nu mai mult decât o gură.” (Epigramistului Emil Ianuş, autor al volumului „O gură de... (h)umor", de Nicolae Gonţ-Topor, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005)

 

          Ion Creangă povestește fie de gurile mărite de râs ale unor fete („Le-am lăsat și eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche”), fie de gura calului în care se introduce zăbala („Fiul craiului, punându-i zăbala în gură, încalecă.”), cu cuvinte învățate de mine întâi în vatra satului. Tot Creangă folosește expresia „a se duce pe gura lupului”, adică a dispărea ca și cum nici n-ar fi existat („Boișorii mei s-au dus ca pe gura lupului.”).

          Cuplul etnografic ceho-rojmân analiza gura în folclorul transilvan („Mândra mea de mândră mare/ Nici un dinte-n gură n-are.”). Eternul călător și iubitor de natură, Geo Bogza, descria metaforic șuvoaiele de munte („Pe deasupra culmilor, o puzderie de vipere lichide aleargă printre stânci, mușcându-le cu furie și sfărâmându-și gura în muchiile lor de cremene.”).

          George Coșbuc folosea cu măiestrie locuțiunea adverbială „gură-n gură”, adică foarte aproape unul de altul („Mama-mi dă învățătură/ Cum se țese-o pânzătură,/ Nu cum stau cei dragi de vorbă/ Gură-n gură.”). Eroul lui Vlahuță avea gura amară, avea fiere în gură („Asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea.”).

          Un erou al lui Alecsandri îl întreba pe altul, mai vorbăreț ca el și ca președintele de acum („Ce limbă grăiești, că parcă se bat calicii în gura d-tale.”). Eroul lui Sadoveanu era un guraliv, diferit de candidatul la șefia NATO („Prinde mutul limbă, de parcă i se bat calicii la gură ca la pomană.”).

          Delavrancea, fost primar al capitalei, dar nu un fel de Nicușor, ales fără merite, doar anti-PSD, folosea expresia „a se zvârcoli ca în gură de șarpe”, adică a se zbate cumplit, cu desperare („S-a zvârcolit ca în gură de șarpe... a luptat cu moartea zile negre, zile lungi.”). Ulterior i s-a întâmplat și eroului lui Preda („Flăcăul țipa ca în gură de șarpe.”).

          Scriitorii străini nu au stat departe de gură. În 1913, Joseph C[rosby] Lincoln, în Pacienții domnului, scria: Am făcut o trâmbiță vorbitoare din mâinile mele și am început să strig «Ahoy» și «Bună ziua!» în vârful plămânilor mei. […] Colonelul s-a trezit și, după ce a întrebat ce s-a întâmplat, a deschis gura și a urlat «Bună!» și «Bună ziua!» ca taurul din Basan.(I made a speaking trumpet of my hands and commenced to whoop “Ahoy!” and “Hello!” at the top of my lungs. […] The Colonel woke up, and, after asking what in brimstone was the matter, opened his mouth and roared “Hi!” and “Hello!” like the bull of Bashan. [1913Joseph C[rosby] Lincoln, chapter VII, in Mr. Pratt’s Patients, New York, N.Y., London: D[aniel] Appleton and Company, OCLC]).

          Trecând la francezi, cu al lor cuvânt bouche, Louis Pergaud, în Răzbunarea părintelui Jourgeot, din Rustice, știri din sat, scria în 1921: Sub mustața blondă a bărbatului înalt, buzele lui lacome căutau gura ei voluptuoasă, în timp ce cealaltă, fără să zăbovească peste fleacuri inutile și știind valoarea timpului, îi ridică energic poalele.” (Sous la moustache blonde du grand gaillard, ses lèvres goulues cherchaient la bouche voluptueuse, cependant que l’autre, sans s’attarder à des bagatelles inutiles et connaissant la valeur du temps, troussait vigoureusement les jupes. [Louis Pergaud, «La Vengeance du père Jourgeot», dans Les Rustiques, nouvelles villageoises, 1921]).


La Vengeance du père Jourgeot (Răzbunarea părintelui Jourgeot, citiți online)

 

          Fiindcă au și gueule (bot, popular gură), acesta, colocvial, peiorativ, înseamnă și față, persoană sau muie, muian, demonstrat și de Jehan Rictus, în Jurnal, în 1932: Mergi la berărie? văd aceleași muiane din nou? La naiba!(Aller à la Brasserie? Revoir toujours les mêmes gueules? Zut! [Jehan RictusJournal quotidien, cahier 148, page 69, 31 janvier 1932]).

          Trecem ușor la vecinii germani, că Franța și Germania sunt în Schengen, despre care am scris (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen). Cum nemții folosesc Mund pentru gură, Hartmut Gräfenhah, în Navetiști transfrontalieri, scria în 2001: „Cea mai recentă nebunie în rândul drumeților de munte este un pachet fluid în rucsac, din care un tub de băut merge la gura excursionistului.” (Der letzte Schrei unter Bergwanderern ist ein Flüssigkeitspack im Rucksack, von dem ein Trinkschlauch zum Mund des Wanderers führt. [Hartmut Gräfenhahn: Grenzgänger. Berliner Zeitung, Berlin, 06.10.2001]).

          Nemții folosesc și Maul (bot de animal) în germană și în germană de Pensilvania. Într-o traducere de Elisabeth Schnack a romanului Cronicile negre, al lui Marc Steadman, se scria în 1980: „Cârligul din maxilarul inferior a tras capul rechinului în sus și i-a ținut gura deasupra apei.” (Der Haken im Unterkiefer riß den Kopf des Haifischs hoch und hielt sein Maul über Wasser. [Marc Steadman: Schwarze Chronik. Ein Südstaaten-Dekameron. Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main 1980, übersetzt von Elisabeth Schnack), ISBN 3-596-22489-6, Seite 138. Englisches Original 1970]).

          Am ajuns la cei cu „operația specială” forțați de isteria primirii Ucrainei în NATO după cum spune economistul american Jeffrey Sachs, analist pentru politici publice, profesor la universitatea Columbia. El a spus clar: „All of this talk of defeating Russia, to my mind, is reckless.", adică „Toate aceste discuții despre înfrângerea Rusiei, după părerea mea, sunt nesăbuite.” [vezi Ng, Abigail (May 13, 2022). "It's 'reckless' to talk about defeating Russia". CNBC. Regăsit la 09.06.2024].

          Revenind la gură, rușii au rot - рот (ca și în bielorusă, rusină carpatină și ucrainiană) și usta – уста (existent și în bulgară, macedoneană, rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, plus ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească).

          Grossman folosește rot - рот în rumanul Viața și soarta, scris în 1960: Se simțea fericit, puternic din punct de vedere fizic, nu avea un gust urât de plumb în gură și nu-l durea inima.” (Он чувствовал себя счастливым, физически крепким, не было противного свинцового вкуса во рту, не щемило сердце. [В. С. Гроссман, «Жизнь и судьба», 1960 г., НКРЯ]).

          Pușkin, în Profetul, în 1826, folosea usta la plural, adică buze: Și s-a lipit de buzele mele,// Și limba-mi păcătoasă mi-a fost suptă.” (И он к устам моим приник, // И вырвал грешный мой язык. [А. С. Пушкин, «Пророк», 1826 г., НКРЯ]).

          Turgheniev, în Poezii în proză de I. Senilia, scria în 1878-1882: „Am văzut cum picioarele i-au înțepenit, cum groaza neexprimată îi încleșta gura, îi făcea ochii mari, privind în depărtare....” (я видел, как окаменели ее ноги, как невыразимый ужас разверз ее уста, расширил глаза, устремленные в даль… [И. С. Тургенев, «Стихотворения в прозе I. Senilia», 1878-1882 гг., НКРЯ]).


Пасть пираньи (gură de piranha)

 

          Cuvântul past` - пасть e folosit pentru gura animalelor (bot etc.). Eremeeva, în Prelegeri despre istoria artei, scria în 1999: Iadul este descris fie ca gura monstruoasă a lui Leviatan, fie ca un cazan în flăcări.” (Ад изображается либо в виде чудовищной пасти Левиафана, либо в виде котла на огне. [С. А. Еремеева, «Лекции по истории искусства», 1999 г., НКРЯ]).

 

 

 

 

          Gura în toponime și în onomastică

 

        Moto: „Pe-atunci, acelei fete dragi/ Doar ochii îi vedeam - ca mura/ Şi buzele - ca două fragi.../ (Târziu i-am cunoscut şi... gura!)” (Nostalgie, de Stelian Ionescu-Astralus, din Trei decenii de epigramă,1999)

 

          În România există toponimele care conțin cuvântul gură, în majoritatea cazurilor cuvântul referindu-se la gura de vărsare a unui râu. Dezvoltând, luând-o alfabetic, există comuna Gura Foii, în județul Dâmbovița, pe râul Potopu. formată din satele Bumbuia, Catanele, Făgetu și Gura Foii.

          Gura Humorului este un oraș în județul Suceava, pe râul Moldova. Localitatea a fost întemeiată în anul 1775 și a fost declarată oraș în 1905. În apropiere se află bisericile mănăstirilor Humor (1530) și Voroneț (1488), declarate monumente UNESCO.

 

Gura Humorului

 

          Gura Ocniței este o comună în județul Dâmbovița, pe Ialomița. Este formată din satele Adânca, Gura Ocniței (reședința), Ochiuri și Săcueni. Gura Ponicovei este o peșteră în sud-vestul României, pe versantul stâng al Dunării, în zona lacului de acumulare de la Porțile de Fier I și al defileului Cazanele Mari.

          Gura Râului este o comună în județul Sibiu, pe Cibin, cu o hidrocentrală (3,7 MW) dată în folosință în 1981. La recensământul efectuat în 2021, existau 3.522 locuitori. În Gura Șuții, comună în județul Dâmbovița, cu întreaga familie și cu frații Vasile și Cornel Nițu, atunci elevi artilerști, am mâncat cea mai bună ciorbă de miel în primăvara anuluiu 1978, la rudele prietenului maistru militar prtincipal Marin Nicolae. Comuna avea 5.579 locuitori în 1995 și 5106 în 2021.

          Gura Teghii este o comună în județul Buzău, pe râul Bâsca, în extremitatea nord-vestică a județului, Comuna grupează mai multe sate de munte de pe malurile Bâscăi Roziliei, și ale afluenților ei, Bâsca Mare și Bâsca Mică. Avea 4.325 locuitori în 1995 și 3.003 în 2021. Scade numărul românilor...

          Gura Vadului este o comună (în trecut, Tohani) în județul Prahova. formată din satele Gura Vadului (reședința), Perșunari și Tohani. Gura Văii este, pe de o parte, o localitate componentă a municipiului Drobeta-Turnu Severin din județul Mehedinți, Oltenia, România. Aici s-a construit complexul hidrotehnic de la Porțile de Fier I.

          Pe de altă parte, Gura Văii este o comună (în trecut Râpile) în județul Bacău. Se află în partea de sud a județului, pe malul stâng al Trotușului (în dreptul municipiului Onești de pe malul opus), în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, Pârâul Mare. În județul Prahova, pe Teleajen, există comuna Gura Vitioarei, străbătută de șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte. Aici s-a născut solista de muzică populară Irina Loghin.

          În fine, să nu uităm de Gura Portiței, peste lac de Jurilovca, unde am fost acum vreo 20 de ani cu Viorica și cu soții Socobeanu (doamna Socobeanu fostă secretar șef al facultății de geografie), după un curs intensiv de o săptămână la Măcin.

          Gură și cuvintele derivate au devenit și nume de familie. Să nu uităm de Ioan Gură de Aur (347-407 d. Hr.), sfânt, născut în Antiohia, patriarh al Constantinopolului și unul dintre cei patru mari dascăli ai Bisericii Ortodoxe, persecutat de împărăteasa Eudoxia în mai multe rânduri. Biserica îl sărbătorește la 13 noiembrie, 27 ianuarie și, împreună cu Vasile cel Mare și Grigore Teologul, la 30 aceeași lună.

          La englezi există toponime bazate pe mouth, „gură”. De exemplu, Cockermouth este un oraș-târg în comitatul Allerdale, Cumbria, (OS grid ref NY1230, ceea ce noi nu avem, dar ne va obliga UE), unde râul Cocker întâlnește Derwent. Creekmouth este o zonă industrială lângă Barking și Dagenham, în Greater London, England, situată la gura râului Barking Creek (OS grid ref TQ4582).

          În anul 1990 am participat la conferința internațională de cartografie și la Adunarea Generală a Asociației Internaționale de Cartografie (ICA sau ACI), în municipiul Burnmouth, pe coasta Canalului Mânecii, în comitatul Berwickshire, Scottish Borders, Scotland (OS grid ref NT9560). Am susținut cu succes primirea României în ICA.

          Dartmouth este un oraș și port în comitatul DevonAnglia, un oraș în Bristol County, Massachusetts, o copmunitatee urbană pe țărmul portului Halifax, Nova Scotia, Canada și un oraș în VictoriaAustralia.

          Eyemouth este un oraș port în comitatul Scottish BordersScotland (OS grid ref NT9464). Falmouth a devenit internațional: este un oraș port la sud-vest de Cornwall, Anglia (OS grid ref SW8132); este un sat în Hants County, Nova Scotia, Canada; sunt localități în SUA (cartier în Suwannee County, Florida; cartier în Township, Fayette County și sediul lui Union Township și Washington Township, Rush County, Indiana; municipiu, sediul lui Pendleton County, Kentucky; oraș în Cumberland County, Maine; oraș în Barnstable County, Massachusetts; cartier în orașul Clam Union, Missaukee County, Michigan; localitate în orașul Conoy Lancaster County, Pennsylvania; localitate în Stafford County, Virginia); oraș port în Antigua, Antigua și Barbuda; oraș în Jamaica; oraș port în Cornwall, Anglia; cătun în Break O'Day, Tasmania, Australia

          Greymouth este un oraș în Noua Zeelandă, cel mai mare de pe coasta de vest. Humbermouth este în vecinătatea lui Corner Brook, Newfoundland și Labrador, Canada, fiind de fapt, gura râului Humber.

 


Autumn on the Humber (toamna pe râul Humber)

 

          Levenmouth este o conurbație lângă gura de văsare a râului Leven, în comitatul Fife, Scotland, care include orașele Buckhaven, Methil și Leven. Lossiemouth este un oraș și port în comitatul MorayScotland (OS grid ref NJ2370), la gura de vărsare a râului Lossie.

          Lynemouth este un sat în comitatul Northumberland, Anglia (OS grid ref NZ2991), în lungul râului Northumberland. Monmouth este un oraș în comitatul Monmouthshire, Wales (OS grid ref SO5012),, dar și numele unor locuri din SUA (localitate în Fresno County, California; municipiu, sediul lui Warren County, Illinois; alt oraș în Warren County, llinois, numit după bătălia de la Monmouth; cartier în orașul Root, Adams County, Indiana; oraș în Jackson County, Iowa; localitate în Crawford County, Kansas; oraș în Shawnee County, Kansas; oraș în Kennebec County, Maine; municipiu în Polk County, Oregon).

          Plattsmouth este un municipiu, sediul lui Cass County, Nebraska, United States, situat la gura de vărsare a râului Platte. Redesmouth este un un sătuc în comitatul Northumberland, Anglia (OS grid ref NY8682), situat la gura de vărsare a râului Rede.

          Numele Plymouth este răspândit peste tot în lume, fiind: municipiu în comitatul Devon, England; o zonă de mare între Plymouth, Devon, Anglia și Franța; gura râului Plym, în Devon, England; fosta capitală a lui Montserrat; cătun în Pictou County, Nova ScotiaCanada; cătun în Yarmouth County, Nova Scotia, Canada; nume de localități îăn SUA (oraș în Amador County, California; oraș în Litchfield County, Connecticut; localitate în Orange County, Florida; sate îHancock County și McDonough County, Illinois; municipiu reședință al lui Marshall County, Indiana; oraș în Cerro Gordo CountyIowa; localitate în Lyon County, Kansas; oraș îPenobscot CountyMaine; oraș ăMassachusetts, sediu al lui Plymouth County; oraș în Wayne CountyMichigan; municipiu în Hennepin County, Minnesota, suburbie a lui Minneapolis; fostă așezare îLowndes CountyMississippi; localitate îCarroll County, Missouri; sat îJefferson CountyNebraska; oraș în Grafton County, New Hampshire; oraș îChenango County, New York; oraș, reședință a lui Washington County, North Carolina; sate în Huron County și Richland County, Ohio; cartier din Luzerne County, Pennsylvania; orășel în Box Elder County,   West Virginia; oraș în Juneau CountyWisconsin; oraș în Rock County, Wisconsin; oraș și municipiu îSheboygan County, Wisconsin; Plymouth Colony, stabilită de pelerini etc.). Sidmouth este un oraș pe țărm, în comitatul East Devon, Devon, Anglia, la gura de vărsare a râului Sid. Tweedmouth este o suburbie a lui Berwick-upon-Tweed, Northumberland, Anglia, pe partea sudică a râului Tweed, lângă gura sa de vărsare (OS grid ref NT9952).

          Tynemouth este un oraș în zona metropolitană a lui North Tyneside, Tyne și Wear, Anglia, istoric în Northumberland (OS grid ref NZ3769), lângă gura de vărsare a râului Tyne. Uskmouth este o zonă industrială umedă de coastă în orașul Newport, Wales (OS grid ref ST3383), de la râul Usk.

          Wearmouth este numele saxon pentru zona de o parte și de alta a gurii de vărsare a râului Wear, incluzând Bishopwearmouth și Monkwearmouth, care mai târziu a devenit Sunderland.

          Weymouth este, pe de o parte, un oraș în Dorset, Anglia, la gura de vărsare a râului Wey, anterior în districtele Weymouth și Portland. Acelaș nume îl au, pe de altă parte, un municipiu în Norfolk County, Massachusetts, dar și un sat în Nova Scotia, Canada, numit după municipiul din Massachusetts.

          În sfârșit, Yarmouth este: presurtarea pentru Great Yarmouth, Norfolk; oraș pe coasta de nord-vest a insulei Wight, Anglia (OS grid ref SZ3589); oraș în Nova Scotia, Canada; localitate în Des Moines County, Iowa; oraș în Cumberland County, Maine; oraș în Barnstable County, Massachusetts, United States.

 

Raport al bazei de date

 

          Există și numele de familie Mouth în multe țări (vezi figura cu raportul unei baze de date). Baza de date conține 136.407 înregistrăzi cu numele de familie Mouth. Nu intrăm în prea multe detalii. Puteți căuta numele și în rețelele de socializare.

          Francezii au bouche pentru gură. Prin Franța se mai folosesc botse, botcha, boche în franco-provensală, bouoche în norrmandă (Jersey), bouque în picardă etc, dar și gueule pentru botul de animal în franceză. Francezii folosesc cuvântul Bouche în toponime, adică nume de locuri.

          Există departamentul Bouches-de-la-Meuse, nume dat din 1811, deoarece gura râului Meuse este situată în acest departament. Bouches-de-l’Elbe este numele unui fost departament francez din epoca napoleoniană, dat în 1811, de pe teritoriul actualei Germanii, a cărui capitală era Hamburg (unde am fost în 1978 și 1980). Bouches-de-l’Èbre a fost un departament francez al Cataloniei din epoca napoleoniană, al cărui centru administrativ era Lérida, dat în 1812, deoarece gura Ebrului era situată în acest departament.

          Bouches-de-l’Escaut a fost un departament francez al Țărilor de Jos din epoca napoleoniană, al cărui centru administrativ era Middelburg, dat în 1811, deoarece gura râului Escaut era situată în acest departament. Bouches-de-l’Yssel a fost un departament francez al Țărilor de Jos din epoca napoleoniană, al cărui centru administrativ era Zwolle, dat în 1811, deoarece în acest departament se afla gura râului Yssel (Ijsel).

 

Localizarea departamentului Bouches-du-Rhône

 

          Bouches-du-Rhin a fost un vechi departament francez din epoca napoleoniană din Țările de Jos, al cărui centru administrativ era Bois-le-Duc, creat în 1810, deoarece gura fluviului Rin se situa în acest departament. Bouches-du-Wese este numele unui fost departament francez din epoca napolleoniană, al cărui centru administrativ era Brême, din 1811, deoarece gura de vărsare a râului Weser era în acest departement. Este interesant că administrația napoleoniană a creat acest departament considerând Weser ca un nume masculin, dar s-a observat, de cel puțin câteva decenii, na, drăcie, că numele râului Weser este feminin în franceză, ca și numele său german (die Weser).

          În fine, Bouches-du-Rhône este numele unui departament francez din regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur, care se întinde de la fluviul Rhône până la munții Sainte-Victoire și Sainte-Baume (gura fluviului este în acest departament).

          Bouche a devenit și nume de familie. Englezii au importat numele de familie Bouche, care a ajuns din Franța și din Anglia chiar și în SUA. După recensământul populației SUA din 2010 (2010 United States Census), Bouche este cel de al 31.150-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 745 persoane (albi 73,29% și hispanici 20,0%). În Franța au fost găsite 2.337 persoane, iar în Belgia 203 cu acest nume de familie.

 


Alde Bouche vă salută!

 

          Iată că și gueule (bot) a devenit numele propriu Gueule. Vezi, de exemplu, Gueule (râu) în enciclopedia Wikipedia. Gueule (în olandeză Geul, în germană Göhl) est un râu în Belgia și în Țările de Jos (Pays-Bas)afluent al lui  Meuse, care curge prin provinciile belgiană Liège și olandeză Limbourg. Gueule a a dat numele său unor sate, precum GeulleGeulle aan de Maas, Geulhem și Schin op Geul, dar și comunei Fauquemont-sur-Gueule.

          Sărim la vecinii germani, care au pentru gură Mund, Gosche, Gosch și Gusche, Gosch în șvăbească, Gosche în germană alemannică și în franconiană de pe Rin, Goschn în bavareză, Gusche în germană centrală orientală. Există în germană și în germană de Pensilvania Maul (bot de animal) și May în bavareză, Mond în franconiană centrală și în luxemburgheză, móndj, mónd în limburgheză, moond în saxonă de jos neerlandeză, Mai există Muul în germană de jos și în germană alemannică, Schnure în germană alemannică, Schnüß în franconiană centrală.

          Oprindu-ne doar la Mund, vă puteți documenta printr-un simplu clic pe: Mund (Öffnung, Lippen, Schlund)” in Duden online; Mund (Gewalt, Macht)îDuden online; MundîDigitales Wörterbuch der deutschen Sprache; Mundîn Uni Leipzig Wortschatz-Lexikon; Mundîn OpenThesaurus.de; Mund în Wikipedia; Friedrich Kluge (1883) Mund”, îJohn Francis Davis, Dicționar etimologic al limbii germane, publicat în 1891 (ca să vedeți cum stau nemții cu digitalizarea).

 

Cu maiorul Muller spre Helgoland, Die Mündung der Elbe

 

          Pentru gură de vărsare există Mündung, derivat din Mund („gură”) sau münden („a curge”) +‎ -ung. Puteți studia cest cuvânt cu un clic pe „Mündung” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache. Așa există geografic Die Mündung der Elbe (in die Nordsee), prin care a m trecut în excursia făcută de la Hamburg la Insula Heolgoland în 1978, când urmam un curs la Hamburg.

          Rușii folosesc pentru gură rot - рот (existent și în bielorusă, rusină carpatină și ucrainiană), dar și usta - уста, poetic (existent și în bulgară, macedoneană, rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească). Sunt folosite și argourile (vulgare) pastʹ – пасть și jebalo - ебало.

          Igor din Irkuțk îmi amintește și sinonimele ротик, роток, роточек, ротишко, ротище, ртище. Bogată limbă, ce s-ar vrea exclusă din Europa de americanii yankei, dacă adăugăm alte argouri (глотка, рыло, клюв, клювальник, клювальничек, едало, едальник, едальничек, жевало, зевало, грызло, хлебогрызка, вентиль, чифанка, хохотало, хохоталка, хохотальник, хохотальничек, чавка, хайка, хрумка, чамка,грызево etc.).

          Pentru gura de vărsare a unui râu se folosește устье (место впадения реки в другие водоёмы, „locul în care un râu se varsă în alte corpuri de apă”). Устье a devenit și nume propriu, adică nume de familie și toponim (nume de loc).

 

Râul în orașul Rivne (река в городе Ровно)

 

          Iată că un râu din Ucraina se numește chiar Ustʹe - Устье (în ucraineană Устя), în regiunea Rivne, cu o lungime de 68 km, bazinul său hidrografic având suprafața de 762 km². Pe râu există 20 de localități, cele mai mari fiind orașele Zdolbunov - Здолбунов și Rivne (Rovno) – Ровно. În multe alte toponime există rădăcina Ustʹ- - Усть-!

 

Ustʹe – Устье a devenit și nume de familie

 

          La adresa https://www.youtube.com/@inguralupului veți afla că „În Gura Lupului" este un canal YouTube care aduce în prim-plan povești captivante din istoria contemporană și analize profunde ale evenimentelor semnificative. De la interviuri exclusive la documentare cuprinzătoare, canalul explorează subiecte sensibile și importante, provocându-i pe spectatori să înțeleagă mai bine trecutul și prezentul.

          La adresa https://www.youtube.com/@Ingurapresei aflați ceea ce știați, că în grla postului pro-american (și pro-Piedone) TV Antena 3 CNN există emisiunea În gura presei cu Mircea Badea, cam pe la miezul nopții.

          În muzică se pomenește mereu de gură. Există o melodie, Gura ta (la https://www.youtube.com/watch?v=k5Se7wRrkh4) interpretată de Alina Eremia, dar și de Delia și Deepcentral (la adresa https://www.youtube.com/watch?v=v8hFifP68dI).

          Muzica populară e plină de „guri”. De la Alexandru Pugna (https://www.youtube.com/watch?v=HF2ZAqmb6Uw) aflăm că gura fetei e izvor (Mândră gura ta izvor). Din arhiva TVR, îi urmărtiți (https://www.youtube.com/watch?v=XiUeIa9bix0) pe Stela Popescu şi Benone Sinulescu interpretând în duet melodia Dă-mi, mândruţo, gura ta. Mari artiști!

          Aflăm (https://www.youtube.com/watch?v=hBIFUIh7ALg) de la Aura Stoican de Gura dulce din furat. Dar mai bine să trecem ușor (https://www.youtube.com/watch?v=bWiIc3Q0wK8), cu o gură fie ea și de otcă, la un colaj de muzic populară oltenească cu regretatul Petrică Mîțu Stoian (cu prunii lui), Steliana Sima și Enceanu, că despre țuică am tot scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tuica). Fără manele-n jur, că atunci înjur!

          Cu gură mare sau mică, să fiți iubiți, că trebuie, cândva, cumva, undeva, să dați cuiva o guriță! Dar să nu fie prea târziu!

 

Articolul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - gură.pdf


CN