Bibliotecă
Moto: „Venit-au peste noi hunii,
dar nu ne-am făcut huni; fost-am cu avarii, dar nu ne-am făcut avari; venit-au
bulgarii și nu ne-am făcut bulgari; fost-am cu rușii și nu ne-am făcut ruși; venit-au ungurii și nu ne-am făcut unguri; fost-am cu grecii și nu ne-am făcut greci; cu turcii
și nu ne-am făcut turci; cu slavii și nu ne-am făcut slavi. Am rămas ce-am fost
dintotdeauna - Români” (Simion Bărnuțiu; acum vrem americani, NC)
Simion Bărnuțiu
Să întrăm puțin în amănunte, fiind
și noi un fel de „șoareci de bibliotecă”! Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, definea în 1929 biblioteca o „colecțiune de cărți și manuscripte așezate într’o
ordine oarecare”, „dulapul, camera sau edificiul unde sunt depuse cărțile”. Și
sublinia că „cea mai celebră bibliotecă din antichitate fu cea din Alexandria
Egiptului, coprinzând până la 700.000 de volume”, iar „cea mai mare din timpul
nostru (n. n., 1929) e Biblioteca națională din Paris, care conține 2 milioane
volume și 150.000 manuscripte; după ea vine Biblioteca Muzeului britanic cu
1.500.000 de volume.”
După un deceniu (1939), Scriban ne
scria că bibliotécă vine din cuvântul bibliothéke din vechea greacă, acesta din
biblion, carte, și théke, dulap, fiind o „colecțiune de cărțĭ și manuscripte,
locu unde-s așezate sau (un) dulap de cărțĭ”. Și explica omul că „o bibliotecă
vie e un om erudit” și că „În vechime, era celebră biblioteca din Alexandria
Egiptuluĭ, care cuprindea 700.000 de volume și a fost arsă de califu Omar [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].
Astăzĭ (1939, n.n.), îs însemnate: la Paris, Biblioteca Națională, a
Arsenalului, a Camereĭ Deputaților, Mazarină și a Sfintei Genoveva; în
Germania, la Lipsca (Leipzig, n. n.), Drezda și München; în Anglia, a Muzeuluĭ
Britanic (British Museum) și Bodleĭana din Oxford; în Spania, a Escorialuluĭ;
în Italia, a Vaticanuluĭ, Ambroziana din Milano și Laurențiana din Florența” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].
Prin anul 2000, pe când lucram deja
la universitate ca profesor de vreo 6 ani, MDN '00 (2000) ne lămurea că
biblioteca e o „colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc.,
aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o
adăpostește”, dar și că e „mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților”,
precum și „nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care
tratează teme dintr-un domeniu oarecare” (nota noastră, vezi BPT, „Biblioteca
pentru toți”) sau o „colecție de programe într-o unitate de informatică”. Ar
proveni din francezul „bibliotèque” sau din latinul „bibliotheca”.
Peste un deceniu, pe la sfârșitul
primului mandat de președinte al marinarului, care nu era șoarece de bibliotecă
după cum conjuga oarece verbe, DEX '09 (2009) repeta cele de mai sus cu
colecțiile, cu mobila și adâncea problema de informatică – „(Inform.) Colecție
centralizată de programe sau componente ale acestora, stocată și organizată în
scopul facilitării activității de programare.”
Și mai aflăm suplimentar că
„biblioteca Grimaud este un pachet de cărți de joc”, iar „Șoarece de bibliotecă
este o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci,
citind și studiind”, pe când „șoarece de birou este birocratul”, prin 2019-2024 printre birocrații „la stat” fiind mulți „lipitori de afișe” ai partidelor la
putere, cu salarii mult mărite cu contribuția Olguței și a altora!
Și prin România „socialistă” s-a
inventat și bibliobuzul, biblioteca mobilă din autobuz, ba Ungaria „socialistă”
a inventat tramváiul-bibliotécă, adică „Bibliotecile mobile au devenit un lucru
obișnuit în R.P. Ungară. Tramvaiele-biblioteci circulă la intervale regulate în
diferite centre ale Budapestei.” (sursa: DCR2, 1997).
Mai informați cu 5 minute, aflăm
că în dicționare sunt și cuvinte înrudite ca biblio, bibliobuz, biblioclast,
biblioclastie, bibliofag, bibliofilie și câte și mai câte. Doar pentru „biblio”
aflăm din DN (1986) că e un „element
prim de compunere savantă cu semnificația „carte”, „referitor la cărți” (cf.
gr. Biblion, „carte”).
Dar vorba lungă e sărăcia omului,
așa că ne oprim la cuvântul „bibliotecă” în diferite limbi:
a) biblijateka
- бібліятэка în bielorusă, biblioteca în catalană, galiciană, italiană,
portugheză și spaniolă, bibliotecă în română (moștenit din latinul bibliotheca,
francezul bibliothèque), biblioteek în frizonă, daneză, norvegiană și suedeză, bibliotek’a - ბიბლიოთეკა în gruzină, biblioteka
- библиотека în bulgară, macedoneană, rusă și sârbă, biblioteka – бібліотека în
ucraineamă, biblioteka în bosniacă, lituaniană și poloneză, bibliotēka în
letonă, bibliotekë în albaneză, bibliotheek în neerlandeză, Bibliothéik în
luxemburgheză, Bibliothek în germană, bibliothèque în franceză (din latinescul
bibliotheca, acesta din vechiul grec βιβλιοθήκη - bibliothếkê, vezi biblia, „cărți”,
pluralul vechiului grecesc βιβλίον - biblion, „carte” și theca, din grecescul antic θήκη
- thêkê, „etui, teacă, casetă, cutie, portbagaj”), bibliothíki – βιβλιοθήκη în greacă, biblyotek - ביבליאָטעק în idiș;
b) bókasafn în islandeză (din bók,
„carte” + safn, „colecție”);
c) gradaran – գրադարան în armeană (din
գիր - gir, „document, carte” + -ա- (-a-) + դարան - daran, „depozit”);
d) Granthāgāra
- গ্রন্থাগার în
bengaleză;
e) kirjasto în finlandeză (din
kirja, „carte” + sufixul -sto);
f) kitabxana – کتابخانه în azeră și în persană (din کتاب - ketâb, „carte” +
خانه - xâne, „casă”), kütüphane în
turcă (din turcicul otoman كتبخانه - kütübhâne, acesta din vechiul persan
کتبخانه - kotobxâne, compus din arabicul كُتُب - kutub, „cărți” și persanul
خانه - xâne, „casă”);
g) knihovna în cehă (din kniha,
„carte” + -ovna), knižnica în slovacă, croată și slovenă (din kniha, „carte”);
h) könyvtár în maghiară (din könyv,
„carte” + tár, „depozit de cărți”, könyv și el de prin vecini, deoarece există
în erzia – grup uralic конёв - konjov, „hârtie” și proto-slavicul *kъňiga,
„carte”, iar tár probabil tot din slavă, deoarece sârbo-croații au tovar,
„încărcătură”, polonezii towar, „marfă” și rușii товар - továr, „marfă”);
i) Lā'ibarērī - - ਲਾਇਬਰੇਰੀ în punjabi;
j) leabharlann în galica scoțiană
și în irlandeză (din leabhar, „carte” + sufixul -lann);
k) library în engleză [din medievalul englez librarie, acesta din anglo-normandul librarie, din vechiul francez
librairie, din latinescul librarium,
„bibliotecă, raft pentru cărți”, din librarius, „referitor la cărți”,
din liber, „scoarța interioară a copacilor; hârtie, pergament, carte”, derivat
probabil dintr-o bază proto-indo-europeană, *leub(ʰ)- „a dezgoli, a coji”; și
limbile romane au schimbat sensul, librărie la noi fiind magazin de cărți, dar
și la alții – librairie la francezi, libreria la italieni, libraría la spanioli
și livraria la portughezi], librerija în malteză [de pe la englezi];
l) liburutegia în bască;
m) llyfrgell în galeză (din llyfr,
„carte” + cell, „celulă”);
Cuvântul „bibliotecă” în diferite
limbi
n) maktaba – مكتبة în arabă (din
rădăcina ك ت ب - k-t-b, vezi și كَتْب – katb, „scriere, scriptură”, كِتَاب -
kitāb, „scriere, scriptură”, كِتَابَة - kitāba, „scriere, scriptură”; vezi și
punctul f de mai sus);
o) pustakaalay
- पुस्तकालय în hindusă,
provenit din पुस्तक - pustak, „carte” + आलय - ālay, „casă”, ambele din
sanscritele पुस्तक – pustaka și आलय – ālaya; și pentru distracție, vedeți हिमालय
- himā-laya, casa zăpezilor, plus că sinonimul pentru पुस्तक - pustak, „carte”
este किताब – kitāb, vezi punctele f și m de mai sus);
p) raamatukogu în estonă (din
raamat, „carte” + kogu, „colecție, mulțime”);
r) sifriyá - הספרייה în ebraică (din rădăcina ס־פ־ר).
Așa că noi, românii, rămaserăm la
filiera greacă – latină!
Marile biblioteci ale lumii antice
Moto:
„Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea
din Alexandria.” (Vasile Ghica)
Marile biblioteci ale lumii antice au servit ca arhive pentru imperii, sanctuare pentru
scrieri sacre și depozite de literatură și cronici. În Algeria de acum
exista biblioteca Timgad (250 d.Hr.). Se crede că ar fi putut găzdui
3000 de „suluri”.
În Anatolia (acum Bogazkoy), exista
biblioteca Hattusa (1900 î.Hr. -
1190 î.Hr.), cu cea mai mare colecție de texte hitite descoperite cu
aproximativ treizeci de mii de tăblițe cu cuneiforme, clasificate conform unui
sistem precis.
Biblioteca
Regală din Antiohia
(221 î.Hr. - 363 d.Hr., Antakya de acum) a fost
comandată în secolul al III-lea î.Hr. lui Euphorion de
Chalcis de către suveranul grec Antioch III cel Mare.
Biblioteca din
Pergamum, Turcia (197 î.Hr. - 159 î.Hr., Bergama de acum), era
cea creată de regii dinastiei attalide (în greacă Δυναστεία των Ατταλιδών), cu
peste 200.000 de volume, era a doua cea mai bună bibliotecă elenistică după
Alexandria. Pergamentul (piele de oaie, de vițel) utilizat în bibliotecă a devenit cunoscut sub numele de
pergamum după numele orașului.
Biblioteca din
clădirea Celsus (135 d.Hr. – 262 d.Hr.) din Efes, Anatolia, acum parte
din Selçuk, Turcia, făcea parte din
triumviratul bibliotecilor din Mediterana, împreună cu Biblioteca din
Pergamum și marea Bibliotecă din Alexandria descrisă mai jos.
Bibliotecile Pergamum și Selçuk,
Turcia de acum și Alexandria, Egipt
Biblioteca
Imperială din Constantinopol (337–361 d.Hr. - 29 mai 1453), acum Istanbul, a fost
înființată de Constantin al II-lea, fiul primului împărat creștin Constantin. Mai multe
documente din Biblioteca din Alexandria au fost salvate de ardere și protejate
aici. Ar fi avut puțin peste 100.000 de volume, suluri
de papirus și codici legate în pergament, deși 120.000 de volume au fost
distruse într-un incendiu în anul 473 d.Hr.
În Egiptul antic exista Biblioteca
Regală din Alexandria, în secolul al
III-lea î.Hr., fondată de Ptolemeu, care cuprindea aproximativ 400.000 de
manuscrise, fiind considerată principala metropolă intelectuală a lumii
elenistice.
Alexandria, Egipt
În Etiopia de azi exista Biblioteca din Aksum. În Grecia exista Biblioteca lui Aristotel (Atena, 384-321 î.Hr.), biblioteca
de pe insula Kos (100 d.Hr.), biblioteca Pantainos, biblioteca de pe insula
Rodos (100 d.Hr.) și Biblioteca
lui Hadrian (Atena, 132 d.Hr.).
În China,
exista Biblioteca Imperială Han, după cum am scris și noi (vezi AICI), arhivele dinastiei Qin (secolul al
III-lea î.Hr.), arhivele dinastiei Tang
(secolul VI-X), Epoca de Aur a istoriei chineze imperiale, când s-a trecut la imprimarea pe
plăci de lemn, făcând cărțile mai accesibile.
Și în India
au existat centrele culturale, universități și biblioteci (Takshasila, Nalanda, prădată de dinastia Slavilor
sub generalul musulman turc Bakhtiyar Khilji
etc.). În Iran exista Academia
Gondishapur, înființată în timpul Imperiului Sassanid
persan în secolele III-VI, cu o
universitate, un spital didactic și o bibliotecă cu peste 400.000 de titluri.
În Irak,
în ciuda istoriei recente de după „revoluțiile arabe” inițiate de yanchei, exista Biblioteca
Ashurbanipal din Ninive, biblioteca
templului Nippur (2500 î.Hr.),
unde a fost descoperită cea mai veche versiune a Marelui Potop, o
bibliotecă cu lucrări în arabă, Abbasid sau Casa Înțelepciunii
(Bagdad, secolele IX-XIII).
În Italia, în Imperiul Roman, Bibliotecile
Forumului erau formate din
biblioteci separate fondate pe vremea lui Augustus în apropierea
Forumului Roman
care conțineau texte grecești și latine. Au existat biblioteci în Porticus Octaviae,
lângă Teatrul lui
Marcellus, în templul lui Apollo Palatinus, și în Biblipiaca Ulpia,
în Forumul lui Traian.
Mai
existau Biblioteca publică Atrium Liberatatis din Asinius Pollio, Vila Papilor,
în Herculaneum, Italia, singura bibliotecă ce a supraviețuit din antichitatea clasică.
Acoperită de lavă de erupția vulcanului Vezuviu
care a distrus orașul în anul 79 d.Hr., a fost redescoperită în 1752, fiind
găsite circa 1800 de suluri carbonizate. Folosind
tehnici moderne, cum ar fi imagistica
multi-spectrală, secțiuni anterior ilizibile sau invizibile pe
sulurile care au fost desfășurate sunt acum descifrate.
În Israel exista Biblioteca
Teologică din Cezareea Maritima,
o instituție de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr., o mare bibliotecă
creștină timpurie.
În Siria exista Ebla (2500 î.Hr. - 2250
î.Hr.), cea mai veche bibliotecă organizată sistematic descoperită, cu tăblițele Ebla,
Ugarit (acum Ras Shamra, 1200
î.Hr.), arhiva Zisele lui Leilan
(1900 î.Hr.), arhiva Mari (acum Tell Hariri,
1900 î.Hr.), Biblioteca Moscheii Sufiya, Biblioteca Moscheii Grand Umayyad
( Alep, secolul XII).
Mari biblioteci ale lumii de azi
Moto:
„Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi
oameni decât toate războaiele din istorie.” (Carl Thomas Rowan)
Biblioteca
Națională a României (BNaR) este cea mai mare bibliotecă din România,
aflată în București. Fondul bibliotecii este de aproximativ 13.000.000 de
unități bibliografice cu caracter enciclopedic, organizate în fonduri curente
(publicații românești și străine - cărți, ziare și reviste) și fondurile
colecțiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice
românești vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual).
Clădirea Bibliotecii Naționale a
României
Printre marile biblioteci ale lumii de azi mai reținem Biblioteca Admont din Admont, Austria, de la poalele Alpilor, fiind a doua cea mai mare
bibliotecă mănăstirească din lume, Biblioteca George Peabody din Baltimore, Maryland, Biblioteca Regală
din Copenhaga, Danemarca, Biblioteca Universității de Artă
Musashino din Tokyo, Japonia, Biblioteca publică din Boston, Massachusetts,
cu peste 23 de
milioane de articole, ceea ce o face a doua cea mai mare bibliotecă publică din
SUA, Biblioteca
orașului Stuttgart, Germania, Biblioteca
José Vasconcelos din Mexico City, Biblioteca
Liyuan din Beijing, China, situată într-un sat mic în afara Beijingului, Biblioteca și Centrul Cultural Vennesla din Norvegia.
Biblioteca din Vennesla Norvegia (Vezi AICI fotografii)
Și mai pot fi adăugate Biblioteca de carte rară Beinecke din New
Haven, Connecticut, SUA (arhiva literară a Bibliotecii
Universității Yale, cu o mare colecție a lui Beineck care are o
Biblie de la Gutenberg), Biblioteca Alexandriei din Alexandria, Egipt (construită în 2002 pentru ca un omagiu
adus bibliotecii originale înființată în secolul al III-lea î.Hr., de care am
scris mai sus), Biblioteca Sainte-Geneviève din Paris, Franța (principala bibliotecă de
cercetare și referință pentru studenții Universității din Paris), Biblioteca
publică din New York, SUA (cu
aproape 53 de milioane de articole, fiind a treia cea mai mare bibliotecă din
lume), Biblioteca Kanazawa Umimirai
din orașul Kanazawa, Japonia și multe altele.
Sala de lectură a Bibliotecii Publice din New
York
Iar pentru
iubitorii de istorie, să știți că există vreo 30 de cărți care au schimbat
cursul istoriei (de la piesele lui William Shakespeare până la „1984” a lui
George Orwell (e.g. „Fables of Aesop” de Aesop, „Lunyu” de Confucius, „Anne
Frank: Jurnalul unei tinere fete" de Anne Frank, „Arta războiului” de Sun
Tzu, "Bury My Heart at Wounded Knee" de Dee Alexander Brown,
„Manifestul comunist” de Karl Marx & Friedrich Engels, „Un dicționar al
limbii engleze” de Samuel Johnson, „Eseuri” de Michel de Montaigne, „The
Mystique Feminine" de Betty Friedan, „Romeo și Julieta”, „Regele Lear”,
„Hamlet”, „Cum vă place” și multe altele, în primul volum al lui
Shakespeare, „Hiroshima” de John Hersey, „Cum trăiește cealaltă jumătate” de
Jacob Riis, I Ching: Cartea schimbărilor, „Incidente în viața unei fete sclave”
de Harriet A. Jacobs, „Jungla" de Upton Sinclair, Biblia regelui
James - 1611, „Narațiunea vieții lui Frederick Douglass" de Frederick
Douglass, „On Liberty” de John Stuart Mill, On the origin of the species „La
originea speciilor” de Charles Darwin, „Philosophiæ Naturalis Principia
Mathematica” de Isaac Newton, Coranul 600 d.Hr., „Al doilea sex" de Simone
De Beauvoir, 1949, „Tao Te Ching" de Lao Tzu, „Lucrurile se destramă”
de Chinua Achebe, 1958 etc.).
Biblioteci digitale
Moto: „Dumnezeu nu răspunde; Google,
întotdeauna, instantaneu.” (Jacques-Alain Miller, în revista Le Nouvel
Observateur, 2007, traducere de Dan Costinaş)
O bibliotecă
digitală, un depozit digital sau o colecție digitală, este o bază de date
online cu obiecte digitale care pot avea text, imagini sau hărți statice,
audio, video sau alte formate media digitale. Pe lângă stocarea conținutului,
bibliotecile digitale oferă mijloace pentru organizarea, căutarea și preluarea
conținutului din colecție.
Bibliotecile
digitale pot diferi foarte mult ca mărime și domeniu de aplicare și pot fi
întreținute de persoane sau organizații. Conținutul digital poate fi stocat
local sau accesat de la distanță prin rețele de calculatoare. Aceste sisteme de
recuperare a informațiilor sunt capabile să facă schimb de informații între ele
prin interoperabilitate și durabilitate.
Avantajele
bibliotecilor digitale sunt: accesul rapid și ușor la cărți, arhive și imagini
de diferite tipuri; potențialul de a stoca mult mai multe informații, deoarece
informațiile digitale necesită foarte puțin spațiu fizic; costul mult mai mic
al întreținerii față de costul cu biblioteci tradiționale; inovațiile continui
în IT oferă utilizatorilor îmbunătățiri în tehnologia electronică și a cărților
audio și să prezinte noi forme de comunicare, ca wiki și bloguri (vezi http://webdidacticanova.blogspot.ro/); nu mai au
importanță pozițiile geografice sau apartenența organizațională, deci fără
graniță fizică sau organizațională; accesul concomitent multiplu (de exemplu
citirea în același timp a unei cărți sau ascultarea unei melodii de mai mulți
oameni); recuperarea informațiilor; exemplarele consultate nu de depreciază ca
în cazul clasic; exemplarelor digitale li se poate adăuga valoare prin
prelucrare; accesibilitate ușoară prin cuvinte cheie; posibilitate de traducere
în diferite limbi etc.
Dar un rol
important în realizarea bibliotecilor îl are software-ul special cu care se
realizează baza de date a bibliotecii, bază de date pentru organizarea căreia
sunt create și metadatele, adică „date despre date”. În acest fel bibliotecile
digitale oferă o interfață de căutare care permite găsirea resurselor, de
obicei resurse web profunde (sau invizibile web), acestea neputând fi
localizate frecvent de către programele de căutare. Unele biblioteci digitale
creează pagini sau sit-uri speciale pentru a permite motoarelor de căutare să
găsească toate resursele. Ca specialiști puteți folosi și Google Scholar,
Yahoo! și Scirus pentru a găsi aceste resurse web profunde.
O biblioteca este
folosită pentru învățare
Utilizatorii
obișnuiți pot folosi un metacăutător, de exemplu Google și cuvinte cheie pentru
regăsirea paginilor web sau direct adresele acestor pagini, cu care deja
sunteți obișnuiți.
Moduri de
accesare a bibliotecilor (și plătitorul)
Așadar, creat în scopul promovării
cunoaşterii, lecturii, vizionării, ascultării şi satisfacerii dorinţelor
utilizatorilor, documentul digital vine să completeze alături de cartea
tipărită, sau suportul de memorie paleta de informare şi documentare. Ne vom
referi în cele ce urmează, la câteva biblioteci digitale, la care aveți acces
printr-un simplu click.
Tabelul 1: Exemple de biblioteci
digitale
Ţara
|
Biblioteca
|
Marea
Britanie
|
|
R.
Moldova
|
|
Noua
Zeelanda
|
|
România
|
|
România
|
|
SUA
|
MIT
Press eBooks Library — The Computing & Engineering Collection
|
SUA
|
|
SUA
|
|
SUA
|
|
Spania
|
|
Ungaria
|
|
Ungaria
|
Digitális Irodalmi Akadémia
(DIA) tagjai
|
Europa
|
Europeana
(57.263.941 lucrări de artă, artefacte, cărți, filme și piese muzicale din
muzeele, galeriile, bibliotecile și arhivele europene)
|
World
|
|
World
|
IEEE
Xplore, 3.600 cărți electronice tehnice (eBooks)
|
World
|
IEEE
Xplore, Morgan
& Claypool Synthesis eBooks Library
|
World
|
|
World
|
World Digital Library
(19.147 articole despre 193 de țări între 8000 î.Hr. și 2000 d.Hr.)
|
Și cu cele de mai
sus nu epuizăm bibliotecile digitale, în continuă dezvoltare. Căutați-le!
Biblioteca în
(c)arte
Moto: „Singurul lucru pe care trebuie să îl
cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca.” (Albert Einstein)
Despre biblioteci au scris mulți
oameni de cultură de-a-lungul timpului, reținându-i noi cu aforisme pe câțiva:
Cicero („Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie.”),
Platon („O casă care are în interiorul său o bibliotecă are suflet.”), Fabrizio Caramagna („Dacă citatele ar
dispărea pe neaşteptate, am cunoaşte adevărata greutate a bibliotecilor.”) și
alții.
După Costel Zăgan, și sufletul ar
fi o bibliotecă, așa cum scria în 2008
în Inventeme, cu porți de intrare („Prin ochi, poţi pătrunde în biblioteca
sufletului!”). Și mai sus am făcut și noi referiri la Biblioteca din
Alexandria, distrusă într-un mare incendiu. Scriitorii români s-au referit în
pilule la această bibliotecă, de exemplu Vasile Ghica („Omenirii i-a fost mai
uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea din Alexandria.”) sau
N. Petrescu-Redi („Fără Farul şi Biblioteca din Alexandria, mulţi oameni n-ar
fi evitat naufragiul.”). La ce naufragiu se referă ultimul nu ne precizează,
dar bănuiește fiecare! Că în 2019 Trump ne-a cadorisit președintele cu o șapcă!
Iar profesorii sau comandanții
mei, prin toate școlile sau instituțiile pe unde am trecut, școala generală din
comuna Stâlpeni, Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, Liceul Militar
Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, Școala Militară Superioară din
Sibiu, garnizoana Ineu, Academia Militară,
Direcția Topografică Militară, Marele Stat Major, Academia Tehnică
Militară, mi-au prezentat mereu bibliotecile instituțiilor, deși poate nu toți
auziseră sau citiseră de cele scrise de Albert Einstein („Singurul lucru pe
care trebuie să îl cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca.), de Jorge
Luis Borges („Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă.”), de Ray
Bradbury („Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut şi
nici viitor.”) sau de Augustine Birrell („Bibliotecile nu se fac, ele
cresc.”). Iar de câte cărți au fost arse
de legionari în 1940, de comuniști în 1948, de noii capitaliști în 1989 nu
scrie nimeni nimic!
Și cei din generația mea, care nu
toți au avut acasă o bibliotecă, au ajuns unii citiți și cultivați, părând a-l
contrazice pe Edmondo De Amicis cu vorbele sale („Soarta multor oameni a
atârnat de faptul dacă în casa părintească a fost sau nu o bibliotecă.”). Că
degeaba ai cărți dacă nu le citești sau dacă le citești și nu tragi învățăminte
din ele, nu-l asculți pe John Lubbock („E mare lucru să ai o bibliotecă, dar şi
mai mare lucru este să ştii să te foloseşti de ea.”) și nu ai simțit îndemnul
sloganului lui Bellamy Partridge („Afiş pus deasupra uşii unei biblioteci:
Farmacie pentru suflet.”).
Mi se par deplasate zisele lui
Ralph Waldo Emerson („Biblioteca unui bărbat este un fel de harem al lui.”), că
nu trebuie amestectat haremul, de care noi am scris (vezi AICI),
cu biblioteca. Păi unde e bibliotecă trebuie să fie și un bibliotecar, deseori
bibliotecară, vorba lui Nicolae Iorga
(„O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită.”) și încurcăm
borcanele, eunucul cu bibliotecarul! Ba ne amintim și cele spuse de Moisil
(„Soția crede că ești la amantă, amanta crede că ești cu soția, iar tu stai
liniștit și studiezi în bibliotecă.”).
Că oamenii de spirit de
pretutindeni s-au străduit să definească succint sau aforistic biblioteca: Ana
Iordache („Biblioteca este fereastra către Lumină!”); Mihai Cucereavii
(„Biblioteca este mausoleul Cărţii, unde vin cititorii şi îngenunchează în faţa
ei.”); chiar și Lenin („Biblioteca este prietenul şi ajutorul cititorului.”; pe
el l-au „reexportat” prietenii nemți în St. Petersburg ca să conducă „marea revoluție
din octombrie care a avut loc în noiembrie”); Robert G. Ingersoll („Fiecare
bibliotecă e un arsenal.”); Carl Thomas Rowan („Biblioteca este templul
învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele
din istorie.”); Thomas Carlyle („O bibliotecă este o cameră plină cu prieteni.”)
ș.a.
Cu umor și cu stil, Girel Barbu
recompune Ciocârlia („Ciocârlia e o bibliotecă cu partituri divine...”),
Alberto Manguel arată avantajele bibliotecii personale clasificate de capul său
(„Spre deosebire de o bibliotecă publică, o bibliotecă privată prezintă
avantajul de a permite o clasificare excentrică şi extrem de personală.”), Bugs
Baer definește ziarul („Un ziar este o bibliotecă de împrumut cu hipertensiune.”),
Herbert Samuel o compară cu un frigider cu gânduri conservate prin frig, cu
toate că frigiderul apăru doar în secolul XX („Biblioteca este un frigider
pentru conservarea gândurilor.”).
Mai obiectivi sunt Sharon Creech
(„O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi.”) și Octav Bibere („Biblioteca
este patria cuvintelor care au avut ceva de spus.”), subiectiv fiind Janet Nică
(„Biblioteca, loc bizar,/ E, pentru unii, sfântă sală,/ Dar, pentru cine e
şcolar,/ E o pedeapsă... capitală!”). Și olteanul a fost profesor! Nu e vina
noastră dacă nu i-am lămurit pe elevi că biblioteca nu e o pedeapsă?
Legat de cele sfinte, amintindu-mi
de Tudor Muşatescu („Dicţionarul umoristic al limbii române Evlavios: Persoană
a cărei bibliotecă se compune din cele douăsprezece Evanghelii.”), îmi amintesc
de nea Nicolae Arsene, de pe ulița copilăriei mele, care avea în casă doar
Biblia! Dar acelaș lucru l-am văzut și într-un film american despre cucerirea
vestului sălbatic, cu un mormon provenit din Europa, care dusese cu el în
America doar Biblia! Și Luis Borges se
gâmdește la rai, locul ăla pe care ni-l propun prelații pentru viața de apoi (în
Cărţile şi noaptea: „Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei
biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui
ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam
eu...”). Asta neuitând de filosoful comunist Jean-Paul Sartre, care în în Cuvintele, prin 1964, pomenește de religie
și templu, lucruri criticate de comuniștii noștri („Îmi găsisem religia: nimic
nu mi se părea mai important decât o carte. În bibliotecă vedeam un templu.”).
Fiecare cu părerea sa!
Biblia, singura carte pe care o
avea nea Neculae Arsene
Și e normal că o bibliotecă e asociată
mereu cu un bibliotecar, mă rog, mai bine cu o bibliotecară, căruia sau căreia
Ion Cuzuioc îi face o dedicație (De ziua bibliotecarului: „Biblioteca
m-a-nvăţat/ Să am o viaţă mai uşoară,/ Dar şi mai multe am luat/ ... De la
bibliotecară.”), Mihai Cuțulencu oferind o compensaţie... („Cel de Sus nu mi-a
dat har/ Să fiu bibliotecar./ Mi-a dat, totuşi, o favoare:/ Succes la...
bibliotecare.”).
Și poate doar bibliotecarul poate
defini un savant, nu numai Ion Luca Caragiale printr-o hexagramă din Convorbiri
critice, din 1908 (Savant: „Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au
fost,/ Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;/ Tot ce mintea omenească
până astăzi a ştiut,/ În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi... a-ncăput:/
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă şi un
bibliotecar.”).
Alți înțelepți extind noțiunea de
bibliotecă, așa cum făcea prin 1845 Francis Fauvel-Gouraud („Memoria este
biblioteca minţii.”). Dar vă dați seama ce sistematizare e prin gândurile alea
care sunt echivalente ale cărților în alveolele creierului, care nu sunt active
decât 10 %? Cam mult spațiu disponibil care nici măcar nu e de închiriat!
Și cu bibliotecile astea, cu savanții
și bibliotecarii, să nu uităm că utilitatea este dată de numărul de vizitatori,
cititori sau ascultători, așa cum remarcă Mihai Cucereavii („O bibliotecă fără
cititori este ca o casă părăsită.”), fără a umple rafturile cu altceva, cum
remarcă Florin Grigoriu printr-un „senryu” („Cămin de fete -/ raftul
bibliotecii/ plin de cosmetice”). Și ce, nu vă place? Mie, da! Ca profesor admiram studentele cochete! Și le
îndemnam să meargă la marile biblioteci din București, cu gândul la George
Mercer Dawson („O bibliotecă mare este un jurnal al neamului omenesc.”).
O bibliotecă bine dotată
Și apariția bibliotecilor digitale
nu putea rămâne fără vorbe de duh. Că acum toți se laudă că poți găsi orice cu
un metacăutător, inclusiv Eba, Marinarul, Vanghelie și mulți alții, dar
importantă este sistematizarea arborescentă, după cuvinte cheie, fără a
neglija rolul bibliotecarului, așa cum ne spune clasicul Neil Gaiman, în
traducerea lui Costinaş („Google îţi poate returna 100.000 de răspunsuri, un
bibliotecar ţi-l poate da pe cel corect.”). În cazul lui Google cred că nu ai
știut tu să întrebi sau să introduci cuvintele cheie potrivite!
Și fiindcă am scris de o mare
bibliotecă americană, Biblioteca Congresului (Library of Congress, parlamentul
ăla care nu dă vize românilor, cu toate încercările la cinci ani ale unui
președinte șapcaliu), încercați AICI o prezentare, ca să
vedeți cum puteți căuta, vizualiza cărți audio (ebooks), asculta muzică, vedea
filme etc. AICI
puteți folosi și biblioteca audio (Audio Library). Și multe mai puteți face cu
cuvinte cheie, inclusiv în marea bibliotecă digitală Youtube!
Accesând Wikipedia și Youtube
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
