Jocuri de cuvinte – mulțumesc
Moto:
„Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune
multumesc?” (William A. Ward)
Mulțumesc
Despre familia de cuvinte a lui „a
mulțumi” există 28 de definiții, unde interjecția „MULȚUMÉSC” (adesea cu
valoare verbală), conform DEX '09 (2009), este un „cuvânt cu care se exprimă
cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc.”
Și totul derivă din „a mulțumi”,
care conform MDA2 (2010), ar veni din neogrecul (ngr) eis pollá eti - εἰς πολλὰ
ἔτη, „pentru/la mulți ani”, care înseamnă a rosti o urare către cineva, a
închina paharul cu băutură, a saluta pe cineva, urându-i bună ziua, formulă
stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă, a
răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare, a exprima
recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc., a-și
exprima aprobarea pentru acțiunile cuiva, a satisface, a bucura, a datora
recunoștință și multe altele.
Francezii folosesc merci și merçi,
dar, na drăcie, merçi fiind doar o eroare ortografică a cuvântului corect „merci” (merçi - erreur
d'orthographe pour le mot merci). „Merci” a apărut în secolul al X-lea, provenit din vechiul cuvânt
francez mercit (881), acesta moștenit din latinul mercēdem, acuzativ al lui
merces «salariu, preț, recompensă», mai târziu «favoare, mulțumire».
Și francezii dau ca sinonime
pentru merci grâce, „grație” (din latinul gratia, «mulțumire, recunoștință»),
miséricorde, „milă” (din latinul misericordia,
«durere, compasiune»), pitié, „pietate, milă” (din latinul pietas «pietate», sentiment dureros).
Să vedem cum se traduce
„mulțumesc” în alte limbi:
ačiū în lituaniană (etimologie
neclară; pare a fi legat de belarusele dialectale а́цю - ácju, „mulțumesc”,
а́ціць - ácicʹ, „a mulțumi”, polonezele dialectale aću, aciu, „mulțumesc”,
toate din zona baltică);
aitäh în estonă (provenit din
aituma, provenit din aita, „ajutor” și jumal „Dumnezeu”, un fel de
„Doame-ajută!”);
armo în finlandeză (din arm- +
-o, din proto-germanicul *armaz, „sărac, sărăcit, jalnic”; cognat cu armas,
„dragă”);
blagodarya - благодаря în
bulgară, (Vi) blagodaram – (Ви)
благодарам în macedoneană;
danke și Danken în germană,
dankjewel în neerlandeză, adank - אדאנק
în idiș;
děkuju în cehă, ďakujem în slovacă,
Dziakuj - Дзякуй în bielorusă, dziękuję (interjecție) în poloneză;
Dhan'yabāda - ধন্যবাদ în bengali, dhanyavaad - धन्यवाद în
hindi;
diolch i chi în galeză;
Cuvântul „mulțumesc” în diferite
limbi
efcharistó – ευχαριστώ, sas
efcharistó - σας ευχαριστώ dar și éleos -
έλεος în greacă;
eskerrik și eskerrik asko
(mulțumesc mult) în bască;
faleminderit în albaneză (din
vechea expresie të falem nderit, adică "îți salut onoarea");
Gnade în germană, genade în neerlandeză
(din vechiul german gināda, pe căi ocolite din goticul 𐌽𐌹𐌸𐌰𐌽 - niþan, „a
ajuta”);
gmadlobt - გმადლობთ, madloba
- მადლობა în gruzină;
go raibh maith agat în irlandeză;
gràcia și gràcies în catalană,
gracia și gracias în spaniolă, grazas în galiciană, Grazie în corsicană, grazie
(pluralul lui grazia) în italiană,
Grazzi și nirringrazzjak în malteză, gratias (tibi) în latină (toate din
latinul gratia, «agrement», «farmec», «grație», «frumusețe», derivat din
grātus, «amabil, agreabil», sensul mitologic este o calchiere a vechiului grec
Hárites - Χάρῐτες);
hvala - хвала în sârbă și bulgară,
hvala în croată, slovenă și bosniacă (toate din proto-slavicul *xvala, preamărire,
recunoștință, glorie);
Kiitos în finlandeză (din kiit +
-os, din proto-finicul *kiittädäk, „a mulțumi”, moștenit din proto-balticul
*geyd-; comparați cu lituanianul giedoti și cu letonul dziedāt);
köszönöm în maghiară (köszön, „a
mulțumi” + -öm, sufix);
marci în burgundă (bourguignon),
marci în sarteză (sarthois), mercé în italiană, mercé și mercés în occitană,
merced în spaniolă, merchi în picardă (în Franța și Belgia), merci în bavareză,
merci în franceză, Merci în luxemburgheză, mercy în engleză, mersi în română
(vezi mai sus de unde vine);
motšakkeram - متشکرم în persană (متشکر interjecție, din
motšakker + ـم - -am);
mulțumesc în română (vezi mai
sus);
nåd în suedeză, nåde în daneză și
norvegiană (din vechiul nordic náð, achin cu goticul 𐌽𐌹𐌸𐌰𐌽 - niþan, „a
ajuta”; comparați cu germanul Gnade și cu neerlandezul genade de mai sus);
obrigado în portugheză (din
latinul obligātus, „obligat”, participiul lui obligō, „mă oblig”; dacă mergeți
în Brazilia ziceți doar „brigado”);
paldies în letonă (interjecție);
sääli în finlandeză (spus doar
după ce se exprimă regrete, din rusescul žal – жаль, „ce păcat!”, cu prima
menționare într-un dicționar din 1770, formă adverbială de la žálostʹ -
жа́лость);
sağol în turcă și în azeră sau
azerbaidjană (contracție a lui sağ ol, din proto-turcicul *sạg, „sănătate” și
verbul ol, imperativ al lui a fi, un fel de „să fii sănătos!”);
shnorhakalut’yun -
շնորհակալություն în armeană;
shukraan - شكرا în arabă;
spasibo - спасибо în rusă, spasybi
- спасибі în ucraineamă [din vechiul sŭpasi bogŭ - *съпаси богъ, „mulțumescu-ți
(ție), Doamne!", acum ortodocșii ruși zicând „спаси́ бо!"];
tack în suedeză, tak în daneză,
Takk (skal du ha) în norvegiană (din vechiul nordic þǫkk, moștenit din
proto-germanicele *þankō, *þankaz);
tankewol în frizonă;
Tapadh leat în galica scoțiană;
Þakka þér fyrir în islandeză;
thank you în engleză (din
englezele evului mediu thanken, thankien, din vechile engleze þancian, þoncian,
„a mulțumi, e exprima mulțumiri”, moștenite din proto-germanicul *þankōną, „a
mulțumi”, acesta din proto-germanicul *þankaz „gând, recunoștință”, la rândul
său din proto-indo-europeanul *teng-, „a gandi, a simți”; cognate sunt
frisianul saterland tonkje, „a mulțumi”), vest-frisianul tanke, neerlandezul
danken, germanul danken, danezul takke, suedezul tacka, islandezul þakka, toate
însemnând „a mulțumi”);
todá - תודה în ebraică (din
rădăcina י־ד־ה - y-d-, legată de verbul hodá - הוֹדָה, „a recunoaște, a
mulțumi”);
trugarez în bretonă (atestat prima
dată în 1499);
Tuhāḍā dhanavāda - ਤੁਹਾਡਾ ਧੰਨਵਾਦ în punjabi.
Mulțumesc!
Așadar, aveți o multitudine de
cuvinte pe care trebuie să le folosiți în diferite țări pentru a vă exprima
gratitudinea pentru cineva, pentru un serviciu oferit, pentru cuvintele
frumoase adresate.
Mulțumesc în (c)arte
Moto:
„Recunoștința este o virtute a sufletelor nobile.” (Esop)
Cuvântul mulțumesc are o zi internațională
a lui, 11 ianuarie. Cuvântul trebuie să facă parte, obligatoriu, din
vocabularul nostru zilnic. Dimineața trebuie să mulțumim cerului, sorții,
universului, lui Dumnezeu sau cui vrea fiecare că începem o nouă zi și
respirăm. Cuvântul ar trebui învățat în familie, în grădiniță în orice școală,
în orice instituție.
Ar trebui să fie învățat după cuvântul „mamă”, izvorul
și ocrotitorul vieții, o dată cu cuvântul „tată”, ocrotitorul familiei, în niciun
caz înlocuite astea două cu „părinte 1” și „părinte 2”, așa cum sunt obligați
profesorii și elevii unor țări din state vestice „moderne”, de exemplu Franța!
În română folosiți și mulțumesc și
mersi, dar parcă aș opta pentru forma lungă, serioasă, fără schimonoseli,
ironii sau duble înțelesuri, că al doilea îl folosesc doar pentru nora mea
belgiană, Isabelle, și pentru nepoata Amélie flamando-română („merci” cuvânt
generalizat în Belgia, în ambele limbi, „valonă” și flamandă).
Văzurăm mai sus etimologia acestui
cuvânt, în română provenind din vechea urare „la mulți ani”, în limba greacă
(în greaca nouă ta pollá chrónia - τα πολλά χρόνια). Cel
care exclamă o urare se bucură și prin tandrul mulțumesc își exprimă
bucuria și cel felicitat. Ba unii mulțumesc și divinității, precum Ion Ruse
care se leagă de zicala „in vino veritas” lăsată de romani (Când mulţumesc
invoc Divinul/ C-am moştenit ceva superb:/ Strămoşii daci lăsară vinul/ Romanii
un profund... proverb).
În afară de dialogul solitarului
cu divinitatea, ocaziile folosirii lui mulțumesc sunt numeroase - la
sărbătorirea zilei de naștere, a onomasticii, la sărbătorile importante de
peste an, la un salut, la aniversarea absolvirii unei instituții de învățământ,
zilnic pe rețelele de socializare și prin telefon, audio sau video.
Când primești un salut, o urare,
sufletul se bucură, plăcerea de a răspunde mulțumindu-te și pe tine întreit.
Sufletul vibrează, are nevoie de ritm și rimă, de arpegii, solfegii și armonie în nuanțe de culori.
Și dacă totul e însoțit de un zâmbet, care nu e decât acordul inimii, totul e
perfect, că mă feresc să folosesc cuvântul tocit de atâta uzitare de unii
tineri cu vocabular sărac („E OK!”).
Să vedem, concret, cui mai
mulțumesc oamenii: Păstorel Teodoreanu spune cui mulțumește un popă (Popa Man e om cu
cap,/ Bere bea-n polobocel;/ Doar nu-s capră, zice el,/ Să mă mulţumesc c-un
ţap), Nistor I. Bud le mulţumește în 2007 răilor în „Antologia epigramei
româneşti”, (Acelor ce m-au umilit,/ Le mulţumesc cinstit, pe faţă./ Luptând cu
ei am izbutit/ Să ies niţel, la suprafaţă./).
Prin salut, urare și mulțumiri
reciproce se recunosc reciproc valorile, cea de om fiind cea mai importantă.
Cum să n-o feliciți pe poeta Aurora Luchian când postează pe un site literar
sau pe o rețea de socializare o poezie frumoasă pentru copii sau despre sine („Sunt
o nebună, cer o izolare” - poezie manifest - autor Aurora Luchian: „Sunt o
nebună, cer o izolare/ La balamuc, sedată și băgată/ În cușcă de oțel, să nu
mai scap vreodată,/ Că am vorbit în versuri cu o floare...”, asigurându-ne în
final cu „Sunt o țicnită calmă, un
OM, o muritoare,/ Cu un IQ firesc, da nu sunt infractoare!”).
Felicitată, poeta vasluiană mulțumește imediat.
Cum să nu mulțumești Dorinei Pop,
colegă și prietenă din Cronopedia, când la orice postezi îți găsește o melodie
legată de temă sau când postează vorbe calde într-o „tentativă de basm”? Și
domnia sa susține că „nu este `o școală de vară` a vreunui partid
politic, ci o lecție de inocență îmbrăcată în haina unui basm”! La fel trebuie să mulțumești
prietenului Plătică din Cronopedia care are umor și te distrează mereu pe
site-ul de care are grijă, tot cu vorbe în armonie, prietenul și colegul Ioan
Muntean.
Un mulțumesc cu care m-am obișnuit
Cum să nu adresezi o felicitare sau un salut
unui poet arădean care te bucură zilnic cu un poem însoțit de o imagine,
Nicolae Nicoară-Horia, cu toate că are și neprieteni („Bruiaj...”, 18
Septembrie 2019: „... / Și astăzi, din atâta libertate,/ Niște pierde-vară,
mațe-fripte,/ Îmi pun și au de unde, bețe-n roate,/ Uitându-se ca maimuțoii-n
scripte;// Ba uneori primesc de la gazete,/ De dincolo de gard și de Carpați/
Răspuns...provincial și cu regrete:/ `Mai trimiteți!` și `mai încercați!`”., Nicolae Nicoară-Horia). Cine să-l fi supărat pe poet?
Și ne redă aproape zilnic puterea
de a zâmbi, de a „decola” spre înalturi, de a vibra, de a spera că oamenii sunt
generoși, de a ne pune pe gânduri, un prolific poet epigramist clujean, Petru
Ioan Gârda, cel care mulţumește într-un fel inedit tuturor prietenilor pentru
urările de ziua domniei sale (Ajuns acum pe înc-un prag,/ În drumul aspru către
stele,/ Primesc urările cu drag/ Şi sper să fie după ele!).
Poetul arădean N.N.-H. iubește un
muscelean de peste munți
Organizează multe concursuri, face parte din
jurii, trimite epigrame când nu e organizator. Propune o epigramă interesantă
pentru temele (concursului) de la Brăila (PERECHE LA NUDIȘTI: „Gol, pe
plajă-ntins, stătea/ Dârdâind pe la apus;/ Poate c-ar fi stat și ea,/ Dac-avea
un țol în plus.”). Ce joc de cuvinte! Ca să vezi cât contează 2,54 mm (inch, țol)!
Dacă tot va merge acolo, o fi știind cântecul „La noi, la Brăila,/ la tanti
Elvira.../? Că tot dânsul crede că în afară de ziua internațională a lui
„mulțumesc”, 11 ianuarie, mai propune și 27 decembrie - ziua notiţelor de
mulţumire [„Încântat de-orice urare -/ De Crăciun aşa se face,/ Mulţumesc şi
celor care/ M-au lăsat (să dorm) în pace.”]. Nu-l poți contrazice!
Jocuri de cuvinte cu epigramistul
Gârda
Și deseori îi răspunde un
ploieștean, coleg cu mine în ale milităriei, uneori ambii comandați de câte un Moș Teacă, Valentin Ursu,
atent obsesiv de metrică, la ritm, iubitor de președinte al unei asociații de
bloc care în armată a învățat pas cu pas doar să coasă nasturi la câte o cămașă,
așa că își manifestă „îngrijorarea prezidențială” în preajma viitoarelor
alegeri de la bloc („A mai rămas o lună și ceva/ Până ce vine ziua cu votarea,/
Nu-mi mai priește aerul, mâncarea,/ De parcă-s Miorița-n pana mea.// Mi s-a
vârât un morcov în găoz,/ De tremură și Carmen lângă mine,/ Nici să mai plece-n
lume nu-i mai vine/ Și nici să se mai echipeze-n roz.// .... /N-am fost la Moș
Crăciun, n-am fost în China,/ N-am fost în Israel, din câte știu,/ Atâta, din
America-n Sibiu/ Și de vreo patru ori, în Bucovina.// ..... /Atât de multe aș
avea să fac,/ E scurt mandatul, una două, trece,/ Cinci ani sunt prea puțini,
mai bine zece/ De-o fi să ies din nou, facem bairam,/ Mă tem atâta, că mă sapă
proștii,/ Adică ăștia noii, nu doar foștii,/ De ce mă tem de asta? HA BARNA M!).
Să-i fie frică de Barna? N-aș
crede, mai degrabă de actor, că parcă ne-am luat după Ucraina și cu vestele portocalii!
Și se vede că și Valentin Ursu știe să mulțumească, fiind credincios și făcându-și mereu rugăciunea de dimineață
(Mulţumesc lui Dumnezeu/ Că nu am dureri de şale,/ Şi-L mai rog, că Lui nu-i
greu;/ Să nu-mi scoată proşti în cale!). Ce facem, ne dăm la o parte? Îi mai aținem
calea? Îi lăsăm tot pe ăștia?
Vestele portocalii
Și ca și domnia sa și eu locuiesc
tot la bloc, că dacă eram noi comisari-șefi sau chestori, măcar la Caracal,
aveam vile și nu participam la adunările asociațiilor de proprietari la bloc ca
fraierii de militari din MapN! Și nu ne mai legam de adunările generale de
alegeri.
Că dacă va fi ales pentru încă
cinci ani cel la care se gândește lumea, chiar și Stelică Romaniuc în
„electorală” (Candidați avem puhoi:/ Unu vechi şi restul noi/ Şi va câstiga, cu
stil,/ Cel ce minte mai subtil.), parcă văd că se vor adeveri vorbele lui Vasile
Larco, cel care deconspira declaraţia
noului ales (Că m-aţi ales, vă mulţumesc,/ Încredere-aţi avut în mine./ De-acum
o să mă străduiesc/ Să-mi fie bine!). Așa că „în weekend mereu la Sibiu”!
Asta după turul al doilea, că dacă
m-aș referi la primul tur de alegeri la bloc, la care precis vor lipsi mulți
locatari, muicăăă, ce s-ar mulțumi cu locul al doilea oricare din
contacandidații actualului președinte de bloc! Că și Mircea Ionescu-Quintus
dădea în 1981 un răspuns mulțumind celui de sus, dar fiind în regimul comunist
nu-i pronunța numele (Îţi mulţumesc şi iarăşi zic:/ Puteam mai sus să mă
ridic,/ Da, fie vorba între noi,/ Nu este rău nici locul doi!).
După al doilea tur, va modifica alesul,
precis nu al meu, că lipsesc la adunările de bloc, dormitorul ăla rezultat din
unirea a trei dormitoare mici. Facem prinsoare? Și se pare că sacul a ajuns la
fund, cum scria Constantin Enescu prin 2011, când mulțumea unuia ce-i dorea
binele (Mulţumesc pentru urare,/ Că ne dorim bunăstare/ Azi, când a rămas doar
sacu'/ Gol şi-i terfelit... săracu'...).
Asta deoarece nu știu dacă s-a
terminat tranziția de care ne amintea Gheorghe Râmboiu-Bursucani, în „Pledoarie
pentru epigramă”, care mulțumea în 2007 aleşilor tranziţiei, atunci Băsescu și
Tăriceanu, care nu se ținuseră de cuvânt și nu instalaseră promisele țepe în
Piața Victoriei („Aleşilor" le mulţumesc/ C-au reluat o veche modă,/
Dându-mi prilej iar să trăiesc/ În „Ţara lui Papură Vodă.”). Traian Papură
Vodă?
Vodă am zis? Precis președintele
de bloc ales, noul Vodă, îi va mulțumi serviciului ăla cu tablete, că se rugase
omul, așa cum făcea în 2009 Vasile Iuşan, mulțumind „bolnavului” Stolojan, cred
că în numele marinarului consumator de gheață, 4 bucăți la un pahar cu tărie
scoțiană, în „Fă-mă, Doamne, ce mi-i face!” (Pentru ce-ai făcut îţi mulţumesc,/
Stolo, şi-ţi închin şi-o odă,/ Dar dacă bine mă gândesc,/ Ce-ar fi dacă mă faci
şi Vodă?).
Că „fiind din ce în ce mai
rău” în viață, până și Cristian
Wernicke, în „Epigrama germană de cinci secole” (1999), în traducerea lui
Florea Ştefănescu mulțumea că s-a născut mai demult (Eu mulţumesc că m-am născut/
În timpul ce-i abia trecut,/ Că-n viitor de mă năşteam/ Şi ce e bun acum
pierdeam.), că situația va fi roză...
Dar până în 1989 situația era și
mai grea pentru majoritatea românilor, ca Mircea Rădulescu, cel care în „Zece
ani de epigramă” (1979), găsea culmile epigramei, când nu avea voie la excursii
în străinătate, așa cum are acum un viitor președinte de bloc care ar vrea să
viziteze și China și Asia, pe unde n-a fost (Când zboară-n soare păpădia/ Ori
neaua-şi geme-n crivăţ chinul,/ De n-ajung pân-la Crevedia,/ Mă mulţumesc cu
Bolintinul.). O fi ceva cu actorul care a jucat în „Buletin de București” și
în „Căsătorie cu
repetiție”?
Și mă mai bucur de citirea câte
unei poezii a lui Marian Malciu, specialist și în chestii penale, dar „de-al
nostru”, care îl roagă pe cel de sus să
ne mântuie (MÂNTUIEȘTE, DOAMNE, POPORUL TĂU!), reclamând d-alea grave
(Ne-atacă, Doamne, peste tot / Și noi nu știm să ne-apărăm, / Vedem, simțim, ne
supărăm,/ Dar pe cei mari îi doare-n cot..). Păi nu noi i-am votat? Mă rog, cu
sprijinul serviciului ăla cu tablete...
Nu e și vina noastră? Că parcă „ăl
de sus” nu știe, că doar lui i s-au rugat și „cei mari”. Și crede că dreptatea
e un moft pentru „cei mici” (Dreptatea-i moft pentru cei mici,/ Poporul tău e
umilit,/ Și-adeseori este silit/ Să-ți ceară Ție să-l ridici.). Dar dacă s-ar
ridica singur? Cred că asta ar fi ideea, să profite de alegerile democratice de
la bloc „supervizate” de serviciul ăla cu tablete și să bage în urnă ce
trebuie, neținând seama de vorbele lui Mușatescu din „Titanic vals” („bagi în
urnă ce vrei și iese cine trebuie”).
Și să vedeți că o să am dreptate,
că românii vor vota la bloc pe unul care a încălcat constituția de atâtea ori.
Că degeaba se roagă poetul (La Judecata de apoi,/ Să mântuiești poporul tău,/
Căci e smerit, nu face rău,/ Iar pe tâlhari să îi despoi!). Sună cam aiurea
milostenia și smerenia!
Cu rugăciuni nu facem nimic, cum
nu am făcut niciodată în istorie, exemple fiind destule: luarea Ardealului de
Nord, armata română netrăgând niciun foc de armă, luarea Basarabiei și
Bucovinei de Nord și multe altele, încheierea de către președintele
Constantinescu a tratatului cu Ucraina și renunțarea la pretențiile noastre de
anulare a pactului Ribentrop – Molotov și a consecințelor sale.
Consecințele pactului Ribentrop –
Molotov
Și fiindcă veni vorba despre asta,
aș pune fiecărui candidat la funcția de președinte de asociație de locatari întrebarea
ce părere are de pactul Ribentrop – Molotov și cum va acționa pentru anularea
acestuia și a consecințelor sale. Și mă va tromboni cu UE, cu pericolul rusesc
la Marea Neagră, cu rușii, dar parcă nu ei dețin Insula Șerpilor, nu ei
pescuiesc calcani în apele noastre teritoriale, nu ei ne-au dat o șapcă pe
gaze, nu alea-alea...
Că sunt curios ce va spune
candidatul muscelean care probabil l-a avut profesor de istorie pe doctorul
Hurdubețiu, care mi-a fost profesor doar în clasa a opta și m-a învățat multe.
El mi-a lămurit problema mea de atunci referitoare la „naționalitățile
conlocuitoare”, după ce m-a întrebat de unde mi-a venit ideea. I-am spus că de
la tata și m-a întrebat câte clase are tata, spunându-i că are 5 clase. Tata
îmi spusese că tanti Ilona, de la noi din Livezeni (acum sat al comunei Stâlpeni),
e unguroaică și face parte din naționalitățile conlocuitoare, ea care avea
grădină „neconlocuitoare” și, neavând copii, îmi dădea zilnic fructe (vezi AICI).
Așa că, stimate prieten, să-l
lăsăm pe „a milui” și să folosim alte metode. Că a milui de pe la slavoni миловати,
în sârbă milovati, nu înseamnă altceva
decât cerșirea de milă, de de ajutor, a cere îndurare, a implora [MDA2 (2010)].
Să îi cer milă lui Dumnezeu și
să-l votez pe un bănuit infractor de la mine de la bloc care nu respectă în mod
repetat constituția, care a mai cumpărat încă o casă de la alt bloc, deși mai
avea una de la același bloc, care a reușit cu acte false să moștenească o casă,
care e dator statului cu sute de mii de euro și Teodorescu îmi blochează mie
contul pentru o datorie la fisc de 4 lei? Păi pe ăsta să-l aleg eu președinte (al
asociației de locatari) de (la) blocul meu? Dar să trecem la poezie.
Mă bucur când citesc o postare a
transfiguratei moldovence Olguța Luncașu-Trifan (TRANSFIGURARE, Confluențe
literare, 2452 din 17 septembrie 2017: Am rămas copac./ Mă sădiseră, în
tinereţe,/ bătrânii,/ undeva la răscruce/..). Gândindu-mă eu la ramuri (și ce
ramuri!), copac, copac, dar acum vin belelele de la bătrânii nenominalizați
(Mai spun/ nişte babe nebune/ că la mine, între frunze,/ s-ar ascunde/ diavolul
şchiop,/ care noaptea/ leagă la ochi stelele,/ tulbură izvoarele,/ spurcă
fecioarele,/ ziua încurcă drumeţii/ ducându-i în alte direcţii.). Și a rămas
apă, a rămas foc, dar în cele din urmă pământ, neocolind cenușile, mai multe,
dar amestecate, iar acum arde încă pe
dinăuntru, folosește culorile roșu și crem,
că doar e voie în versurile albe, trecând prin toate etapele oricărui
fenomen lumesc sau ceresc.
Și de la trupul copac trece în
final la duh (Sufletul l-am modelat/ din copac de la răspântii,/ botezat cu
vânt şi ape,/ să-l ia pământu-napoi,/ că mi-a spus de la-nceput/ că mi-l dă cu
împrumut.). De fapt certifică prin versuri albe că pe aici nu avem nimic, că
totul e de împrumut, viața, bunurile imobile și mobile. Atunci de ce naiba își fac
unii castele și li se restituie și altele? Așteptăm părerile „casei (aproape) regale”
avantajate de Dragnea și Tăriceanu!
Și fiindcă poetesele au suflete
sensibile, să vedem ce zic epigramiștii despre femei, că nu toți gândesc la
fel! Gheorghe Penciu, prin 2005, în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de
cerneală”, la vernisajul unei pictoriţe nu se mulțumea cu „arta” (Cu haine-n
dungi şi în carouri/ Dă buzna lumea la tablouri./ Eu, mai modest decât
Tonitza,/ Mă mulţumesc cu pictoriţa.).
Liviu
Kaiter, în 2010 se consola pe timp de
criză în „Epigrame cu şi despre femei” cunoscând bine operația de împărțire, de
parcă l-ar imita pe Traian cu a lui Nuți (Amantă de şaizeci - gândesc,/ Nu pot
să ţin, mă costă bani!/ Aşa că eu mă mulţumesc/ Cu două de... treizeci de
ani!), neștiind că cele două vor și mai mult(e), pe când Emil Ianuş, prin 2007,
în „Pledoarie pentru epigramă”, nu cunoștea operația de împărțire,
mulțumimdu-se cu somnul în a lui dragoste la vârsta treia (Că mă laşi să te
iubesc,/ Draga mea, îţi mulţumesc./ Dar m-aş bucura enorm/ Dacă m-ai lăsa să
dorm!).
Iar cu chestia cu două de 30 de
ani e complicat, că până și bătrânul Mircea Ionescu-Quintus lansa o zicătură în
2007 în „Pledoarie pentru epigramă” (Pe la colţuri de uluci/ Merge-o vorbă, nu
prea nouă,/ Că-„ntre două nu te plouă”./ Mulţumesc, dar te usuci.).
Azi, în era concubinajului
generalizat, unele fete au variante de mulțumire diferite chiar și la o cerere
de căsătorie, așa cum face Ileana Nana Filip în „Poliţişti pe tocuri”, care se
referă la oul cu surpriză (Am aşteptat acest cadou,/ Am înţeles că sunt
aleasa,/ Dar nu doresc să mătur casa,/ Mă mulţumesc doar cu un ou!). Probabil
se teme de tandrețea de la sfârșit, de care povestestea în 2011 Dan Norea, în
„Epi... Gramatica, Vârsta a treia” care arăta cu ce se mulțumește o doamnă în
iubirea de la vârsta aia (Dacă întrebi orice consoartă,/ În voce vei simţi
tristeţea;/ Când la bărbaţi, iubirea-i moartă,/ Se mulţumesc şi cu... tandreţea.).
Și cum femeile au vârsta cât o vor
ele, ne convinge de asta Nicolae Nicolae, care în 2005, în „Reflexe (şi
reflecţii) într-o picătură de cerneală”, făcea pe indiscretul mulțumind unei
doamne pentru banchetul organizat la aniversare (Îţi mulţumesc pentru banchet,/
Cu clipele sărbătoreşti,/ Şi te întreb, aşa, discret:/ A câta oară-i
împlineşti?).
Poate din acest motiv al vârstei
Dumitru Sârghie știa ce e alegerea și avea pretenţii... minore (La chipul tău
brunet, eu mă închin,/ Femeie rea, cu trup de anacondă,/ De nu mă vrei acum,
de... Valentin,/ Mă mulţumesc şi cu o bere... blondă!).
Iar femeile nu sunt uitate nici la
sosirea primăverii. Stelică Romaniuc, care anul ăsta și-a făcut concediul prin
Bulgaria în septembrie, nu uită ziua de 1 Martie, venirea primăverii (O
figurină lângă mărţişoare/ Le-agăţ în piept la doamne, domnişoare/ Şi-i
mulţumesc lui Dumnezeu cel bun/ Că sunt în stare, încă, să le-o pun.).
Interesant noul vocabular! Pe vremea mea se spunea altfel... mai direct! Ce
vremuri!
Și nici în concediu la Sunny Beach,
Bulgaria, nu iartă Stelică sexul ăsta zice-se frumos (dar de fapt e „tare”) cu
un concediu util (Soții au sosit la mare/ Şi-şi tratează, cu folos:/ El -
durerea de picioare,/ Ea - pe unu' musculos.).
Miltiade Ionescu, în „Epigrame cu
şi despre femei”, se adresa în 2010 unor bărbaţi de ziua femeii (Să ştiţi,
stimaţi, că sunt femei/ (Poate mai rar, poate mai des,/ Ce, la cadouri, nu dau
ghes:/ Se mulţumesc cu... ghiocei!). Oare? Pe ce lume trăiește omul? Că eu când
m-am cunoscut cu Viorica acum vreo 54 de ani nu aveam nici bicicletă. Păi se
uită una azi la tine dacă nu ai mașină, cel puțin la mâna a doua, adusă din
Nemția?
Știți precis că și zeița aia cu
balanța, care reprezintă justiția, ar fi de genul feminin. Și cum e justiția
asta prin România vă convingeți singuri, după faptele unui Portocală de la
Ploiești, a procurorilor din cazul Caracal și a ălora de la Oradea... Așadar,
mulțumiți justiției române? Că Nicuşor Constantinescu, prin 2004, în „Urmaşii
lui Cincinat definea mana cerească (Baroni, corupţi, „trudind" din greu,/
Îi mulţumesc lui Dumnezeu/ Şi-o fac atunci când, bunăoară,/ Văd că Justiţia e
chioară!), chiar acum, când Laura Codruța Kovesi a fost votată procuror-șef
european!
Și a ajuns fata, care s-a
prezentat la un concurs, procuror-șef european, după „negocieri politice”, că tot
așa a fost promovată și în România, chiar cu ajutorul lui Ponta și al lui Nuți
Udrea. O poți compara pe pila lui Traian cu Gârbovan? Că francezii și germanii
îi erau datori că a închis dosarul EADS, care era conexat cu dosarul deschis în
Germania și închis rapid care implica politicieni de rang înalt. Și fata tot
neagă legăturile cu Ghiță, a plimbat mulți politicieni cu cătușe pe la
închisoare și la DNA, a închis dosarul tergiversat Microsoft, i-a sprijinit pe
unii în lupta politică anti PSD, a arestat membri ai Curții Constituționale, a
deschis dosare unor prim-miniștri, a iertat toți politicienii din PDL, astfel
că unul a ajuns (n)europarlamentar și vă mai gândiți la multe!
Păi să nu mulțumească și să își
dispute importanța numirii „avocații” Cioloș USR-Plus și Klaus – PNL? Să vedeți
cum va fi exploatat „succesul” în campania electorală! Avocați zisei? Că și
ăștia au rolul lor, martor fiindu-ne Gheorghe Gurău, care în 2010 mulțumea
unui avocat (Cum pot să-ţi mulţumesc vreodată/ Pentru acele pledoarii/
Că tu m-ai scos basma curată.../ Dar m-ai băgat în datorii!).
Așa că marile dosare ale
privatizării și distrugerii industriei, ale privatizării băncilor românești,
ale dispariției flotei, unde sunt? Cum de s-a permis despăgubirea optanților de
două sau trei ori? Să-l bagi la bulău pe Năstase pentru termopane și să nu-l
judeci pentru înstrăinarea petrolului către austrieci? Jocuri de copii!
În concluzie, cui mai mulțumesc
românii? Constantin Enescu mulțumea unuia ce-i oferea „calul troian"
(Mulţumesc de amăgire,/ Nu-s credul, naiv din fire,/ Deci încearcă altă „pistă",/
Prostia încă mai există...?), Gheorghe Gurău își mulțumea sie-și la împlinirea
a şase decenii (de împliniri măreţe) (La douăzeci de primăveri/ Visam că am să
fac averi/ Şi-ţi mulţumesc azi, sfinte Doamne,/ Că am averi destule...
toamne!). Nu înțelesei, „toamne” sau „doamne”?
Marius Robu mulțumește destinului și nu lui Dumnezeu
într-o adresare epocal(ă), acum când pădurile, râurile, pâraiele, lacurile,
albiile în general sunt pline de mizerii și de recipiente de plastic (Încununat
mă simt cu foi de laur/ Şi-i mulţumesc destinului fantastic/ Că m-am născut în
Epoca de Aur/ Şi voi muri în Epoca de Plastic.).
Plasticul ca plasticul, de tutun,
de tării și droguri nu zicem nimic, nu mulțumim nimănui? De cazul Caracal și al
rețelelor de prostituate nu zicem nimic? Cui mulțumim? Că Eugen Albu, în
culegerea de epigrame „Fumuri”, mulțumea în 2002 doar regiei de ţigări (Ţie-ţi
mulţumesc, Regie,/ Că, slăbind de la ţigări,/ Fac reclamă la sicrie,/
Giulgiuri, cruci şi lumânări.). Așteptăm mulțumiri pentru celelalte ingrediente
și instituții care nu prea au habar de situație!
Paul Constantin, probabil înțeles
cu vajnicii Isărescu și „tânărul” său consilier Vasilescu, dădea în 2008 un
sfat prietenesc cu privire la cursul valutar, probabil valabil și astăzi,
mulțumind tot proniei divine (Oricât de jos cade dolarul,/ Îţi dau un sfat
prietenesc,/ Apleacă-te, ridică darul,/ Şi spune: Doamne, mulţumesc!). Să se
aplece, dar depinde cine va fi înapoia lui....
Ne mai amintim și de Valentin
David, cel care se plângea că „s-au dus Moşii...”, mulțumit cu ce a cam rămas
(Toţi Moşii buni, din zile sfinte,/ S-au dus, un pic cam prea degrabă;/ Un an
de-aicea înainte,/ Mă mulţumesc cu câte-o babă!). Bunăciuni, maestre!
Băieți, vă caută bunăciunile!
Și puteți asculta în diferite limbi acest „mulțumesc”,
muzical sau uneori prozaic, că doar „halim și noi bobițe”, vorba lui Mădălin
Voicu. Ca atare: mă mulțumesc
cu Direcția 5, blagodarya
– cu bulgăroaica Gloria, ačiū tau cu lituanianca
Veryga, aitäh cu
estonianul Sass Henno, Danke
cu Joel Brandenstein & Mijo, dankjewel cu
neerlandezul Guus Meeuwis, děkuju cu cehul Hank, ďakujem cu slovaca Tina,
Dziakuj - Дзякуй în
bielorusă cu Harli – Харли, dziękuję
în poloneză cu Doda, diolch
i chi cu galezul Ruhe, Ας
ψιθυρίζει έλεος cu un cor grecesc de fete, eskerrik în bască lângă
Lill Pump, faleminderit
în albaneză cu Alban Skenderaj, Gnade în germană cu
Audio88 și Yassin, go
raibh maith agat în irlandeză cu The Waterboys, gracias por tu amor în
spaniolă cu David Bisbal, хвала
тебе наш господь – mulțumescu-ți
ție, Doamne”, în sârbă cu Eduard Pazdnik, sau tot în spațiul exiugoslav Hvala ti za ljubav cu Saban Saulic, Kiitos
în finlandeză, köszönöm
în maghiară cu Koncz Zsuzsa, merchi în picardă (în
Franța și Belgia), merci
în franceză cu Helene Fischer și Udo Jürgens, de fapt Merci Chérie, nåd în suedeză cu Agnes
Grahn, nåde în daneză
cu Skywalk Lovsang, sääli
în finlandeză m cu Katya, sağol
în turcă, spasibo -
спасибо în rusă, tack
în suedeză, Þakka þér fyrir în
islandeză cu Stefán Hilmarsson, thank you for loving me
cu Bon Jovi, todá - תודה
în ebraică cu Ishay Levi și tot așa. Și ca să vă reveniți, mulțumiți-i „Taraf(ului) de Caliu,
live at The Czech Philharmonic” sau lui Grigore Leșe pentru „Cântă
cucu-n Bucovina”, imnul românilor de pretutindeni!
Și dacă vreți fișierul în PDF ca să îl recitiți sau să îl distribuiți, îl aveți AICI.
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
