Jocuri de cuvinte - tocană
Geografie lingvistică
Tocană
Moto: „Din vremi imemoriale,/ Varza-i bună ca sarmale,/ Este bună şi călită,/ Şi cu raţă, şi cu vită.” (Varza, de George Budoi, din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, 2021)
Cum am scris multe și mărunte despre aliment (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/07/jocuri-de-cuvinte-aliment.html), pot scrie și despre tocană sau tocăniță, mâncare obișnuită în copilăria mea de fiu de țăran, născut în comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș. Am scris chiar și (la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/10/jocuri-de-cuvinte-carne.html) despre carne.
„Ulița gâștei”, acum strada Primăriei
Din vreo 16 definiții doar pentru tocană din dicționarele românești, reținem ceea ce știți mulți, că tocana este o mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi). Poate fi și o mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. Și stufatul e o tocană, dar la noi doar cu carne de miel, ceapă verde și usturoi vede.
DEX '09 (2009) ne familiarizează cu etimologia: „din magh. tokány”. Ca să fim mai corecți, am moștenit cuvântul tocană de la „a toca” + -ană, din latinescul vulgar *toccare, „a bate, a lovi”.
Așa că ungurii au tokány moștenit din românescul tocană! Și gulașul lor e o tocană (vezi ce scrisei la adresa web https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gulas). Aflați multe informații din: Bakos Ferenc, A magyar szókészlet román elemeinek története, Istoria elementelor românești ale vocabularului maghiar, 1982, Budapest. Și ai noștri scriu ca fraierii că l-am moștenit de la ei!
Mulțumesc, Imre Nemeth pentru discuție, că mi-ai indicat și să fac clic pe tokány în Bárczi, Géza și László Országh. A magyar nyelv értelmező szótára („Dicționar explicativ al limbii maghiare”, abbr.: ÉrtSz.). Budapest: Akadémiai Kiadó, 1959–1962. Ediția a 5-a, 1992: ISBN.
!
În câteva limbi s-ar traduce prin:
֎ atooʼ în navajo;
֎ āyōtl, mōlli în nahuatl clasic;
֎ âšmâš - آشماش, âš – آش în talysh asalemi;
֎ bredie în afrikaans, Brei m în germană (din medievalele germanice brīe, brī, din vechiul germanic brīo, din proto-vest- germanicul *brīw. Înrudit cu bray - ברײַ în idiș);
Calderada
֎ caldeirada f în galiciană (de la caldeiro, „ceaun, oală”, + -ada);
֎ cocido m în galiciană, cozido m în portugheză;
֎ copadium n în latină;
֎ ćoro în țigănească;
֎ čašušuli - ჩაშუშული în gruzină;
֎ dikenli sırt în turcă;
֎ dusit în cehă, dusiť în slovacă (din proto-slavicul *dušiti. din proto-indo-europeanul *dʰews-, „a respira”, + *-éyeti)
֎ Eintopf m în germană (vezi „Eintopf” in Duden online);
֎ enolončnica f în slovenă;
֎ ensopado m în portugheză, estofado m în spaniolă, estofat în occitană;
Estofado
֎ êtuivée f în normandă;
֎ főzelék în maghiară (tocană de legume, atestat în 1527, de la főz, „a găti”, + -elék, sufix care formează substantive);
֎ fricot m în normandă;
֎ gjellë f în albaneză (plural singularizat al lui gjallë, „în viață”);
֎ gryderet în daneză, gryta în suedeză, grýturættur în feroeză (din vechiul norvegian grýta, „oală, vas de gătit”);
֎ guisado în portugheză și în spaniolă, guisat m în catalană, guiso m în galiciană și în spaniolă;
֎ gulasz m în poloneză, gulaš în bosniacă, gulaș în română etc.;
֎ gunvhi - ᎫᏅᎯ în cherokee;
֎ güveç în turcă și în azeră (din turcicul otoman güvec, güğec – كوكج, acesta fie din proto-turcicul *küdeč, derivat din *küd-, „a aștepta”, + *-geč, fie din proto-turcicul *kübeč, „tigaie, oală de lut”);
֎ hachie f în normandă;
֎ hautis în estonă, höystö în finlandeză;
֎ jahnija (yakhniya) - яхния în bulgară, yahni - یخنی în turcă otomană, yaḵna - يَخْنَة f în arabă, yaḵni - يَخْني m în arabă hijazi;
֎ khorsh - خورش în persană;
֎ kumunyu în luhya;
֎ laatikko în finlandeză;
֎ lapskaus în norvegiană;
֎ mandža - манџа f în macedoneană;
֎ menestra în bască;
֎ muhennos în finlandeză;
֎ obara f în slovenă;
֎ ostropel în română (mâncare preparată din carne de miel, de pasăre sau de vânat, cu sos, de obicei făcut din oțet, făină și usturoi);
֎ paprikás în maghiară (din paprika, „ardei”, + -s, sufix), paprikash în engleză, paprikaš - паприкаш în sârbă, papricaș în română (tocană cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină; toate din ungurescul paprikás);
֎ pata în finlandeză;
֎ peš - пеш în tătară;
֎ pokrm în slovacă, pörkölt în maghiară (din pörköl „a prăji; a cânta”, + -t);
֎ potrawka f în poloneză;
֎ puchero m în spaniolă;
֎ raagoo în métchif, ragoud în bretonă, ragout în daneză, engleză, franceză și neerlandeză, ragoût m în franceză (din medievalul francez ragoûter, „a trezi apetitul sau pofta”, de la goût, „gust”, din latinescul gustus) și în normandă, ragoût n în poloneză, Ragout n în germană, ragu - рагу în bulgară și în rusă, ragu - რაგუ în gruzină, ragū - ラグー în japoneză, ragú n în cehă, ragú m în galiciană, ragù în italiană, ragu în croată, n în poloneză, m în portugheză, suedeză și vietnameză, raguo în esperanto, raguto în ido, raguu în estonă și în swahili, rahu - рагу în bielorusă și în ucraineană;
Pörkölt (tocană de carne de porc cu găluște)
Ragoût de bœuf à la sauce au vin rouge
(tocană de vită în sos cu vin roșu
https://ro.pinterest.com/pin/552042866809010089/)
֎ rendidih în malai;
֎ sautējums în letonă;
֎ seutyu - 스튜 (), jjigae - 찌개 în coreană;
֎ shichū シチュー în japoneză;
Cuvântul tocană în câteva limbi
֎ shogekhashel – շոգեխաշել în armeană;
֎ shūcài dùnròu - 蔬菜炖肉 în chineză mandarină;
֎ spezzatino în italiană;
֎ steibh în galică scoțiană, stew în engleză (din medievalele engleze stewe, stue, din anglo-normandul estouve, din vechiul francez estuve, „baie”, din care derivă franțuzescul modern étuve, „cuptor”, din medievalul latin stupha, de origine incertă, posibil din vulgarul latin *extufāre, din ex- + grecescul antic tûphos - τῦφος, „fum, abur”, din túphō - τύφω, „a fuma; a face fum”), malteză și manx, stiw în galeză;
֎ stifádo - στιφάδο n în greacă, stufaĵo în esperanto, stufajo în ido, stufat în română (mâncare scăzută, gătită din carne de miel și fire de ceapă și de usturoi verde, din grecescul styfádo – στυφάδο), stufato m în italiană, stufatu în corsicană;
֎ stiubh m, stiubha f în galică scoțiană, stobhach m în irlandeză;
֎ stoofpot m în neerlandeză, frizonă și limburgheză;
֎ stu în malai;
֎ stuing m sau f în norvegiană, stuvning în daneză și în suedeză;
֎ supu în kamba și în meru;
֎ şle - شلە în kurdă;
֎ thufu în kikuyu;
֎ tiu în maori;
֎ tocan în română, tokáná în țigănească, tocană f și tocăniță f în română, tokány în maghiară;
֎ troškinys în lituaniană;
֎ tsimes - צימעס în idiș
֎ tushjonka – тушёнка f (din adjectivul тушёный, din verbul тушить, din proto-slavicul tušiti, din care a derivat slavonul vechi bisericesc потухнѫти, „a calma, a stinge”) și tushennoe mjaso - тушеное мясо în rusă, tushonka - тушонка f în belarusă și în ucraineană;
֎ varivo - вариво n în macedoneană și în sârbo-croată;
֎ vrastó - βραστό n în greacă;
֎ xâruš - خواروش, xâruš - خاروش în talysh asalemi;
֎ xoreš - خورش în persană (fari);
֎ zierje în albaneză;
֎ zadušeno - задушено n în bulgară;
֎ תַבשִׁיל în ebraică.
Tocana în lume și în viață
Moto: „Un porc, oricât voi îl blamaţi/ Şi-oricât veganii-l adoraţi,/ Sfârşeşte prin a fi friptură,/ Ciorbiţă, supă, tochitură,…” (din pamfletul Omul blamează porcul în fel şi chip, îşi insultă semenii cu numele lui, dar e mort după carnea de porc, de George Budoi, din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, 2021)
Tocana, cunoscută și sub numele de tocăniță, este o mâncare românească preparată cu ceapă, uneori cu bulion sau cu roșii, usturoi și boia dulce. În mod tradițional, se consumă cu mămăligă, cuvânt cu care „ne-am jucat” și noi (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mamaliga).
A trebuit să ne amintească Anya Von Bremzen și John Welchman că mâncarea noastră tradițională, tocănița, are o istorie inventată de ciobanii din munții Carpați [Please to the Table: The Russian Cookbook, (La masă, vă rog: Carte de bucate rusească), Anya Von Bremzen, John Welchman. pp. 311-312].
Cum ai noștri „savanți” au scris ca fraierii că am împrumutat cuvântul din cuvântul maghiar tokány, a trebuit să ne deschidă ochii Lisa Albyn [The Multicultural Cookbook for Students – Carole Lisa Albyn. p. 97] că derivă din „a toca”, în română, moștenit din latinescul „toccare”.
Așa că ungurii au tokány moștenit din românescul tocană! Leneșii lingviști români nu l-au citit pe doctorul în lingvistică maghiar Bakos Ferenc [Bakos Ferenc, A magyar szókészlet román elemeinek története, Istoria elementelor românești ale vocabularului maghiar, 1982, Budapest]. Între 1947 și 1948 Bakos a studiat la Universitatea din București. Și mai aflau comozii că și alte multe cuvinte le-au împrumutat șogorii din română, nu noi de la ei! Sau poate au „greșit” intenționat!?
Mulțumesc, Imre Nemeth, pentru răspuns, că mi-ai indicat și să fac clic pe tokány în Bárczi, Géza și László, Országh. A magyar nyelv értelmező szótára („Dicționar explicativ al limbii maghiare”, abbr.: ÉrtSz.). Budapest: Akadémiai Kiadó, 1959–1962. Ediția a 5-a, 1992: ISBN.
Până și englezii au acceptat cuvântul „tokana” în limba lor și lingviștii tot analizează. Englezii au și un site, Cookipedia.co.uk, invitându-mă prietenul John Smith să folosesc un clic pe Tokana (Shepherd's stew, „tocana ciobanului”). Mă invită și pe site-ul AZCookbook.com cu clic pe Moldavian Mushroom Stew (Tokana). Scriu și adresa https://www.cookipedia.co.uk/recipes_wiki/Tokana_(Shepherd's_stew), în caz de tipărire. Traduceți: „Tokana is a winter stew from the Carpathian mountains of Romania.”
Pe ultimul site dau rețeta de tocană „moldovenească” de care au scris Anya von Bremzen și John Welchman în „Please to the Table: The Russian Cookbook”, de care am scris mai sus. Încercați-o, urmași ai vlahilor!
Tocană de legume la borcan pentru iarnă
Cum vorba lungă e sărăcia omului, vă invit să urmăriți câteva videoclipuri cu rețete pentru gătirea unei tocane bune: Tocanita de ceapa - Reteta Chef Florin Dumitrescu; Tocana de legume cu orez pentru iarna; Reteta de tocana de legume pentru iarna; Tocană de legume de vară; Tocăniță de ceapă cu pui gătită alături de sotul meu (el bând bere?) etc.
Tot un fel de tocană e și papricașul, împrumutat din ungurescul paprikás. în care se pune multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină. Este una dintre cele mai cunoscute variante ale preparatelor tradiționale ale meselor ungurești, de unde l-am luat și noi. Numele provine din utilizarea amplă de boia de ardei, un condiment frecvent utilizat în bucătăria ungurească.
Prietenul Imre îmi recomandă: Sűrű szaft és omlós hús: így lesz tökéletes a paprikás csirke! Mindmegette.hu; Csirkepaprikás; Paprikás csirke; Csirkepaprikás, ami nem tejfölös pörkölt.
Răspunzând la provocare, îi propun și eu: Papricas de pui cu mamaliguță; Papricaș de pui - Hai să gătim; PAPRICAS DE PUI REINTERPRETAT; Papricas de pui cu cartofi natur Jamila Cuisine etc. Scrisei cum scriseră ei!
Există și în bucătăria bulgară o variantă de papricaș (паприкаш), dar include cantități mai mici de boia de ardei care se adaugă la ceapa mărunțită la începutul gătitului și apoi se adaugă ardei cubulețe, de obicei verzi, dulci (Вкуснейший паприкаш с курицей; Куриный паприкаш – пошаговый рецепт с фотографиями etc.).
Tot un fel de tocăniță e și stufatul, prezent și în lista de cuvinte inițială (stifádo - στιφάδο în greacă, stufaĵo în esperanto, stufajo în ido, stufat în română, stufato în italiană). Este o mâncare scăzută, gătită la noi din carne de miel și fire de ceapă și de usturoi verde.
Rețete ne dau colegii gastronomi greci (Στιφάδο της Αργυρώς | Αργυρώ Μπαρμπαρίγου; Μοσχάρι στιφάδο tsoulomageiremata Giorgos Tsoulis etc.), colegii italieni (stufato; mi sono stufato etc.) și șefii (chef-ii) români (Stufat de pui – rețete; Stufat de miel etc.).
Nici ostropelul nu-i departe de tocană. Este un fel de mâncare preparată din carne de miel, de pasăre sau de vânat, cu sos, de obicei făcut din oțet, făină și usturoi. Dicționarele îl indică a fi de etimologie necunoscută. Gastronomii ni-l recomadă tot cu mămăliguță (Ostropel de pui reteta traditionala; Cel mai bun ostropel de pui il face bunica mea!; Secrete pentru reteta de ostropel de pui etc.).
Stați așa, că mai există tocan și tochitură. Despre tocan dicționarele scriu că e „cuvânt care imită strigătul bibilicii”, iar regional „bărbătușul bibilicii” [MDA2 (2010)], fiind moștenit, după ei, „E: fo cf mg tokán”. După Imre cuvântul nu există în maghiară.
DEX-iștilor, tocanul este o „tocană ușoară din carne de oaie” și dacă vă purtați frumos citiți și despre „tocan de Gorj” (la https://www.bucataras.ro/retete/tocan-a-la-gorj-10190.html). E o rețetă acolo și cred că explicați cuvântul în dicționare, că ciobanii vlahi au o mare vechime pe aici (v. https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/08/jocuri-de-cuvinte-branza.html).
Veți citi că pe lângă Polovraci se folosesc ingredientele: carne de la 1 miel (se poate face si cu carne de oaie); 2 cepe; 200 g untură de porc/șuncă de porc; sare mare după gust; apă; verdeață; 1 cană sau 2 de vin alb; 1 căpățână de usturoi (scriu ca „chef”-ii).
Afară, folosiți un ceaun pe pirostrii, ingredientele de mai sus, mielul să fie proaspăt tăiat si vinul rece scos în ulcea de pământ. Tranșați mielul în bucăți mici, inclusiv cu oase. Se face un foc bun sub ceaun si se pun întâi câteva linguri de untură să sfârâie molcom si introduceți bucățile de carne înăuntru. După oarece sfârâială a cărnii se adaugă apa până deasupra cărnii si se lasă să fiarbă înăbușit.
Stând la taifas cu o țuică, nu cu un „tonic” de la Catena, cum văd la TV într-o reclamă, peste oarece timp se amestecă și se mai adaugă iar apă si tot așa vreme de două ore. Cam acum ar fi timpul să adăugați ceapa tocată. sarea si să lăsați să sfârăie fără a mai adăuga apă în ceaun. „Stingeți” sfârâiala cu vinul rece de butoi (vezi de butoi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi).
Lăsați să se amestece bunele arome si când a căzut carnea de pe oase si s-a format un sos bun pe fundul ceaunului tocanul e gata. Luați ceaunul de pe foc, puneți în farfurii sau străchini, dacă sunt, serviți cu usturoi „stropșit” si cu verdeață deasupra (oarece pătrunjel, frunze de țelină sau de leuștean). Poftă bună! „Vin” și eu cu un „vin” bun!
Căutați acest vin!
Să nu uităm de tochitură. DGE (2003) ne lămurește că tochitura este un preparat culinar numit și topitură, făcut tradițional cu ocazia tăierii porcului, chiar înjungheat și nu asomat, din carne grasă tăiată mărunt, prăjită cu ceapă în tigaie. Ca specialitate gastronomică românească, este realizată din bucăți mici de carne de porc, de organe și de cârnăciori, prăjite la tigaie, servite cu garnitură de mămăliguță, cu ochiuri și brânză rasă deasupra. Mmm!
La https://www.youtube.com/watch?v=jI8NMoh3Q2I vedeți o tochitură moldovenească, după care merge un alt vin. La https://www.youtube.com/watch?v=TMOgbkGL2FM vedeți și o tochitură muntenească unde nu se folosesc organe. Ca să nu se supere Viorica doar cu imaginea, la https://www.youtube.com/watch?v=LKP5p1ZQ_Pw vedeți o rețetă ardelenească, filmată în Germania la Turngarten de Larisa, după care merge o fetească regală de Jidvei.
Tochitură ardelenească cu mămăligă și brânză rasă
La https://www.youtube.com/watch?v=SEBRuIOUM2k vedeți o tochitură dobrogeană la ceaun, ca să să nu se supere doamna Socobeanu, o colaboratoare excelentă la facultatea de geografie și la ferma sa din Măcin. Un vin de Măcin s-ar impune!
Tocana în expresii
Moto: „Cu prelegeri i-a mâncat/Şi va să-i mai mănânce încă,/ Căci Iorga e încredinţat/ Că tot ce sboară se mănâncă.” (Pedagogul. Domnul profesor Iorga ţine cursuri la Şcoala de aviaţie, de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai…, 1931)
Toți v-ați familiarizat cu tocana și cu cuvintele compuse precum „tocană de pui”, „tocană de vițel”, „tocană de vânat” sau chiar cu „tocană de legume”, conservată pentru iarnă în borcane potrivite, Viorica folosind, pentru ce conserva ea, „zarzavat de ciorbă”, utilizat și la multe alte feluri de mâncare.
Regional, tocană era și o conservă preparată (mai ales de ciobani) din carne de oaie fiartă cu mirodenii, care se păstrează în oale, în burdufuri etc. Tot regional i se zice tocană fripturii de miel sau de porc. No, că dicționarul Argou (2007) ne informează că românii zic stufat și părului pubian, la concurență cu flocii!
Englezii folosesc, de regulă, stew, „tocană, cu sinonimele casserole, hotpot sau cassoulet, dar au importat de la francezi și ragout. În galică scoțiană folosesc stiubh m și stiubha f etc. Au importat și tokana, goulash sau paprikas.
Orindu-ne doar la stew, au expresii precum: beef stew (tocană de vită); brown stew chicken (tocană brună de pui); Brunswick stew (Brunswick din Virginia, Brunswick din Georgia sau Braunschweig din Germania au fost sugerate ca origini posibile); cowboy stew (tocană de cowboy, văcar); horse and rabbit stew (tocană de cal și iepure); in a stew (într-o tocană) sinonim cu in a pickle (într-o murătură; a fi într-o încurcătură, folosit pentru prima dată de William Shakespeare în The Tempest, Furtuna, în 1611); Irish stew (rocană irlandeză, făcută din miel sau oaie cu cartofi, ceapă, pătrunjel și uneori morcovi) etc.
Irish stew (tocană irlandeză)
(https://www.youtube.com/watch?v=TYwv4ACc4iA)
Dar atenție, că stew se zice, pe lângă felul de mâncare gătit prin tocarea componentelor [din secolul al XVIII-lea], și: (în Sussex) unei piscine în care peștii sunt ținuți pentru a fi mâncați; (acum istoric) unei băi încălzite sau unei saune [din secolul al XIV-lea]; (arhaic) unui bordel; (arhaic) unei prostituate; (în SUA, regional) unui pat artificial de stridii; (ca argou) unei stări de agitație, îngrijorare și/sau confuzie.
Așa că mai apărură expresiile mike stew (zgomot de fond neplăcut generat de sunetul unui microfon); rascal stew (tocană de ticălos), sinonimă cu sonofabitch stew (tocană de cățea); son of a bitch stew (tocană de fiu de cățea); sonofabitch stew / son-of-a-gun stew (tocană de carne de tun); stew pond (iaz de-o tocană, iaz cu pește); stewpot (cratiță); too many cooks spoil the stew (prea multi bucatari strică tocănița) etc.
Trecem la francezi, care folosesc ragout și ragoût, „tocană”, ultimul existent și în normandă. În Franța se mai folosesc êtuivée, fricot și hachie în normandă, ragoud în bretonă, estofat în occitană etc. Ne oprim la ragoût, existent și în engleză ăi în finlandeză, exportat cu forme apropiate și la alte etnii. Pentru detalii vezi „ragoût”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digital(izat) al limbii franceze], 2012.
Germanii folosersc Brei, Eintopf și Ragout, importat de la francezi. Eintopf este explicat gastronomic ca „fel de mâncare ale cărui ingrediente sunt amestecate într-o singură oală, preparate și servite în această formă”.
Vedeți prin clic „Eintopf" în Duden online. Cuvântul e format din Ein, „unu”,, plus Topf, „oală”. Prima includere în cea de-a 11-a ediție a dicționarului Duden a avut loc în 1934, ca parte a cuvântului compus Eintopfgericht., „o mâncare făcută în oală”. Noi o facem în cratiță. Ei și cratiței îi zic tot Topf.
Au apărut cuvintele compuse: Erbseneintopf (tocană cu mazăre); Fleischeintopf (tocană de carne); Graupeneintopf (tocană cu orz perlat); Grünkohleintopf (tocană cu varză); Kichererbseneintopf (tocană cu năut); Kohleintopf (tocană cu varză); Krauteintopf (tocană cu varză); Kürbiseintopf (tocană cu dovleac); Linseneintopf (tocană cu linte); Pichelsteiner Eintopf (tocană Pichelstein); Reiseintopf (tocană de vită); Rindereintopf (tocană de vită) etc. Ba luară de la englezi și Irish Stew, așa cum e, fără traducere în germană, de care am scris mai sus.
Sărim la ruși, care folosesc tushjonka (tușionka) – тушёнка, „tocană”, sinonimul tushnjak (tușniak) – тушняк, dar și tushennoe mjaso (tușennoe miaso) - тушеное мясо, „tocană”, dar s-a importat pentru marile restaurante în rusă ragu – рагу, din franceză.
Тушёнка
În familia de cuvinte intră, de exemplu, substantivul tushenie (tușenie) – тушение, „tocană”, adjectivul tushjonnyj (tușionnâi) – тушёный, „înăbușit”, verbul tushit` (tușiti) – тушить, „a găti o tocană” etc. Au și felul de mâncare zharenoye myaso s lukom - жареное мясо с луком, „carne prăjită cu ceapă”. Rușii chiar consevă la borcan tocana asta. Au și rețete. Noi punem carnea prăjită la garniță, fără ceapă.
Тушеное мясо - 1462 рецепта приготовления пошагово
(tocană - 1462 de rețete pas cu pas)
Tocana în (c)arte
Moto: „Că-s certuri lungi, parlamentare,/Străinii-şi spun uimiţi şi cu temei:/ Românii nu au de mâncare,/ De-aceea se mănâncă între ei!” (Remarcă europeană, de Vasile Larco)
Vornic pomenea de tocană servită la un restaurant („Prânzise la «Cerbul bătrân» tocană pipărată.”), dar și de papricaș, tocana cu „paprică” („Unele familii poartă cu mândrie faima sarmalelor, altele a papricașului.”).
Camil Petrescu (1894 - 1967), descriind prin 1930 ultima noapte de dragoste și întâia noapte de război, lăuda tocana făcută la popotă („Mai servește tocană; e specialitatea popotei noastre!... Tocană cu mămăliguță.”).
Ion Pop-Reteganul (1853 – 1905), de prin Reteag, districtul Năsăud, pedagog, prozator, publicist și folclorist, reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului”, scria despre tocană („Începea a aduce... tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă.”).
Damian Stănoiu (1893 - 1956), oltean, fost un timp călugăr, cu nuvele și romane consacrate lumii mănăstirești, amintea de papricaș („Când a venit vorba de cele două porții de papricaș, s-a șters cu dosul mânii la gură.”).
Cum am scris eu de vecinii unguri, despre tocană au scris József Eötvös (Oly tokányt, mint ő, senki sem főz a vármegyében.; „Nimeni din județ nu gătește atât de bine tocana ca el.”) și Jókai Mór (A birkahúst nem vette be a természetem, amiből az uram tokányt főzött.; „Carnea de oaie nu a fost asimilată de natura mea, din care stăpânul meu a gătit tocană.”).
Și cum „savanții” români nu corectează că nu noi am luat cuvântul de la unguri, ci ei de la noi, păi să-i ajutăm să se documenteze asupra a ce scriu ei: „Román jövevényszó. | ≡ Rom. tocană ’egy fajta pörkölt; polenta, puliszka’ [< rom. a toca ’szétdarabol, feldarabol, széthasogat; bever, beüt; zörget, kopog’]. ⌂ A szóvégi magánhangzó nélküli alakhoz vö. →beszéd, →kolbász stb. ⊚ Az eredetileg erdélyi nyelvjárási szó a vendéglátóipar közvetítésével került az irodalmi nyelvbe.” (https://uesz.nytud.hu/index.html?searchmode=lemma&searchstr=tok%C3%A1ny).
Să le și traducem: „Cuvânt străin românesc. | ≡ Rom. tocană ’un fel de tocană; mămăligă, puliska' [< rom. toca 'dezmembra, despica; bate, lovit; zdrăngănitoare, ciocănituri']. ⌂ Pentru forma fără vocală finală, cf. →vorbirii, →cârnat etc. ⊚ Cuvântul de dialect inițial ardelean a intrat în limba literară prin mijlocirea industriei ospitalității.”. Ce ziceți dex-iștilor?
Cum repetiția e mama învățăturii, englezii folosesc. de regulă stew, dar au importat de la francezi și ragout. Ba strângătorii englezi au și ragù sau ragu, importate din italienescul ragu, „un sos italian pentru paste care conține carne măcinată gătită cu legume sotate în sos de roșii sau alt fel de lichid” (an Italian pasta sauce containing ground meat cooked with sautéed vegetables in tomato sauce or some other kind of liquid).
A bowl of ragù (un bol de ragu)
În 1870, Charles Dickens, în Misterul lui Edwin Drood, scria: „Am observat atunci că nu era nimic de băut pe masă în afară de țuică, și nimic de mâncat decât heringi sărați și o tocană iute, mortală, cu mult piper.” (I noticed then that there was nothing to drink on the table but brandy, and nothing to eat but salted herrings, and a hot, sickly, highly peppered stew. [1870, Charles Dickens, The Mystery of Edwin Drood, Wordsworth Classics, published 1998, page 367]).
Cum stew însemna și bordel (acum brothel), în 1977, Gãmini Salgado, în Lumea interlopă elisabetană, scria: „Deși curvele aveau voie să stea la ușa bordelului, nu puteau să solicite în niciun fel și nici să «discute sau să arunce cu pietre» în trecători.” (Although whores were permitted to sit at the door of the stew, they could not solicit in any way nor ‘chide or throw stones’ at passers-by. [1977, Gãmini Salgãdo, The Elizabethan Underworld, Folio Society, published 2006, page 37]).
Francezii folosesc ragout și ragoût. Amans-Alexis Monteil, în Istoria francezilor din diferitele state până în ultimele cinci secole, scria în 1841: „O ușă laterală s-a deschis și am intrat într-o cameră boltită unde, într-o grădină lungă de legume, fierbeau zece tocănițe.” (Une porte latérale s'ouvrit, et nous entrâmes dans une pièce voûtée où, sur un long potager, bouillaient dix ragoûts. [Amans-Alexis Monteil, Histoire des Français des divers états aux cinq derniers siècles, 1841, page 11]).
Antoine Blondin, în Monsieur Jadis sau școala serală, scria în 1970: „Între două stânci de legume timpurii stratificate cu muniție, mirosul tonic de tocană de oaie se lupta cu disperare împotriva mirosurilor mai dulci de marijuana.” (Entre deux falaises de primeurs étagées en munitions, les effluves toniques du ragoût de mouton luttaient désespérément contre ceux, plus sucrés, de la marijuana. [Antoine Blondin, Monsieur Jadis ou l'École du soir, 1970, réédition Folio, 1972, page 10]).
Trecem la nemți, cu ale lor Eintopf și Ragout. Studioșii pot consulta prin clic: „Ragout” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Ragout” în Uni Leipzig: Wortschatz-Portal; „Ragout” în Free Dictionary; „Ragout” în Duden online.
Nava Ebrahimi, în romanul Şaisprezece cuvinte, scria în 2019: „Când a gătit tocană, și-a pescuit cea mai bună (bucată de) carne înainte de a o servi.” (Wenn sie Eintopf kochte, fischte sie das beste Fleisch für sich heraus, bevor sie ihn servierte. [Nava Ebrahimi: Sechzehn Wörter. Roman. btb, München 2019, ISBN 978-3-442-71754-5, Seite 29]).
Pascale Hugues, în Germania în franceză, scria în 2017 (după originalul în franceză, 2017): „După sesiune, ei iau o gustare rapidă în avion sau își mănâncă tocana în bistroul ICE.” (Nach der Sitzung essen sie auf die Schnelle etwas im Flugzeug oder löffeln ihren Eintopf im Bistro des ICE.“ [Pascale Hugues: Deutschland à la française. Rowohlt, Reinbek 2017, ISBN 978-3-498-03032-2, Seite 106. Französisches Original 2017]).
Sărim la ruși, cu ale lor tushjonka – тушёнка, tushennoe mjaso - тушеное мясо, cu importatul din franceză ragu - рагу pentru demnitari și marile restaurante, ca să se îndepărteze de carnea prăjită cu ceapă (zharenoye myaso s lukom - жареное мясо с луком).
Fadeev, în romanul Tânăra gardă”, scria în 1943–1951: „Comandantul tancului trebuie să deschidă cel de «al doilea front» - acesta este numele american al tocanei la conservă.” (Командир танка тут же велел открыть «второй фронт» — так называлась американская консервированная тушёнка. [А. А. Фадеев, «Молодая гвардия», 1943–1951 гг., НКРЯ]). Deci americanii le dădeau și conserve.
Gherman, în Omul meu drag, scria în 1961: „- Mănâncă, nene Kolya, i-a spus ea rănitului, „ciorba este bună, nu cu carne din tocană conservată azi, ci cu carne proaspătă”. (— Вы кушайте, дядя Коля, — сказала она раненому, — супчик же хороший, не с тушёнкой сегодня, а со свежим мясом. [Ю. П. Герман, «Дорогой мой человек», 1961 г., НКРЯ]).
Oвощное рагу (tocană de oaie)
Dostoievski, în Note de iarnă despre impresiile verii, scria în 1863: „Pentru a face tocană de iepure, mai întâi ai nevoie de un iepure de câmp.” (Чтоб сделать рагу из зайца, надо прежде всего зайца. [Ф. М. Достоевский, «Зимние заметки о летних впечатлениях», 1863 г., НКРЯ]).
Tocana în onomastică
Moto: „Pe Eva, cred că-ntr-adevăr,/ Din Rai, Preasfântu-a alungat-o;/ Nu pentru c-a mâncat un măr,/ Ci pentru faptul c-a mâncat-o…” (Răstălmăcirea unui adevăr biblic, de Ica Ungureanu, din revista Uniunea Artelor)
Dicționarele românești nu pomenesc de existența numelor Tocan sa Tocană, dar cu voia sau fără voia noastră ele există. Puteți căuta și despre existența numelor Ostropel, Papricaș sau Gulaș.
Alde Tocan, Tocană și Gulaș vă salută!
Și stew a devenit numele Stew, dar de multe ori e prescurtare de la Stewart. În lume există numele de familie Stew, cu clic pe https://www.ancestry.co.uk/name-origin?surname=stew&msockid=207f79a68ee86e0b3dab687e8f4e6f24 vedeți un raport după interogarea unei baze de date geografice demografice. Numele e mai frecvent în Anglia, Scoția și SUA.
A beef stew (tocană de vită)
Și ragoût al francezilor, ragout al francezilor și englezilor sau Ragout al nemților au devenit orenumele Ragout, poate întâi ca poreclă, apoi chiar (https://forebears.io/surnames/ragout) nume de familie. La adresa indicată este un raport rezultat la interogarea unei baze de date geografice demografice asupra numelui de familie Ragout.
Veți constata că cele mai multe nume Ragout sunt în Franța (75 persoane, frecvența 1:885.636), Argentina (32 persoane, frecvența 1:1.335.732), Anglia (11 persoane, frecvența 1:5.065.278), Trinidad și Tobago (9 persoane, frecvența 1:151,553), Canada (3 persoane, frecvența 1:12.281.864) etc.
Țări unde există numele de familie Ragout
Alde Ragoût sau Ragout vă salută
Iubitori sau nu de tocană, tocan, papricaș, ostropel, ragu, gulaș sau de ce mai doriți, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde. „Vin” și eu cu un „vin” bun!
Căutați acest vin!
Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - tocană.pdf
CN
