Jocuri de cuvinte - sol
Geografie lingvistică
Solul
Moto: „În traiul nostru pământesc,/ Constaţi, când cugeţi îndelung,/ Că mulţi din oameni se-mplinesc,/ În timp ce alţii se... ajung.” (Constatare de Aurel Codreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007)
L ocul copilăriei, „ulița gâștei”
Fiu de țăran, născut în comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, am învățat acasă, cu oameni care își știau rostul, muncitori, ce este solul, pământul pe care calc. Fiecare om era util, fiecare făcea ceva, de exemplu tata era la îneput pădurar, dar în general țăran (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), bunicul matern dogar și ghețar, bunicul patern zidar, dulgher și țăran. Avea căruță cu boi. Lucrau solul, cel din grădina casei era apoi îngrijit mai ales de mama.
Ai mei erau țărani, chiar dacă bunicii au fost și primari cu rândul în comună, bunicul patern liberal, cel matern țărănist, iar tata ultimul primar al comunei Livezeni în 1946-1950, din partea Frontului Plugarilor. De la toți am învățat cum se cultivă solul. În școli, în literatură și mai ales în viață, de pe multe continente, cu excepția Americilor de Nord și de Sud, unde nu am fost primit după revoluție, am învățat și am văzut cum se cultivă solul.
Am cam scris numai despre cuvinte ce reprezintă obiecte concrete (vezi de exemplu https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tomata-2), despre multe altele. Cum multe vegetale cresc sau se cultivă în sol, trebuie să scriu și despre acel sol, în care am plantat chiar și puieți de meri, de exemplu pe drumul Câmpulung Muscel - Târgoviște în primăvara anului 1955, în clasa a VIII-a la un liceu civil, sau alți puieți pe drumul Bistricioara - Galu în primăvara anului 1968, în clasa a X-a, la un liceu militar.
Dicționarele explică cuvântul sol ca trimis al cuiva, ca nota muzicală sol a gamei sau ca unitate monetară în Peru, dar nu ne referim acum la aceste tipuri de sol. Alegem din cele 75 de definiții din dicționarele românești doar solul ca strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care împreună cu atmosfera din jur constituie mediul de viață al plantelor, adică suprafața pământului.
Cuvânt scris prioritar în limba română de Codru-Drăgușanu [MDA2 (2010)], după DEX '09 (2009) are etimologia „din fr. sol, lat. solum”.Adică am moștenit cuvântul sol din cuvântul latin solum, „bază, fund; sol”, prin cuvântul francez sol.
În câteva limbi sol, ca strat de pământ, se traduce cu:
֎ 'adamá - אדמה în ebraică și în idiș;
֎ augsne în letonă [apărut în 1920 din aug(t), „a crește”, + -sne, a înlocuit în sensul de „sol" cuvântul precedent augtene, care a supraviețuit cu un sens restrâns, ca „loc de plantare”];
֎ bigí în pirahã;
֎ bodem în neerlandeză, Boden (din medievalele germanice boden, bodem, din vechiul germanic bodam, din proto-vest-germanicul *bodm, din proto-germanicul *budm-, o variantă a lui *butmaz, de unde englezescul bottom, „jos”, din proto-indo -europeanul *bʰudʰmḗn, „jos”; înrudit cu englezescul bottom, olandezul bodem, Boddem în hunsrik, dublet al lui Bodden, un împrumut din germana de jos) și Fußboden (din Fuß, „picior”, + Boden, „jos, parter, podea”) în germană, bodn - באָדן în idiș (din vechiul germanic badōn, din proto-germanicul *baþōną), Fussboden în germană elvețiană;
Rötlicher Boden auf der Baleareninsel Menorca
(sol roșcat la Menorca, insulele Baleare)
֎ chão în portugheză („pământ, sol”, din vechea galico-portugheză chão, „sol”, din latinescul plānum, „sol plat” < plānus, din proto-indo-europeanul *pleh₂-, „plat”, vezi chan în galiciană și llano în spaniolă; dublet al lui plano, porão, piano și flete);
֎ choma - χώμα în greacă [din grecescul antic khôma - χῶμα, „pământ aruncat în sus, mal, movilă; dig, baraj”, din proto-indo-europeanul *(dʰ)ǵʰṓm-mn̥; înrudit cu khamaí - χαμαί și khthṓn – χθών; de pe acolo vine „humă”];
֎ dəy - ដី în kmeră;
֎ dheu în albaneză;
֎ din·ne în picardă;
֎ dirvožemis în lituaniană;
֎ eana, láhtti în sami de nord;
֎ earth în engleză (din medievalul englez erthe, din vechiul englez eorþe, din proto-vest-germanicul *erþu, din proto-germanicul *erþō, „murdărie, teren, pământ”, vezi frizonul occidental ierde, germanicul de jos Eerd, olandezul aarde, saxonul olandez eerde, germanicul Erde, danezul, suedezul și norvegianul jord, rudă cu *erwô, „pământ”, din proto-indo-europeanul *h₁er- etc.);
֎ édafos - έδαφος în greacă („teren, sol, pământ”, din grecescul antic édaphos - ἔδαφος, „fund, fundație, bază; etaj, parter”);
֎ Erde [din medievalul germanic ërde, din vechiul germanic erda, din proto-germanicul *erþu, din proto-germanicul *erþō, din proto-indo-europeanul *h₁érteh₂, „pământ”], Erdreich (din Erd(e), „pământ, sol, teren”, + Reich, „imperiu sau semnificativ stat; tărâm al plantelor”) în germană;
֎ ˈɛn în damară de est;
Erde auf einem Acker (solul de pe un câmp)
֎ föld în maghiară [de origine incertă, poate o derivație, o explicație ar fi de la föl, „partea superioară a ceva”, + -d, sufix substantival, inițial sufix diminutival; după prietenul Imre Nemeth „Talán a német Feld szóból, de észt: põld (et) és finn: pelto (fi) is hasonló mező jelentésű”, adică „poate din cuvântul germanic Feld, dar și estonul põld și finlandezul pelto au, de asemenea, un sens similar de câmp];
֎ gada - ᎦᏓ în cherokee;
֎ gazar - газар în buriată;
֎ gleba în poloneză (din latinescul glaeba, probabil derivat din rădăcina proto-indo-europeană *gel-, „formă de minge; minge”, înrudit cu globus, glomus, proto-germanicul *klumpô, „masă, bulgăre, gheață; închizătoare”, proto -vest-germanicul *klott, „glod”, lituanianul glėbti, „a îmbrățișa, a strânge”, poate și cu sârbo-croatul glib, „noroi”, românescul „glod”; cu toate acestea, derivările precise ale acestei forme și ale înrudiților ei sunt toate incerte), hlieba - глеба în bielorusă (din polonezul gleba);
֎ gólf în islandeză, golv în feroeză, suedeză și norvegiană bokmal, gølv, góv, gæłv (dialectale) în norvegiană ninorsk, gulv în daneză, și în norvegiană (din vechiul norvegian golf, din proto-germanicul *gulbą);
֎ grond în neerlandeză și în afrikaans, ground în engleză („teren”, din medievalul englez grounde, din vechiul englez grund, din proto-germanicul *grunduz. înrudit cu grûn în frizonă occidentală etc.), Grund în germană („teren”, din medievalul germanic grunt, din vechiul germanic grunt, din proto-germanicul *grunduz, din proto-indo-europeanul *gʰr̥mtu-), grundo în esperanto, grunt - ґрунт în ucraineană, rusă (din germanicul Grund) și sârbo-croată („parcelă, lot de teren”), gruntti în ingriană (din rusă);
֎ hoġ – հող în armeană;
֎ humus în latină (din proto-italicul *homos, din precedentul *xomos, din proto-indo-europeanul *dʰǵʰomós, din *dʰéǵʰōm, „pământ”, din precedentul **dʰéǵʰoms prin reconstrucție internă; cognat sau rudă cu sanscritul kṣa - क्ष, grecescul antic khthṓn - χθών și vechiul slavonic bisericesc zemlja - землꙗ, legat de homō, „ființă umană, om”);
֎ ithir în irlandeză;
֎ jarðvegur în islandeză, jord în norvegiană, jord, jordmån în suedeză, jord, muldjord, jordbund în daneză, jordsmonn în norvegiană;
֎ krajina în slovacă;
֎ lann în irlandeză, leed în germană plautdietsch, land în engleză și în neerlandeză, Land în germană, Lond în franconiană de Rin (palatină);
֎ laplash în jargon chinook;
֎ łeezh în navajo;
֎ llawr în galeză;
֎ lupa în tagalogă;
֎ maa în estonă, maa, maannos, maaperää în finlandeză;
֎ mark în suedeză;
֎ Māṭi - মাটি în bengaleză, mittee - मिट्टी în hindusă;
֎ mặt đất în vietnameză;
֎ mif – миф în nivkh;
֎ mua în oirata;
֎ ną̀méne în taos;
֎ niadagi - ნიადაგი în gruzină;
֎ pământ în română, pimintu în aromână;
֎ počva - почва în bulgară, macedoneană și rusă (din vechiul slav de est podŭšĭva - подъшьва, „talpă de jos; fundație”, în cele din urmă de la proto-slavicul *šiti, „a coase”);
֎ podlaha în cehă, pôdy în slovacă, pol - пол în rusă;
֎ pridd în galeză;
֎ sakafu în swahili;
֎ salo în bbbongko;
֎ shepvaɗe sha ntsi, shepvade sha ntsi în shingazidja;
֎ sid în kotava;
֎ soil în engleză (din medievalele engleze soile, soyle, sule „teren, pământ”, parțial din anglo-normandul soyl, „jos, pământ, pavaj”, din latinescul solium, „ședere, scaun; tron”, greșit pentru latinescul solum „teren, fundație, pământ, solul de sub picior”, parțial din vechiul englezesc sol, „glod, noroi, nisip umed”, din proto-germanicul *sulą, „noroi, loc”, din proto-indo-europeanul *sūl-, „peliculă subțire de lichid”), sòl în catalană, sol în franceză (din latinescul solum, „sol, podea”) și în română, solo în galiciană și în portugheză, suelo în palenquero și în spaniolă, sulo în ido, suolo în italiană, zola în bască;
֎ șoroo – шороо în mongolă;
֎ talaj (din talpalj, după prietenul Imre „a nyelvújítás szava. szóösszetétel: talp + alj”, adică „cuvânt reînnoit al limbii, compus din talpă + fund”), táptalaj în maghiară (din táp, „hrănire”, + talaj, „sol”);
֎ talamh în galică scoțiană;
֎ tany în malgașă;
֎ teren în poloneză și în română, terra în galiciană și în portugheză, terre în franceză (din medievalul francez terre, din vechiul francez terre, din latinescul terra, „pământ”, din proto-indo-europeanul *ters-, „uscat”; vedeți înrudirile din limbile regionale din Franța – în normandă terre, în gallo tèrr sau terre, tèrra în franco-provensală și în occitană, terra în corsicană), tèrre în normandă, terrain în engleză (din franțuzescul terrain, din latinescul terrenum, „pământ, teren”, neutru al lui terrenus, „constând din pământ”, din terra, „pământ”), terreno în italiană, tierra în spaniolă;
֎ tla - тла în sârbă, tlo în bosniacă și în croată;
֎ toprak în turcă, torpaq în azeră, tupraq – тупраҡ în bașchiră (din turcicul otoman toprak - طوپراق, din proto-turcicul *toprak);
֎ turba - تربة în arabă;
֎ ùir în galică scoțiană;
֎ uraw în atayal;
Земля (pământ, sol)
֎ zāmljȍ în kajkaviană (bednja), zem în slovacă, zem - зем în rusină carpatină, žem - жем în rusină panonică, zemblja în slavomolisano, země în cehă, zemia în cașubă pomeraniană, zemina în cehă, zemja - земја în macedoneană și în bulgară, zêmja în slovinciană pomeraniană, zemja în sorabă de jos și în sorabă de sus, zemļȁ în chakaviană (vrgada), zemlě - ⰸⰵⰿⰾⱑ în glagolitică, zemljá - земля́ în rusă, rusină carpatină și ucraineană, zèmlja – зѐмља în sârbo-croată, zemljȁ în chakaviană (novi) și în chakaviană (orbanići), zémlja în slovenă, ziemia în poloneză, żiéń, żiéniá în masuriană, zim’ă în polabă, ziymia în sileziană, zjamljá - зямля́ în bielorusă („pământ, teren, sol”, din proto-slavicul *zemľa, din proto-balto-slavicul *źemē, din proto-indo-europeanul *dʰéǵʰōm. cognate sau rude cu sanscritul kṣam, avestanul zam - 𐬰𐬀𐬨, latinescul humus, sursa englezescului human, grecescul antic khthṓn - χθών, persanul zamin - زمین).
C uvântul sol în câteva limbi
֎ ǃ’âu în nǀu;
֎ 床, ゆふぁー în kunigami.
Solul în lume și în viață
Moto: „În această groapă zace/ Păstorel căruia-i place,/ De-i veţi îngriji mormântul,/ Să-i stropiţi cu vin pământul.” (Lui Păstorel, epitaf epigramatic de Benedict Demetriu Cârâc, din Când pleca odată, la război, un om..., 2010)
Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât ca masă, cât și ca diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viața. Circa 29,2 % din suprafața Pământului este un uscat acoperit de soluri, format din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă, adică oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera.
The Blue Marble - fotografia Pământului făcută de pe Apollo 17 în 1972
Solul e parte a uscatului și este stratul de pământ afânat, moale și friabil, aflat pe suprafața scoarței terestre la contactul și întrepătrunderea acesteia cu atmosfera și biosfera. S-a format prin acțiunea de lungă durată a factorilor pedogenetici (climatici, biotici, hidrici) asupra rocilor sau depozitelor superficiale. Cum am văzut mai sus, i se mai spune și teren sau pământ.
Solul are o compoziție complexă, incluzând diverse particule minerale, constituienți organici (materie organică moartă în diverse faze de descompunere) și organo-minerali, apă și aer. Datorită complexității sale a fost definit ca un sistem (corp) natural, în sol având loc permanent intense procese de transformare și de schimb de materie cu exteriorul.
În sol se înfig rădăcinile plantelor, care își asigură astfel suportul dar și nutriția, prin aportul de apă cu săruri minerale. Este mediu de viață pentru numeroase microorganisme, ciuperci, nevertebrate, cu rol important în circuitul materiei. Principalele sale însușiri morfologice sunt textura, structura, culoarea, consistența, neoformațiile (acumulări de carbonați, gips, oxizi de fier și mangan, acumulări biogene).
Solul prezintă mai multe orizonturi. Caracteristica principală a solului este fertilitatea, care este foarte diferită de la un tip de sol la altul. Solul diferă de la o zonă la alta. Solul zonal este un grup de soluri care prezintă caractere specifice unei întinse zone geografice (de exemplu soluri lateritice, soluri cernoziomice, soluri cenușii, luvisoluri, soluri podzolice, soluri de tundră).
D iversitatea acoperirii solurilor pe Terra
Solul intrazonal este un grup de soluri cu caractere determinate de influența puternică a unui factor local în cuprinsul unei întinse zone fizico-geografice (de exemplu solonețuri, soluri turboase, soluri gleice, vertisoluri). Solul azonal este un grup de soluri fără un profil bine determinat, din cauza fie a procesului insuficient de formare, fie a unor condiții locale specifice (de exemplu soluri scheletice, soluri aluviale). Lăsăm geografii și pedologii să analizeze problema, că se bagă în seamă și UE să analizeze calitatea solului.
Se spune că România are cel mai bun sol pentru agricultură din Europa, cu un PH ridicat, 7-7,8. Bogat în azot, potasiu, fosfor, contrar pământului din Anglia, Irlanda, Finlanda, Suedia, Norvegia, este bogat și în carbon organic.
După cum vom vedea în alt capitol, noi am dat acest pământ excepțional altora, pentru hrana altor popoare, mai ales occidentale. În schimb, noi suntem hrăniți cu legume si fructe pline de chimicale aduse din Israel, Turcia, Egipt, Olanda, Germania ș.a.
Câteva informații trebuie cunoscute pentru a ne proteja. De exemplu, la varză (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-varza), îndepărtând frunzele exterioare și ciocanul de varză, veți elimina din aceasta o parte bună din nitrați. La cartof, nitrații se acumulează imediat sub coaja și în mijlocul cartofului. Unica soluție de a scăpa de nitrați este să aruncați apa în care au fiert cartofii.
Castraveții ecologici puri trebuie să fie de culoare verzuie deschisă. Dacă însă sunt de culoare verde închisă, atunci cu siguranță s-au utilizat nitrați la creșterea lor. Primilor dovlecei și primelor vinete trebuie să li se înlăture coaja. Trebuie îndepărtat și cotorul, acesta este cea mai infectată parte a lor. Verdeața (salata, mărarul, leușteanul, pătrunjelul etc.) absoarbe destul de activ nitrații, iar înainte de a fi consumată trebuie ținută în apă nu mai puțin de o oră și clătită bine.
Românii sunt mari amatori de roșii sau tomate, despre care noi am scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tomata-2). Gustoasele roșii ale copilăriei mele nu mai există. Dar fiți atenți, cu cât coaja tomatei este mai groasă, cu atât mai multe chimicale conține. Se zice că niciodată să nu cumpărăm roșii de culoare portocalie-roșie. Nervurile groase și pulpa de culoare albă din interiorul acestora este un semn al nitraților. Dacă totuși ați cumpărat astfel de roșii, țineți-le în apă rece timp de o oră înainte să le consumați.
Alegeți și sfecla, morcovul sau ridichea. În aceste legume marea parte a nitraților este concentrată la capete, lângă frunze și înspre coadă. Aceste părți trebuie neapărat îndepărtate înainte de consum. Nu cumpărați sfecla cu codița răsucită. În cazul morcovului trebuie tăiat un cm din codiță, iar partea verde trebuie îndepărtată în totalitate.
Fiți atenți că și strugurii pot avea probleme, deoarece pentru păstrarea acestora timp îndelungat ei sunt tratați cu fungicide. Tot ce este necesar să faceți este să-i spălați bine sub jet de apă. Sunteți mari amatori de pepene verde. Nu cumpărați niciodată un pepene verde tăiat în jumătate și înfășurat în folie alimentară. Suprafața acestuia este un mediu favorabil apariției și înmulțirii bacteriilor și microorganismelor. Dacă pepenele are pe interior dungi de culoare gălbuie, atunci el a fost crescut cu nitrați. Puteți face un mic test: puneți într-un pahar cu apă rece o bucată de pepene. Dacă apa își schimbă culoarea atunci conține nitrați. Dacă doar s-a tulburat un pic, atunci nu conține nitrați.
Fiți atenți la mere și pere. Înainte de a le cumpăra, încercați să le atingeți. Dacă sunt lipicioase, atunci au fost tratate cu DDT (diclor-difenil-tricloretan), pentru o perioadă mai mare de păstrare. În Uniunea Europeană și în SUA acesta este interzis din cauza efectelor cancerigene și alergice asupra organismului. Aceste fructe trebuie curățate de coajă, care poate fi acoperită și cu ceară.
De fapt, diclor-difenil-tricloretanul (DDT) este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită acțiunii eficiente în combaterea insectelor și toxicității reduse față de mamifere ca și costului relativ redus de producție a fost folosit pe scară largă timp îndelungat. Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanența și efectul de cumulare în sol, alimente și corpul uman.
Încheiem cu o problemă la care suntem codași, geocodarea. Pământul e acoperit de elemente geografice, adică elemente de uscat (localități, munți, dealuri, câmpii etc.) și elemente hidrografice (oceane, mări, lacuri, râuri, pâraie etc.). Toate au contururi, deci sunt elemente poligonale și o anumită arie. Toate pot fi împărțite în elemente topografice intermediare și finale, bine clasificate (parcele de teren, zone construite, rețele de orice fel etc.).
Baze de date geografice
Toate aceste elemente areale sau de suprafață trebuie codificate, atribuind fiecărui element, câmpie, lac, râu, parcelă de teren, construcție etc., un cod numeric care să depindă de coordonatele geografice ale punctelor ce definesc poziția fiecărui element pe suprafața terestră.
Așadar, geocodarea este operațiunea complexă de clasificare a elementelor geografice și topografice, stabilirea unui algoritm de generare automată a cuvintelor de cod, atribuirea unui cuvânt de cod fiecărui element areal, pentru regăsirea rapidă a datelor din baza de date care caracterizează fiecare element, precum cuvântul de cod, coordonatele conturului elemenrtului etc. Noi am scris despre aceasta în cartea Baze de date geografice, la editura Total Publishing, în 2018. Pentru detalii citiți la https://en.wikipedia.org/wiki/Geocode. Ministerul digitalizării, ce zici, te apuci de treabă? Că vreau să știu geocodul parcului Moghioroș din Drumul Taberei sau al parcelei mele cu o livadă!
Solul în expresii
Moto: „Doar într-un singur sens, firesc,/ Se-nvârte globul pământesc,/ De-aceea, foarte greu, la noi,/ Se dă pământul... înapoi.” (Mişcarea de revoluţie, de Gheorghe Dănăilă din ziarul „Viaţa Buzăului", 2006)
Cum am scris despre armamente (vezi de exemplu, despre lansatorul (la www https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-lansatorul.html) de rachete, rachetele pot fi sol-sol, împotriva obiectivelor terestre sau sol-aer, împotriva avioanelor, elicopterelor (la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-munitie.html), rachetelor, dronelor etc., aer-sol, adică muniții.
Racheta sol-aer lansată de pe lansatorul francez SAMP/T (Sol-Air Moyenne Portée/Terrestre) și racheta în zbor
Englezii folosesc cel mai des soil și earth. Au apărut imediat expresii sau cuvinte compuse, precum: black cotton soil (cernoziom); blood and soil (sânge și pământ, după lozinca nazistă germană Blut und Boden); desert soil (sol deșertic); home soil (pământ de acasă); native soil (țara natală); night-soil sau night soil (pământul de noapte, eufemism folosit istoric pentru dejecțiile umane colectate din gropi, găleți, gropi de latrine, fose septice etc.); night soil man (vidanjor, fost căcănar); soil biochemistry (biochimia solului); soil fertility (fertilitatea solului) etc.
Nici cu earth, „pământ”, nu s-au lăsat englezii mai prejos la cuvinte compuse. Așa au apărut: Adamic earth („țărâna” din care Dumnezeu l-a făcurt pe Adam, primul om, în tradiția cabalistică; simbolic, lutul Genezei); alkaline earth (pământ alcalin); black earth (cernoziom); bog earth (sol mlăștinos); come down to earth (a reveni cu piciorele pe pămând, adică la realitate); earth closet (latrină, privată); earthly paradise (raiul pământesc); earth mother (planeta mamă); earthquake (cutremur de pământ); earth science (geo-știință); earth to earth, ashes to ashes, dust to dust (pământ la pământ, cenuşă la cenuşă, praf la praf, în rugă pentru credincioși); follow someone to the ends of the earth (a urma pe cineva până la capătul pământului); paradise on earth (raiul e aici, pe pământ); earth to earth missile (rachetă sol-sol); earth to air (sol-aer) etc.
Englezii au și terrain, dar și land, „pământ; uscat (neacoperit de ape)” etc. Fondul funciar folosește mai ales termenul land. Așa a apărut bookland, cartea funciară în lumea anglo-xaxonă, istoric, în societatea anglo-saxonă cu parcelele de teren deținute.
Abschuss einer AGM-65D von einer F-16C (rachetă aer-sol AGM-65D lansată de un avion F-16C)
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. De la sol, pe care l-am împrumutatr și noi, au apărut: air-sol (aer-sol, pentru o rachetă lansată de la o aeronavă în zbor la o țintă de la sol); droit du sol (juridic, dreptul persoanei născute în Franța să capete naționalitatea franceză, la noi cetățenia română); enfant du sol (istoric, în Canada după cucerire, în 1763, locuitor al Canadei, francofon, descendent al coloniștilor din Noua Franță, spre deosebire de nou-veniții britanici); garde au sol (gardă la sol, la autovehicule); personnel au sol (personalul nenavigant din aviație); ras-du-sol [(la) nivelul solului]; sol-air (sol-aer, pentru rachete lansate de la sol înpotriva aeronavelor); sol-sol (sol-sol, pentru rachete lansate de la sol contra unei ținte tot de pe sol); sous-sol (subsol) etc.
Germanii folosesc cel mai des pentru sol cuvintele Boden, Erde (pământ), Erdboden (sol), dar și Grund (teren) sau Land etc. Au apărut Ackerboden (teren arabil); Blütenboden (pământ de flori); Gewässerboden (fundul apei); Humusboden (sol argilos), Lateritboden (sol laterit); Lössböden/Lößboden (sol de loess); Meeresboden (fundul mării); Ozeanboden (fundul oceanului); Talboden (fundul văii); Torfboden (turbă); Wüstenboden (sol deșertic); Boden-Boden Rakete (rachetă sol-sol); Boden-Luft-Rakete (rachetă sol-aer); Luft-Boden-Rakete (rachetă aer-sol) etc.
Rușii folosesc pentru sol грунт (teren), земля (pământ, teren), почва (sol), dar rareori территория. Au apărut expresii precum высаживать в грунт (a planta în pământ); лечь на грунт (întinde-te pe pământ); зондировать почву (a sonda solul); на нервной почве (cu nervii la pământ); плодородность почвы (fertilitatea solului); прощупывать почву (testați apele, vedeți în ce ape se scaldă); твёрдая почва под ногами (trăiești pe picioarele tale, de fapt ai pământ tare sub picioare) etc.
Представление стран НАТО о ракетах советских ЗРК по состоянию на 1980-е годы, cлева направо: С-25, С-75, С-125, С-200, С-300П, С-300В (percepția țărilor NATO despre rachetele sovietice de apărare aeriană din anii 1980, de la stânga la dreapta: S-25, S-75, S-125, S-200, S-300P, S-300V)
Și de la земля au apărut expresii, precum: аренда земли (arenda terenului); вернуться на землю (a reveni cu picioarele pe pământ); земля ушла из-под ног (i-a fugit pământul de sub picioare); комок земли (bulgăre de pământ); на краю земли (la capătul pământului); пахать землю (a ara pământul); соль земли (sarea pământului, oameni aleși, cei mai buni reprezentanți ai societății umane); тактика выжженной земли (tactica pământului pârjolit, aplicată în Ucraina); ракета класса «земля-земля» (rachetă sol-sol); ракета класса «земля-воздух» (rachetă (sol-aer); ракета класса «воздух-земля» (rachetă aer-sol) etc.
Au apărut proverbe și zicători (пословицы и поговорки), precum: в своей земле никому пророком не быть (nimeni nu e profet în țara lui); от иной хвалы хоть в землю уйти (atâtea laude ar face pe cineva să intre în pământ); слухом земля полнится (pământul este plin de zvonuri); с родной земли, умри, не сходи (mori în țara ta natală, nu pleca); чья земля, того и хлеб (al cui e pământul, a lui e pâinea) etc.
Solul în (c)arte
Moto: „Ai tot ce poate să aprindă mândria ta neînfrânată;/ Ai aurul atotputernic şi cu el lumea cârmuieşti./ Pământul este pentru tine o mină veşnic nesecată,/ Izvor de fericiri smintite pe care nu-l mai isprăveşti.” (Bogatului, de Cincinat Pavelescu):
Zaharia Stancu făcuse o vizită în URSS și a scris o carte chiar cu numele URSS, pomenind de sol („Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște.”). Cunoscător tot atât de bun al altitudinilor ca și Stancu, dar înaintea lui, Ralea știa sigur că există și soluri sub nivelul mării („Solul e adesea sub nivelul mării.”).
Și străinii au scris despre sol. Englezii folosesc cel mai des soil, „sol”, dar și earth, „pământ”. În 1690, John Dryden, în Don Sebastian, Regele Portugaliei, scria: „Și pentru că nu numai o faimă a Părinților morți,/ Ci mai mult o cinste de Doamnă trebuie să fie atinsă,/ Care drăguță ca Erminele nu va purta un Pământ;/ Să se retragă toți; ca tu singur să auzi/ Ce în șoaptă îți voi spune urechii.” (And ſince not only a dead Fathers fame, / But more a Ladies honour muſt be touch’d, / Which nice as Ermines will not bear a Soil ; / Let all retire ; that you alone may hear / What ev’n in whiſpers I won’d tell your ear.[1690, John Dryden, Don Sebastian, King of Portugal: A Tragedy Acted at the Theatre Royal, London: Jo. Hindmarſh, act V, page 118]).
Englezii au și terrain, moștenit din franțuzescul terrain, luat de francezi din latinescul terrenum, „teren, pământ”, dar și land, „pământ; uscat (neacoperit de ape)”, ground (idem). În 1977, Agatha Christie, în Autobiografie, scria: „Rețineți, hainele erau haine în acele vremuri. […] Volane, volane, volane, dantelă, cusături complicate și tigheluri: nu numai că măturau pământul și trebuiau ținute elegant într-o mână în timp ce mergeai, dar aveau pelerine sau cape mici sau chestii cu pene.” (Mind you, clothes were clothes in those days. […] Frills, ruffles, flounces, lace, complicated seams and gores: not only did they sweep the ground and have to be held up in one hand elegantly as you walked along, but they had little capes or coats or feather boas. [1977, Agatha Christie, chapter 4, in An Autobiography, part II, London: Collins, →ISBN]).
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. Jules Case, în romanul Fata din Blanchard, scria în 1886: „Paiele, ale căror straturi groase acopereau în întregime solul curții, deveneau treptat galben pal sub lumina crescândă a amurgului.” (Les pailles, dont les couches épaisses recouvraient entièrement le sol de la cour, se doraient peu à peu d’un jaune pâle sous la lueur grandissante du crépuscule. [Jules Case, La Fille à Blanchard, 1886]).
Despre războiul din Ucraina, Le Monde scria despre rachetele sol-aer Patriot: „Dar un articol publicat vineri, 6 mai pe site-ul ucrainean Defense Express, a pus la îndoială realitatea ambițiilor rusești: site-ul a anunțat că forțele armate ucrainene au interceptat o rachetă hipersonică rusă, un Kh-47 Kinjal, deasupra Kievului, cu racheta americană sol-aer Patriot.” (Mais un article paru vendredi 6 mai sur le site ukrainien Defense Express a jeté un froid sur la réalité des ambitions russes : le site a annoncé que les forces armées ukrainiennes avaient intercepté au-dessus de Kiev un missile hypersonique russe, un Kh-47 Kinjal, évoquant le rôle des sol-air Patriot américains.).
Germanii fplosesc pentru sol cuvintele Boden, Erde, Erdboden, dar și Land. În Marele lexic arenă a naturii, se scria în 2005: „Solul este o parte importantă a biosferei terestre, deoarece majoritatea plantelor au nevoie de el pentru a crește.” (Der Boden ist ein wichtiger Teil der Biosphäre an Land, weil die meisten Pflanzen ihn für ihr Wachstum brauchen. [Das große Arena Lexikon der Natur. 1. Auflage. Arena Verlag GmbH, Würzburg 2005,ISBN 3-401-05780-4, Seite 17]).
Yves Buchheim, cu colaborarea lui Franz Kottederk, în Buchheim, artist, colecționar, despot: viața tatălui meu, scria în 2018: „Al patrulea, a cărui parașută s-a deschis prea târziu, a murit la impactul cu solul.” (Der vierte, dessen Fallschirm sich zu spät öffnete, starb beim Aufprall auf den Erdboden. [Yves Buchheim, unter Mitarbeit von Franz Kotteder: Buchheim. Künstler, Sammler, Despot: Das Leben meines Vaters. Heyne, München 2018, ISBN 978-3-453-20197-2, Seite 85]).
Rușii folosesc pentru sol грунт, земля, почва, rareori территория. A. S. Pușkin, în Mozart și Salieri (1826–1830), scria în 1832: „[Salieri:] Toată lumea spune: nu există adevăr pe pământ, // Dar nu există adevăr - nici mai sus.” ([Сальери:] Все говорят: нет правды на земле, // Но правды нет — и выше. [А. С. Пушкин, «Моцарт и Сальери» (1826–1830 гг.), 1832 г.]).
P. I. Kamenogradski, în Serele și forțarea timpurie a legumelor, răsadurilor și căpșunilor, scria în 1906: „Prin sol proaspăt, grădinarii înțeleg cel mai adesea pământ „de creastă”, luat direct de pe creste.” (Под свежей землёй огородники подразумевают чаще всего землю «грядовую», взятую прямо с гряд. [П. И. Каменоградский, «Парники и ранняя выгонка овощей, рассады и земляники», 1906 г., НКРЯ]).
Solul în onomastică
Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)
Cred că cel mai cunoscut nume legat de pământ, sol, țărână este Adam. Cuvântuul adam este pentru om în destule limbi (adam - адам în cazahă, cecenă și kârgâză, äðäm - әҙәм în bașchiră, adam - אדם, benadám - בן אדם în ebraică, adami - آدمی în persană, adamiani ადამიანი în gruzină, adem - ئادەم în uigură, adem în kurdă, adjami - адями în udmurtă, ādmī - آدمی în urdu, ādmī - आदमी în hindusă, ibn 'aadam - ابن آدم în arabă).
A devenit primul nume proriu, Adam. Jucându-ne noi cu cuvintele, Adam și Eva au fost, conform miturilor creației ale religiilor avraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) primii oameni și părinții omenirii (vezi „Jocuri de cuvinte – religie”). În multe limbi, numele Adam a fost moștenit în numele latin Adam, Adamus, moștenit din greceștile antice Adám - Ἀδάμ, Ádamos - Ἄδαμος, acesta din ebraicul biblic adam - אָדָם, „pământ, om, sol, maro deschis”, acesta din adamah - אדמה, „pământ roșu, țărână”.
Numele a devenit și toponim. Știți toți, poate, de mormonii din America, pe care i-ați văzut și în niște filme românepști, cu ei înfruntându-se eroul din Poplaca interpretat de Ilarion Ciobanu. Există în SUA, Adam-ondi-Ahman, un loc istoric în Daviess County, Missouri, unde se spune că au trăit Adam și Eva după ce au fost izgoniți din Rai (Grădina Edenului).
O carte religioasă din SUA, editată în 1835, Doctrină și legăminte (Doctrine and Covenants, uneori abreviată și citată ca D&C sau D. and C.) scrie că în 115 state din lume, toponimul Dealul Primăverii (Spring Hill) a devenit cu voia lui Dumnezeu, Adam-ondi-Ahman, „pentru că […] este locul unde Adam va veni să-și viziteze poporul, sau unde îmbătrânit va locui, așa cum a spus profetul Daniel”.
Englezii folosesc cel mai des soil, earth, ground, land etc. Iată că întâlnim un nume propriu chiar pentru planeta Pământ, Blue Earth, „planeta albastră”, „importat” de americani la denumirea unui râu (Blue Earth River), de la râu fiind împrumutat pentru denumirea unui municipiu, sediu al unei unități administrative (Faribault County, Minnesota, SUA).
Am întâlnit și Fountains Earth („Fântânile Pământ”), o parohie civilă (civil parish) în vecinătatea lui Harrogate, North Yorkshire, Anglia (vezi și Earth-like, Earthling sau Hollow Earth în enciclopedia Wikipedia. Iată că din land s-a creat Disneyland.
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. Sol s-a răspândit ca nume în lume, dar provenit de la cuvântul în latină solem, „soare”, Sol fiind și numele unui zeu în Norvegia, moștenit din latinescul Sol, derivat tot din latinescul sol, „soare”.
Germanii folosesc pentru sol cuvintele Boden, Erde, Erdboden și chiar Land. Iată că Boden a ajuns prenume și în Anglia, fiind mai răspândit în centrul Angliei, în zonele Shropshire și West Midlands. Numele e răspândit acum în toată lumea. Am găsit chiar și un toponim, nume de municipiu (oiconim) în districtul Norrbotten, in nordul Suediei.
Bodensee (imagine satelitară)
Există și oiconimele Boden, un municipiu în Germania, în districtul Westerwaldkreis, Boden, o comunitate independentă în Illinois, SUA, Boden, tot o comunitate indepententă, în Ohio, SUA. Știți că există și un lac Constanța (Constance), dar pe care germanii îl denumesc Bodensee.
Pentru cei studioși, vezi: „Boden” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Boden” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Boden” în Duden online. Pentru prenume vezi „Boden” în enciclopedia Wikipedia, cu acces la paginile personale ale purtătorilor acestui nume.
N umele de familie Boden într-o rețea
Și Land a devenit nume. Studioșii pot cosulta în internet: „Land” în Duden online; „Land” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Land” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961. Nu uitați să citiți „Land” în enciclopedia Wikipedia. Succes.
Numele Land, prezent pe continent, a ajuns în Anglia după cucerirea normandă din 1066. Familia Land a trăit în Kent. Numele lor, totuși, este o referință topografică care se traduce prin „locuitorul de la spălătorie” și indică faptul că purtătorul inițial a locuit cândva lângă o pădure deschisă.
Lumea a evoluat, multe variații de ortografie caracterizează numele de familie normande. Engleza veche și cea medievală nu aveau reguli ortografice definite. Introducerea francezei normande în Anglia a avut un efect pronunțat, la fel ca și limbile curții, latină și franceză. Prin urmare, o persoană a fost adesea menționată prin mai multe ortografii diferite într-o singură viață, de exemplu Land, Lande etc. Numele a ajuns în toată lumea.
Land vă salută!
Ușor, ușor, aflăm că rușii folosesc pentru sol грунт, земля, почва, rareori территория. Aflăm că în rusă există Баффинова Земля cea mai mare insulă a arhipelagului arctic canadian. Există și Малая, земля, militar, istoric, cap de pod în raionul Novorosiisk, format ca urmare a operaţiei de aterizare în timpul marelui război de apărare a patriei (Великой Отечественной войны).
Tot militar, istoric, e definit capul de pod Oranienbaum, cap de pod în zona Leningrad, format ca urmare a apărării fortului Dealul Roșu (Красная Горка) în vremea marelui război de apărare a patriei.
Rușii numesc Земля Франца-Иосифа, un arhipelag în Oceanul Înghețat de Nord, în nordul Europei; parte a ținuturilor polare ale Rusiei, care intră în compunerea raionului Primorsk a regiunii arhipelagului.
Numesc geografic Новая Земля arhipelagul nordic în Oceanul Înghețat de Nord între mările Barenț și Kara; intră în regiunea Arhanghelsk a Rusiei. Numesc Северная Земля, un arhipelag în Oceanul Înghețat de Nord sau Oceanul Arctic, la nord de peninsula Peninsula Taimâr la granița cu Marea Kara.
Realități funciare
Moto 1: „Proprietatea funciară este mama inegalităţii şi brutalităţii.” (Jean Jaures)
Moto 2: „Muncă. Un proces prin care A măreşte proprietatea lui B.” (Ambrose Bierce)
Ați auzit expresia „ai carte, ai parte”. Expresia nu se referă la școlile urmate sau la totalitatea cunoștințelor însușite din cărțile citite, ci la faptul dacă ești înscris în cartea funciară cu toate bunurile imobile pe care le ai în proprietate, terenuri cu una sau mai multe parcele și construcții (clădiri, căi ferate, poduri, mine, sonde, instalații industriale, gări, porturi, aeroporturi, mine, căi ferate, șosele, diguri etc.), ai parte (de viață bună, fără griji).
Ne gândim la România postsocialistă, în capitalismul ăsta nașpa dorit de cetățeni și construit aiurea de politicieni, fie de „cea” (strigăt cu care se mână boii spre dreapta), fie de „hăis” (strigăt cu care se îndeamnă boii înjugați să o ia la stânga).
Și totul trebuia să reînceapă cu proprietatea, pe care fostul comunist pârât Iliescu zice-se că o „sprijinea”, nu o garanta și cu cadastrul. Ca să nu deviem de la subiect, revenim la dicționare și enciclopedii. Oricum, am studiat noi științele politice marxiste și nemarxiste, dar din dicționare aflăm că: „proprietate - stăpânire deplină asupra unui bun, bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut”. Bunurile imobile sunt parcele de teren și construcții pe parcele de teren.
Trecem la cadastru și publicitate imobiliară, de care România a suferit în multe perioade istorice și suferă și acum. Toate definițiile din dicționare erau în majoritatea cazurilor incomplete, referindu-se uneori numai la aspectele lucrărilor tehnice, nu și cele juridice și economice.
Toate sunt importante, dar mai ales aspectele juridice și economice, deoarece acestea se referă cu prioritate la relațiile dintre proprietar și bunul imobil (terenuri din una sau mai multe parcele și construcții), dintre proprietar și organele statului, financiare sau economice.
Definim cadastrul ca parte componentă a sistemului unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe un teritoriu administrativ. Entitățile de bază ale acestui sistem sunt imobilul și proprietarul. Sistemul de evidență al cadastrului are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Cadastrul general este sistemul de evidență al imobilelor de pe întreg teritoriul țării, aceste imobile fiind parcelele de teren și construcțiile de orice fel.
Funcția juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară. Funcția economică evidențiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor și calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacții imobiliare. Funcția tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției configurației și mărimii suprafețelor parcelelor si construcțiilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari, chestie nefinalizată în România.
Publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale (O.C.P.I.) pentru imobilele situate în zona de activitate a acestora. Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează un imobil care se identifică printr-un număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară. Acum putem trece la oile noastre.
Situația actuală a terenurilor agricole
Înainte de 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 6.790.596 hectare. Din cele aproape 14,8 milioane hectare de teren agricol, doar 9.358.130 hectare reprezentau suprafață arabilă a țării, în rest, terenul agricol, era ocupat cu pășuni – 3,3 milioane hectare, fânețe – 1,5 milioane hectare, vii – 280.000 hectare și livezi – 256.000 hectare. Peste 50 % din suprafața agricolă și aproape 65 % din suprafața arabilă se încadra în zona I și zona a II-a de fertilitate. Adică erau oluri de calitate.
Fărâmițarea pământului agricol realizată prin neadecvata Lege 18 din timpul lui Iliescu a făcut ca cele aproximativ 4000 de exploatații agricole performante, câte funcționau la sfârșitul anului 1989, să fie rupte în 4 milioane de pseudo-proprietăți pe care statul le-a abandonat cu totul.
Marile exploatații agricole, CAP-uri, IAS-uri, Asociațiile intercooperatiste din sectorul vegetal și animalier, au fost dirijate în direcția falimentului. Au fost devastate și jefuite cooperativele agricole de producție, secțiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unităților, instalațiile de irigat și de combatere a bolilor și dăunătorilor, serele și solariile, au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii și pomi de înaltă performanță. Tata a venit de la grajdul CAP-ului, unde i se dăduse două oi, una șchioapă, una chioară, plus o țeavă de 2 m.
Până în 1989, România avea o suprafață amenajată pentru irigații de peste trei milioane de hectare și tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecări, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrări de combatere a eroziunii solului. Doar în zece ani a scăzut de zece ori nivelul zonelor irigate. S-a furat tot aluminiul conductelor atunci când nu s-a distrus fără sens.
În perioada 1990-1996 au fost decapitalizate cele mai multe societăți agricole de stat, fostele IAS-uri și cele mai mari complexe zootehnice. FPS-ul condus de Emil Dima sub atenta diriguire a lui guvernului și parlamentului a decapitalizat tot patrimoniul industrial.
România, harta fizică
În aceeași perioadă, 1990-1996, au fost lăsate de izbeliște marile complexe de sere din România. Lăsate fără căldură, deconectate și abandonate pur și simplu de Ministerul Agriculturii și de prefecturi, 3.500 de hectare de sere au devenit în scurt timp, sub greutatea zăpezilor, mormane de fier vechi și sticlă, așa cum își dorise Petre Roman, fiul lui Walter Roman.
Dar au venit alte necazuri după legea funciară inițiată de țărănistul Lupu, legea iresponsabilă a guvernării Convenției Democratice, aplicată abuziv de justiția română, o justiție trădătoare de neam și țară. Retrocedarea nu a fost limitată la proprietățile preluate de comuniști după 1945, ci s-a extins la proprietăți etatizate încă de pe timpul lui Cuza!
Scria profesorul Ioan Sabău Pop, de la Universitatea „Petru Maior" din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, despre jaful retrocedărilor din Transilvania, despre faptul că statul român a plătit ceea ce se retrocedează azi, jaf care continuă nestingherit. Noi am extins jaful la toată țara!
Se revine dirijat la ceea ce a mai fost odată, ca românii să fie scoși din toate centrele mari ale Transilvaniei, ca pe timpul lui Unio Trium Nationum, când românii nu aveau voie să cumpere terenuri sau construcții în orașe. Se întâmpla în Târgu Mureş, la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, în toate oraşele Ardealului.
Lucruri similare s-au întâmplat cu terenurile agricole sau cu pădurile, revenindu-se la situația de acum câteva sute de ani din timpuri medievale. Și favorizați au fost urmașii grofilor unguri, mulți din Ungaria sau din Occident. Nici măcar în Ungaria lor pe care o proslăvesc nu ar fi primit așa ceva. Că după căderea comunismului în țările est-europene, spre deosebire de fraierii de români, ungurii au limitat retrocedările, realizate mai mult în bani, plafonul maxim de despăgubire fiind de circa 200 de mii de dolari.
Ba mai mult, un fost prim-ministru, ministru de externe și de două ori director al SIE, zis MRU, un utecist care a participat ca elev la ultimul congres al PCR, al XIV-lea, în noiembrie 1989, a fost de acord cu renunțarea de către statul român la proprietatea Gojdu din Ungaria. Ba în 2018, bun vorbitor de maghiară, participa la școlile de vară organizate de UDMR, la Tușnad.
Regatul România după primul război mondial
Iar justiția română, aia cu judecători bine plătiți și care nu vor să aibă o lege prin care să răspundă când greșesc, favorizează cererile străinilor, mai ales din cauza ignorării voite a unor înţelegeri şi tratate internaţionale în vigoare, pe când românii, ținuți de fraieri, nici măcar nu au apucat să primească ceea ce este al lor, peste 200.000 de proprietăţi. În Tratatul de la Trianon scrie clar că persoanele fostului imperiu austro-ungar puteau opta pentru ce cetăţenie doresc, faţă de ţările ce îl compuneau, din acest motiv li s-a spus optanţi.
Cum în România, majoritatea optanţilor maghiari au ales cetăţenia maghiară, statul român a avut mai multe procese pe această temă, inclusiv la Curtea de Arbitraj din Paris, unde a fost reprezentată de Titulescu, ajutat de alţi doi avocaţi mari ai timpului. Ungaria a fost reprezentată de contele Apponyi. Din moment ce optanţii alegeau cetăţenia maghiară, ei îşi pierdeau proprietăţile din ţară, după cum era şi firesc, cu condiţia ca România să le plătească optanţilor maghiari despăgubiri pentru părţile expropriate.
Una dintre clădirile recâștigată de statul român în Alba Iulia, cea a Bibliotecii Batthyaneum, a Arhiepiscopiei Romano-Catolice, foto de arhivă (adev.ro/pbedsm)
Așadar, optanţii care alegeau cetăţenia maghiară renunţau la proprietăţile lor din România şi statul i-a despăgubit. România era foarte bogată pe atunci, şi Brătianu, ca să fie sigur că acest conflict se va şterge, a spus că pe lângă sumele decise la Paris, România va da încă 10% ca răscumpărare maghiarilor. Dar unde sunt actele respective, de ce statul român nu le-a prezentat în procesele de acum? Arhivele de stat ce zic?
Ca urmare, România a plătit, din 1927 şi până în 1934, sume imense către aceşti optanţi, echivalentul a 4,48 tone de aur, plus echivalentul a 87 de milioane de dolari ce trebuiau primiţi de statul român ca despăgubiri de război şi pe care România nu i-a luat, lăsându-i tot în contul plăţilor. Și Isărescu nu zice nimic de documentele bancare din arhivele BNR!
S-a plătit către un fond extern din Paris, „Fondul Agrar", de unde banii erau distribuiţi către optanţii maghiari. Toate aceste terenuri şi alte bunuri imobile au fost luate de statul român pentru a se face reforma agrară a lui Ferdinand, când toţi ţăranii au primit pământ. Așadar, statul român a plătit deja ceea ce se retrocedează azi. Așa că urmașii de azi ai optanților „recuperează” de la statul român ceva ce nu le mai aparţine de drept, care a fost despăgubit o dată. Au adus actele din arhiva maghiară.
Greșelile s-au manifestat și între 1919 și 1944, dar mai ales între 1948 și 1989, când cărțile funciare nu au fost reglementate corespunzător, cu multe din ele fugind în 1918-1920 în străinătate mulți foști proprietari. Și totul avea să se accentueze între 1940 și 1945 în Ardealul de nord-vest luat prin dictatul de la Viena. Dar răul cel mai mare avea să se producă după 1990, continuându-se și azi, prin adoptarea unei legi strâmbe a retrocedărilor, nelimitând plafonul despăgubirilor sau retrocedării în natură a clădirilor și a terenurilor sau a pădurilor. Cei ce lucrează în cadastru știu bine aceste probleme.
Exemplele sunt utile. Averea retrocedată familiei regale, care s-a vrut „Casa Regală a României” și Dragnea - Tăriceanu i-a ajutat, este una colosală. Castelele, zecile de mii de hectare de pădure şi numeroasele proprietăţi din ţară însumează aproape 60 de milioane de euro. Așa s-a ajuns, cum deja am arătat, să i se restiuie și o pădure pe la Săvârșin. Scriam noi undeva despre micul principat Hohenzollern-Sigmaringen cu capitala Sigmaringen, „înghițit” de Prusia. Principatul avea suprafața 906 km² (pentru comparație, rețineți că acum capitala Berlin are suprafața 892 km²).
Făceam noi socoteli date naibii! Aminteam doar că pădurea retrocedată are 140.000 de hectare, adică de 1.400 km²! Vă dați seama că această suprafață, doar a unei păduri, e cea a unui patrat cu latura de 37,417 km! Și suprafața principatului Hohenzollern era de doar 906 km²! Adică, pe românește, destul de clar, doar o pădure, de la Săvârșin, e cu 500 de km² mai mare decât suprafața fostului principat sau decât suprafața Berlinului! Iar Bucureștiul are o suprafață de 228 km². Socotiți de câte ori suprafața pădurii regale de la Săvârșin e mai mare decât capitala patriei noastre! Că pe mine mă doare capul (împărțiți 1.400 la 228 și veți vedea că e de peste 6 ori mai mare).
Săvârșin, sediul castelului regal
Știind că suprafața pe care se întinde județul Arad este de 7.754 km², făcând o împărțire simplă, 7.754 km² : 1.400 km², rezultă că doar pădurea aia de 140.000 ha reprezintă 18% din suprafața județului! Dar ei cer și alte păduri, alte imobile.... Dar prost e cel care dă, nu cel care cere!
Iar cei de la putere în trecut, în special bucătarul Dragnea, fost tutore al unei pupile, cu motociclistul Tăriceanu, fost tutore al mai multor foste pupile, au inițiat o lege prin care au pus în drepturi așa-zisa „Casă (cât pe ce) regală”, prin care să îi dea gratis palatul Elisabeta pe 49 de ani și 2.000.000 de euro anual „fondul casei regale”, care să aibă fix 29 de „slugi”. Chiar suntem așa de proști?
Județul Arad, din suprafața căruia pădurea regală reprezintă 18 %
Când am scris despre „onorabilul” porc, dădeam exemplul (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2018/07/jocuri-de-cuvinte-porcul.html) fostului complex Comtim din Timiș. Comtim Group a fost fondat în anul 1967. Era un combinat agricol din Timiș, cel mai mare producător industrial de carne de porc din România și cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei, la care în 1989 lucrau 15.000 de oameni. Ce era românesc, nu mai era bun, asta deoarece profitul rămânea în întregime în România și ca atare Comtim Timișoara a fost pus pe butuci, adică falimentat în 2004.
A apărut compania Smithfield Ferme, parte a cumpărătorului „strategic”, concernul american Smithfield Foods. Principalul obiect de activitate al companiei este producția și creșterea porcinelor, Smithfield Ferme fiind unul dintre cei mai importanți cumpărători de cereale de pe piața autohtonă.
Fermele dețin peste 50.000 de scroafe și cresc peste 850.000 de porci comerciali pe an. Și mai deține 20.000 hectare teren agricol în județele Timiș și Arad, operează două fabrici de nutrețuri combinate, printre cele mai moderne din sud-estul Europei din punct de vedere tehnologic. Așadar, în loc de brand românesc avem brand american! Ce comisioane se vor fi încasat și de cine?
Societatea Smithfield Ferme deține 20.000 ha, adică 1,22 % din suprafața județelor Timiș și Arad
Să facem doar socoteala terenului deținut, 20.000 ha, doar 200 km² (un patrat cu latura doar de 14,142 km). Știind că județul Timiș are 8.697 km², iar județul Arad are 7.754 km², adică împreună au 16.451 km², cei 200 km² reprezintă „doar” 1,22 % din suprafața celor două județe. E puțin, nu? Îmi aduc aminte de domnul Stolojan (cel care a lucrat doar la stat și care acum ne dă lecții pe la TV) scria că, nu știu prin ce magie, că nu ne spune, deținea „doar” 2 % din acțiunile combinatului Alro Slatina vândut rușilor, alt brand fost românesc. Așa că valorile procentuale mici sunt destul de importante, dar numai pentru unii! Instalațiile americane antirachetă de la Deveselu, nu departe de Slatina, dintr-o țară NATO, ar putea fi distruse de niște rachete lansate dintr-un avion rusesc, făcut din aluminiul de la Slatina! Ptiu, drace!
Statisticile Agenţiei Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară arată că cele mai multe tranzacţii s-au făcut în vestul ţării, iar fruntaş este judeţul Timiş, de care am scris mai sus, unde în ultimii ani s-au dublat vânzările de terenuri agricole. Chiar un fost președinte al comisiei de agricultură din consiliul județean Timiș, Nicolae Oprea, spunea acum câțiva ani: „În mare parte, recolta a fost luată şi exportată în ţările lor. Și au venit de la ei produse agroalimentare începând de la făină, patiserie, aluat, carne, lapte, procesate la ei, adaugă plus valoarea la ei în ţară.” În județul Arad, unde are și soția Viorica 2 ha lângă aeroport, doar într-un an au fost înregistrate 18.000 de tranzacții cu terenuri agricole, iar străinii au ajuns să controleze peste 20 la sută din suprafața arabilă a judeţului. Pământul cel mai fertil s-a vândut cu 12.000 de euro hectarul.
Așa că, stimați români, cu ce s-a retrocedat și se mai retrocedează, inclusiv bisericilor oficiale, cu cel mai mult teren agricol vândut, străinii profitând rapid de situaţie, peste 50 % din suprafața țării, adică peste 6 milioane de hectare, nu ne mai aparține. Unii zic că nu-i nimic, că încasăm impozite, dar noi întrebăm: „unde merge profitul” din valoarea exploatării acestor terenuri. Socotiți doar fondurile UE.
Nuntași, județul Constanța (maplandia.com)
Fenomenul este văzut drept îngrijorător chiar de Comisia Europeană, care a comandat un studiu în acest sens unui institut de cercetare, nu se putea altfel, decât olandez. Și ca să exemplificăm și aici, doar în județul Constanţa, străinii dețin peste 30 % din terenul pe care se face agricultură.
Cercetătorii olandezi dădeau exemplul marelui holding din localitatea Nuntaşi, judeţul Constanţa. Libanezii deţin 65.000 de hecare de teren arabil (prin comparaţie, în Germania, cea mai mare fermă agricolă dispune doar de 38.000 ha). Cei 650 km² reprezintă 10,9 % din suprafața de 7.071,29 km² a județului Constanța. Libanezii exportă cereale şi carne în Orientul Mijlociu şi în estul Africii. Dacă am lipi toate terenurile vândute din județul Constanța, ar avea o suprafață mai mare decât Insula Mare a Brăilei.
Dar olandezii sunt cei pe care îi interesează litoralul maritim, că au cumpărat șantierul naval din Galați, șantierul naval din Mangalia și sunt cu ochii pe portul Constanța, care prin Dunăre și Rin este legat de portul Roterdam!
Județul Constanța suprafața de 7.071 km², din care libanezii dețin 11 %
Suprafeţe însemnate se află şi în proprietatea unor austrieci (cei cărora le-am dat mai pe nimic Petrom și băncile), însă inclusiv băncile şi companiile de asigurări străine au intuit că la noi preţul pământului va continua să crească, aşa că au cumpărat masiv.
Cămilă bucuroasă
Fiindcă am pomenit de Insula Mare a Brăilei, dracul și-a băgat coada și aici. Aceasta are, în medie, 60 km lungime și 20 km lățime, cu o suprafață totală de 710 km². Iată că un şeic arab controlează Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă din România, pentru 200 de milioane de euro! Pachetul majoritar de acţiuni al companiei Agricost, care administrează Insula Mare a Brăilei, a fost vândut de Constatin Duluţe (care preluase afacerea de la pesedistul Culiţă Tărâţă), cumpărător fiind compania Al Dahra din Emiratele Arabe Unite, deţinută de şeicul Hamdan Bin Zayed Al Nahyan.
Este vorba despre Insula Mare a Brăilei, acolo unde statul român deţine 56.000 de hectare de teren arabil de primă calitate, care este concesionat integral amintitei firme, aceasta plătind anual o arendă de circa 5 milioane de euro (echivalentul a 600 de kilograme de grâu pe hectar, cât ia și Viorica pentru cele două hectare de lângă aeroportul din Arad).
Compania din Emiratele Arabe Unite a informat că îşi va extinde afacerile Insulei cu zootehnie, creşterea, sacrificarea şi procesarea oilor, că vor să crească 150.000 de oi în insulă, soiuri aclimatizate. Să vedeți drăcie, ăștia iau și subvenții europene, mai mult decât ne plătesc nouă anual, deoarece doar în 2017, Agricost a încasat de la APIA 9,4 milioane de euro subvenţii agricole pe suprafaţă, la care s-a adăugat sprijinul financiar aferent Măsurii 13 – Zone defavorizate, precum şi plata sprijinului cuplat în sectorul vegetal pentru suprafeţele cultivate anii trecuți cu lucernă şi soia. Adică încă 6 milioane de euro.
Șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, emirul din Abu Dhabi
Insula Mare a Brăilei (maplandia.com)
Mai exact, după ce achită arenda anuală de 5 milioane de euro, ei tot mai rămân cu un câştig de peste 10 milioane de euro anual, doar din subvenţii, fără a pune la socoteală profitul din exploatarea pământului. Adică Sheik Zayed bin Sultan Al Nahyan, emirul din Abu Dhabi, preşedinte de onoare al clubului de fotbal Al Jazeera şi de-a lungul timpului fost de mai multe ori ministru şi chiar prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite, cu o diplomă de licenţă în ştiinţe politice şi administraţie de afaceri, de la Universitatea Emiratele Arabe Unite, devine și mai bogat!
Cum suntem puși pe socoteli, Emiratele Arabe Unite (لإمارات العربيّة المتّحدة), stat situat în sud-estul peninsulei arabice, la Golful Persic (în Orientul Mijlociu), compus din șapte emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah), are suprafața 83.600 km². Și cum Insula Mare a Brăilei are suprafața de 710 km², suprafața emiratelor este de 118 ori mai mare ca suprafața insulei noastre, acum a lor, adică suprafața celei mai productive ferme reprezintă 0,85 % din suprafața emiratelor!
Arabii aveau afaceri încă din 2015 cu Insula Mare a Brăilei. Ei cumpăraseră de aici lucernă, utilizată la nutreţ pentru cămilele deșertului. De altfel, Agricost şi-a restructurat producţia tocmai ca afect al afacerilor cu Al Dahra, renunţând la culturile de rapiţă şi punând în loc mari suprafeţe cu lucernă.
Emiratele Arabe Unite (verde) și România (roșu)
Dar oare ce fac stalele vecine ale României? Pe când parlamentarii români trăgeau de timp și erau interesați doar de mărirea de trei ori a propriilor salarii, parlamentarii sârbi, de exemplu, au adoptat o lege care cere fiecărui cetăţean din UE să trăiască în Serbia cel puţin 10 ani înainte de a putea cumpăra teren agricol şi nu mai mult de două hectare. Și Serbia, de care vom scrie în curând, nu e încă stat membru al UE!
Să vedem cum e în Ungaria, membru al UE. Cetățenii țărilor UE cu domiciliul în Ungaria au aceleași drepturi ca cetățenii unguri. Așadar, atât resortisanții statelor membre, cât și persoanele fizice din Ungaria au dreptul să achiziționeze terenuri.
Persoanele fizice maghiare și resortisanții statelor membre care nu se califică drept agricultori pot să achiziționeze terenuri doar dacă mărimea terenurilor deja deținute nu depășește un hectar. Totuși, acest lucru nu trebuie luat în considerare în cazul în care proprietatea este transferată unei persoane fizice de către o persoană fizică rezidentă sau o rudă apropiată a unui resortisant al unui stat membru.
Pentru ca o persoană fizică să obțină efectiv dreptul de proprietate asupra terenului, trebuie să declare că terenul nu este folosit în alt scop decât agricol timp de 5 ani de la achiziție și trebuie să declare că nu i se va permite să transfere terenul utilizat unei terțe persoane.
Referitor la mărimea proprietății funciare, până în prezent limita e de 300 hectare, inclusiv terenuri deja ocupate și zone cu drepturi de utilizare a terenurilor. În cazul cooperativelor agricole limita terenurilor achiziționate crește până la maximum 1.200 de hectare, inclusiv cu terenurile deja deținute.
Limita crește până la 1.800 de hectare pentru asociațiile persoane juridice care se ocupă cu creșterea animalelor și cele care produc semințe pentru horticultură sau pentru culturile mari. În orice caz, limita maximă a suprafeței terenurilor achiziționate în orice condiții este de 6.000 de hectare. Comparați cu suprafețele terenurilor achiziționate la noi.
Concluziile le trageți singuri, analizând cât aveți fiecare din suprafața țării, a județului sau a localității de domiciuliu. Gândiți-vă și dacă ați strigat din rărunchi „Noi nu ne vindem țara!”. Poate așa îi veți înțelege pe noii „suveraniști” care se vor afirma și pe care puterea și presa plătită de partide îi numește extremiști. Gândiți-vă și la toate partidele și politicienii care s-au perindat la putere și la averile lor! Că de justiție.... Vedeți rezultatele! Despre proprietatea asupra pădurilor vom scrie în „Jocuri de cuvinte – pădure”!
Să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi Izgoniți." Jean Paul Richter
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
Fiu de țăran, născut în comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, am învățat acasă, cu oameni care își știau rostul, muncitori, ce este solul, pământul pe care calc. Fiecare om era util, fiecare făcea ceva, de exemplu tata era la îneput pădurar, dar în general țăran (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), bunicul matern dogar și ghețar, bunicul patern zidar, dulgher și țăran. Avea căruță cu boi. Lucrau solul, cel din grădina casei era apoi îngrijit mai ales de mama.
Ai mei erau țărani, chiar dacă bunicii au fost și primari cu rândul în comună, bunicul patern liberal, cel matern țărănist, iar tata ultimul primar al comunei Livezeni în 1946-1950, din partea Frontului Plugarilor. De la toți am învățat cum se cultivă solul. În școli, în literatură și mai ales în viață, de pe multe continente, cu excepția Americilor de Nord și de Sud, unde nu am fost primit după revoluție, am învățat și am văzut cum se cultivă solul.
Am cam scris numai despre cuvinte ce reprezintă obiecte concrete (vezi de exemplu https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tomata-2), despre multe altele. Cum multe vegetale cresc sau se cultivă în sol, trebuie să scriu și despre acel sol, în care am plantat chiar și puieți de meri, de exemplu pe drumul Câmpulung Muscel - Târgoviște în primăvara anului 1955, în clasa a VIII-a la un liceu civil, sau alți puieți pe drumul Bistricioara - Galu în primăvara anului 1968, în clasa a X-a, la un liceu militar.
Dicționarele explică cuvântul sol ca trimis al cuiva, ca nota muzicală sol a gamei sau ca unitate monetară în Peru, dar nu ne referim acum la aceste tipuri de sol. Alegem din cele 75 de definiții din dicționarele românești doar solul ca strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care împreună cu atmosfera din jur constituie mediul de viață al plantelor, adică suprafața pământului.
Cuvânt scris prioritar în limba română de Codru-Drăgușanu [MDA2 (2010)], după DEX '09 (2009) are etimologia „din fr. sol, lat. solum”.Adică am moștenit cuvântul sol din cuvântul latin solum, „bază, fund; sol”, prin cuvântul francez sol.
În câteva limbi sol, ca strat de pământ, se traduce cu:
֎ 'adamá - אדמה în ebraică și în idiș;
֎ augsne în letonă [apărut în 1920 din aug(t), „a crește”, + -sne, a înlocuit în sensul de „sol" cuvântul precedent augtene, care a supraviețuit cu un sens restrâns, ca „loc de plantare”];
֎ bigí în pirahã;
֎ bodem în neerlandeză, Boden (din medievalele germanice boden, bodem, din vechiul germanic bodam, din proto-vest-germanicul *bodm, din proto-germanicul *budm-, o variantă a lui *butmaz, de unde englezescul bottom, „jos”, din proto-indo -europeanul *bʰudʰmḗn, „jos”; înrudit cu englezescul bottom, olandezul bodem, Boddem în hunsrik, dublet al lui Bodden, un împrumut din germana de jos) și Fußboden (din Fuß, „picior”, + Boden, „jos, parter, podea”) în germană, bodn - באָדן în idiș (din vechiul germanic badōn, din proto-germanicul *baþōną), Fussboden în germană elvețiană;
Rötlicher Boden auf der Baleareninsel Menorca
(sol roșcat la Menorca, insulele Baleare)
֎ chão în portugheză („pământ, sol”, din vechea galico-portugheză chão, „sol”, din latinescul plānum, „sol plat” < plānus, din proto-indo-europeanul *pleh₂-, „plat”, vezi chan în galiciană și llano în spaniolă; dublet al lui plano, porão, piano și flete);
֎ choma - χώμα în greacă [din grecescul antic khôma - χῶμα, „pământ aruncat în sus, mal, movilă; dig, baraj”, din proto-indo-europeanul *(dʰ)ǵʰṓm-mn̥; înrudit cu khamaí - χαμαί și khthṓn – χθών; de pe acolo vine „humă”];
֎ dəy - ដី în kmeră;
֎ dheu în albaneză;
֎ din·ne în picardă;
֎ dirvožemis în lituaniană;
֎ eana, láhtti în sami de nord;
֎ earth în engleză (din medievalul englez erthe, din vechiul englez eorþe, din proto-vest-germanicul *erþu, din proto-germanicul *erþō, „murdărie, teren, pământ”, vezi frizonul occidental ierde, germanicul de jos Eerd, olandezul aarde, saxonul olandez eerde, germanicul Erde, danezul, suedezul și norvegianul jord, rudă cu *erwô, „pământ”, din proto-indo-europeanul *h₁er- etc.);
֎ édafos - έδαφος în greacă („teren, sol, pământ”, din grecescul antic édaphos - ἔδαφος, „fund, fundație, bază; etaj, parter”);
֎ Erde [din medievalul germanic ërde, din vechiul germanic erda, din proto-germanicul *erþu, din proto-germanicul *erþō, din proto-indo-europeanul *h₁érteh₂, „pământ”], Erdreich (din Erd(e), „pământ, sol, teren”, + Reich, „imperiu sau semnificativ stat; tărâm al plantelor”) în germană;
֎ ˈɛn în damară de est;
Erde auf einem Acker (solul de pe un câmp)
֎ föld în maghiară [de origine incertă, poate o derivație, o explicație ar fi de la föl, „partea superioară a ceva”, + -d, sufix substantival, inițial sufix diminutival; după prietenul Imre Nemeth „Talán a német Feld szóból, de észt: põld (et) és finn: pelto (fi) is hasonló mező jelentésű”, adică „poate din cuvântul germanic Feld, dar și estonul põld și finlandezul pelto au, de asemenea, un sens similar de câmp];
֎ gada - ᎦᏓ în cherokee;
֎ gazar - газар în buriată;
֎ gleba în poloneză (din latinescul glaeba, probabil derivat din rădăcina proto-indo-europeană *gel-, „formă de minge; minge”, înrudit cu globus, glomus, proto-germanicul *klumpô, „masă, bulgăre, gheață; închizătoare”, proto -vest-germanicul *klott, „glod”, lituanianul glėbti, „a îmbrățișa, a strânge”, poate și cu sârbo-croatul glib, „noroi”, românescul „glod”; cu toate acestea, derivările precise ale acestei forme și ale înrudiților ei sunt toate incerte), hlieba - глеба în bielorusă (din polonezul gleba);
֎ gólf în islandeză, golv în feroeză, suedeză și norvegiană bokmal, gølv, góv, gæłv (dialectale) în norvegiană ninorsk, gulv în daneză, și în norvegiană (din vechiul norvegian golf, din proto-germanicul *gulbą);
֎ grond în neerlandeză și în afrikaans, ground în engleză („teren”, din medievalul englez grounde, din vechiul englez grund, din proto-germanicul *grunduz. înrudit cu grûn în frizonă occidentală etc.), Grund în germană („teren”, din medievalul germanic grunt, din vechiul germanic grunt, din proto-germanicul *grunduz, din proto-indo-europeanul *gʰr̥mtu-), grundo în esperanto, grunt - ґрунт în ucraineană, rusă (din germanicul Grund) și sârbo-croată („parcelă, lot de teren”), gruntti în ingriană (din rusă);
֎ hoġ – հող în armeană;
֎ humus în latină (din proto-italicul *homos, din precedentul *xomos, din proto-indo-europeanul *dʰǵʰomós, din *dʰéǵʰōm, „pământ”, din precedentul **dʰéǵʰoms prin reconstrucție internă; cognat sau rudă cu sanscritul kṣa - क्ष, grecescul antic khthṓn - χθών și vechiul slavonic bisericesc zemlja - землꙗ, legat de homō, „ființă umană, om”);
֎ ithir în irlandeză;
֎ jarðvegur în islandeză, jord în norvegiană, jord, jordmån în suedeză, jord, muldjord, jordbund în daneză, jordsmonn în norvegiană;
֎ krajina în slovacă;
֎ lann în irlandeză, leed în germană plautdietsch, land în engleză și în neerlandeză, Land în germană, Lond în franconiană de Rin (palatină);
֎ laplash în jargon chinook;
֎ łeezh în navajo;
֎ llawr în galeză;
֎ lupa în tagalogă;
֎ maa în estonă, maa, maannos, maaperää în finlandeză;
֎ mark în suedeză;
֎ Māṭi - মাটি în bengaleză, mittee - मिट्टी în hindusă;
֎ mặt đất în vietnameză;
֎ mif – миф în nivkh;
֎ mua în oirata;
֎ ną̀méne în taos;
֎ niadagi - ნიადაგი în gruzină;
֎ pământ în română, pimintu în aromână;
֎ počva - почва în bulgară, macedoneană și rusă (din vechiul slav de est podŭšĭva - подъшьва, „talpă de jos; fundație”, în cele din urmă de la proto-slavicul *šiti, „a coase”);
֎ podlaha în cehă, pôdy în slovacă, pol - пол în rusă;
֎ pridd în galeză;
֎ sakafu în swahili;
֎ salo în bbbongko;
֎ shepvaɗe sha ntsi, shepvade sha ntsi în shingazidja;
֎ sid în kotava;
֎ soil în engleză (din medievalele engleze soile, soyle, sule „teren, pământ”, parțial din anglo-normandul soyl, „jos, pământ, pavaj”, din latinescul solium, „ședere, scaun; tron”, greșit pentru latinescul solum „teren, fundație, pământ, solul de sub picior”, parțial din vechiul englezesc sol, „glod, noroi, nisip umed”, din proto-germanicul *sulą, „noroi, loc”, din proto-indo-europeanul *sūl-, „peliculă subțire de lichid”), sòl în catalană, sol în franceză (din latinescul solum, „sol, podea”) și în română, solo în galiciană și în portugheză, suelo în palenquero și în spaniolă, sulo în ido, suolo în italiană, zola în bască;
֎ șoroo – шороо în mongolă;
֎ talaj (din talpalj, după prietenul Imre „a nyelvújítás szava. szóösszetétel: talp + alj”, adică „cuvânt reînnoit al limbii, compus din talpă + fund”), táptalaj în maghiară (din táp, „hrănire”, + talaj, „sol”);
֎ talamh în galică scoțiană;
֎ tany în malgașă;
֎ teren în poloneză și în română, terra în galiciană și în portugheză, terre în franceză (din medievalul francez terre, din vechiul francez terre, din latinescul terra, „pământ”, din proto-indo-europeanul *ters-, „uscat”; vedeți înrudirile din limbile regionale din Franța – în normandă terre, în gallo tèrr sau terre, tèrra în franco-provensală și în occitană, terra în corsicană), tèrre în normandă, terrain în engleză (din franțuzescul terrain, din latinescul terrenum, „pământ, teren”, neutru al lui terrenus, „constând din pământ”, din terra, „pământ”), terreno în italiană, tierra în spaniolă;
֎ tla - тла în sârbă, tlo în bosniacă și în croată;
֎ toprak în turcă, torpaq în azeră, tupraq – тупраҡ în bașchiră (din turcicul otoman toprak - طوپراق, din proto-turcicul *toprak);
֎ turba - تربة în arabă;
֎ ùir în galică scoțiană;
֎ uraw în atayal;
Земля (pământ, sol)
֎ zāmljȍ în kajkaviană (bednja), zem în slovacă, zem - зем în rusină carpatină, žem - жем în rusină panonică, zemblja în slavomolisano, země în cehă, zemia în cașubă pomeraniană, zemina în cehă, zemja - земја în macedoneană și în bulgară, zêmja în slovinciană pomeraniană, zemja în sorabă de jos și în sorabă de sus, zemļȁ în chakaviană (vrgada), zemlě - ⰸⰵⰿⰾⱑ în glagolitică, zemljá - земля́ în rusă, rusină carpatină și ucraineană, zèmlja – зѐмља în sârbo-croată, zemljȁ în chakaviană (novi) și în chakaviană (orbanići), zémlja în slovenă, ziemia în poloneză, żiéń, żiéniá în masuriană, zim’ă în polabă, ziymia în sileziană, zjamljá - зямля́ în bielorusă („pământ, teren, sol”, din proto-slavicul *zemľa, din proto-balto-slavicul *źemē, din proto-indo-europeanul *dʰéǵʰōm. cognate sau rude cu sanscritul kṣam, avestanul zam - 𐬰𐬀𐬨, latinescul humus, sursa englezescului human, grecescul antic khthṓn - χθών, persanul zamin - زمین).
C uvântul sol în câteva limbi
֎ ǃ’âu în nǀu;
֎ 床, ゆふぁー în kunigami.
Solul în lume și în viață
Moto: „În această groapă zace/ Păstorel căruia-i place,/ De-i veţi îngriji mormântul,/ Să-i stropiţi cu vin pământul.” (Lui Păstorel, epitaf epigramatic de Benedict Demetriu Cârâc, din Când pleca odată, la război, un om..., 2010)
Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât ca masă, cât și ca diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viața. Circa 29,2 % din suprafața Pământului este un uscat acoperit de soluri, format din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă, adică oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera.
The Blue Marble - fotografia Pământului făcută de pe Apollo 17 în 1972
Solul e parte a uscatului și este stratul de pământ afânat, moale și friabil, aflat pe suprafața scoarței terestre la contactul și întrepătrunderea acesteia cu atmosfera și biosfera. S-a format prin acțiunea de lungă durată a factorilor pedogenetici (climatici, biotici, hidrici) asupra rocilor sau depozitelor superficiale. Cum am văzut mai sus, i se mai spune și teren sau pământ.
Solul are o compoziție complexă, incluzând diverse particule minerale, constituienți organici (materie organică moartă în diverse faze de descompunere) și organo-minerali, apă și aer. Datorită complexității sale a fost definit ca un sistem (corp) natural, în sol având loc permanent intense procese de transformare și de schimb de materie cu exteriorul.
În sol se înfig rădăcinile plantelor, care își asigură astfel suportul dar și nutriția, prin aportul de apă cu săruri minerale. Este mediu de viață pentru numeroase microorganisme, ciuperci, nevertebrate, cu rol important în circuitul materiei. Principalele sale însușiri morfologice sunt textura, structura, culoarea, consistența, neoformațiile (acumulări de carbonați, gips, oxizi de fier și mangan, acumulări biogene).
Solul prezintă mai multe orizonturi. Caracteristica principală a solului este fertilitatea, care este foarte diferită de la un tip de sol la altul. Solul diferă de la o zonă la alta. Solul zonal este un grup de soluri care prezintă caractere specifice unei întinse zone geografice (de exemplu soluri lateritice, soluri cernoziomice, soluri cenușii, luvisoluri, soluri podzolice, soluri de tundră).
D iversitatea acoperirii solurilor pe Terra
Solul intrazonal este un grup de soluri cu caractere determinate de influența puternică a unui factor local în cuprinsul unei întinse zone fizico-geografice (de exemplu solonețuri, soluri turboase, soluri gleice, vertisoluri). Solul azonal este un grup de soluri fără un profil bine determinat, din cauza fie a procesului insuficient de formare, fie a unor condiții locale specifice (de exemplu soluri scheletice, soluri aluviale). Lăsăm geografii și pedologii să analizeze problema, că se bagă în seamă și UE să analizeze calitatea solului.
Se spune că România are cel mai bun sol pentru agricultură din Europa, cu un PH ridicat, 7-7,8. Bogat în azot, potasiu, fosfor, contrar pământului din Anglia, Irlanda, Finlanda, Suedia, Norvegia, este bogat și în carbon organic.
După cum vom vedea în alt capitol, noi am dat acest pământ excepțional altora, pentru hrana altor popoare, mai ales occidentale. În schimb, noi suntem hrăniți cu legume si fructe pline de chimicale aduse din Israel, Turcia, Egipt, Olanda, Germania ș.a.
Câteva informații trebuie cunoscute pentru a ne proteja. De exemplu, la varză (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-varza), îndepărtând frunzele exterioare și ciocanul de varză, veți elimina din aceasta o parte bună din nitrați. La cartof, nitrații se acumulează imediat sub coaja și în mijlocul cartofului. Unica soluție de a scăpa de nitrați este să aruncați apa în care au fiert cartofii.
Castraveții ecologici puri trebuie să fie de culoare verzuie deschisă. Dacă însă sunt de culoare verde închisă, atunci cu siguranță s-au utilizat nitrați la creșterea lor. Primilor dovlecei și primelor vinete trebuie să li se înlăture coaja. Trebuie îndepărtat și cotorul, acesta este cea mai infectată parte a lor. Verdeața (salata, mărarul, leușteanul, pătrunjelul etc.) absoarbe destul de activ nitrații, iar înainte de a fi consumată trebuie ținută în apă nu mai puțin de o oră și clătită bine.
Românii sunt mari amatori de roșii sau tomate, despre care noi am scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tomata-2). Gustoasele roșii ale copilăriei mele nu mai există. Dar fiți atenți, cu cât coaja tomatei este mai groasă, cu atât mai multe chimicale conține. Se zice că niciodată să nu cumpărăm roșii de culoare portocalie-roșie. Nervurile groase și pulpa de culoare albă din interiorul acestora este un semn al nitraților. Dacă totuși ați cumpărat astfel de roșii, țineți-le în apă rece timp de o oră înainte să le consumați.
Alegeți și sfecla, morcovul sau ridichea. În aceste legume marea parte a nitraților este concentrată la capete, lângă frunze și înspre coadă. Aceste părți trebuie neapărat îndepărtate înainte de consum. Nu cumpărați sfecla cu codița răsucită. În cazul morcovului trebuie tăiat un cm din codiță, iar partea verde trebuie îndepărtată în totalitate.
Fiți atenți că și strugurii pot avea probleme, deoarece pentru păstrarea acestora timp îndelungat ei sunt tratați cu fungicide. Tot ce este necesar să faceți este să-i spălați bine sub jet de apă. Sunteți mari amatori de pepene verde. Nu cumpărați niciodată un pepene verde tăiat în jumătate și înfășurat în folie alimentară. Suprafața acestuia este un mediu favorabil apariției și înmulțirii bacteriilor și microorganismelor. Dacă pepenele are pe interior dungi de culoare gălbuie, atunci el a fost crescut cu nitrați. Puteți face un mic test: puneți într-un pahar cu apă rece o bucată de pepene. Dacă apa își schimbă culoarea atunci conține nitrați. Dacă doar s-a tulburat un pic, atunci nu conține nitrați.
Fiți atenți la mere și pere. Înainte de a le cumpăra, încercați să le atingeți. Dacă sunt lipicioase, atunci au fost tratate cu DDT (diclor-difenil-tricloretan), pentru o perioadă mai mare de păstrare. În Uniunea Europeană și în SUA acesta este interzis din cauza efectelor cancerigene și alergice asupra organismului. Aceste fructe trebuie curățate de coajă, care poate fi acoperită și cu ceară.
De fapt, diclor-difenil-tricloretanul (DDT) este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită acțiunii eficiente în combaterea insectelor și toxicității reduse față de mamifere ca și costului relativ redus de producție a fost folosit pe scară largă timp îndelungat. Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanența și efectul de cumulare în sol, alimente și corpul uman.
Încheiem cu o problemă la care suntem codași, geocodarea. Pământul e acoperit de elemente geografice, adică elemente de uscat (localități, munți, dealuri, câmpii etc.) și elemente hidrografice (oceane, mări, lacuri, râuri, pâraie etc.). Toate au contururi, deci sunt elemente poligonale și o anumită arie. Toate pot fi împărțite în elemente topografice intermediare și finale, bine clasificate (parcele de teren, zone construite, rețele de orice fel etc.).
Baze de date geografice
Toate aceste elemente areale sau de suprafață trebuie codificate, atribuind fiecărui element, câmpie, lac, râu, parcelă de teren, construcție etc., un cod numeric care să depindă de coordonatele geografice ale punctelor ce definesc poziția fiecărui element pe suprafața terestră.
Așadar, geocodarea este operațiunea complexă de clasificare a elementelor geografice și topografice, stabilirea unui algoritm de generare automată a cuvintelor de cod, atribuirea unui cuvânt de cod fiecărui element areal, pentru regăsirea rapidă a datelor din baza de date care caracterizează fiecare element, precum cuvântul de cod, coordonatele conturului elemenrtului etc. Noi am scris despre aceasta în cartea Baze de date geografice, la editura Total Publishing, în 2018. Pentru detalii citiți la https://en.wikipedia.org/wiki/Geocode. Ministerul digitalizării, ce zici, te apuci de treabă? Că vreau să știu geocodul parcului Moghioroș din Drumul Taberei sau al parcelei mele cu o livadă!
Solul în expresii
Moto: „Doar într-un singur sens, firesc,/ Se-nvârte globul pământesc,/ De-aceea, foarte greu, la noi,/ Se dă pământul... înapoi.” (Mişcarea de revoluţie, de Gheorghe Dănăilă din ziarul „Viaţa Buzăului", 2006)
Cum am scris despre armamente (vezi de exemplu, despre lansatorul (la www https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-lansatorul.html) de rachete, rachetele pot fi sol-sol, împotriva obiectivelor terestre sau sol-aer, împotriva avioanelor, elicopterelor (la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-munitie.html), rachetelor, dronelor etc., aer-sol, adică muniții.
Racheta sol-aer lansată de pe lansatorul francez SAMP/T (Sol-Air Moyenne Portée/Terrestre) și racheta în zbor
Englezii folosesc cel mai des soil și earth. Au apărut imediat expresii sau cuvinte compuse, precum: black cotton soil (cernoziom); blood and soil (sânge și pământ, după lozinca nazistă germană Blut und Boden); desert soil (sol deșertic); home soil (pământ de acasă); native soil (țara natală); night-soil sau night soil (pământul de noapte, eufemism folosit istoric pentru dejecțiile umane colectate din gropi, găleți, gropi de latrine, fose septice etc.); night soil man (vidanjor, fost căcănar); soil biochemistry (biochimia solului); soil fertility (fertilitatea solului) etc.
Nici cu earth, „pământ”, nu s-au lăsat englezii mai prejos la cuvinte compuse. Așa au apărut: Adamic earth („țărâna” din care Dumnezeu l-a făcurt pe Adam, primul om, în tradiția cabalistică; simbolic, lutul Genezei); alkaline earth (pământ alcalin); black earth (cernoziom); bog earth (sol mlăștinos); come down to earth (a reveni cu piciorele pe pămând, adică la realitate); earth closet (latrină, privată); earthly paradise (raiul pământesc); earth mother (planeta mamă); earthquake (cutremur de pământ); earth science (geo-știință); earth to earth, ashes to ashes, dust to dust (pământ la pământ, cenuşă la cenuşă, praf la praf, în rugă pentru credincioși); follow someone to the ends of the earth (a urma pe cineva până la capătul pământului); paradise on earth (raiul e aici, pe pământ); earth to earth missile (rachetă sol-sol); earth to air (sol-aer) etc.
Englezii au și terrain, dar și land, „pământ; uscat (neacoperit de ape)” etc. Fondul funciar folosește mai ales termenul land. Așa a apărut bookland, cartea funciară în lumea anglo-xaxonă, istoric, în societatea anglo-saxonă cu parcelele de teren deținute.
Abschuss einer AGM-65D von einer F-16C (rachetă aer-sol AGM-65D lansată de un avion F-16C)
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. De la sol, pe care l-am împrumutatr și noi, au apărut: air-sol (aer-sol, pentru o rachetă lansată de la o aeronavă în zbor la o țintă de la sol); droit du sol (juridic, dreptul persoanei născute în Franța să capete naționalitatea franceză, la noi cetățenia română); enfant du sol (istoric, în Canada după cucerire, în 1763, locuitor al Canadei, francofon, descendent al coloniștilor din Noua Franță, spre deosebire de nou-veniții britanici); garde au sol (gardă la sol, la autovehicule); personnel au sol (personalul nenavigant din aviație); ras-du-sol [(la) nivelul solului]; sol-air (sol-aer, pentru rachete lansate de la sol înpotriva aeronavelor); sol-sol (sol-sol, pentru rachete lansate de la sol contra unei ținte tot de pe sol); sous-sol (subsol) etc.
Germanii folosesc cel mai des pentru sol cuvintele Boden, Erde (pământ), Erdboden (sol), dar și Grund (teren) sau Land etc. Au apărut Ackerboden (teren arabil); Blütenboden (pământ de flori); Gewässerboden (fundul apei); Humusboden (sol argilos), Lateritboden (sol laterit); Lössböden/Lößboden (sol de loess); Meeresboden (fundul mării); Ozeanboden (fundul oceanului); Talboden (fundul văii); Torfboden (turbă); Wüstenboden (sol deșertic); Boden-Boden Rakete (rachetă sol-sol); Boden-Luft-Rakete (rachetă sol-aer); Luft-Boden-Rakete (rachetă aer-sol) etc.
Rușii folosesc pentru sol грунт (teren), земля (pământ, teren), почва (sol), dar rareori территория. Au apărut expresii precum высаживать в грунт (a planta în pământ); лечь на грунт (întinde-te pe pământ); зондировать почву (a sonda solul); на нервной почве (cu nervii la pământ); плодородность почвы (fertilitatea solului); прощупывать почву (testați apele, vedeți în ce ape se scaldă); твёрдая почва под ногами (trăiești pe picioarele tale, de fapt ai pământ tare sub picioare) etc.
Представление стран НАТО о ракетах советских ЗРК по состоянию на 1980-е годы, cлева направо: С-25, С-75, С-125, С-200, С-300П, С-300В (percepția țărilor NATO despre rachetele sovietice de apărare aeriană din anii 1980, de la stânga la dreapta: S-25, S-75, S-125, S-200, S-300P, S-300V)
Și de la земля au apărut expresii, precum: аренда земли (arenda terenului); вернуться на землю (a reveni cu picioarele pe pământ); земля ушла из-под ног (i-a fugit pământul de sub picioare); комок земли (bulgăre de pământ); на краю земли (la capătul pământului); пахать землю (a ara pământul); соль земли (sarea pământului, oameni aleși, cei mai buni reprezentanți ai societății umane); тактика выжженной земли (tactica pământului pârjolit, aplicată în Ucraina); ракета класса «земля-земля» (rachetă sol-sol); ракета класса «земля-воздух» (rachetă (sol-aer); ракета класса «воздух-земля» (rachetă aer-sol) etc.
Au apărut proverbe și zicători (пословицы и поговорки), precum: в своей земле никому пророком не быть (nimeni nu e profet în țara lui); от иной хвалы хоть в землю уйти (atâtea laude ar face pe cineva să intre în pământ); слухом земля полнится (pământul este plin de zvonuri); с родной земли, умри, не сходи (mori în țara ta natală, nu pleca); чья земля, того и хлеб (al cui e pământul, a lui e pâinea) etc.
Solul în (c)arte
Moto: „Ai tot ce poate să aprindă mândria ta neînfrânată;/ Ai aurul atotputernic şi cu el lumea cârmuieşti./ Pământul este pentru tine o mină veşnic nesecată,/ Izvor de fericiri smintite pe care nu-l mai isprăveşti.” (Bogatului, de Cincinat Pavelescu):
Zaharia Stancu făcuse o vizită în URSS și a scris o carte chiar cu numele URSS, pomenind de sol („Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște.”). Cunoscător tot atât de bun al altitudinilor ca și Stancu, dar înaintea lui, Ralea știa sigur că există și soluri sub nivelul mării („Solul e adesea sub nivelul mării.”).
Și străinii au scris despre sol. Englezii folosesc cel mai des soil, „sol”, dar și earth, „pământ”. În 1690, John Dryden, în Don Sebastian, Regele Portugaliei, scria: „Și pentru că nu numai o faimă a Părinților morți,/ Ci mai mult o cinste de Doamnă trebuie să fie atinsă,/ Care drăguță ca Erminele nu va purta un Pământ;/ Să se retragă toți; ca tu singur să auzi/ Ce în șoaptă îți voi spune urechii.” (And ſince not only a dead Fathers fame, / But more a Ladies honour muſt be touch’d, / Which nice as Ermines will not bear a Soil ; / Let all retire ; that you alone may hear / What ev’n in whiſpers I won’d tell your ear.[1690, John Dryden, Don Sebastian, King of Portugal: A Tragedy Acted at the Theatre Royal, London: Jo. Hindmarſh, act V, page 118]).
Englezii au și terrain, moștenit din franțuzescul terrain, luat de francezi din latinescul terrenum, „teren, pământ”, dar și land, „pământ; uscat (neacoperit de ape)”, ground (idem). În 1977, Agatha Christie, în Autobiografie, scria: „Rețineți, hainele erau haine în acele vremuri. […] Volane, volane, volane, dantelă, cusături complicate și tigheluri: nu numai că măturau pământul și trebuiau ținute elegant într-o mână în timp ce mergeai, dar aveau pelerine sau cape mici sau chestii cu pene.” (Mind you, clothes were clothes in those days. […] Frills, ruffles, flounces, lace, complicated seams and gores: not only did they sweep the ground and have to be held up in one hand elegantly as you walked along, but they had little capes or coats or feather boas. [1977, Agatha Christie, chapter 4, in An Autobiography, part II, London: Collins, →ISBN]).
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. Jules Case, în romanul Fata din Blanchard, scria în 1886: „Paiele, ale căror straturi groase acopereau în întregime solul curții, deveneau treptat galben pal sub lumina crescândă a amurgului.” (Les pailles, dont les couches épaisses recouvraient entièrement le sol de la cour, se doraient peu à peu d’un jaune pâle sous la lueur grandissante du crépuscule. [Jules Case, La Fille à Blanchard, 1886]).
Despre războiul din Ucraina, Le Monde scria despre rachetele sol-aer Patriot: „Dar un articol publicat vineri, 6 mai pe site-ul ucrainean Defense Express, a pus la îndoială realitatea ambițiilor rusești: site-ul a anunțat că forțele armate ucrainene au interceptat o rachetă hipersonică rusă, un Kh-47 Kinjal, deasupra Kievului, cu racheta americană sol-aer Patriot.” (Mais un article paru vendredi 6 mai sur le site ukrainien Defense Express a jeté un froid sur la réalité des ambitions russes : le site a annoncé que les forces armées ukrainiennes avaient intercepté au-dessus de Kiev un missile hypersonique russe, un Kh-47 Kinjal, évoquant le rôle des sol-air Patriot américains.).
Germanii fplosesc pentru sol cuvintele Boden, Erde, Erdboden, dar și Land. În Marele lexic arenă a naturii, se scria în 2005: „Solul este o parte importantă a biosferei terestre, deoarece majoritatea plantelor au nevoie de el pentru a crește.” (Der Boden ist ein wichtiger Teil der Biosphäre an Land, weil die meisten Pflanzen ihn für ihr Wachstum brauchen. [Das große Arena Lexikon der Natur. 1. Auflage. Arena Verlag GmbH, Würzburg 2005,ISBN 3-401-05780-4, Seite 17]).
Yves Buchheim, cu colaborarea lui Franz Kottederk, în Buchheim, artist, colecționar, despot: viața tatălui meu, scria în 2018: „Al patrulea, a cărui parașută s-a deschis prea târziu, a murit la impactul cu solul.” (Der vierte, dessen Fallschirm sich zu spät öffnete, starb beim Aufprall auf den Erdboden. [Yves Buchheim, unter Mitarbeit von Franz Kotteder: Buchheim. Künstler, Sammler, Despot: Das Leben meines Vaters. Heyne, München 2018, ISBN 978-3-453-20197-2, Seite 85]).
Rușii folosesc pentru sol грунт, земля, почва, rareori территория. A. S. Pușkin, în Mozart și Salieri (1826–1830), scria în 1832: „[Salieri:] Toată lumea spune: nu există adevăr pe pământ, // Dar nu există adevăr - nici mai sus.” ([Сальери:] Все говорят: нет правды на земле, // Но правды нет — и выше. [А. С. Пушкин, «Моцарт и Сальери» (1826–1830 гг.), 1832 г.]).
P. I. Kamenogradski, în Serele și forțarea timpurie a legumelor, răsadurilor și căpșunilor, scria în 1906: „Prin sol proaspăt, grădinarii înțeleg cel mai adesea pământ „de creastă”, luat direct de pe creste.” (Под свежей землёй огородники подразумевают чаще всего землю «грядовую», взятую прямо с гряд. [П. И. Каменоградский, «Парники и ранняя выгонка овощей, рассады и земляники», 1906 г., НКРЯ]).
Solul în onomastică
Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)
Cred că cel mai cunoscut nume legat de pământ, sol, țărână este Adam. Cuvântuul adam este pentru om în destule limbi (adam - адам în cazahă, cecenă și kârgâză, äðäm - әҙәм în bașchiră, adam - אדם, benadám - בן אדם în ebraică, adami - آدمی în persană, adamiani ადამიანი în gruzină, adem - ئادەم în uigură, adem în kurdă, adjami - адями în udmurtă, ādmī - آدمی în urdu, ādmī - आदमी în hindusă, ibn 'aadam - ابن آدم în arabă).
A devenit primul nume proriu, Adam. Jucându-ne noi cu cuvintele, Adam și Eva au fost, conform miturilor creației ale religiilor avraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) primii oameni și părinții omenirii (vezi „Jocuri de cuvinte – religie”). În multe limbi, numele Adam a fost moștenit în numele latin Adam, Adamus, moștenit din greceștile antice Adám - Ἀδάμ, Ádamos - Ἄδαμος, acesta din ebraicul biblic adam - אָדָם, „pământ, om, sol, maro deschis”, acesta din adamah - אדמה, „pământ roșu, țărână”.
Numele a devenit și toponim. Știți toți, poate, de mormonii din America, pe care i-ați văzut și în niște filme românepști, cu ei înfruntându-se eroul din Poplaca interpretat de Ilarion Ciobanu. Există în SUA, Adam-ondi-Ahman, un loc istoric în Daviess County, Missouri, unde se spune că au trăit Adam și Eva după ce au fost izgoniți din Rai (Grădina Edenului).
O carte religioasă din SUA, editată în 1835, Doctrină și legăminte (Doctrine and Covenants, uneori abreviată și citată ca D&C sau D. and C.) scrie că în 115 state din lume, toponimul Dealul Primăverii (Spring Hill) a devenit cu voia lui Dumnezeu, Adam-ondi-Ahman, „pentru că […] este locul unde Adam va veni să-și viziteze poporul, sau unde îmbătrânit va locui, așa cum a spus profetul Daniel”.
Englezii folosesc cel mai des soil, earth, ground, land etc. Iată că întâlnim un nume propriu chiar pentru planeta Pământ, Blue Earth, „planeta albastră”, „importat” de americani la denumirea unui râu (Blue Earth River), de la râu fiind împrumutat pentru denumirea unui municipiu, sediu al unei unități administrative (Faribault County, Minnesota, SUA).
Am întâlnit și Fountains Earth („Fântânile Pământ”), o parohie civilă (civil parish) în vecinătatea lui Harrogate, North Yorkshire, Anglia (vezi și Earth-like, Earthling sau Hollow Earth în enciclopedia Wikipedia. Iată că din land s-a creat Disneyland.
Francezii folosesc pentru sol cuvintele sol și parterre. Sol s-a răspândit ca nume în lume, dar provenit de la cuvântul în latină solem, „soare”, Sol fiind și numele unui zeu în Norvegia, moștenit din latinescul Sol, derivat tot din latinescul sol, „soare”.
Germanii folosesc pentru sol cuvintele Boden, Erde, Erdboden și chiar Land. Iată că Boden a ajuns prenume și în Anglia, fiind mai răspândit în centrul Angliei, în zonele Shropshire și West Midlands. Numele e răspândit acum în toată lumea. Am găsit chiar și un toponim, nume de municipiu (oiconim) în districtul Norrbotten, in nordul Suediei.
Bodensee (imagine satelitară)
Există și oiconimele Boden, un municipiu în Germania, în districtul Westerwaldkreis, Boden, o comunitate independentă în Illinois, SUA, Boden, tot o comunitate indepententă, în Ohio, SUA. Știți că există și un lac Constanța (Constance), dar pe care germanii îl denumesc Bodensee.
Pentru cei studioși, vezi: „Boden” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Boden” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Boden” în Duden online. Pentru prenume vezi „Boden” în enciclopedia Wikipedia, cu acces la paginile personale ale purtătorilor acestui nume.
N umele de familie Boden într-o rețea
Și Land a devenit nume. Studioșii pot cosulta în internet: „Land” în Duden online; „Land” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Land” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961. Nu uitați să citiți „Land” în enciclopedia Wikipedia. Succes.
Numele Land, prezent pe continent, a ajuns în Anglia după cucerirea normandă din 1066. Familia Land a trăit în Kent. Numele lor, totuși, este o referință topografică care se traduce prin „locuitorul de la spălătorie” și indică faptul că purtătorul inițial a locuit cândva lângă o pădure deschisă.
Lumea a evoluat, multe variații de ortografie caracterizează numele de familie normande. Engleza veche și cea medievală nu aveau reguli ortografice definite. Introducerea francezei normande în Anglia a avut un efect pronunțat, la fel ca și limbile curții, latină și franceză. Prin urmare, o persoană a fost adesea menționată prin mai multe ortografii diferite într-o singură viață, de exemplu Land, Lande etc. Numele a ajuns în toată lumea.
Land vă salută!
Ușor, ușor, aflăm că rușii folosesc pentru sol грунт, земля, почва, rareori территория. Aflăm că în rusă există Баффинова Земля cea mai mare insulă a arhipelagului arctic canadian. Există și Малая, земля, militar, istoric, cap de pod în raionul Novorosiisk, format ca urmare a operaţiei de aterizare în timpul marelui război de apărare a patriei (Великой Отечественной войны).
Tot militar, istoric, e definit capul de pod Oranienbaum, cap de pod în zona Leningrad, format ca urmare a apărării fortului Dealul Roșu (Красная Горка) în vremea marelui război de apărare a patriei.
Rușii numesc Земля Франца-Иосифа, un arhipelag în Oceanul Înghețat de Nord, în nordul Europei; parte a ținuturilor polare ale Rusiei, care intră în compunerea raionului Primorsk a regiunii arhipelagului.
Numesc geografic Новая Земля arhipelagul nordic în Oceanul Înghețat de Nord între mările Barenț și Kara; intră în regiunea Arhanghelsk a Rusiei. Numesc Северная Земля, un arhipelag în Oceanul Înghețat de Nord sau Oceanul Arctic, la nord de peninsula Peninsula Taimâr la granița cu Marea Kara.
Realități funciare
Moto 1: „Proprietatea funciară este mama inegalităţii şi brutalităţii.” (Jean Jaures)
Moto 2: „Muncă. Un proces prin care A măreşte proprietatea lui B.” (Ambrose Bierce)
Ați auzit expresia „ai carte, ai parte”. Expresia nu se referă la școlile urmate sau la totalitatea cunoștințelor însușite din cărțile citite, ci la faptul dacă ești înscris în cartea funciară cu toate bunurile imobile pe care le ai în proprietate, terenuri cu una sau mai multe parcele și construcții (clădiri, căi ferate, poduri, mine, sonde, instalații industriale, gări, porturi, aeroporturi, mine, căi ferate, șosele, diguri etc.), ai parte (de viață bună, fără griji).
Ne gândim la România postsocialistă, în capitalismul ăsta nașpa dorit de cetățeni și construit aiurea de politicieni, fie de „cea” (strigăt cu care se mână boii spre dreapta), fie de „hăis” (strigăt cu care se îndeamnă boii înjugați să o ia la stânga).
Și totul trebuia să reînceapă cu proprietatea, pe care fostul comunist pârât Iliescu zice-se că o „sprijinea”, nu o garanta și cu cadastrul. Ca să nu deviem de la subiect, revenim la dicționare și enciclopedii. Oricum, am studiat noi științele politice marxiste și nemarxiste, dar din dicționare aflăm că: „proprietate - stăpânire deplină asupra unui bun, bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut”. Bunurile imobile sunt parcele de teren și construcții pe parcele de teren.
Trecem la cadastru și publicitate imobiliară, de care România a suferit în multe perioade istorice și suferă și acum. Toate definițiile din dicționare erau în majoritatea cazurilor incomplete, referindu-se uneori numai la aspectele lucrărilor tehnice, nu și cele juridice și economice.
Toate sunt importante, dar mai ales aspectele juridice și economice, deoarece acestea se referă cu prioritate la relațiile dintre proprietar și bunul imobil (terenuri din una sau mai multe parcele și construcții), dintre proprietar și organele statului, financiare sau economice.
Definim cadastrul ca parte componentă a sistemului unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe un teritoriu administrativ. Entitățile de bază ale acestui sistem sunt imobilul și proprietarul. Sistemul de evidență al cadastrului are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Cadastrul general este sistemul de evidență al imobilelor de pe întreg teritoriul țării, aceste imobile fiind parcelele de teren și construcțiile de orice fel.
Funcția juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară. Funcția economică evidențiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor și calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacții imobiliare. Funcția tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției configurației și mărimii suprafețelor parcelelor si construcțiilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari, chestie nefinalizată în România.
Publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale (O.C.P.I.) pentru imobilele situate în zona de activitate a acestora. Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează un imobil care se identifică printr-un număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară. Acum putem trece la oile noastre.
Situația actuală a agriculturii
Înainte de 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 6.790.596 hectare. Din cele aproape 14,8 milioane hectare de teren agricol, doar 9.358.130 hectare reprezentau suprafață arabilă a țării, în rest, terenul agricol, era ocupat cu pășuni – 3,3 milioane hectare, fânețe – 1,5 milioane hectare, vii – 280.000 hectare și livezi – 256.000 hectare. Peste 50 % din suprafața agricolă și aproape 65 % din suprafața arabilă se încadra în zona I și zona a II-a de fertilitate. Adică erau oluri de calitate.
Fărâmițarea pământului agricol realizată prin neadecvata Lege 18 din timpul lui Iliescu a făcut ca cele aproximativ 4000 de exploatații agricole performante, câte funcționau la sfârșitul anului 1989, să fie rupte în 4 milioane de pseudo-proprietăți pe care statul le-a abandonat cu totul.
Marile exploatații agricole, CAP-uri, IAS-uri, Asociațiile intercooperatiste din sectorul vegetal și animalier, au fost dirijate în direcția falimentului. Au fost devastate și jefuite cooperativele agricole de producție, secțiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unităților, instalațiile de irigat și de combatere a bolilor și dăunătorilor, serele și solariile, au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii și pomi de înaltă performanță. Tata a venit de la grajdul CAP-ului, unde i se dăduse două oi, una șchioapă, una chioară, plus o țeavă de 2 m.
Până în 1989, România avea o suprafață amenajată pentru irigații de peste trei milioane de hectare și tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecări, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrări de combatere a eroziunii solului. Doar în zece ani a scăzut de zece ori nivelul zonelor irigate. S-a furat tot aluminiul conductelor atunci când nu s-a distrus fără sens.
În perioada 1990-1996 au fost decapitalizate cele mai multe societăți agricole de stat, fostele IAS-uri și cele mai mari complexe zootehnice. FPS-ul condus de Emil Dima sub atenta diriguire a lui guvernului și parlamentului a decapitalizat tot patrimoniul industrial.
România, harta fizică
În aceeași perioadă, 1990-1996, au fost lăsate de izbeliște marile complexe de sere din România. Lăsate fără căldură, deconectate și abandonate pur și simplu de Ministerul Agriculturii și de prefecturi, 3.500 de hectare de sere au devenit în scurt timp, sub greutatea zăpezilor, mormane de fier vechi și sticlă, așa cum își dorise Petre Roman, fiul lui Walter Roman.
Dar au venit alte necazuri după legea funciară inițiată de țărănistul Lupu, legea iresponsabilă a guvernării Convenției Democratice, aplicată abuziv de justiția română, o justiție trădătoare de neam și țară. Retrocedarea nu a fost limitată la proprietățile preluate de comuniști după 1945, ci s-a extins la proprietăți etatizate încă de pe timpul lui Cuza!
Scria profesorul Ioan Sabău Pop, de la Universitatea „Petru Maior" din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, despre jaful retrocedărilor din Transilvania, despre faptul că statul român a plătit ceea ce se retrocedează azi, jaf care continuă nestingherit. Noi am extins jaful la toată țara!
Se revine dirijat la ceea ce a mai fost odată, ca românii să fie scoși din toate centrele mari ale Transilvaniei, ca pe timpul lui Unio Trium Nationum, când românii nu aveau voie să cumpere terenuri sau construcții în orașe. Se întâmpla în Târgu Mureş, la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, în toate oraşele Ardealului.
Lucruri similare s-au întâmplat cu terenurile agricole sau cu pădurile, revenindu-se la situația de acum câteva sute de ani din timpuri medievale. Și favorizați au fost urmașii grofilor unguri, mulți din Ungaria sau din Occident. Nici măcar în Ungaria lor pe care o proslăvesc nu ar fi primit așa ceva. Că după căderea comunismului în țările est-europene, spre deosebire de fraierii de români, ungurii au limitat retrocedările, realizate mai mult în bani, plafonul maxim de despăgubire fiind de circa 200 de mii de dolari.
Ba mai mult, un fost prim-ministru, ministru de externe și de două ori director al SIE, zis MRU, un utecist care a participat ca elev la ultimul congres al PCR, al XIV-lea, în noiembrie 1989, a fost de acord cu renunțarea de către statul român la proprietatea Gojdu din Ungaria. Ba în 2018, bun vorbitor de maghiară, participa la școlile de vară organizate de UDMR, la Tușnad.
Regatul România după primul război mondial
Iar justiția română, aia cu judecători bine plătiți și care nu vor să aibă o lege prin care să răspundă când greșesc, favorizează cererile străinilor, mai ales din cauza ignorării voite a unor înţelegeri şi tratate internaţionale în vigoare, pe când românii, ținuți de fraieri, nici măcar nu au apucat să primească ceea ce este al lor, peste 200.000 de proprietăţi. În Tratatul de la Trianon scrie clar că persoanele fostului imperiu austro-ungar puteau opta pentru ce cetăţenie doresc, faţă de ţările ce îl compuneau, din acest motiv li s-a spus optanţi.
Cum în România, majoritatea optanţilor maghiari au ales cetăţenia maghiară, statul român a avut mai multe procese pe această temă, inclusiv la Curtea de Arbitraj din Paris, unde a fost reprezentată de Titulescu, ajutat de alţi doi avocaţi mari ai timpului. Ungaria a fost reprezentată de contele Apponyi. Din moment ce optanţii alegeau cetăţenia maghiară, ei îşi pierdeau proprietăţile din ţară, după cum era şi firesc, cu condiţia ca România să le plătească optanţilor maghiari despăgubiri pentru părţile expropriate.
Una dintre clădirile recâștigată de statul român în Alba Iulia, cea a Bibliotecii Batthyaneum, a Arhiepiscopiei Romano-Catolice, foto de arhivă (adev.ro/pbedsm)
Așadar, optanţii care alegeau cetăţenia maghiară renunţau la proprietăţile lor din România şi statul i-a despăgubit. România era foarte bogată pe atunci, şi Brătianu, ca să fie sigur că acest conflict se va şterge, a spus că pe lângă sumele decise la Paris, România va da încă 10% ca răscumpărare maghiarilor. Dar unde sunt actele respective, de ce statul român nu le-a prezentat în procesele de acum? Arhivele de stat ce zic?
Ca urmare, România a plătit, din 1927 şi până în 1934, sume imense către aceşti optanţi, echivalentul a 4,48 tone de aur, plus echivalentul a 87 de milioane de dolari ce trebuiau primiţi de statul român ca despăgubiri de război şi pe care România nu i-a luat, lăsându-i tot în contul plăţilor. Și Isărescu nu zice nimic de documentele bancare din arhivele BNR!
S-a plătit către un fond extern din Paris, „Fondul Agrar", de unde banii erau distribuiţi către optanţii maghiari. Toate aceste terenuri şi alte bunuri imobile au fost luate de statul român pentru a se face reforma agrară a lui Ferdinand, când toţi ţăranii au primit pământ. Așadar, statul român a plătit deja ceea ce se retrocedează azi. Așa că urmașii de azi ai optanților „recuperează” de la statul român ceva ce nu le mai aparţine de drept, care a fost despăgubit o dată. Au adus actele din arhiva maghiară.
Greșelile s-au manifestat și între 1919 și 1944, dar mai ales între 1948 și 1989, când cărțile funciare nu au fost reglementate corespunzător, cu multe din ele fugind în 1918-1920 în străinătate mulți foști proprietari. Și totul avea să se accentueze între 1940 și 1945 în Ardealul de nord-vest luat prin dictatul de la Viena. Dar răul cel mai mare avea să se producă după 1990, continuându-se și azi, prin adoptarea unei legi strâmbe a retrocedărilor, nelimitând plafonul despăgubirilor sau retrocedării în natură a clădirilor și a terenurilor sau a pădurilor. Cei ce lucrează în cadastru știu bine aceste probleme.
Exemplele sunt utile. Averea retrocedată familiei regale, care s-a vrut „Casa Regală a României” și Dragnea - Tăriceanu i-a ajutat, este una colosală. Castelele, zecile de mii de hectare de pădure şi numeroasele proprietăţi din ţară însumează aproape 60 de milioane de euro. Așa s-a ajuns, cum deja am arătat, să i se restiuie și o pădure pe la Săvârșin. Scriam noi undeva despre micul principat Hohenzollern-Sigmaringen cu capitala Sigmaringen, „înghițit” de Prusia. Principatul avea suprafața 906 km² (pentru comparație, rețineți că acum capitala Berlin are suprafața 892 km²).
Făceam noi socoteli date naibii! Aminteam doar că pădurea retrocedată are 140.000 de hectare, adică de 1.400 km²! Vă dați seama că această suprafață, doar a unei păduri, e cea a unui patrat cu latura de 37,417 km! Și suprafața principatului Hohenzollern era de doar 906 km²! Adică, pe românește, destul de clar, doar o pădure, de la Săvârșin, e cu 500 de km² mai mare decât suprafața fostului principat sau decât suprafața Berlinului! Iar Bucureștiul are o suprafață de 228 km². Socotiți de câte ori suprafața pădurii regale de la Săvârșin e mai mare decât capitala patriei noastre! Că pe mine mă doare capul (împărțiți 1.400 la 228 și veți vedea că e de peste 6 ori mai mare).
Săvârșin, sediul castelului regal
Știind că suprafața pe care se întinde județul Arad este de 7.754 km², făcând o împărțire simplă, 7.754 km² : 1.400 km², rezultă că doar pădurea aia de 140.000 ha reprezintă 18% din suprafața județului! Dar ei cer și alte păduri, alte imobile.... Dar prost e cel care dă, nu cel care cere!
Iar cei de la putere în trecut, în special bucătarul Dragnea, fost tutore al unei pupile, cu motociclistul Tăriceanu, fost tutore al mai multor foste pupile, au inițiat o lege prin care au pus în drepturi așa-zisa „Casă (cât pe ce) regală”, prin care să îi dea gratis palatul Elisabeta pe 49 de ani și 2.000.000 de euro anual „fondul casei regale”, care să aibă fix 29 de „slugi”. Chiar suntem așa de proști?
Județul Arad, din suprafața căruia pădurea regală reprezintă 18 %
Când am scris despre „onorabilul” porc, dădeam exemplul (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2018/07/jocuri-de-cuvinte-porcul.html) fostului complex Comtim din Timiș. Comtim Group a fost fondat în anul 1967. Era un combinat agricol din Timiș, cel mai mare producător industrial de carne de porc din România și cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei, la care în 1989 lucrau 15.000 de oameni. Ce era românesc, nu mai era bun, asta deoarece profitul rămânea în întregime în România și ca atare Comtim Timișoara a fost pus pe butuci, adică falimentat în 2004.
A apărut compania Smithfield Ferme, parte a cumpărătorului „strategic”, concernul american Smithfield Foods. Principalul obiect de activitate al companiei este producția și creșterea porcinelor, Smithfield Ferme fiind unul dintre cei mai importanți cumpărători de cereale de pe piața autohtonă.
Fermele dețin peste 50.000 de scroafe și cresc peste 850.000 de porci comerciali pe an. Și mai deține 20.000 hectare teren agricol în județele Timiș și Arad, operează două fabrici de nutrețuri combinate, printre cele mai moderne din sud-estul Europei din punct de vedere tehnologic. Așadar, în loc de brand românesc avem brand american! Ce comisioane se vor fi încasat și de cine?
Societatea Smithfield Ferme deține 20.000 ha, adică 1,22 % din suprafața județelor Timiș și Arad
Să facem doar socoteala terenului deținut, 20.000 ha, doar 200 km² (un patrat cu latura doar de 14,142 km). Știind că județul Timiș are 8.697 km², iar județul Arad are 7.754 km², adică împreună au 16.451 km², cei 200 km² reprezintă „doar” 1,22 % din suprafața celor două județe. E puțin, nu? Îmi aduc aminte de domnul Stolojan (cel care a lucrat doar la stat și care acum ne dă lecții pe la TV) scria că, nu știu prin ce magie, că nu ne spune, deținea „doar” 2 % din acțiunile combinatului Alro Slatina vândut rușilor, alt brand fost românesc. Așa că valorile procentuale mici sunt destul de importante, dar numai pentru unii! Instalațiile americane antirachetă de la Deveselu, nu departe de Slatina, dintr-o țară NATO, ar putea fi distruse de niște rachete lansate dintr-un avion rusesc, făcut din aluminiul de la Slatina! Ptiu, drace!
Statisticile Agenţiei Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară arată că cele mai multe tranzacţii s-au făcut în vestul ţării, iar fruntaş este judeţul Timiş, de care am scris mai sus, unde în ultimii ani s-au dublat vânzările de terenuri agricole. Chiar un fost președinte al comisiei de agricultură din consiliul județean Timiș, Nicolae Oprea, spunea acum câțiva ani: „În mare parte, recolta a fost luată şi exportată în ţările lor. Și au venit de la ei produse agroalimentare începând de la făină, patiserie, aluat, carne, lapte, procesate la ei, adaugă plus valoarea la ei în ţară.” În județul Arad, unde are și soția Viorica 2 ha lângă aeroport, doar într-un an au fost înregistrate 18.000 de tranzacții cu terenuri agricole, iar străinii au ajuns să controleze peste 20 la sută din suprafața arabilă a judeţului. Pământul cel mai fertil s-a vândut cu 12.000 de euro hectarul.
Așa că, stimați români, cu ce s-a retrocedat și se mai retrocedează, inclusiv bisericilor oficiale, cu cel mai mult teren agricol vândut, străinii profitând rapid de situaţie, peste 50 % din suprafața țării, adică peste 6 milioane de hectare, nu ne mai aparține. Unii zic că nu-i nimic, că încasăm impozite, dar noi întrebăm: „unde merge profitul” din valoarea exploatării acestor terenuri. Socotiți doar fondurile UE.
Nuntași, județul Constanța (maplandia.com)
Fenomenul este văzut drept îngrijorător chiar de Comisia Europeană, care a comandat un studiu în acest sens unui institut de cercetare, nu se putea altfel, decât olandez. Și ca să exemplificăm și aici, doar în județul Constanţa, străinii dețin peste 30 % din terenul pe care se face agricultură.
Cercetătorii olandezi dădeau exemplul marelui holding din localitatea Nuntaşi, judeţul Constanţa. Libanezii deţin 65.000 de hecare de teren arabil (prin comparaţie, în Germania, cea mai mare fermă agricolă dispune doar de 38.000 ha). Cei 650 km² reprezintă 10,9 % din suprafața de 7.071,29 km² a județului Constanța. Libanezii exportă cereale şi carne în Orientul Mijlociu şi în estul Africii. Dacă am lipi toate terenurile vândute din județul Constanța, ar avea o suprafață mai mare decât Insula Mare a Brăilei.
Dar olandezii sunt cei pe care îi interesează litoralul maritim, că au cumpărat șantierul naval din Galați, șantierul naval din Mangalia și sunt cu ochii pe portul Constanța, care prin Dunăre și Rin este legat de portul Roterdam!
Județul Constanța suprafața de 7.071 km², din care libanezii dețin 11 %
Suprafeţe însemnate se află şi în proprietatea unor austrieci (cei cărora le-am dat mai pe nimic Petrom și băncile), însă inclusiv băncile şi companiile de asigurări străine au intuit că la noi preţul pământului va continua să crească, aşa că au cumpărat masiv.
Cămilă bucuroasă
Fiindcă am pomenit de Insula Mare a Brăilei, dracul și-a băgat coada și aici. Aceasta are, în medie, 60 km lungime și 20 km lățime, cu o suprafață totală de 710 km². Iată că un şeic arab controlează Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă din România, pentru 200 de milioane de euro! Pachetul majoritar de acţiuni al companiei Agricost, care administrează Insula Mare a Brăilei, a fost vândut de Constatin Duluţe (care preluase afacerea de la pesedistul Culiţă Tărâţă), cumpărător fiind compania Al Dahra din Emiratele Arabe Unite, deţinută de şeicul Hamdan Bin Zayed Al Nahyan.
Este vorba despre Insula Mare a Brăilei, acolo unde statul român deţine 56.000 de hectare de teren arabil de primă calitate, care este concesionat integral amintitei firme, aceasta plătind anual o arendă de circa 5 milioane de euro (echivalentul a 600 de kilograme de grâu pe hectar, cât ia și Viorica pentru cele două hectare de lângă aeroportul din Arad).
Compania din Emiratele Arabe Unite a informat că îşi va extinde afacerile Insulei cu zootehnie, creşterea, sacrificarea şi procesarea oilor, că vor să crească 150.000 de oi în insulă, soiuri aclimatizate. Să vedeți drăcie, ăștia iau și subvenții europene, mai mult decât ne plătesc nouă anual, deoarece doar în 2017, Agricost a încasat de la APIA 9,4 milioane de euro subvenţii agricole pe suprafaţă, la care s-a adăugat sprijinul financiar aferent Măsurii 13 – Zone defavorizate, precum şi plata sprijinului cuplat în sectorul vegetal pentru suprafeţele cultivate anii trecuți cu lucernă şi soia. Adică încă 6 milioane de euro.
Șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, emirul din Abu Dhabi
Insula Mare a Brăilei (maplandia.com)
Mai exact, după ce achită arenda anuală de 5 milioane de euro, ei tot mai rămân cu un câştig de peste 10 milioane de euro anual, doar din subvenţii, fără a pune la socoteală profitul din exploatarea pământului. Adică Sheik Zayed bin Sultan Al Nahyan, emirul din Abu Dhabi, preşedinte de onoare al clubului de fotbal Al Jazeera şi de-a lungul timpului fost de mai multe ori ministru şi chiar prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite, cu o diplomă de licenţă în ştiinţe politice şi administraţie de afaceri, de la Universitatea Emiratele Arabe Unite, devine și mai bogat!
Cum suntem puși pe socoteli, Emiratele Arabe Unite (لإمارات العربيّة المتّحدة), stat situat în sud-estul peninsulei arabice, la Golful Persic (în Orientul Mijlociu), compus din șapte emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah), are suprafața 83.600 km². Și cum Insula Mare a Brăilei are suprafața de 710 km², suprafața emiratelor este de 118 ori mai mare ca suprafața insulei noastre, acum a lor, adică suprafața celei mai productive ferme reprezintă 0,85 % din suprafața emiratelor!
Arabii aveau afaceri încă din 2015 cu Insula Mare a Brăilei. Ei cumpăraseră de aici lucernă, utilizată la nutreţ pentru cămilele deșertului. De altfel, Agricost şi-a restructurat producţia tocmai ca afect al afacerilor cu Al Dahra, renunţând la culturile de rapiţă şi punând în loc mari suprafeţe cu lucernă.
Emiratele Arabe Unite (verde) și România (roșu)
Dar oare ce fac stalele vecine ale României? Pe când parlamentarii români trăgeau de timp și erau interesați doar de mărirea de trei ori a propriilor salarii, parlamentarii sârbi, de exemplu, au adoptat o lege care cere fiecărui cetăţean din UE să trăiască în Serbia cel puţin 10 ani înainte de a putea cumpăra teren agricol şi nu mai mult de două hectare. Și Serbia, de care vom scrie în curând, nu e încă stat membru al UE!
Să vedem cum e în Ungaria, membru al UE. Cetățenii țărilor UE cu domiciliul în Ungaria au aceleași drepturi ca cetățenii unguri. Așadar, atât resortisanții statelor membre, cât și persoanele fizice din Ungaria au dreptul să achiziționeze terenuri.
Persoanele fizice maghiare și resortisanții statelor membre care nu se califică drept agricultori pot să achiziționeze terenuri doar dacă mărimea terenurilor deja deținute nu depășește un hectar. Totuși, acest lucru nu trebuie luat în considerare în cazul în care proprietatea este transferată unei persoane fizice de către o persoană fizică rezidentă sau o rudă apropiată a unui resortisant al unui stat membru.
Pentru ca o persoană fizică să obțină efectiv dreptul de proprietate asupra terenului, trebuie să declare că terenul nu este folosit în alt scop decât agricol timp de 5 ani de la achiziție și trebuie să declare că nu i se va permite să transfere terenul utilizat unei terțe persoane.
Referitor la mărimea proprietății funciare, până în prezent limita e de 300 hectare, inclusiv terenuri deja ocupate și zone cu drepturi de utilizare a terenurilor. În cazul cooperativelor agricole limita terenurilor achiziționate crește până la maximum 1.200 de hectare, inclusiv cu terenurile deja deținute.
Limita crește până la 1.800 de hectare pentru asociațiile persoane juridice care se ocupă cu creșterea animalelor și cele care produc semințe pentru horticultură sau pentru culturile mari. În orice caz, limita maximă a suprafeței terenurilor achiziționate în orice condiții este de 6.000 de hectare. Comparați cu suprafețele terenurilor achiziționate la noi.
Concluziile le trageți singuri, analizând cât aveți fiecare din suprafața țării, a județului sau a localității de domiciuliu. Gândiți-vă și dacă ați strigat din rărunchi „Noi nu ne vindem țara!”. Poate așa îi veți înțelege pe noii „suveraniști” care se vor afirma și pe care puterea și presa plătită de partide îi numește extremiști. Gândiți-vă și la toate partidele și politicienii care s-au perindat la putere și la averile lor! Că de justiție.... Vedeți rezultatele! Despre proprietatea asupra pădurilor vom scrie în „Jocuri de cuvinte – pădure”!
Să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi Izgoniți." Jean Paul Richter
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
