Jocuri de cuvinte - sărac
Geografie lingvistică
Sărac
Moto: „La ţară sărăcia e cumplită,/ Şi bieţii îşi trăiesc amarul;/ Pământu-i sterp, iar capete de vită,/ Au doar consilierii şi primarul.” (Realitate sătească, de Vasile Vajoga, 2011)
La o parolă, un prieten mi-a aruncat o vorbă „- Costică, ne-am născut săraci și tot săraci murim! Ce bine e că măcar suntem bogați cu duhul!” Uite cum m-a pus omul pe gânduri! Sărac este un adjectiv, adesea substantivat, caracterizând pe cel care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții. Adică e sărman, nevoiaș.
Care e săracul?
DEX '09 (2009) ne prezintă etimologia „din bg., sb. sirak”. Așadar, am moștenit cuvântul sărac din cuvântul bulgar sirak - сирак sau din cuvântul sârbo-croat sirak. Cuvântul bulgar înseamnă orfan și nu i se cunoaște etimologia. În sârbo-croată cuvântul nu mai există, îmi scrie Milo din Belgrad. În schimb cuvântul sirak - сирак există în limba rusă, îmi confirmă Igor din Irkuțk, fiind numit așa, istoric, un reprezentant al tribului sarmaților, nomad din secolul I î.Hr., în stepele Azov la nord de râul Kuban. Rușii nu dau etimologia. Igor îmi scrie că mai „sapă”!
Mihai Vinereanu scrie despre sărac: «sărac (var. sireac) – care nu are avere, care este lipsit de bunuri materiale. V.sl. sirakŭ „sărac” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Philippide, II, 732; Cioranescu, 7438).
Etimonul vechi slav invocat de acești autori nu este atestat, există doar v.sl. sirŭ „abandonat, singuratic, pustiu, orfan” (cf. Blagova) din care, după Blagova, ar proveni bg., sb. sirak „orfan”. Termenul nu are răspândire în limbile slave, cu excepția limbilor bulgară și sârbă. Forme similare se întâlnesc și în alte limbi IE; cf. v.friz. ser „sensibil la durere”, v.isl. Sär „rănit”, v.scand. sär „rană”, lituan. sergu „a (fi) bolnav, m.ir. serg „boală”, toh. A särk, toh. B sark „boală”.
Aceste forme provin din PIE *sāi- „durere, boală, a avea grijă de” (IEW, 877). Rom. sărac provine de la un radical *ser-, *sir- (cf. sireac) cu sensul de „sărac, bolnav, suferind” din care provin și formele sărântoc și sărman, a căror etimologie a rămas neclară. Radicalul *ser-, *sir- este justificat și de forme precum ăra, ira cu elidarea lui s ca și în aracan (de mine) (v. sărântoc, sărman). Der: sărăcan, sărăcie, sărăcăcios, a sărăci, sărăcire, sărăcime» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020] (IE – indo-european, PIE – proto-indo-european, n.n.)..
În câteva limbi îi corespund cuvintele:
❁ aarm în luxemburgheză, arem - אָרעם în idiș, arem în luxemburgheză, arm în germană (din proto-germanicul *arm, din proto-germanicul *armaz, poate din proto-indo-europeanul *h₂erH-, „a fi rar”, sau alternativ din proto-indo-europeanul *h₃erbʰ-), afrikaans, neerlandeză, norvegiană și suedeză, Armen în germană (substantiv), arms - 𐌰𐍂𐌼𐍃 în gotică, armselig în germană (în secolul al XV-lea derivat din medievalul germanic armsal, „mizerie”), earm în engleză veche și în frizonă, erm în limburgheză;
❁ adānaha - दीन în sanscrită;
❁ ałkʿat - աղքատ, čʿkʿavor - չքավոր, kʿyasibք - յասիբ în armeană;
❁ ameẓluḍ, aẓawali în chaoui;
❁ ani - עני în ebraică, ani în sefardă;
❁ aruptu, discultsu, caimen, ftoh, ftohu, oarfãn, fucãrã în aromână;
❁ așu - ашу în mokșa;
❁ attechò, aftechò, aftochò în griko;
❁ becara – бечара în kârgâză, bechora în uzbecă, bečora - бечора în tadjică, biçäre în turcmenă;
❁ bedan – бедан, bijedan - биједан în sârbă și sârbo-croată, beden - беден în bulgară și în macedoneană, bednjak - бедняк în bulgară și în macedoneană, bedny - бедны în bielorusă, bednyj - бедный în rusă, bídnyj - бі́дний în ucraineană, bednyak - бедняк în rusă, biedny în poloneză și în slovacă (din proto-slavicul *bědьnъ, „sărac”, din *běda, „nenoroc”, + *-ьnъ);
❁ behartsu în bască (din behar, „nevoie”, + -tsu);
❁ behövande în suedeză (substantivare a participiului prezent al lui behöva, „a avea nevoie”);
❁ benavo - бенаво în tadjică;
❁ berooid în neerlandeză (din medievalul neerlandez beroyt);
❁ bīda - బీద, pēda - పేద în telugu;
❁ bit͡ʃɑɾɛ - بیچاره în persană;
❁ bochd în galică scoțiană, bocht în irlandeză, boghosek în corni;
❁ chon - ຈົນ, thuk chon - ທຸກຈົນ în laoțiană;
❁ chorro, csoro, lumpengo în țigănească;
❁ chudobný în slovacă, chudý în cehă și în slovacă, chudy în sorabă de jos și în sorabă de sus (din proto-slavicul *xudъ, „rău”);
❁ cuxăn - чухăн în ciuvașă;
❁ deen - दीन în hindusă, dīn - دین în urdu, dīn - दीन în marathi (din sanscritul dīna – दीन, „„mizerabil”);
❁ djarly - джарлы în karatchaï-balkară;
❁ doo atʼį́į da în navajo;
❁ düşkün în turcă (din turcicul otoman düşkün - دوشكون);
❁ fadivanorana în malgașă;
❁ fağır în azeră, fakir în turcă și în găgăuză, faqiir - فقير în arabă, faqir - фақир în tadjică, faqir - فقیر, درویش în persană, faqir în uzbecă și în tătară crimeană, feqîr în zazaki, feqîr, feqîr - فهقیر în kurdă, fqir în malteză, fәkir - фәҡир în bașchiră, fәkyjrь - фәкыйрь în tătară (toate în final din arabicul faqīr - فَقِير, „sărac”);
❁ fátækur în feroeză și în islandeză, fattig în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul norvegian fátœkr, din fár, „puțin”, + tœkr, „luând”);
❁ földhözragadt în maghiară;
❁ ftochós - φτωχός în greacă (din grecescul antic ptōkhós – πτωχός; după Beekes, deoarece este foarte probabil să fie înrudit cu ptṓx - πτώξ, „iepure”, fiind probabil un cuvânt din pre-greacă, având în vedere alternanța χ/κ);
❁ fukaarä în găgăuză, fukara în turcă, fukàra – фука̀ра în sârbo-croată (din turcicul otoman fukara - فقرا, din arabicul fuqarāʾ - فُقَرَاء, plural al lui faqīr فَقِير, „sărac, pauper”, vezi mai sus);
❁ gallaç în turcmenă;
❁ gananhan - 가난한 în coreană;
❁ ġarīb - غریب în urdu, garib - ग़रीब în hindusă, garīb – ग़रीब în marathi, gariban în turcă, garyp în turcmenă, gʻarib în uzbecă, gôrib - গরিব în bengaleză (din arabicul ḡarīb - غَرِيب , „străin; ciudat”);
❁ gedaý în turcmenă;
❁ gudiele - гудиэлэ în nanai;
❁ ɣaribi - ღარიბი în gruzină;
❁ hcang:rai: - ဆင်းရဲ în birmaneză;
❁ humanega în cvana;
❁ jaduu - ядуу în mongolă;
❁ jarlïğ în karakanidă (din *yarlïğ, „sărac, nevoiaș; mizer”, de origine necunoscută), carlı - жарлы în karachai-balkară, jardı - жарды în kâgâză, jarlı - жарлы în cazahă, jarly - ярлы în bașchiră, yarlı - ярлы în tătară, yarlı – ярлы în kumică, jarly – ярлы în nogaï, jurlă - юрлă în ciuvașă;
❁ jon - จน, yaak-jon - ยากจน în thai;
❁ kajov - кажов în erza;
❁ kambaġal – камбағал în tadjică, kambagʻal în uzbecă;
❁ kasip - касип în kumică, kasıb în azeră, kesib - кесиб în lezgină, kʿyasib – քյասիբ în armeană, kâsıp, kâsıf (dialectal) în turcă, kʿyasib - քյասիբ în armeană (în final din arabicul kāsib – كَاسِب, „câștigător”);
❁ kedey - кедей în kârgâză și în cazahă (din persanul gedâ - گدا, „cerșetor”);
❁ kletnik - клетник în bulgară și în macedoneană;
❁ kompatinda în esperanto;
❁ konʹör – коньӧр în komi-permiacă, kuaner - куанер în udmurtă (din proto-permiacă);
❁ köyhä în finlandeză și în ingriană (din proto-finicul *keühä, probabil împrumutat din proto-germanicul *skeuhaz, „timid”);
❁ krɑɑ - ក្រ în kmeră (cambodgiană);
❁ mahírap în togoleză;
❁ malriĉa în esperanto;
❁ målureus în valonă;
❁ manggbada - манггбада în nenets;
❁ masikini în shimaoré și în shingazidja, maskini în swahili;
❁ mativa, fa'atauva'a în samoană;
❁ mazturīgs în letonă [din maz, „putin, nu mult”, + turīgs, „bogat”, cu turīgs din tur(ēt), „a ține”, + -īgs];
❁ mazushii - 貧しい (まずしい), bimbō - 貧乏な (びんぼうな) în japoneză;
❁ mesken – мескен în tătară, miskin în azeră, indoneziană și malai, miskin – мискин în kumică, miskīn - مِسْكِين în arabă (din arabicul miskīn - مِسْكِين, moștenit din siriacul clasic meskēnā - ܡܶܣܟܸܐܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ, „mizerabil, nenorocit”, din akkadianul muškēnum - 𒈦𒆕𒂗, „plebeu, sărac”, care s-a transmis și ebraicului miskēn - מִסְכֵּן, „mizerabil” și prin aramaicul meskēnā - מִסְכֵּינָא / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ cuvântului məskin - ምስኪን în ge'ez, amharicului məskin - ምስኪን, lui mäskin - መስኪን în tigrină și lui miskin - ሚስኪን în harari);
❁ misero în italiană și în spaniolă, mizer în română (din italienescul misero, din latinescul miserum, acuzativul lui miser, „sărac, mizerabil, nefericit”);
❁ mohtaj - мохтаҗ în tătară;
❁ myrtar în turcmenă;
❁ mӕguir - мӕгуыр, gӕvzykk - гӕвзыкк, çybyrkъuх - цыбыркъух, хъuag - хъуаг în osetă;
❁ nabags, nabadzīgs în letonă (din vechiul slavic de est nebogŭ – небогъ, „sărac”, sau din njebóh - небог, njebóha – небога în bielorusă, cf. vechiului slavonic bisericeasc nebogŭ – небогъ);
❁ nevoiaș în română (din nevoie + -aș, nevoie din vechiul slavonic bisericesc nevolja - неволꙗ, din proto-slavicul *nevoľa);
❁ nélkülöző în maghiară;
❁ nincstelen în maghiară;
❁ nghèo, khó în vietnameză;
❁ otsil în maya yucatecă;
❁ paqir - пакъыр în kumică;
❁ paour în bretonă, pauper în dalmată, latină și română, pauper în engleză (din latinescul pauper, „sărac”), pauper, pover în romanșă, paure în provensală, paure, paura în occitană, pauvre în franceză și în normandă (din vechiul francez povre, cu ⟨o⟩ modificat în ⟨au⟩ după etimonul latin, moștenit din latinescul pauper, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poaru, pobaru, poberu, pòburu, poveru în sardă, pober în papiamento, pobre în catalană, galiciană, portugheză și spaniolă, poor în engleză (dublet al lui pauper, din medievalele engleze povre, povere, din vechile franceze și anglo-normande povre, poure, din latinescul pauper, din vechiul latin *pavo-pars, literal „devenind putin”, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poro, poaro, povaro, pore în valenciană, pouor în normandă, pourou în franco-provensală (savoyard), povar în mirandeză, povaro în venetă, pòv în haïtiană creolă, pôve în valonă, pöveo, poveru în ligură, povero în italiană, pòvero în napolitano-calabreză, pòviru, pòvuru, povru, puvureddu în siciliană, pòvr în piemonteză, povra în esperanto și în ido, povre în interlingua, povri în novială, povru în malteză, praube în occitană (gasconă, provensală), probe în aragoneză și în asturiană, puar, pùar în friuliană;
❁ pénztelen în maghiară;
❁ pór în maghiară;
❁ piitsoq, piillasuk în groenlandeză;
❁ pina, poti în sranan-tongoleză;
❁ pínqióng - 貧窮, 贫穷, pínfá - 貧乏, 贫乏, qióng - 窮, 穷 în chineză;
❁ pöfik în volapük;
❁ pōhara în maori;
❁ qashshoq - қашшоқ în uzbecă;
❁ reven în slovenă;
❁ sărac în română;
❁ sărman în română (din proto-slavicul *siromaxъ, eventual prin sârbo-croatul siromah), siròmāh – сиро̀ма̄х în bulgară, sârbă și sârbo-croată, siromašan - сиромашан în sârbă și în sârbo-croată, siromašan în croată, siromašen - сиромашен în macedoneană, siromašen în slovenă (din proto-slavicul *siromaxъ);
❁ seyrek în turcă și în azeră, herək - һирәк în bașchiră, sirek - сирек în cazahă, seyrek - сейрек în kârgâză, siräk - сирәк în tătară, seýrek în turcmenă, siyrak în uzbecă (din turcicul otoman seyrek - سیرك, „deschis, larg depărtat, țesut lejer, rar”, din proto-turcicul *sedrek, „lacună, rar, perforat”, de la *sedre-, „a fi rar, a avea intervale largi”, morfologic seyre- + -k);
Cuvântul sărac în câteva limbi
❁ sinedi - синэди în nanai;
❁ sitmen - çитмен în ciuvașă;
❁ skurdus în lituaniană;
❁ suk - çук în ciuvașă;
❁ sutaf în kotava;
❁ szegény în maghiară (cu sinonimele földhözragadt, pór, nélkülöző, nincstelen, pénztelen, szűkölködő);
❁ tlawd în velșă (din medievalul galez tlawt, din proto-britonicul *tlọd, din proto-celtică *tlātis (comparați irlandeză medie tláith, „slab”, din proto-indo-europeanul *telh₂-, „a susține”);
❁ truagh în galică scoțiană;
❁ ubog – убог în sârbo-croată, ubog în slovenă, ubogi în poloneză (din proto-slavicul *ubogъ, „sărac”, compus din *u și adjectivul *bogъ, „norocos”, dar care ulterior are sensul în „(Dumne)zeu”; comparați cu *nebogъ, „sărac; fără noroc”);
❁ umjol - умӧль în komi-permiacă;
❁ ussel în sami de nord;
❁ vaene în estonă (din proto-finicul *vaivainen, „mizerabil”);
❁ varaton în finlandeză (din vara, „mijloace”, + -ton, „-fără”);
❁ i varfër în albaneză (din precedentul vorfënë, din proto-albanezul *wɔrfana-, în cele din urmă din grecescul antic orphanós - ὀρφανός, probabil prin latinescul orphanus; comparați cu oarfãn în aromână și cu arhaicul românesc oarfăn);
❁ vargingas în lituaniană;
❁ wakcha în quechua;
❁ wawaf în kotava;
❁ wezalkalelu în araucană;
❁ willulli în aimară;
❁ xizan în kurdă;
❁ yoksul în turcă și în găgăuză, ýoksul în turcmenă, yoqsul în tătară crimeană, yoxsul în azeră [din turcicul otoman یوقسول, یوخسول, cu etimologia de suprafață din yok, „a nu exista”, + -sul; după Clauson (1891-1974), în forma anterioară yoksuz, a avut loc coruperea sufixului -siz, „fără”];
❁ zavallı în turcă (din turcicul otoman zevallı, zavallı - زواللو, زواللی , din arabicul zawāl – زَوَال, „sfârșit, trecere”);
❁ züğürt în turcă și în tătară crimeană.
Sărăcia în viață
Moto: „Îşi cheamă fiul John şi-i dă povaţă:/ În lumea asta banul este tot -/ Un idiot bogat e domn pe viaţă,/ Un idiot sărac... e idiot.” (Sfat părintesc, de Pierre Lafont Cheri, traducere de Aurel Iordache)
Sărăcia se referă la un individ, la o zonă, la o localitate, la o regiune, la un județ, la o țară, la un grup de țări etc., într-o perioadă istorică dată. La un om, poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă, nu are posibilitatea să-și asigure, lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.
Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei localități, fiecărui județ, fiecărei țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune și după orânduirea socială.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe planetă pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu, în Germania, unde există valoarea procentuală de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei era calculată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro. Săracii! Ați citit undeva că Institutul Național de Statistică (INS) calculează așa ceva? S-a lăudat vreun partid sau vreun politician, Cîțu, Orban, Năstase, Klaus, ăsta de la AUR, Dragnea, Ciolacu, Șoșoacă cu așa ceva? Ați auzit vreun ziarist din presa de partid și de stat, chiar și de la Gâdea CNN să întrebe de așa ceva?
Alte cheltuieli nașpa (Libertatea, 07.02.2024)
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru încălzire, îmbrăcăminte și alte necesități indispensabile traiului. Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Statisticienii ne bagă-n cap că sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.
Robert McNamara, om politic american, definea sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
Se spune că în lume, aproape un miliard de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane sunt copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.
Circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, scumpită mereu, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare. De wc-uri în curte sau în grădină știm de pe la noi... Și nouă ne bagă ăștia contoare la calorifere, când deja s-a dovedit că sunt cam nașpa. Nici nu putem citi noi valorile! Oare ce firme și ale cui sunt care vor să citească consumul de căldură al fiecărui calorifer? Se mai transmite și altceva de prin casă? Am dreptul să optez? Toate companiile de stat sau clădirile administrative au așa ceva? Sediul palatului parlamentului are așa ceva?
O „bombă atomică” absolută în neoliberalism a fost lansată de laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz. El a anunţat că Europa de Est este de cel puţin două ori mai săracă decât ar fi fost dacă nu ar fi aderat la UE.
Acest lucru atinge brutal cel mai mare succes al globalismului și neoliberalismului – crearea celei mai mari economii unificate din lume - formată din 7 țări separate, dintre care unele au o monedă comună. „Europa de Est este marele ratat de la începutul secolului al XXI-lea.
În prezent, aceste țări plătsc 300-400 miliarde USD în fiecare an Occidentului şi în principal Germaniei”, a explicat Steinitz. Potrivit studiului - care pe lângă premiu, se știe că a prezis prăbușirea balonului dotcom, precum și criza din 2008 - deci potrivit lui, Europa de Est este într-o „prindere dominion”, tipică cunoscută încă din Imperiul Roman.
Acesta este modelul pentru o țară de colonizat: prin mituirea elitei sale. Romanii nu au cucerit doar zone pentru legiuni. Multe alte pământuri s-au unit în pace. Ei merg, mituiesc șefii locali și acei șefi devin guvernatori ai provinciilor romane. „Imperiul este în spatele tău, și odată cu el, poți colecta mult mai multe taxe decât înainte.
Ei bine, este o alianță a elitei cu imperiul pentru a mulge subiecții. Sistemul funcționează de secole. Metoda a fost aplicată și de Anglia în India, de exemplu, acolo maharaji locali au condus în numele reginei. Și apoi i-au supt pe oamenii obișnuiți împreună”, a explicat Stiglitz.
„Uite-așa procedează acum. Occidentul, dar mai ales Germania, mituiește elita locală prin fonduri euro. Elita aduce statul în UE, transformând aderarea într-o religie absolută, inclusiv represiunea împotriva oricui i se opune. Ieșirea se transformă în erezie. Și țara importată este aspirată prin alte mecanisme - cumpărarea monopolurilor locale, lanțuri comerciale, realizarea unor contracte nefavorabile pe termen lung care nu pot fi schimbate cu schimbarea puterii etc.” – explică Stiglitz. Noi am zice că Austria ne suge mai mult!
Cu mult timp în urmă, s-a scris despre o analiză CIA, care susținea că Europa de Est este absorbită brutal în timp ce aplaudă, „recunoscătoare” pentru fondurile europene. Omul de știință confirmă acum această informație. Eurofondurile și serviciile UE bine plătite pentru o mână de oficiali sunt „mita” plătită elitei. Noi am zice că și americanii ne iau banii, dar altfel...
În schimb, piața țării în cauză preia controlul și este mulsă în favoarea corporațiilor occidentale. Acest lucru se întâmplă prin electricitate, apă, încălzire, prin monopolul bunurilor occidentale impus lanțurilor comerciale, prin bugete locale mult mai mari și inaccesibile, pentru publicitate, marketing, buy-out-uri media etc.
Raportul dintre fonduri și piețele epuizate este mai mic decât 1:10. „Dacă Europa de Est ar părăsi UE şi ar opri această subvenţie masivă pe care o plăteşte Occidentului, ar putea fi de două ori mai bogată. Minim. Acest lucru ar relaxa societatea și ar reduce considerabil presiunea asupra emigrării, ceea ce este un alt mod de a o suge.
„Prin salarii mai mari, Occidentul recrutează cei mai buni specialiști din est, lărgind astfel restanțele” - a terminat laureatul Nobel. Nu zice nimic de armamantul american dat cu banii înainte pe mulți ani, ca la curve, de fondul Proprietatea din Româniaa condus de americani etc.
Săracul în expresii (pamflet)
Moto: „Cum tot ce-aveam am cheltuit/ Şi-n viaţa mea-i acum prăpăd,/ Aşa sărac am devenit,/ Ca fug tâlharii când mă văd!” (Binele din rău, de Petru Ioan Gârda)
„Sărac și curat”, se spune despre cei care preferă să rămână săraci decât să se îmbogățească prin mijloace necinstite. Fiecărui politician îi place expresia și imediat te trezești cu marmoreanul Videanu, Năstase patru case, întrecut de unul cu șase, secretar general al guvernului Năstase cu vilă la Snagov, un fost președinte de partid PSD și bucătar cu castel între patru străzi, Geoană cu vizite la Sîrbu în noaptea preelectorală și dat în gât, cu ceasuri de la Vanghele date înapoi, dar nu la trecerea la ora de vară, cu nunta fiicei la castel în Italia, cu cumnatul bancher condamnat pentru corupție și fugit în Turcia, ba se mai vrea și președinte de țară, că e proamerican.
Gospodărie teleormăneană între patru străzi
Există lucruri „care reflectă sărăcia”, ca pensia medie pe țară pe bază de contributivitate, salariul minim, salariul mediu pe țară, venitul mediu pe individ pe țară, alte valori statistice, descoperind expresii ca „oraș sărac”, „țară săracă”, „țară sărăcită”, „sol sărac”, „teren sărac”, puțin productiv, neroditor, teren roditor vândut străinilor, Insula Mare a Brăilei cedată unui șeic arab și ce mai descoperiți.
Mulți politicieni, chiar puțin școlarizați, sunt „săraci cu duhul”, analfabeți funcțional. Că meditatorul golfist imobiliar, după unul șomer cu întrebarea „cine este generalul?”, a numit un matrafoxat arestat prin SUA, care nu știe cine i-a plătit școlarizarea în Iowa, apoi pe unul cu doctoratul plagiat, iar în final pe unul cu bacalaureatul întârziat. Și perorează despre „România educată”, recunoscând și de „România eșuată”. Unuia i s-a furat cartea de identitate, dar de fapt șmecherii îi căutau diplomele...
Și toți ăștia ne țin „în sărăcie”, au și o „limbă săracă”, folosesc englezisme, expresia cea mai uzuală fiind „OK, Sir!”, adresată către Biden sau către orice politician american sau din UE! Mai există „sursă de lumină săracă”, pe care o plăteam italienilor, dar acum o vom plăti grecilor și tăt așe!
Care-l mai ține minte? „Săracul” Cîțu! Cercetat pentru vaccinuri!
Englezii au poor pentru sărac, dar și pauper. Se bucură de expresiile: being poor is a mindset („a fi sărac este o mentalitate”, adică având o mentalitate că nu te vei sătura niciodată de aproape tot), sinonim cu being poor is a state of mind („a fi sărac este o stare de spirit”); cash-poor („săraci de numerar”, poziția financiară în care cineva deține o mulțime de active, dar are puțini bani numerar la dispoziție, și ăia interziși de Ciolacu, că acum suntem obligați să plătim doar cu cardul, chiar și în Cuca Măcăii); poor as Job („sărac ca Iov”) sau poor as Job's turkey („sărac prrecum curcanul lui Iov”, adică extrem de sărac, aluzie la personajul biblic Iov, ale cărui averi și bunăstare au fost luate de Dumnezeu ca test al credinței); poor box (cutia milei”); poor man's black velvet („catifea neagră de bărbat sărac”, numele unui „cocteil de bere pentru omul sărac”); poor man's butter („untul săracului”, adică margarina); poor man's cake („prăjitura săracului”, prăjitură săracă în componente, din al doilea război mondial; și mama ne făcea doar gogoși uneori, iar cozonac doar de Paște și de Crăciun); poor mouth sau poor-mouth („săraca gură”, gură de cață, care vorbește de rău pe cineva); poor old („bietul bătrân”, descrie pe cineva pentru care simțim simpatie, milă sau compasiune; e valabil pentru majoritatea pensionarilor români) etc.
Francezii au pauvre pentru sărac, substantiv și adjectiv (vezi „pauvre”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012).
De la pauvre au derivat alte cuvinte, cuvinte compuse sau expresii, precum: appauvrir („a sărăci”); appauvrissement („sărăcire”); gaz pauvre („gaz sărac”, ne păcălesc cu aer); mélange pauvre („amestec slab”); métal pauvre („metal sărac”, elemente chimice ale blocului p din tabelul periodic caracterizate printr-o temperatură de fierbere semnificativ mai mare decât cea a metaloizilor din aceeași perioadă, dar mai mică decât cea a metalelor de tranziție, în ceea ce privește fuziunea lor, precum și printr-o electronegativitate mai mare și o ductilitate mai mare, cu excepția aluminiului).
Mai erxistă P.C.D.F. (1914-1918, abréviation de pauvre couillon du front ou pauvre con du front, prescurtare pentru „bietul ticălos din față, soldatul din linia întâi”); parent pauvre („rudă săracă”); paupérisme („pauperism”); pauvre comme Job („sărac ca Iov”); pauvre comme la gale („sărac ca râia”, în Québec); pauvre de („săracul de ..”, ascultă Pauvre de moi!, „săracul de mine”, Georges Brassens, la https://www.youtube.com/watch?v=0nTMApxJBbA);
pauvre diable („bietul diavol”, familiar om sărac); pauvre en graisse (sărac în grăsime); pauvre hère („om sărac”); pauvre monde („lume săracă”); pauvre sire („bietul domn”, un om fără putere, fără considerație, fără abilitate); pauvre type („bietul băiat”); pauvret („sărac”); pauvreté („sărăcie”); pauvrement („sărăcăcios”„); pays pauvre (țară săracă”); rime pauvre („biata rimă!”); travailleurs pauvres („muncitori săraci”) etc. Săracii sau bieții francezi! I-a scos în lume Victor Hugo cu Mezerabilii...
Nemții au arm și armselig pentru sărac (dacă știi germana, vezi „arm” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, „arm” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon și „arm” în Duden online; știi, „love story!”, nu știi, „I`m sorry!”).
Au apărut mintenaș: bettelarm („prea sărac”); abgasarm („emisii reduse”); alkoholarm („sărac în alcool”); blutarm („anemic”); CO2-arm („sărac în bioxid de carbom”); fettarm („anemic”); gefühlsarm („sărac în sentimente”); geräuscharm („zgomot redus”); handlungsarm („lipsit de acţiune”); holzarm („sărac în lemn); kalorienarm („sărace în calorii”); koffeinarm („sărac în cofeină”); menschenarm („oameni saraci”); nebenwirkungsarm („efecte secundare scăzute”); niederschlagsarm („sărac în precipitații”); nikotinarm („sărac în nicotină”); rauscharm („zgomot redus”); regenarm („săracă în ploi”); rohstoffarm („sărace în materii prime); schadstoffarm („sărac în poluanți”); schneearm („sărac în zăpezi”); spannungsarm („tensiune mică”); vibrationsarm (vibrație scăzută”); vitaminarm (sărac în vitamine); waldarm (sărac în păduri); zuschauerarm („sărac în spectatori”) etc.
Arm
Rușii, cei cu „operațiunea specială”, au adjectivul bednyj – бедный și substantivul bednyak – бедняк pentru sărac. Igor revine pentru substantiv, scriindu-mi că derivă din adjectivul bednyj – бедный, din beda - беда, „sărăcie; necaz”, din proto-slavicul *běda (Происходит от прил. бедный, из сущ. беда, из праслав. *běda). Precizează că a folosit dicționarul lui Vasmer (Использованы данные словаря М. Фасмера). A folosit dicționarul lui Vasmer.
Au apărut apoi, de exemplu: бедная семья („familie săracă”); бедные кварталы („apartamente sărace”); попавший в беду („prins de sărăcie”); бедный родственник („rudă săracă”); новые бедные („cu dispariția URSS, noii săraci”) etc. Bun cunoscător al limbii ruse, că nu e a lui Lenin, Stalin, Gorbaciov sau Putin, ci mai ales a lui Ceaikovski, Mendeleev, Turghenev, Tolstoi, Repin, Pușchin, Cehov, Esenin, Gorki ș.a., cunosc pe dinafară destule proverbe și zicători (пословицы и поговорки).
Cu sărăcia asta, reținem: бедному везде бедно („săracii sunt săraci peste tot”); бедному все в глаза дует („în ochii săracului poți vedea totul”); бедному да вору — всякая одежда впору („săracului și hoțului – li se potrivește orice haină”); бедному жениться — и ночь коротка sau как бедному жениться, так и ночь коротка („sărac că se însoară – noaptea îi este scurtă”); бедному зятю и тесть не рад („ginerele și socrul săraci nu sunt fericiți”); бедный знает и друга, и недруга („omul sărac își știe și prietenul și dușmanul”); бедный молодец честью богат („omul sărac este bogat în onoare”); бедный песни поет, а богатый только слушает („săracul cântă, bogatul doar ascultă”); богатый как хочет, а бедный как может („bogatul cum vrea, săracul cum poate”) etc. Sunt valabile și pe la noi. Despre operațiunea lor am tot scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun-2). Că rușii se cam luptă cu americanii pentru bronya iz obednennogo urana - броня из обедненного урана, adică „blindaj cu uraniu sărăcit”, așteptându-se confruntarea tancurilor (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc) în poligonul Ucraina. Americanii refuză trimiterea acolo a tancurilor de ultimă generație, să nu li se afle secretul.
Scriitorii văd sărăcia și săracii
Moto: „Obiceiul nu şi-l pierde/ Iese des la "iarbă verde"/ Şi-ar putea să mai trăiască/ De s-ar învăţa să... pască!” (Tranziţie şi sărăcie la român, de Nichi Ursei, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)
Poezia lui Eminescu Împărat și proletar nu mai există în manuale. Noi am avut-o în manuale, eu unul am îvățat-o „pe de rost” sau „pe dinafară”, cu profesori care au analizat-o corect. Cum săracului i se zice și mizer, cred că cei de seama mea își amintesc versurile dinspre final („Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!”).
Dacă Sbiera scria de un om sărac („Era odată un om sărac, sărac... n-avea nici casă, nici masă.”), săracii lui Ispirescu erau flămânzi („Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă.”).
La Vasile Alecsandri un erou era „Voinicel și sprintenel,/ Dar sărac ca vai de el.”, iar altul se dorea cinstit („Mai bine să fiu sărac și curat, decât bogat și hulit de lume.”).
Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu studia folclorul ardelean, constatând exprimarea dorinței unei fete („Dă-mă și dup-un sărac,/ Numai să trăiesc cu drag.”) sau despre vaietul unuia dus departe. („Săraci ochișorii mei,/ Multă lume văz cu ei,/ Dar nu văz oameni de-ai mei.../ Sărac piciorușul meu/ De te-ai vedea-n satul meu!”). Parcă ar fi acum badantă în Italia... Eroii lui Coșbuc au scăpat de sărăcie („De-acum vor fi și ei bogați.../ Și vor avea și ei ce da/ Săracilor de-acum.”).
În Desculț, roman publicat de 16 ori în România și de 36 de ori în alte țări, Zaharia Stancu scria despre săraci și despre terenul neproductiv, neroditor („Pământul de pe dealul Stănicuțului e sărac, dă roade puține.”). Acum UE obligă fermierii să lase pârloagă 6% din terenul arabil deținut...
Alt prozator titan a fost Mihail Sadoveanu. A scris romanul Neamul Șoimăreștilor, a cărei acțiune se petrece la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei în Moldova a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615).
Desculț
Sursa principală de inspirație a romancierului a fost Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace al cronicarului Miron Costin (1633–1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Sadoveanu scria despre haraciul care se dădea înaltei porți ( „Turcului nu i-i atât de Tomșa, cât de lâna pe care o tunde de pe săraca țară ca de pe-o oaie.”).
Coșbuc știa bine expresiile „săracul (sau sărac) de mine”, „bietul de mine” (de tine, de el, ....) etc. și le-a folosit în poeziile sale („Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi?/ Că ce ți-e drag, tot drag rămâne!/ – Eu nu zic ba!/ Dar uite, joi/ Ni-e nunta, dragă, e ca mâne/ – Tu cum să joci?/ Sărac de noi!/ Să stai la masă-ntre bătrâne.)”.
Englezii cu ale lor poor și pauper, au scris despre săraci. Încă din 1593, un autor anonim, în Viața și moartea lui Iacke Straw […], Actul I, scria: „Anglia a ajuns într-o astfel de etapă în ultimul timp, că oamenii bogați triumfă să-i vadă pe săraci cerșind la poarta lor.” (England is growne to ſuch a paſſe of late, that rich men triumph to ſee the poore beg at their gate. [1593, anonymous author, The Life and Death of Iacke Straw […], Act I]).
Ajungem la francezi, cu al lor pauvre, care apare în franceza medievală, moștenit din latinescul pauper, care a dat povre în vechea franceză, până în secolul al XVI-lea. Prin 1888 aflăm deja de pauvre de la Contesa de Ségur, care descrie un han: „Dar când le-a cumpărat? Și cu ce? Spunea mai devreme că este sărac, că nu are bani.” (Mais quand donc les a-t-il achetées? Et avec quoi? Il disait tantôt qu’il était pauvre, qu’il n’avait pas d’argent. [Comtesse de Ségur, L’Auberge de l’Ange-Gardien, 1888]).
Un roman aparte este Mizerabilii, scris de Victor Hugo, una dintre capodoperele umanității, o autentică fresca socială si cel mai celebru roman semnat de autor. Cartea expune viața si interacțiunile dintre numeroase personaje, aventurile protagonistului Jean Valjean, impactul acțiunilor sale. Sunt analizate si natura binelui, răului, legii în această poveste emoționantă. În roman antagonismul sărac – bogat e la el acasă.
Romanul n-a fost bine primit de toată lumea, dar Hugo a dat un răspuns genial unui critic italian: „E o carte scrisă pentru toate popoarele. Nu ştiu dacă va fi citită de toate, dar eu am scris-o pentru toate. Oriunde omul zace în necunoaştere şi disperare, oriunde femeia se vinde pentru pâine, oriunde copilul suferă că n-are o carte care să-l învețe şi un cămin unde să se încălzească, cartea «Mizerabilii» bate la uşă şi spune: «Deschideti-mi, vin pentru voi!» Trebuie să mai stărui? Voi nu aveți săraci? Uitați-vă jos! Nu aveți paraziți? Uitați-vă sus!
Unde este armata voastră de profesori, singura armată pe care o recunoaşte civilizația? Aveți scoli gratuite şi obligatorii? În patria lui Dante şi a lui Michelangelo ştie toată lumea să citească? Au nu aveți, ca şi noi, un buget de război gras şi un buget de învățământ ridicol? Să verificăm ordinea noastră socială, să-i vedem păcatele!” Ne rezumăm doar la atât... S-a schimbat ceva în mileniul al III-lea. Inclusiv în „România educată”? Poate în „România eșuată”, tot a golfistului imobiliart! Câtă dreptate avea autorul!
În jurul primului război mondial, aflăm de la Octave Mirbeau cu ce salariu se credea sărac un om: „Soția mea și-ar fi dorit să fie bogată, dar acum eram sărac, cu micul meu salariu de două mii de franci.” (Ma femme aurait désiré être riche, et voilà que j’étais pauvre, avec mes petits appointements de deux mille francs. [Octave Mirbeau, La tête coupée, „Capul tăiat”]).
Sărac poate fi și un popor. Dăm un text al lui Émile Thirion, despre politica de la sat, ca să vedeți că istoria se repetă, mereu plătind cei săraci: „În plus, ceea ce este specific politicii istoriei sacre este că, ori de câte ori o figură proeminentă face ceva greșit, oamenii săraci sunt întotdeauna cei care suferă.” (D’ailleurs, ce qui est particulier à la politique de l’histoire sainte, c’est que, chaque fois qu’un personnage marquant fait quelque chose de mal, c’est toujours le pauvre peuple qui écope. [Émile Thirion, La Politique au village, Fischbacher, 1896, page 131]).
Eine armselige Hütte (o colibă săracă. Vezi la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bordei-si-coliba)
Nemții folosesc arm, atât în Germania, cât și în Austria sau prin împrejurimi. Michael Ringel, în Adevărul - Înțelepciunea de aur, scria la 23 februarie 2013: „Postul ca proces de purificare - ce plictiseală jalnică!” (Fasten als Reinigungsprozess - was für ein armseliger Stumpfsinn! [Michael Ringel: Die Wahrheit - Güldene Weisheiten. In: taz.de. 23. Februar 2013, ISSN 2626-5761, URL, accesat la 20.10.2023]).
- Lion Feuchtwanger, în romanul Succes, scria în 1930, tradus în 1993: „Directorii și consiliile instanțelor de stat, acești triști vorbitori tehnici, aceste vite înflorite, cât de săracă era distracția lor.” (Die Landesgerichtsdirektoren und Räte, diese traurigen Fachsimpel, diese blühenden Rindviecher, wie armselig ihre Gaudi war. [Lion Feuchtwanger: Erfolg. Aufbau-Verlag, Berlin 1993 [1930], Seite 320]).
Trecem la ruși, cu ale lor bednyj – бедный și bednyak - бедняк. Este interesantă o caracterizare a lui Napoleon de către A. T. Avercenko: „Ne putem imagina cum râdea Napoleon în liniștea biroului sau a cortului său de campanie, împărțind tronuri și regate în dreapta și în stânga rudelor sale sărace.” ( Можно вообразить, как смеялся в тиши своего кабинета или походной палатки Наполеон, раздавая направо и налево своим бедным родственникам троны и королевства. [А. Т. Аверченко, «Наполеон-император», 1909 г, «Всеобщая история, обработанная „Сатириконом“», Викитека]).
Rușii au și sinonime, ca неимущий, малоимущий, нищий, небогатый, нуждающийся, малообеспеченный, необеспеченный (sărac, nevoiaș, cerșetor) etc.
Sărac în onomastică
Moto: „Şi azi, la fel ca în trecut,/ Trăim cu toţi ca nişte fraţi:/ Poporul e sărac vândut/ Iar şefii-adesea cumpăraţi.” (Fraternitate, de Gheorghe Pătraşcu, din Antologia epigramei româneşti, 2007)
Cuvântul a generat și nume de locuri sau toponime. În Iran există în provincia Hormozgan, districtul Ahmadi, un sat denumit Pur, romanizat și ca Pūr sau Poor, cunoscut și ca Pūr Aḩmadī, în persană پور.
După recensământul național din 2006 existau 311 lucuitori în 89 de gospodării. La ultimul recensământ din 2016 existau 366 locuitori în 127 gospodării [De la cei ce au contribuit la harta „liberă”, OpenStreetMap (8 September 2023). Vezi „Pur, Hajjiabad County" (harta). OpenStreetMap. Accesat la 10.11.2023].
În statul Virginia din SUA exită Muntele Sărac, Poor Mountain. Tot pe acolo există și Valea Săracă, Poor Valley, întinsă în statele Tenesee (Grainger County, Hawkins County, Hancock County) și Virginia (Scott County, Washington County și Smyth County) [Pentru a vedea cum stau alții cu digitalizarea în geografie, pe când la noi „se doarme liniștit”, vezi U.S. Geological Survey Geographic Names Information System: Poor Valley].
Trecând la nume de oameni, amicul amiral Bill se laudă cu un ofițer din marina militară, Charles Henry Poor (1808–1882), un astronom, Charles Lane Poor (1866–1951), un bancher președinte de bancă Edward Erie Poor (1837–1900, National Park Bank), un general american, Enoch Poor (1736–1780) și cu mulți alții.
Îmi amintește și de două formații rock, una americană (The Poor, american band, din Los Angeles, formată din foști membri ai lui Soul Survivors) și una australiană (The poor, australian band, formată în 1986, inițial ca The Poor Boys, „Băieții săraci”, în Darwin). Persoane cu bumele de familie Poor există și în rețelele de socializare. Căutați-i!
Dora, Vicky și Mula Sărac vă salută!
Henriette, Ibrahima și Sidonie Sărac vă salută!
Slavii Valeriu, Alexandru, Serghei și Vova Sărac vă salută!
Florin, Ionuț, Tina și Denisa Sărac vă salută!
Salarii de săraci
Moto: „De-aş întoarce-a vieţii roată,/ Eu m-aş face pantofar/ Şi-aş croi pingica toată/ Din obraz de demnitar!” (Când ţara se zbate în cea mai cumplită sărăcie, demnitarii din Parlamentul României şi-au votat mărirea salariilor, de Liviu Sergiu Manolache, din Flori de mătrăgună, 2003)
Iată că un site al Uniunii Europene publică salariile medii impozabile (https://www.euronews.com/business/2023/11/24/switzerland-and-iceland-highest-payers-across-the-eu-and-eea) ale țărilor europene. Elveția și Islanda sunt două dintre cele mai bine plătite țări din UE și SEE, în timp ce Bulgaria și România au cele mai mici salarii. Și ne povestesc că reglementările UE de muncă sunt, în general, destul de puternice, cu accent pe condițiile individuale de muncă și drepturile muncii, dreptul la informare, legile antidiscriminatorii și securitatea locului de muncă.
Dar când vine vorba de salarii în statele membre ale UE, există încă variații semnificative, în funcție de o serie de factori, cum ar fi legislația muncii, cererea, inflația și nu numai. Potrivit Eurostat, în 2022, salariul mediu anual a variat de la 106.839,33 EUR în Elveția la 12.923,66 EUR în Bulgaria.
Așa că, fraților, cei mai bine plătiți salariați ai unor țări în 2022 au fost în Elveția (5.569 EU/ lună), Islanda (3.377 EUR/lună), Luxemburg (3.699 EUR/lună), Norvegia (3.442 EUR/lună) și Belgia (2.463 EUR/lună), în timp ce cele mai mici salarii au fost în Bulgaria (822 EUR/lună), România (958 EUR/lună), Croația (814 EUR/lună), Ungaria (1.073 EUR/lună) și Polonia (1.291 EUR/lună).
Dar mai bine priviți harta cu salariile medii lunare. Că se miră românul de salariul mediu brut lunar de 958 euro, dar majoritatea salariaților e plătită cu salariul minim pe economie, adică 3.300 lei, recte cam 660 EUR.
Dar după ce se rețin impozitul și contribuțiile de asigurări (contribuție pensii 825, contribuție sănătate 330, impozit 149, total rețineri 1.304, https://www.calculatorvenituri.ro/#detaliicalcul), omul primește 1.996 lei ca salariu net…
Salariile medii în țările eeuropene în 2022
Meditație adâncă
Săraci sau bogați, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cuiva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu, că sărăcia lui și sărăcia ei fac sărăcia lor!
Articolul poate fi citit și la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sarac
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sarac-1
Articolul în format pdf (salvați, distribuiți) la:
https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/12378141900?profile=original
NC
