Jocuri de cuvinte - eunuc

            Jocuri de cuvinte – eunuc

          (postarea precedentă)

  

            Eunuc

            Moto: „Un om înțelept își ia propriile decizii, un ignorant se ia după alții.” (proverb chinez)

          Sexualitatea în istorie a fost tratată la descrierea haremului și la relatarea despre o vizită în cartierul St. Pauli din Hamburg (vezi AICI St. Pauli Hamburg). Descriem acum gardienii fără de bărbăţie! Pentru a supreveghea, păzi şi administra o asemenea adunătură de bunăciuni din harem, selectate strict pe criterii fizico-sexuale, suveranii vremii s-au gândit la crearea unui fel de bărbat care să nu fie chiar bărbat, adică să nu atenteze în vreun fel alt mascul la colecţia personală de giuvaeruri vii.

          Așa a apărut pe scena istoriei omenirii cel mai tragicomic personaj al acesteia… „Eunuchum” în latină, eunuc… în română sau cum s-o fi numit el în alte limbi... Turcii îi zic „hadım”! În greaca nouă i se zice „ευνούχος”… Din sursa MDA2 (2010), aflăm că eunuc sm, învechit eunuh sau evnuh, mai rar și eunuch, la plural eunuci, este: 1) membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; 2) (la musulmani) bărbat castrat, folosit ca paznic (al unui harem). Vom vedea noi ma jos cam cu ce se ocupa....

Să dezvoltăm problemele lingvistice legate de eunucul ăsta, să vedem cum se cheamă în mai multe limbi:

a) Afasara - ਅਫ਼ਸਰ în punjabi (din englezul officer, „ofițer, birocrat”, din englezul evului mediu officer, din anglo-normandele officer, officier, din vechiul francez officer, din latinul târziu officiarius, „oficial”, din latinul officium, „oficiu, birou”) + -ārius (“-er”); dar și hījṛā - ہیجڑا‎, eunuc;

b) almakhsi - المخصي în arabă (din rădăcina خ ḵ-ṣ-y - ص ي‎, „a castra”);

c) einuhs în letonă, eunuc în română și catalană, eunuch în engleză, azeră, galeză, galica scoțiană, irlandeză, luxemburgheză, maghiară, malteză, neerlandeză, poloneză, eunúch în frizonă, Eunuch în germană, eunuchas în lituaniană, eunuck în suedeză, eunuco în galiciană, italiană, portugheză și spaniolă, eunucu în corsicană, eunuhh în estonă, eunuk în albaneză și daneză, eunukki în finlandeză, eunuque în franceză, evnoúchos - ευνούχος în greacă, eŭnuch (jeŭnuch) - еўнух în bielorusă, evnuh în bosniacă, croată, slovenă, evnuh - евнух în macedoneană și sârbă, yevnukh - євнух în ucraineamă, evnukh - евнух în bulgară și rusă, evnukk în norvegiană (toate, pe diferite căi, din latinul eunuchum, acesta din vechiul grec eunoûkhos - εὐνοῦχος, compus din eunḗ - εὐνή, „pat” +‎ ékhō - ἔχω, „a ține, a păstra”, adică cineva care are grijă de „camera nupțială”, de unde veni cu alt sens pe la curțile regale sau împărătești și  „şambelan”, de la „chamberlain”);

d) geldingur în islandeză și feroeză (din vechiul nordic geldingr, din geldr, „a jugăni, a castra”);

e) hadım în turcă (din arabicul ḵādim - خادم‎, „care servește, funcționar, birocrat”, participiu al verbului ḵadama - خَدَمَ‎, „a servi”, din rădăcina ḵ-d-m - خ د م‎);

Cuvântul „eunuc” în diferite limbi

f) hijada - हिजड़ा în hindi (derivat din așolanul pracrit  *hijja, unde hīj – हीज, este „defect; fricos”, unii cred că din h-j-r - ه ج ر‎, „fugă”; cognat cu hījṛā - ਹੀਜੜਾ () / hījṛā - ہیجڑا‎ în punjabi, hījḍo - હીજડો în gujarati, hij̈ḍā -  हिजडा în marati, hijṛa - হিজড়া în bengali, hijôṛô ହିଜଡ଼ în oriya etc.);

g) hijṛa - হিজড়া în bengali (vezi f);

h) Huànguān - 宦官în chineză, Kangan - 宦官în japoneză;

i) irenak în bască (etimologie necunoscută);

j) khâje - خواجه în persană (etimologie necunoscută);

k) kleštěnec în cehă și slovacă (din kleštěn,    castrat”, participiu al lui klestit. «a castra», cu sufixul -ec);

l) nerk’ini - ներքինի în armeană (etimologie necunoscută);

m) sach’urisi - საჭურისი în gruzină  (etimologie necunoscută);

n) tris - טריס în idiș  (etimologie necunoscută)

             Eunucii în istorie

             Moto: „Dacă te-ai împiedicat și ai căzut nu înseamnă că mergi în direcția greșită.” (proverb chinez)

          Primii care au castrat bărbaţii în scopul deliberat de a-i transforma în eunuci au fost vechii sumerieni, conform unei iscripţii descoperite în oraşul sumerian Lagash (lângă confluența fluviilor Eufrat și Tigru, acum Al-Hiba).

Al-Hiba (Lagash, maplandia.com)

 Termenul de eunuc provine, cum am văzut mai sus, din greaca veche şi semnifică „păzitorul camerei nupțiale”. Că atunci nu erau camere de luat vederi! Originea eunucilor în cadrul haremurilor nu vine nici ea de la musulmani, ci din Imperiul Bizantin. În cadrul curţii imperiale a Bizanţului activau mulţi astfel de eunuci angajaţi în funcţii administrative şi comerciale.

          Chiar împăratul Constantin, al cărui nume îl port, cel care a adoptat creştinismul ca religie oficială în Imperiul Roman, era inconjurat de eunuci plasaţi în posturi şi funcţii înalte la curtea sa. După ce cuceritorii musulmani de origine arabă au cotropit provinciile din est ale bizantinilor şi au intrat în contact cu eunucii, aceştia şi-au trăit perioada de aur în cadrul haremurilor arabilor şi ulterior ale turcilor.

Imperiul Bizantin la extindere maximă în anul 555 d.Hr., sub împăratul Justinian

          Istoria sumbră a omenirii cunoaşte mai multe tipuri de castrare. Acolo unde castrarea nu era folosită ca pedeapsă sau ca mutilare a duşmanilor în timpul bătăliilor şi după acestea, ea apărea sub două forme. Prima avea ca scop tăiarea testiculelor, procedeu folosit pentru eunucii din Roma, Persia şi Arabia. Cealaltă formă, „marele sigiliu sacru”, era folosită de secte cu motivaţie religioasă sau drept pedeapsă pentru viol. În această variantă erau retezate atât testiculele, cât şi „scârbavnicul mădulariu”. Și se zice că astăzi ar exista și „castrarea chimică”!

          Unii împăraţi chinezi ordonau totuși tăierea penisului şi lăsarea testiculelor neatinse sau extirparea doar a unui testicul. Lipsiţi de propria sexualitate, eunucii şi-au găsit refugiul în intrigi, politică, speculă, administraţie, ajungând uneori să fie cei care conduceau Imperiul Otoman din umbră, alături de sultane, primele femei din ierarhia feminină a haremului.

          Împăraţii chinezi nu se puteau lăsa fără haremuri! În China, cei mai mulţi eunuci nu erau prizonieri de război sau trădători degradaţi din drepturi ca în lumea musulmană, ci proveneau din familii nobile, care veneau de mână cu proprii copii spre castrarea acestora. Nobilii chinezi vedeau aici o ocazie pentru o carieră diplomatică pentru fiii lor sau o oportunitate fără precedent de îmbogăţire, ţinând cont că eunucii erau administratorii întregului tezaur imperial chinez.

Eunuc din dinastia Qing

          Unii dintre ei deveneau atât de bogati şi influenți, încât îşi depăşeau în putere înșişi împăraţii. Eunucul Wei Zhongxian, de exemplu, a ajuns să conducă, literalmente, întreaga Chină, până la sfârşitul vieții sale, după ce l-a închis pe împărat, în propriul harem. Un alt eunuc, Zheng He, a devenit cel mai mare amiral din istorie, descoperind se pare, America, cu mult timp inainte de Columb.

             În Turcia, fiindcă femeia frumoasă trebuia să fie grasă, eunucii forţau femeile să îngurgiteze zilnic cantităţi enorme de rahat, miere, alune, fistic, orez şi unt. Prin tradiţie, şefa peste cadâne şi eunuci era fie mama sultanului, fie prima sa soţie, care aveau titlul de sultană.

          Dar ia să vedem noi, cine a descoperit, de fapt, America? Găsiți aici singuri că un eunuc ajuns ditamai amiralul! Vom scrie mai mult în postările referitoare la călătoriile geodezice în îndepărtata și interesanta Chină….

             Eunucii în literatură

             Moto: „Ușa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată. (proverb chinez)

             Despre eunuci au scris și romanii. Despre ei s-a scris și în dreptul roman, existând legi unde erau amintiți. Despre ei au scris Iustinian, Papinian, Ulpian, Paulus și Julian. Erau sclavi după lege. Ulpian a definit eunucul foarte clar: „Numele de eunuc este unul general; sub el sunt cei care sunt eunuci prin natura lor, cei care sunt făcuți eunuci prin castrare și orice alt fel de eunuc (probabil cei care se abțin voluntar de la căsătorie)". Așadar eunucii nu erau numai oamenii castrați, ci și abstinenții...

             Apuleius, student al lui Platon, cunoscut pentru proza ​​sa, vorbește despre „semiviri” care se numesc reciproc „fete" (puellae) și oferă sex tinerilor pasivi și activi. El leagă pe acești eunuci de cei care slujesc ca preoți în cultul zeiței Cybele. Desigur, homosexualitatea era o practică permisă în dreptul roman, în general acceptată de opinia publică, având un sprijin solid atât în ​​instituțiile militare cât și în cele educaționale.

             Și să știți că există și disertații, făcute pe bune, nu ca a lui Ponta sau cu conducători ca generalul Oprea, ăla cu securitatea cât pe ce națională,  despre prezența eunucilor în literatura greacă și romană (vezi AICI – „How the Eunuch Works: Eunuchs as a Narrative Device in Greek and Roman Literature”, teză de doctorat în filosofie a lui Christopher Michael Erlinger la Ohio State University). Lectură ușoară celor interesați!

             Că și Marţial avea o epigramă în care pomenea eunucul, dar care nu păzea dama, ci pe bărbat, de care noi luarăm cunoștință în 1961, în traducerea lui Tudor Măinescu (Femeia prevăzătoare: „Văzând cam în ce parte pornirile te duc,/ Nevastă-ta, drept pază, ţi-a pus un eunuc./ Să-i facem, dragă Linus, femeii parte dreaptă./ Ţi-a dibuit, şireata, păcatul: e deşteaptă!”). E cam complicată problema și vă dădeați seama mai bine din disertația indicată mai sus... Și eunucul nu era mereu unul oarecare, deoarece, după Vasile Ghica, „istoria ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un paşă un eunuc”.

             Iar cu literatura asta, inspirat la citirea literaturii franceze de mucalita mea profesoară Maria Wetter, am citit întâi poezii și romane, ferindu-mă de critici, deoarece îmi băgasem ochiul în  „Dicţionar de idei primite de-a gata” din 1850 al lui Gustave Flaubert („Critic. Totdeauna eminent. Se presupune că ştie totul, că a citit totul, că a văzut totul. Când nu vă place, numiţi-l Aristarh, sau eunuc.). S-ar supăra Manolescu, dar mai ales Boia....

             Că de, eunucul avea timp de citit, dezinteresat de sexul ăla frumos. Și știa să și cânte, cum ne spunea cel cu nume predestinat, John Gay („Nimeni nu are voie să spună eu cânt, în afară de un eunuc sau o italiancă. Acum toată lumea se pricepe la cântat, aşa după cum se pricepea la poezie pe vremea ta.”). Că de aia au câștigat la Eurovision unii. Cum care Eurovision? Concursul ăla geopolitic, unde se votează în draci vecinătățile geografice pe motive de simpatii politice sau pe „invers”. Adică e ca la O.N.U., unde nu a fost acceptată România ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate, ci mica Estonie.

             Despre eunuci au scris și scriitorii români: Camil Petrescu („Eu știu unde se află ascunsă comoara regelui Dromichet!... izbucni neașteptat un glas ascuțit de eunuc, un sclav persan.”) sau George Coșbuc („Dă pașa semn. / Sar eunucii, vin, îl prind –/ Se-ntoarce-arabul răsărind/ Cu ochii înghețați.”, El Zorab). Dar sar ușor peste secole și vin în zilele noastre.

             Deoarece și eu trecui de nunta de aur lângă ardeleanca Viorica, m-a pus pe gânduri Valentin Vişinescu în „Pledoarie pentru epigramă”, 2007 (Nunta de aur: „50 de ani, toţi sub papuc,/ Acelaşi drum: casă-soţie,/ Am devenit un eunuc,/ Păzind doar actul pe hârtie.”). Treaba domniei sale, că noi, militarii, nu numai casă-soție, mai avurăm și „misiuni” și nici nu avurăm norocul să lăsăm câte un eunuc paznic pe-acasă...

             Tot din „Dicționar de epigrame”, 1981, Gheorghe Buliga ne confirmă calitatea de funcționar sau de birocrat a eunucului, pe cea de trezorier sau gestionar al ascunsei comori (Eunucul: „Eunucul, aşadar,/ Este un gestionar/ Care, orşice ar spune,/ Nu dă buzna-n gestiune!”). Și ce gestiune!

             Nici scenariștii și regizorii de filme nu i-au uitat pe bieții eunuci scăpați de grijile tipelor sexi, ceea ce rezultă și din câteva replici din filmul serial „Prietenie pe muchie de cuţit” („Quentin: - Vezi? Nu sunt nici suferind de vreo psihoză şi nici un chirurg mediocru, superficial. Sunt un artist. Christian: - Aiurea! Nu eşti decât un nenorocit de eunuc, care e nevoit să violeze oamenii cu un penis artificial pentru a se simţi bărbat.”).

             Și-l puteți vedea pe AntenaPlay, cu Dylan Walsh (Dr. Sean McNamara) şi Julian McMahon (Dr. Christian Troy), care dau viaţă celor doi chirurgi plasticieni din Miami - Florida, care nu par falși ca italianul de pe la noi, zice-se școlit în Kossovo, în jurul cărora se dezvoltă acţiunea serialului. Cei  doi medici se confruntă cu criza vârstei mijlocii şi încearcă să facă faţă atât problemelor din carieră, cât şi celor familiale. Și italianul nostru fals era tânăr!

             Și nu e singurul film care amintește de eunuci.. Interesante sunt și cele câteva replici din filmul artistic „Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre” (Jack Sparrow, uitându-se la săbii: - Cine face toate astea? Will Turner: - Eu. Şi mă antrenez cu ele trei ore pe zi. Jack Sparrow: - Trebuie să-ţi găseşti o fată, amice. Sau poate că motivul pentru care te antrenezi trei ore pe zi e că ţi-ai găsit deja una, şi eşti altfel incapabil să-i faci curte respectivei muieri. Nu eşti eunuc, nu? Will Turner: Mă antrenez trei ore pe zi ca să pot să omor un pirat atunci când îl întâlnesc.).

             Poeții români nu-i uită nici ei be eliberații eunuci, Dan Căpruciu introducându-i în „Sonatele sonete” prin 2011 ca pe niște inși calmi, adică scăpați de grijile alea specifice tipilor macho (Alergie: „A fost cândva, azi e caduc,/ Când pe întreaga noastră glie,/ Făcea tot alergie,/ La mită, dar şi la ciubuc.// Observi acum, puţin năuc,/ Cum dezvolta-tu-s-a zglobie/ Corupţia, ca o rană vie,/ Ori calmul la un eunuc.// Juriştii din mai toată glia,/ Deşi în seamă nu-s băgaţi,/ Mobilizându-şi energia,/ Se luptă neînduplecaţi/ Să reînvie ,/ Dar se izbesc de !).

             Las’ că vin mintenaș la putere useriștii, ăia care compară un copil cu un laptop și lipsa de compasiune la moartea unui copil care poate fi înlocuit, dispariția familiei tradiționale și traiul în grupuri, neprecizându-ne dacă sunt familii, ginți sau triburi...

             Mă puse dracul să trec și la modernisme, citind un poem al lui Traian Abruda, unde e vorba de o sinucidere („S-a sinucis să îi facă/ pe plac îndulcind cu linia trupului/ său trecerea pe sub uşă/ a luminii provocatoare din hol/ simetric (?!)// ea l-a mutat prea puţin mai departe/ dar mai adânc mai minor/ între parchetul de eunuc şi covor – a/ simetric (?!)// sângele pompat în calorifere cu fluierat/ uşor ca de buză de miere/ are o cuplă sanguină a-parte: a lor”). Am respectat punctuația autorului, dar cum o fi „parchetul de eunuc” naiba știe. Poate ne explică domnia sa... că și eu trebuie să-mi schimb parchetul, da, ăla de plastic....

             Și mai departe aflăm tot dintr-un alt sonet „sonat” al lui Dan Căpruciu că există un poet tehui fidel muzei („Acest poet, puţin tehui,/ Nu ştie ce-i un plagiat/ La alte muze nu s-a dat,/ Că-şi vede doar de muza lui// Colegi poeţi, avea destui,/ Cu muze de invidiat,/ Ce l-au curtat, l-au adulat,/ Au vrut să-i facă şi statui// Dar el microbul n-a luat,/ Că e imun la plagiat./ Blamat cu: !/ Că se inspiră singur cuc,/ L-acuză muzele străine,/ Că e poetul eunuc!”). Din privirile mele către unele muze din grupurile literare țin să-i dau dreptate. Unele sunt trăznet! Vede eunucul doar ca absinent, dar nu ca paznic...

             Iată că dntr-un voiaj al lui  Ion Pena, descris din revista „Drum", anul II, nr. 4-5 (1 ianuarie 1937) aflăm comparații ineresante („..../Alergam, aur, printre platanii suri,/ Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,/ Iarba ne mângâie, plopii mahmuri/ Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc./ ....”). Să-l compari pe Dumnezeu cu un eunuc sau invers doar un poet o putea face. Măcar de îl compara pe erunuc cu un înger, că am auzit că nici îngerii ăștia nu au sex... De Dumnezeu eram sigur!

             Și să nu uităm că suntem în anul unor noi alegeri, plusate cu referendumuri, când președintele e într-o continuă campanie electorală, așa că citim cu atenție ce era un alegător la 25 mai 2014, prin bunăvoința (informatoru)lui  Daniel Aurelian Rădulescu („E tot pregătit, România-i ticsită/ Şi aşteaptă spectacol cu cioara vopsită/ În multe culori, imitând papagali/ De zise-n şablon... Mincinoşii şacali!// ... // E timpul să ieşi, nu să stai singur cuc,/ Să nu tai, viril şi, în slujer eunuc/ Să devii fără urme doar că ţi se cere/ Şi limba măcar s-o păstrezi, că nu piere!// E bine în vultur să înveţi să alegi/ Să stai să păzeşti efigie de regi,/ S-ai şoimul prieten, zăganul, condor,/ Ochi ager şi mintea înălţate spre zbor!//...”). Să amesteci tu „limba” cu „misiunea” eunucului e nașpa! Ce-o fi vrut omul să spună? Mai e valabil acum când Traian Băsescu, Victor Ponta și Rareș Bogdan deveniră europarlamentari? Că popa Terheș nu se vede! Că a devenit... Dar Ponta vrea aici, l-a împins acolo pe Tudose...

             De eunuc își aduce aminte și Constantin Triţă în ale lui „Cioburi de vise”, nevrând să devină așa-ceva, asta doar dacă omul va pleca, neprecizându-ne unde (De voi pleca: „De voi pleca, să nu fii tristă,/ Mă vei uita uşor, uşor,/ Nu ai nevoie de batistă,/ În suflet... n-am să-ţi rămân dor.// ... //De voi pleca, fii fericită/ Iadul m-aşteaptă şi mă duc,/ Nu vreau iubire ne-mplinită,/ Nu vreau să fiu, un eunuc.// ..).

             Calitatea de străjer a eunucului e amintită și de Adrian Batista în ale sale tristeți desuete („... // Si ca o viespe grasă la magiun/ Trag gânduri mari sau doar păreri/ La mintea obosită de parfum/ A ultimului eunuc străjer...// Sunt singur peste toate câte știu// Fac curte gândului nespus/ Că aș putea cândva să scriu/ Atâtea cate nu s-au spus.”).

             Constantin Ardeleanu, parodiindu-l pe Costache Conachi, ne explică ce este nurul, chestia aia care te atrage la o damă bine („ ...// Languroasa ei privire te robeşte-n veci pre tine,/ Ca ţoalele destramă, pretine, liubovnica, destine,/ Dar ţâe nici că-ţi pasă, aman din buzele-i cărnoase/ Te-nfrupţi... Dulceţuri de cireşe-amare graţioase.../ Vai di mine, nurule, mai mare peste Lume, ţâe bir ţ-aduc/ Az totul dă-mi! De mâne, mă blesteamă a hi eunuc...”).

             Asta amintindu-ne că nur, la plural nuri, nici ăsta nefiind românesc ci din turcescul nur, e calitatea unei femei de a atrage, de a plăcea unui bărbat viril, nu eunuc, adică „jugănit”, prin farmecul, drăgălășenia, grația ei, adică, mai direct,  care are un aspect atrăgător, are pe „vino-ncoace” (stai binișor, nu-mi da pace), sau vorba asistentelor TV, să fie „sexi”!

             Constantin Ardeleanu revine, într-o „Amiază maură”, parodiindu-l, printr-o „simbolistică orientală”, pe Ion Luca Caragiale („E zăpuşeală în Bosfor... Vipie de vară, chin,/ Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin./ Ca belferul, gras între două unduioase cadâne/ Ce se-arcuiesc, păcătoasele, al naibii de bine/ Leneveşte paşa printre devoratoare feline/ Ce şi-l dispută pe rând, ba furioase, ba caline ....// Clocotind, disputa s-a schimbat în aspră ură/ Sunt prea rele de muscă, dar bune de gură/ Roşcata vrea sânge, bruneta smoală de iad,/ Şi-s fierbinţi, excitate de arşiţă-n ultimul grad/ – scoţându-şi de la brâu stiletul/ / ).

             Și mai amintim că o reprezentantă a sexului frumos („..un pisc de munte scorburos/ pe care-l urci de sus în jos/ când faci pe alpinistul caraghios”, Minulescu), australianca Germaine Greer (n. 1939), acum de 80 de ani, care a scris în 1970, la 31 de ani, „Femeia eunuc” (The Female Eunuch), carte care a făcut furori în occidentul acelor ani, colecţie de eseuri scurte, grupate în cinci secţiuni (Corpul, Sufletul, Iubirea, Ura şi Revoluţia), în care este vorba despre o anumită mutilare pe care femeile o suferă prin educaţia primită în copilărie şi care, ulterior, de-a lungul vieţii lor, care, „na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!” (nota noastră), le împiedică să fie libere.

             Cartea libertină, neacademică, amuzantă, este plină de expresii licenţioase (adică bip-uri!), afirmaţii îndoielnice, idei care n-au fost duse până la capăt. Fiecare din cei ce lecturează cartea va crede ce vrea. Doamna susține că, la figurat, în copilărie sau la pubertate, fata e „jugănită” sau „castrată” ideatic, moral (de aici şi titlul cărţii), de s-ar mira fetele de pe la Vaslui, adică sexualitatea şi dorinţele ei sunt reprimate, ajustate şi direcţionate. Fata învaţă că rolul ei trebuie să fie pasiv; nu este „încurajată să exploreze”, să „experimenteze”, adică „să cunoască lumea ”şi „să se cunoască”. Mai învaţă că în loc să fie viguroasă şi energică, ar trebui să fie delicată şi fragilă. E închisă în casă, așa cum fusese închisă în vechime în peșteră când vânătorul pleca după vreun mamut! Energia fetei e „încătuşată”. Şi asta e coordonata de bază a întregii ei existenţe. Fac excepție Daniela Crudu, Sexi-Brăileanca, Vica, Brigitte Năstase-Pastramă, Oana Zăvoranu și cine mai vreți!

             La şcoală va fi eleva model, harnică şi supusă, ei, hai, cu excepția liceului Jean Monet, nu pentru că o interesează cu adevărat ce învaţă acolo, ci din dorinţa de a face pe plac, de a intra sub protecţia autorităţii. Zice Germaine că fetele domină facultăţile cu profil umanist, ajung să domine şi catedrele şi să predea, insuflând la rândul lor servilismul. Măi să fie! Păi ar vrea să lucreze în mină? N-a auzit doamna de divizarea muncii? Și când mă gândesc la colegele din catedre, departamente și facultăți, la colegele cu care scriu manuale, mă cam îndoiesc de scrisele dumneaei. Libertatea e, totuși, necesitatea înțeleasă!

             Eu am predat și într-o facultate de geografie, unde studentele, în majoritate fete, erau model. Asta după ce predasem mulți ani într-o facultate militară inginerească numai cu băieți, unde fusesem și decan. Și au fost fete normale, sensibile, pe picioarele lor, multe mai ambițioase decât băieții. E drept că a trebuit să modific puțin glumele, să fac apel și la versuri când le criticam sau le lăudam, Una din ele chiar mi-a devenit „șefă” (decan), multe colege de departament sau asistente și mă bucur de succesele lor.
              Îmi amintesc de Valentina, căreia i-am repartizat ca temă realizarea hărții georeferențiate a parcului Cișmigiu. Dar tema era un adevărat proiect, nu numai harta. Pe lângă hartă, de calitate, mi-a prezentat geografia și istoria parcului, din care am avut de învățat și eu! S-a documentat domnișoara cu șimț de răspundere. E drept că a discutat cu mama sa despre profesorul său, mai ales când la solicitarea mamei am trimis-o pe Viorica să-i dea domnișoarei pentru mama un CD cu o aplicație pentru desktop. 
           Multe foste studente inteligente mi-au devenit prietene pe rețelele de socializare și mă bucur de fiecare dată, împreună cu Viorica, pe care ele o cunosc personal sau din povestiri, când le vedem succesele, mai ales pe cele de mămici, lângă frumoșii lor copii și de soții care duc familiile înainte, așa cum le încurajam eu la ore și când mă priveau cruciș băieții (poate olteanul Bogdan își amintește).

             Păi se poate, doamnă Germaine? Așa că, fetelor, dacă o urmați, să nu deveniți sau să vă considerați femei-eunuci! E liber la ce vreți voi! Mergeți unde vreți, faceți ce vreți! Dar, atenție! Copiii voștri vor afla, când vor fi mari, ce ați făcut, inclusiv din videoclipurile cu voi postate pe rețelele de socializare. Să nu ziceți că nu v-am spus......

             Să fiți iubiți și vă feriți!

             (continuare)

Constantin NIŢU

http://webdidacticanova.blogspot.ro/