RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

08.11.2019

Jocuri de cuvinte – limbă


Jocuri de cuvinte – limbă
Geografie lingvistică


Limbă

Moto: „Limba este o formă de gândire umană, posedând o logică internă despre care omul nu știe nimic.” (Claude Levi-Strauss)

Din MDA2 (2010) aflăm că limbă, moștenit din latinul lingua, în afară de organul musculos, alungit și mobil, situat în cavitatea bucală, cu funcție tactilă și cu rol important în procesul de (de)gustare, masticație și deglutiție a alimentelor, la tot regnul animal, dar pe noi ne interesează acel „sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă (sau își ascund) gândurile, sentimentele și dorințele!” Și câte etnii există, atâtea limbi sunt, unele dispărând în timp!
Că zicea într-o zi președintele asociației mele de bloc că noi și cei de peste Prut ba suntem două națiuni, iar în ziua următoare că suntem două popoare, fiind omul de acord cu Ribentrop, fost ministru de externe al Germaniei naziste și cu Molotov, prim-ministru și ministru de externe al URSS, cei care au hotărât prin tratatul de la 23 august 1938, în prezența lui Hitler și Stalin, sfârtecarea României Mari prin cedarea Basarabiei către URSS! Păi suntem noi două popoare? Ascultați ce zic Plăieșii din Basarabia („Limba română”).
Așadar, o moștenirăm din latinul lingua, din vechiul latin *dingua, „limbă ca organ anatomic”, din proto-italicul *denɣwā, idem, din proto-indo-europeanul *dn̥ǵʰwéh₂s.
În alte limbi pentru „limbă” există cuvintele:
          ābz - абз, ābəz - абыз în abhază;
          aɖe n în eve;
          ævzag - ӕвзаг în osetiană;
          alelo în hawaiană;
          ɑndaat - អណ្ដាត în kmeră;
          arero în maori;
          atsooʼ în navajo;
          bză - бзэ în adige;
          cailín dearg m în irlandeză;
          dil în turcă, azeră și turkmenă (din otomanul turcic dil - ديل‎, din proto-turcicele *til, *dïl, „limbă - organ; limbă”, *dil, „limbă – organ, limbă”), dila în tagalogă;
          diva - දිව în singaleză;
          dū - ދޫ‏‎ în maldivă;
          ena - ენა în gruzină;
          gjuhë f în albaneză (din vechiul albanez gluha, din proto-albanezul *gluxā, din*gulsā, din pre-dlbanezul *gl̥so-, din proto-indo-europeanul *gols-o-);
          glóssa - γλώσσα f în greacă (din vechiul grec  γλῶσσα - glôssa, „limbă”,  inițial  din proto-elenicul * glóťťā, de la γλῶχες - glôkhes, „mătase de porumb”, din proto-indo-europeanul * glōgʰs și -ια , „-ia”);
          hel - хэл în mongolă (din proto-mongolicul *kelen, „limbă”, legat oarecum de oghuzul كَلاجُو‎ - kelēçǖ, „discuție, conversație”);
          hlya - လျှာ în burmă;
          hyeo, hyeo - în coreeană;
          hizkuntza în bască (din hitz, „cuvânt” + -kuntza, sufix);
          ilat în sundaneză;
          ilsien m în malteză,
          jazik - јазик m în macedoneană, jazýk - язы́к m în rusă, jazýk - язы́к m în belarusă, jazyk m în cehă și slovacă, jazýk - язи́к m în ucraineană, jezík - ези́к m în bulgară,   jezik - језик m în sârbo-croată, jêzik m în slovenă, język m în poloneză, jězyk m în sorbă veche (din proto-slavicul *ęzykъ, językŭ - ѩзꙑкъ, „limbă”, din proto-indo-europeanul *dn̥ǵʰwéh₂s, „limbă”);
          jībh - जीभ f (), zabān - ज़बान f în hindi, jībh - જીભ în gujarati, jībh جیبھ‏‎ f și zabān - زبان‏‎  f în urdu, jibrō - जिब्रो în nepaleză, jihba - জিহ্বা (), jibh - জিভ () și jib - জিব în bengali, jihvā - जिह्वा f, lolā - लोला f și rasanā - रसना f în sanscrită;
          keel în estonă, kelʹ, kelj - кeль în erzya, kieli în finlandeză, kyl - кыл în udmurtă (din proto-finicul *keeli, din proto-uralicul *käle);
          kũ în guarani;
          lang în haitiană creolă, lango în esperanto, langue f în franceză și în bourguignon, language în engleză, lenga f în occitană, lenghe f în friuliană, lengua f în spaniolă, łéngua f în valenciană, lieunga în romanșă, limba f în sardă, limbã în aromână, limbă f în română, lingua f în italiană, latină, siciliană și galiciană și portugheză, llengua f în catalană, llingua f în asturiană (toate din latinul lingua);
          laśôn - לשון‏‎ f în ebraică;
          lce -  ལྕེ, ljags  - ལྗགས în tibetană;
          lezu - լեզու în armeană;
          lidah în indoneziană, lidah, lisan în malaeză;
          liežuvis m în lituaniană (din proto-balto-slavicul *inźūˀ, din proto-indo-europeanul *dn̥ǵʰwéh₂s);


Cuvântul „limbă” în diferite limbi

          lín - ลิ้น, ćhiw-hā - ชิวหา în thai, līn - ລີ້ນ în laoțiană, lineg în volapuk;
          linwe f în valonă;
          lisān - لسان‏‎  în arabă;
          lưỡi în vietnameză;
          mac̣ - мацӏ în avară;
          mott - мотт în cecenă;
          nākku - நாக்கு,nāvu - நாவு în tamilă;
          nāluka, naaluka - నాలుక în telugu;
          nyelv în maghiară (din proto-fino-ugricul *ńälmä, „limbă”, de la * ńäle-, „a înghiți” + * -mä);
          oqaq în groenlandeză;
          shétou - , shé - în chineză;
          shib, csib, csi în țigănească (rromani);
          shitá - した, bero - べろ în japoneză;
          tafod în velșă;
          teanga f în scoțiană și irlandeză;
          tel - тел în tătară și în bașkiră;
          teod m, teodoù pl în bretonă;
          til - тил în chirchiză și în cazahă, tıl - тыл în iakută, til în tătară crimeeană și în uzbekă, til - تىل‏‎ în uigură (din proto-slavicul *tylъ, cognat cu rusescul тыл – tyl,   înapoi”);
          tong în afrikaans și în neerlandeză, tonge în vest-frizonă, tongue în engleză și în frizonă, tuggō - 𐍄𐌿𐌲𐌲𐍉 f în gotică, tung în scots, tunga m în suedeză, feroeză și islandeză, tunge m în norvegiană bokmål și în daneză (de exemplu tongue din englezele tonge, tunge, tung, din vechiul englez tunge, din proto-germanicul *tungǭ, „limbă”, din proto-indo-europeanul *dn̥ǵʰwéh₂s);
          ulimi în suedeză și în zulu;
          uqaq - ᐅᖃᖅ, uqak - ᐅᖃᒃ, alittuut - ᐊᓕᑦᑑᑦ în eschimosă;
          valoda f în letonă;
          zabān - زبان‏‎ în persană, zabon - забон în tadjică;
          zibha - জিভা n în assami;
          zman, ziman - زمان‏‎ în kurdă;                  
          Zong f în luxemburgheză, Zunge f în germană, tsung - צונג‏‎ f în idiș;
 (din vechiul german zunga, din proto-germanicul *tungǭ, din proto-indo-europeanul *dn̥ǵʰwéh₂s, „limbă”);
          zuwen în zazachi.


Jocuri de cuvinte - limbaj

Cât îți ia să înveți o limbă?

 

 

Moto 1: „Dacă vorbești trei limbi ești trilingv. Dacă vorbești două limbi ești bilingv. Dacă vorbești numai o limbă înseamnă că ești american.” (Anonim)

 

Moto 2: „Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” (Nichita Stănescu)

 

După experții americani în lingvistică, româna este mai ușor de învățat decât germana. Și poți învăța rusa mai repede decât maghiara. Ce ziceți de asta? Pentru că Institutul de servicii externe (Foreign Service Institute, FSI) spune acest lucru. Situat în Arlington, Virginia, din SUA, FSI pregătește personalul pentru afaceri externe al guvernului Statelor Unite, inclusiv prin cursuri de limbi străine.


Ușurința de învățare a limbilor (click AICI)

Fiind organizație de top de învățare pentru Departamentul de Stat, FSI este locul în care viitorii diplomați studiază limbile de care vor avea nevoie în țările străine. Institutul are o abordare practică a limbilor, împărțindu-le în cinci categorii, depinzând de durata de învățare.
Harta arată modul în care apreciază FSI dificultatea limbilor europene. Rețineți că FSI învață doar limbi care sunt necesare pentru relațiile diplomatice, de aici punctele gri de pe hartă. Nu veți găsi cursuri în bască (zona care se învecinează cu granița franco-spaniolă), bretonă (în Bretania, Franța, pe unde am fost și eu), în galeză (în  Țara Galilor), scoțiană sau galică irlandeză. În țările în care se vorbesc aceste limbi minoritare, vă veți înțelege în spaniolă, franceză și engleză.
Apropo, engleza, este o limbă de „Categorie 0” (roz pe hartă), ceea ce înseamnă că americanii școliți trebuie să fie „pricepuți”. Că doar de aia spunea George Bernard Shaw că „Marea Britanie și Statele Unite sunt două națiuni despărțite de o limbă comună”. Limba engleză este oficială în Irlanda și Marea Britanie, dar și în Malta (care este colorată gri pe hartă, deoarece are și limba sa maternă, bazată pe araba siciliană, fiind singura limbă semitică cu statut oficial în Uniunea Europeană).
Limbile de „Categoria I” (în roșu pe hartă) sunt cele mai ușoare pentru vorbitorii de engleză, care ar trebui să poată ajunge la vorbire în aproximativ 24 de săptămâni. Aceste limbi sunt cele germanice (olandeză, daneză, norvegiană și suedeză), dar și cele romanice (franceză, spaniolă, portugheză, italiană, română). Acest lucru poate părea ciudat, deoarece engleza este mai strâns legată de prima decât de cele de categoria a doua.
Istoria limbii engleze arată că este puternic influențată de franceză (și latină), în special în vocabular. Un studiu spune că ponderea cuvintelor latine și franceze în engleză este mai mare decât cea a a celor de origine germanică (29% latine și franceze, față de 26% germanice).
Germana ar avea multe cuvinte din vocabularul de bază cu engleza, dar, potrivit FSI, este o limbă de „Categoria a II-a” (portocaliu) - ceea ce înseamnă că ar fi nevoie de aproximativ 30 de săptămâni de studiu intens pentru a stăpâni o competență de scriere și vorbire.
Acest lucru nu este destul de clar în experiența lui Mark Twain, care a scris că „... studiile filologice mi-au dat satisfacția că o persoană înzestrată ar trebui să învețe engleza (cu excepția ortografiei și pronunțării) în treizeci de ore, franceza în treizeci de zile și germana în treizeci de ani. Pare evident că ultima limbă ar trebui să corectată și revizuită. Dacă trebuie să rămână așa cum ar fi necesar, ar trebui să fie lăsată cu blândețe și reverență deoparte printre limbile moarte, căci doar morții au timp să o învețe ”.
Așadar, de ce are germana o notă mai dificilă decât olandeza, care este o limbă germanică sau chiar decât româna, care este dintr-o altă familie de limbi? Deoarece, deși în mare măsură vocabularul german este înrudit cu cel al limbii engleze, gramatica limbii germane este mult mai complexă decât cea a olandezei sau a românei, printre altele - sau a limbii engleze în sine.
Și observațiile pertinente continuă. De exemplu, substantivele germane sunt genificate, ceea ce înseamnă că sunt de-ale noastre, adică masculine, de-ale Evei, feminine sau neutre. Acest lucru nu este întotdeauna logic. Da, der Mann este masculin, Frau este feminin, dar das Mädchen (fata, „gagica”) este neutru. La fel ca latina, germana are diferite genuri și cazuri - „al masculinului”: des Mannes (genitiv), „al femeii”: zu der Frau (dativ, femeii) etc. Și să nu începem să conjugăm verbele, să analizăm ordinea cuvintelor și prefixele „detașabile” sau sufixele, de care noi am scris în „Călătorii geodezice – Germania, Toponimia germană!
Totuși, germana este o „boare de oarece vânticel” în comparație cu limbile europene din „Categoria a IV-a” (în verde) - adică toate limbile slave (rusă, belarusă, ucraineană, poloneză, cehă, slovacă, slovenă, croată, bosniacă, sârbă, macedoneană, bulgară), două dintre cele trei baltice (lituaniană și letonă), plus greacă, albaneză, turcă și islandeză.
Ultimele patru (greacă, albaneză, turcă și islandeză) sunt complet neinteligibile reciproc, la fel ca familiile baltice și slave (de care vom mai scrie)  și au un anumit nivel de dificultate. Potrivit FSI, ar fi nevoie de aproximativ 10 luni (adică 44 de săptămâni) de studiu „cu normă întreagă, fără chiul” pentru a vorbi orice limbă din acestea. Dar stați, că situația se înrăutățește. Dacă sunteți diplomat american pe punctul de a „staționa” în Ungaria, Finlanda sau Estonia, va trebui să aveți de-a face cu asteriscul din spatele uneia dintre aceste limbi - „Categoria a IV-a *”. Înseamnă că nu sunt destul de grele ca cele de „categoria a V-a”, dar sunt mult mai grele decât, să zicem, islandeza sau greaca. Așadar, îți trebuie aproximativ un an de studiu cu normă întreagă pentru a te înțelege fie în finlandeză sau estonă, fie în maghiară.
Nu există limbi de „Categoria a V-a” în Europa, dar culoarea albastru de pe hartă arată unde și ce limbi ar putea exista: araba, vorbită de exemplu în Maroc, Algeria și Tunisia (da, pe unde declanșară ei „revoluțiile” arabe). Pentru a obține o înțelegere bună a limbii arabe pentru americanii școliți ar fi nevoie de cel puțin 88 de săptămâni de studiu.
De ce este araba mai grea decât, de exemplu, limba turcă? Ambele limbi nu au legătură cu engleza. Dar limba turcă are o ortografie ușoară (cu alfabet latin, spre deosebire de arabă), un sistem de cazuri la declinări necomplicat și conjugări de verbe extrem de regulate, spre deosebire de arabă. Nu există limbi de „Categoria a III-a” în Europa, dar, desigur, sistemul yancheu FSI nu se oprește la granițele Europei.
Singura altă limbă de „Categorie I” în afara Europei este africană (afrikaans), limba olandeză care se vorbește prin sudul Africii. Germana este singura limbă de „Categoria a II-a” din clasamentul FSI; indoneziana, malaez(ian)a și swahili sunt singurele trei limbi „din categoria a III-a”.
Ebraica, hindi și birmana sunt câteva exemple de limbi non-europene „din categoria a IV-a”. Mongola, thailandeza și vietnameza (în care yankeii luară cafteală)  sunt  de „Categoria a IV-a *”. Singurele limbi de „Categoria a V-a”, în afară de arabă, sunt cantoneza, mandarina, coreeana și japoneza (deși aceasta din urmă, unde lucrează amicul meu, marinar în retragere Will, care conduce o agenție în Tokio, primește un asterisc în plus).
 Având în vedere tot acest efort, se întreabă yankeii, de ce oare un vorbitor de engleză - chiar diplomat - ar trebui să învețe o altă limbă? Nu vorbește oricum toată lumea engleză? Și tot ei răspund, că e adevărat, engleza te va duce destul de departe în lume, dar nu peste tot. Prin vorbirea limbii locale sau cel puțin depunerea unui efort decent pentru a face acest lucru (tip „Mircea, fă-te că lucrezi!”) vor câștiga voie bună și li se vor deschide ușile care altfel ar putea rămâne blocate. Acum înțelegem de ce a numit Trump un ambasador de origine română în România, că cu ceilalți de până acum ne-am lămurit, că s-au comportat ca niște guvernatori! Dar cred că tot guvernator fi-va și ăsta, ca și cel uns guvernator cu o șapcă!
Un alt motiv este că a fi vorbitori numai în limba engleză poate fi un dezavantaj, chiar dacă toată lumea (se face că) vorbește engleza. Potrivit unui articol recent al BBC, vorbitorii nativi de engleză sunt cei mai răi comunicatori din lume. A ști doar o limbă înseamnă că sunt mai puțin pricepuți în detectarea subtilităților variației limbilor decât vorbitorii nativi de engleză.
Acei vorbitori non-nativi vor fi mai puțin pricepuți în argou, jocuri de cuvinte (pot înțelege ce scriu și eu, că amicii Bill și Amantzia citesc traducerile cu Bing în engleză, ebraică și în japoneză) și referințe specifice culturii și îi vor evita mai mult decât anglofonii care vorbesc doar o limbă.
Au dreptate când spun că învățarea unei alte limbi antrenează creierul și oferă o perspectivă asupra unei alte culturi. După cum spune această afirmație: „Câte limbi vorbiți, de atâtea ori sunteți oameni” [„Quot linguas calles, tot homines vales”, împăratul Carol al V-lea (1500-1558), care a mai spus: „Vorbesc în latină cu Dumnezeu, în italiană cu femeile, în franceză cu bărbații și în germană cu calul meu” și pe care l-a copiat unul, dar nu-i amintesc numele].


Limba – expresii și impresii

Moto: „Limba este întâiul mare poem al unui popor.” (Lucian Blaga)

După ce am văzut ce părere au experții americani despre limbile străine, să vedem cum au creat sau au copiat românii expresii referitoare la limbă. „A alerga  cu limba scoasă” înseamnă a alerga sau a umbla, a veni, a aștepta cu mare nerăbdare, agitat să pice guvernul în octombrie, la îndemnul președintelui, dar nu avem soluții pentru înlocuirea cu altul în noiembrie decât cu câțiva de pe la Ponta și PSD care au primit ordin de zi pe unitate să voteze guvernul. „A asuda sub limbă” pentru Orban e echivalent cu a se plânge că a muncit prea mult când, în realitate a stat degeaba și nu rezultă din niciun CV pe unde a lucrat ci doar că a întrebat în campania electorală din 2014 „Cine este generalul?” „A năduși sub limbă” înseamnă a obosi, de exemplu pentru turistul perpetuu, mă refer la președintele asociației blocului nostru, care fu și în Japonia.
„A-l trece (pe cineva) apa sub limbă” înseamnă a-i fi foarte frig, așa cum îi este lui Petrov când e judecat definitiv în chestia cu șoptitul... „Nici limba nu-i asudă” se spune despre cineva care vorbește încontinuu, ca o moară stricată, precum Rareș Bogdan. „A scoate limba (la cineva)” înseamnă a-l disprețui pe ăla, așa cum scotea limba Băsescu Petrov la „dottore” Ponta, adică a-l sfida.
„Nu sta cu limba afară” îi poți spune cuiva pe care îl îndemni să râdă, de exemplu lui Dide, dar nu de către oricine. „A avea limba lungă sau (a fi) lung de  limbă” sau „fraged la limbă” se poate spune despre un vorbăreț, de exemplu ciobănița Raluca Țurcanu, bună vorbitoare de rusă. Înseamnă și a fi incapabil de a păstra un secret, precum ziariștii care l-au turnat în gazete pe Barna! Să fie la ordin?
„A avea limba (foarte) ascuțită (ori veninoasă, otrăvită, rea, neagră, de șarpe)” i se poate spune unuia care spune vorbe răutăcioase, fie lui Orban, fie Ralucăi Țurcanu, fie președintelui de bloc! „Cu limba înveninată (sau veninoasă)”, adică cu oarece răutate o să ne comunice Torontal, cu ordin de la servicii, că s-ar fi înțeles cu cineva pentru votarea guvernului în parlament prin scoaterea din sertar a unui filmuleț de la genocidul atent organizat la „Colectiv”, contra lui Ponta și Bănicioiu, apoi anti-Arafat, deci pro-Petrov și Udrea (Nuți, nu umoristul clujean Cornel)!
„A înțepa cu limba sau a fi cu piper, țepi pe sau aguridă sub limbă” înseamnă a fi sau a vorbi ironic ori malițios, nefiind imparțial și unificator, chiar a scoate mereu vinovat PSD de orice, așa cum procedează președintele meu de bloc! „A fi slobod la gură” sau „a avea limba dezlegată” înseamnă a fi excesiv de sincer și direct în vorbire, așa cum e președintele meu de bloc atunci când vorbeșta pas cu pas despre două popoare sau două națiuni despărțite de Prut.
 „A fi cu două limbi sau a avea (mai) multe limbi” înseamnă, tot după președintele meu de bloc, a fi mincinos sau prefăcut atunci când dai vina pentru orice pe PSD! „A fi iute de limbă” înseamnă a vorbi prea repede, cam ca Andrei Caramitru atunci când vorbește despre actualul președinte al blocului meu.
„A avea limba ascuțită” înseamnă a fi înzestrat cu însușirea de a vorbi convingător, așa cum face actorul Mircea Diaconu, muscelean din Vlădești. „A-și mușca limba” înseamnă a tăcea, evitând să spună ceva nepotrivit, așa cum nu fac Victor Ponta și marinarul Popeye Petrov, care se bagă peste tot, la toate televiziunile.
„A-și înghiți limba înseamnă a mânca cu mare poftă, așa cum fac doctorii Bușoi și pro-românistul Bănicioiu demis împreună cu Ponta după acțiunea „Colectiv”, „când a trebuit să moară oameni”, că mai târziu cu Bamboo n-a prea ieșit pas(i)ența!
„A-și ține (sau băga) limba (în gură)” înseamnă a tăcea, așa cum ar trebui să facă Raluca Țurcan, cea care o ridica în slăvi pe Udrea! „A-și pune frâu la limbă” sau „a-și înfrâna limba” înseamnă a se feri de a spune ceva necuviincios, așa cum face Ciuvică atunci când PNL voia să acceadă la guvernare sau după instalare. „A scoate limba de-un cot” înseamnă a i se tăia respirația datorită efortului sau oboselii, așa cum pățește CSM-ul când trebuie să ia vreo decizie.
„A trage (pe cineva) de limbă” înseamnă a pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri, așa cum ar trebui să facă DIICOT în cazul Caracal, la care noi am postat niște aluzii atunci când am scris despre bordeluri militare de astăzi, când nu prea a reacționat lumea!
„A (i) (se) dezlega (cuiva) limba” înseamnă a căpăta chef de vorbă, așa cum ar trebui să i se întâmple lui Dincă de pe la Caracal, așa cum i s-a întâmplat cuscrului lui care a declarat că fetele au fost duse în străinătate de fiul său, ginere al lui Dincă! „A-i merge (cuiva) limba ca o moară stricată” înseamnă a vorbi repede și fără întrerupere, așa cum nu ne-a obișnuit președintele asociației mele de bloc, cel care merge doar landsam sau „pas cu pas”! Adică nu flecărește prea des, nu pălăvrăgește ca Rareș Bogdan, că și așa nu prea are ce spune, decât despre excursii și PSD, acum și în Asia!
„A avea mâncărime la limbă” înseamnă a vorbi prea mult, așa cum face Petrov, care pe vremuri nu vorbea, ci scria doar declarații despre ce comentau colegii săi de institut, cărora le plăcea, că au răspuns pozitiv convocărilor lui de întâlnire chiar la rezervația prezidențială de pe la Neptun, unde doar Nuți Udrea avea acces.  
„A (i) se încurca (sau împiedica) (cuiva) limba (în gură” înseamnă a rosti cu greutate cuvintele din cauza unei emoții, a băuturii etc., ceea ce nu i se întâmpla lui Petrov atunci când ne explica în prezența lui Dan Diaconescu cum ar trebui să înghită cele patru aisberguri care plutesc în formă de cub într-o băutură scoțiană.
„A avea limba legată” cred că înseamnă a refuza să vorbească, așa cum face caracaleanul Dincă. „Împiedicat la limbă” ar fi așa cum e președintele meu de bloc, care era cam bâlbâit când vorbea de propriul referendum. „ A vorbi în vârful limbii” înseamnă a fi peltic, cam așa cum e Orban atunci când negociază cu Ponta, că cu maroniul (Barna) s-a înțeles la ordin.
„A i se scurta cuiva limba”,  înseamnă a nu mai avea curajul să vorbească, așa cum i se întâmplă lui Blaga, cel care se muțumește că ne-a păcălit cu postul de europarlamentar după ce a fost scutit de cei 700.00 de euro de către juriștii români. Noroc că îl susține Rareș Bogdan, cel căruia, probabil, unul din servicii „îi va lega cândva ascuțita-i limbă”, adică îl va împiedica să spună ceva calomnios sau jignitor despre cine trebuie.
„Pișcat  la limbă” sau „prins de limbă” ar fi ușor amețit de băutura cu aisberguri, așa cum e Petrov când vine pe la unele televiziuni sau când conferențiază prin telefon de pe acasă. „A avea păr pe limbă” înseamnă a fi lipsit de educație, așa cum sunt uneori Iordache și Nicolicea în problemele fundamentale de drept. „A fi cu limba fagure de miere” înseamnă a vorbi excesiv de prietenos și amabil, așa cum vorbește și se poartă Ciuvică cu reprezentanții statului paralel și cu liberalii, că nu-i mai trebuie PSD alt avocat!
„Pușchea pe limbă” se spune cuiva care vorbește despre un lucru neplăcut, pentru ca acesta să nu se îndeplinească, așa cum i se spune acum avocatei Cătăniciu de către o avocată isteață pe la Antena 3. „A (nu) pune pe limbă (ceva)” înseamnă a (nu) gusta din ceva, așa cum Orban nu i-a oferit PMP gustarea guvernării și pemepistul a ieșit după un minut de la convorbire! Dar la ordin băsescian și-a revenit!
„A-și bate limba-n gură precum calicii la pomană” înseamnă a vorbi repede și prost precum Orban când reclamă greaua moștenire. „A-și toarce pe limbă” înseamnă se gândi bine înainte de a vorbi, ceea ce nu li se prea întâmplă politicienilor noștri, adică cei care vorbesc „cum le vine sau ce le vine pe limbă”, sub impulsul unei stări de moment sau cu ordin de la servicii.
Și tot așa mai există: „Gură am și limbă n-am”, „A nu-și băga limba unde nu-i fierbe oala”, „A da limbă prin țară”, „limbă strâmbă” (calomnie), „A lega pe cineva cu limbă de moarte”, pentru care găsiți singuri exemple.

Limba în (c)arte

Moto: „Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.” (Grigore Vieru)

După ce ne-am lămurit despre noțiunea de limbă, îl putem înțelege mai bine pe Lucian Blaga („limba este întâiul mare poem al unui popor”).  Când vom scrie despre limba română vom arăta că ea s-a dezvoltat din altoirea mlădiţei latine pe trunchiul dacic, rădăcină pe care unii o reneagă.
Nu-l putem contrazice, oricât ar dori unii, pe marele Nichita Stănescu („Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”).
Și l-am tot citat pe președintele asociației de bloc din care fac parte cu zisele sale despre noi cei despărțiți de Prut într-o zi ba că suntem două popoare, ba că suntem două națiuni în cealaltă zi de mă mir cum naiba se înțelegeau Fuego și poetul Grigore Vieru, autor al unor vorbe celebre despre limba română („Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?”; „Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul”).
Despre frumoasa limbă română în care rostim cuvintele „mamă” și „patrie” au scris destui scriitori români: Fănuș Neagu („pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet”),  Ion Luca Caragiale („Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.”), Mihai Eminescu („Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare...”),  Mircea Eliade („Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa.”) sau  Vasile Alecsandri („Limba este cartea de noblețe a unui neam”).
Se știe că Emil Cioran a scris și în limba franceză și a făcut-o foarte bine, dar sufletul i-a rămas tot aici, unde a învățat primele rugăciuni,în țara din care unii i-au alungat și opera, pentru asta ar trebui întrebat Crin Antonescu, inițiatorul unei legi nedrepte („să treci de la limba română la limba franceză e ca şi cum ai trece de la o rugăciune la un contract”). Și floarea de lângă crin devine comisar european! Să fie o recompensă?
Despre frumusețea limbii române s-a exprimat și Herta Muller, cea care din anumite motive a părăsit România („Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.”)
Mulți scriitori străini s-au exprimat despe valențele limbii, dintre care: Martin H. Fischer („oriunde eșuează ideile, oamenii inventează cuvinte”); Walter Kaufmann („cuvintele semnifică refuzul omului de a accepta lumea așa cum este”;  Samuel Johnson („limbajul este îmbrăcămintea gândului”; Aldous Huxley („grație cuvintelor, am fost în stare să ne ridicăm deasupra animalelor; și, datorită cuvintelor, am fost capabili să ne coborâm adesea sub nivelul demonilor”); Johann Wolfgang von Goethe („cel care nu cunoaște limbi străine nu știe nimic despre propria lui limbă”); Federico Fellini („o limbă diferită reprezintă o diferită viziune despre viață”); Ralph Waldo Emerson („limba este un oraș la construirea căruia fiecare om a adus câte o cărămidă”); Francois Duc de la Rochefoucauld („limba ne fixează în lume; fără ea, ne-am învârti asemeni atomilor”); George Bernard Shaw (Marea Britanie și Statele Unite sunt două națiuni despărțite de o limbă comună”); Heinrich Heine („dacă romanii ar fi fost obligați să învețe limba latină , n-ar mai fi avut deloc timp să cucerească lumea”, bine că nu i-a apucat pe naziști); Storm Jameson („limba este memorie și metaforă”) și mulți alții.
  Am scris în altă parte despre vocabular, dar îl vom trata și separat, cel format din cuvinte, cu care ne vom juca pe alte pagini, cuvinte care după Eschil sunt „medicii minților bolnave”, așadar cu care poți vindeca sau construi, dar după  Jean-Paul Sarte sunt „pistoale încărcate”, cu care poți și răni, dar și omorî pe cineva. Oricum ar fi, când vorbiți sau când scrieți, țineți seama ca mine de ce a spus  Catul („agață-te de subiect , iar cuvintele vor veni de la sine”).
Asta deoarece „limba maternă a pasiunilor n-are sintaxă" (Lucian Blaga), constatând că „limba este arhiva istoriei” (Ralph Waldo Emerson), dar nu de puține ori „limba este sursă a neînțelegerii” (Antoine de Saint-Exupery)! Și cu gândul la Ion Barbu, scriitor, dar și matematician, despre care noi am mai scris, vom fi martorii colosalului eveniment că „matematica va fi limba latină a viitorului" (Grigore Moisil), chiar acum când se „pare că toți sfârșim prin a vorbi o limbă pe care nu o mai înțelege nimeni" (Octavian Paler)!

Limbi vorbite în lume

          Moto: „Cine limbă lungă are va săpa cinci ani la sare!” (din folclorul „antonescian)

Legenda spune ca strămoșii nostri pământeni, poate unii și pământii la culoare,  vorbeau, la obârșie, to(n)ți aceeași limbă. Când, însă, și-au pus in cap, fără studii de fezabilitate și licitație ca pentru Transalpina lui Orban, să construiască un turn, cu care să urce și Țurcanu și Cuc până la cer și o autostradă, fie într-un iureș, chiar și  Ungheni - Târgu Mureș, Dumnezeu le-a încurcat limbile si astfel nu s-a mai înțeles om cu om și președinte cu prim-ministru sau cu procuror șef UE. Noroc cu polonezul Trusk!
Așa a ajuns turnul Babel, autostrada spre Borș sau linia de metrou din Drumul Taberei  să rămână neterminate, iar limbile vorbite să numere cam 6.800 variante, conform evidențelor UNESCO. Câte variante de limbi s-or vorbi în Dobrogea ne vom interesa!
Tot UNESCO a descoperit si faptul ca, din cele 6.800 limbi, o treime sunt pe cale de dispariție, iar 200 sunt ca și dispărute, întrucât n-au mai rămas să le vorbească decât cel mult 10 gagii, vorba lui Mădălin Voicu, pentru fiecare dintre ele. Chiar și secuii au optat pentru maghiară, în care își strigă din când în când ofurile, se manifestă la vreun cimitir militar, la vreo moțiune de cădere a guvernului. Nu zicem nimic de babilonienii deputați la naționalități păstoriți de un matematician armean, pe nume Pambuccian!
Aceasta este însă numai una din curiozitățile legate de limbile vorbite pe suprafata planetei. Asupra ciudățeniilor acestora ne informează portalul infoniac.ru, din care merită spicuit câte ceva!

Limbile lumii sunt o adevărată babilonie:
- Papua Noua Guinee este țara cea mai diversificată de pe Tera, sub acest aspect. Acolo se vorbesc nu mai puțin de 850 de limbi. La polul opus, singura țară africană în care toți cetățenii vorbesc aceeași limbă, este Somalia. Limba lor se numeste, bineînțeles, somaleza. De Madagascar îl vom întreba pe Mazăre, iar de Costa Rica pe Nuți, amatoare de cârnați. De Pleșcoi, care cred că nu are vreo legătură cu candidatul facebook la alegerile cât pe ce prezidențiale, Pleșoianu, zice-se cu coeficientul de inteligență 350! Ce folos!
- Engleza este limba cu lexicul cel mai bogat: are 250.000 de cuvinte, pe care le iau, pe nemestecate românii, creind romgleza, chiar recent introducând cuvântul locație. Ba doi literați, unul de la institutul de lingvistică al Academiei, se contrazic cum să scrie shaorma sau șaorma! La antipod se situează dialectul sranan-tongo, vorbit in statul Surinam din America de Sud, cu lexicul cel mai sărac: are 340 de cuvinte. Câte cuvinte are dialectul băsescian din Basarab, dialectul Nana-udrist sau dialectul Dide-#rezist se fac cercetări intense.
- Documentul cel mai frecvent tradus din lume este Declarația Universală a Drepturilor Omului, scris in cadrul ONU in 1948 si tradus in 321 limbi si dialecte. Documentul cel mai netradus, nici măcar în română, este programul de guvernare al prim-sinistrului Orban de pe la noi, nu de la ei, girat de Klaus, cel crezut de SRI mereu stăpân pe maus, adică pe sondaje (eu așa le-aș zice cuvintelor engleze, procedând ca rușii, transliterând pronunția)!
- Chineza este vorbită de 850 milioane de vorbitori nativi, însă în școlile din China, începând cu clasa a treia, limba engleză este obligatorie. Noi îi luarăm, am introdus-o de la grădiniță, eu aș zice s-o indruducem și în creșe! In contrast, ponderea limbii chineze în școlile americane este de 3-4%. Iar româna 0%, că nu ne admit nici măcar fără viză și noi tot îi pupăm unde știm to(n)ți, printre sfinctere gingașe! Le dăm gazele pe o șapcă și ca să fie siguri acompaniază specialiștii în extracție și de 10.000 de pușcași cât pe ce marini la Kogălniceanu! Să vezi aici export de fetițe, cade Caracalul! Unde naiba or fi cele trei plarforme românești? Mai există? Că petrolistul inginer Daniel Iancu care interpreta Vine valul și-mi ia calul lucrează prin America de Sud!
- Cu toate că în majoritatea lor, oamenii vorbesc altă limbă decât engleza, 70% din paginile web utilizeaza această limbă. Peste jumătate dintre cei care le citesc nu au decât cunoștinte vagi de limba engleză. De utilizatorii clubului Bamboo sau ai altor cluburi asemănătoare nu mă pronunț, dar sunt îngrijorați românii și nu știu nimic, nici de ce limbă folosește sexi-brăileanca.

Sunete multe, sunete puține:
- Dialectul spaniol silbo are doar patru vocale si patru consoane. Vorbitul silbo sună ca ceva intermediar între un fluierat si ciripitul unor ciocârlii împușcate de italieni prin Bărăgan..... Avem și noi un scriitor hâtru, Nicolae Bunduri, care semnează scurt: „n. bun”. Poate vor face un studiu în comun scribii în ale umorului, clujenii Udrea și Garda și amiralul dobrogeann Gagniuc, muta(n)ți toți pe facebook!
- Dintre toate limbile, cel mai greu se învață limba bască. Pe unul l-a învățat Trump limba șapcă! Este complicată ca gramatică și nu seamănă cu niciuna dintre limbile cunoscute. Dacă ar ști lumea ce complicată e româna pentru politicieni, fie ei și foști prim-siniștri sau pentru tinerii care folosesc un singur epitet dacă îi întrebi ceva, renumitul „OK!”


Limbi vorbite în Europa

- Limba khmeră, vorbită în Cambodgia, are cel mai bogat alfabet fonetic din lume: 74 semne (alfabetele morfosilabice, cum este cel chinezesc, nu intră în această categorie). De limba vietnameză ne pot spune foștii militari americani care zic ei că luptară pe acolo, dar lumea zice că fură bătuți pe acolo și s-au cam retras cu coada între picioare. Și când mă gândesc ce filme făceau cu Rambo!
Nu e nimic, ne vor spune ei în curând cum au învățat limba afgană, dar după ce îi retrage Trump. Cred că președintele meu de bloc nu își va retrage nici atunci locatarii exportați pe acolo, care mai bine erau angajați pădurari la ROMSILVA și cel puțin mureau în patrie în schimbul buștenilor trimiși spre Viena!
- Cel mai sărac alfabet din lume aparține limbii rotokas, vorbită în provincia Bougainville, din Papua Noua Guinee: conține 12 litere. Nici nu trebuie mai multe, intrucât limba are în total 11 foneme. Câte litere conține limba cocălarilor noștri se fac încă studii, inclusiv pentru limbile Dincă-#rezist, Dincă-#Deveselu_Caracal-Arad-Bologna.

Limba noastra-i o comoară:
- Electrogioglotospectrografie este cel mai lung cuvânt din limba română, înscris în DEX, este și are 28 semne, de care cred că au auzit până și Eba, Traian sau Vanghelie.
- Cel mai lung cuvânt folosit în limba română, dar neînscris (încă) în DEX, cu toate salariile mărite ale slujbașilor medicali, este pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconicoza, are 45 semne și se folosește de către cadrele medicale, dar nu și de politicienii care nu dădeau doi bani pe secția de transplant plămâni de la spitalul Sfânta Maria, spital excepțional în care am fost oprat și eu de conferențiarul Baltă de cataractă, dar și colegul meu, profesorul Burlacu, colonel (r.), la un picior.
- Cuvântul Dumnezeu din limba română este una dintre cele mai lungi formule care se referă la „ăl Bătrân”, persoana sacră supremă - în trei silabe. Majoritatea limbilor exprimă divinitatea monosilabic sau scurt: Dieu (franceza), Gott (germana), Dio (italiana), Bog (rusa, bulgara, macedoneana etc.), God (engleza), Buh (ceha). Excepțiile sunt Traian, două silabe, Klaus, o silabă, Eba, o silabă, Orban, două pre-mi-se, Vanghelie, vreo patru după unii, Iliescu, Năstase, case, bune la toți, fie la Sibiu, fie în Zambaccian, Oprea, Ponta (aista nu știu, cred că el vrea una ca la God) și alții.
- In final, ceva ce nu știe multă lume: limba română este singura limbă europeană în care se poate expune o propoziție completă, formată din 5 cuvinte, care conțin numai vocale (cu un total de 11 semne, fără știința lui Daea): „oaia aia e a ei" și una din 8 cuvinte, fiecare format din câte 2 litere, toate vocale: „No, ni tu mă la el ce be” (cu un total de 11 semne, cunoscute bine de clujenii umoriști sau epigramiști), cunoscute chiar și de Gherman pro UDMR, Gușe pro PSD, Garda pro epigrame și Udrea sau n.bun-ul Bunduri pro umor.
- Și doar în limba română, a muscelenilor Diaconu – candidat și Țuțea – plecat în lut se poate întâlni un asemenea grad de rudenie: „o mamă de bătaie soră cu moartea”!
Să fiți iubiți!

(continuare)

Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc




05.11.2019

Jocuri de cuvinte - MOAB, nume disputat și contestat


Jocuri de cuvinte - MOAB, nume disputat și contestat


1. Moab, între legendă biblică și istorie

Moto: Doi evrei au trei păreri contrare.” (aforism de Harry Ross)


Moab (în ebraică Moab,  מוֹאָב; în arabă مؤاب‎‎ muʾāb;   în tiberiană  mōʾāḇ; în vechea greacă: Μωάβ Mōáb; în asiriană Mu'aba, Ma'ba, Ma'ab) este un vechi ţinut situat la nord-estul Mării Moarte (azi în Iordania), într-o zonă muntoasă, unde locuiau (mileniile II-I î.Hr.) triburile de păstori moabite, care aveau aceeaşi origine ca şi triburile lui Israel, şi anume biblicul Terah. Dar mama originară a moabiţilor nu era căsătorită cu Terah. De aceea legea excluderii, principala lege a formării diasporei evreieşti, a funcţionat între semiţii celor două părţi.
Și ca să nu rămânem în ceață, semit este o persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii ș.., moștenit din francezul sémite (din latinul târziu Sem, din vechiul grec Σημ - Sēm, din ebraicul ciblic שם‎ - šēm, „nume”, din proto-semiticul *šim-).
Moab a fost fiul lui Lot, care, conform rapoartelor biblice, s-a născut din relația incestuoasă a acestuia, la vârsta de 80 de ani, cu fiica sa cea mare, îmbătat fiind de cele două fiice care nu voiau să li se stingă neamul; nici fiica mai mică nu s-a lăsat mai prejos, prin același procedeu născându-l pe Amon, totul în urma distrugerii Sodomei și Gomorei . Biblia se referă atât la moabiți, cât și la amoniți, ca fii ai lui Lot (Geneza 19: 37-38). Ţara ocupată de urmaşul Moab al lui Lot s-a numit Moab, iar locuitorii ei moabiţi (mo abi).
Moabul a avut bune relaţii mai curând cu Egiptul decât cu cele 12 triburi semitice ale lui Israel. Federaţia moabită se baza atât pe o limbă comună (semitic-canaanită, ca şi amaleciţii, edomiţii, filistinii), cât şi pe interese comerciale comune, dictate de faptul că se aflau pe ruta marelui drum comercial care lega Egiptul de Asiria.
Moabul a fost populat în perioada de dinainte de exod, construindu-se aici aşezări omeneşti, până în 1850 î.Hr. Urmaşii lui Lot au găsit o populaţie care locuia deja acolo, şi s-au căsătorit probabil cu membrii acesteia, devenind grupul dominant după care a fost denumită întreaga populaţie. Cei patru împăraţi de la est au invadat Moabul şi au alungat pe locuitorii din Şave-Chiriataim (Geneza 14:15).
Și ca să ne luminăm, exodul înseamnă un fel de emigrare, adică părăsirea în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă, aici fiind vorba de ieșirea evreilor din Egipt, relatată în „Cartea a doua a Vechiului Testament”, atribuită lui Moise. Este și partea finală a unei tragedii grecești (care conține deznodământul și catastrofa), după care urmează ieșirea din scenă, în cortegiu, a actorilor. Provine în română din francezul exode (din latinul târziu exodus, din vechiul grec ἔξοδος - éxodos, „expediție, plecare”, din ἐξ - ex, „afară”) + ὁδός - hodós, „traseu, drum”).
Fie ca rezultat al acestei campanii, fie datorită unor cauze necunoscute, Transiordania a intrat într-o perioadă nesedentară, până chiar înainte de anii 1300 î.Hr., când au apărut simultan mai multe „împărăţii” din Epoca de fier. Moab, ca şi alte împărăţii, a fost foarte bine organizată, cu agricultura şi creşterea vitelor bine dezvoltate, cu clădiri splendide, olărit aparte şi fortificaţii puternice în formă de mici fortăreţe plasate strategic în jurul graniţelor. Moabiţii s-au extins pe întreg platoul principal şi au ocupat zona de la nord de Arnon, nimicindu-i pe locuitorii de pe acolo (Deuteronom 2:10-11,19-21; cf. Geneza 14:5). Aceste ţinuturi au fost ocupate în comun cu amoniţii, rudele apropiate ale moabiţilor (din „bătrânul” Lot!).
Așadar, Moab era o țară, un popor, și o împărăție situată la est de Marea Moartă, în ceea ce este acum Regatul Iordaniei. Moab ca ținut este menționat prima dată în timpul domniei faraonului egiptean Ramses al II-lea (circa 1270 î.Hr.). Împărăția Moabului a apărut în secolul al IX - lea î.Hr. și a dispărut câteva decenii după distrugerea Ierusalimului de către babilonieni sub regele Nabucodonosor al II - lea în 586 î.Hr.



Moab, ținutul moabiților

Ca religie erau politeişti, o moşteneau pe Astarte, zeiţa fertilităţii de la mesopotamieni, având clare apropieri de perioada amorită a Babilonului (zeul Nebo, Cerul, nu vă mirați, nebo e cer și în rusă, cel care a şi dat numele muntelui unde şi-a găsit sfârşitul Moise). Regele Solomon, care avusese un străbunic moabit, a permis edificarea unui templu moabit în Ierusalim, dedicat zeului Chemosh, un zeu crud, care cerea sacrificii umane.
Moabul a dispărut din istorie o dată cu trecerea perşilor şi, mai târziu, când triburi arabe au ocupat zona. De la venirea nabateenilor se poate vorbi din nou de o locuire continuă a ținutului. Imperiile Roman şi Bizantin, apoi cruciaţii au fost interesaţi de stăpânirea acestei rute muntoase care asigura comerţul transcontinental în lumea veche.

Moab în Iordania

Regret că aici, la țărmul Mării Moarte, avea să moară în aprilie 2017, într-o excursie, colegul meu de la facultatea de Geografie a Universității din București, fost decan, profesorul universitar doctor Mihai Ielenicz (http://geo.unibuc.ro/2015/cv_ielenicz_m.html), fost președinte al Societății de Geografie (http://geo-sgr.ro/). Îmi amintesc cu plăcere discuțiile cu domnia sa și cu profesorul Nicolae Popescu, începând din 1995, despre relația istorie – geografie, despre rutele comerciale în decursul istoriei.

Profesorul Mihai Ielenicz
           
2. Orașul Moab

     Moto: Toate necazurile omenirii vin de la doi evrei: Adam şi Eva.” (aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer)


Moab este un oraș de granița de sud a lui Grand County, în estul statului  Utah, în vestul Statelor Unite. Populația era de 5.046 locuitori la recensământul 2010. Este reședința de județ și cel mai mare oraș din Grand County. Moab atrage un număr mare de turiști în fiecare an, cea mai mare parte de vizitatori ai parcurilor naționale Arches și Canyonlands, din apropiere  . Orașul este o bază populară pentru amatorii de ciclism montan și pentru concursul anual Moab Jeep Safari, pentru teren accidentat.

Orașul Moab din Utah, USA (maplandia.com)

Unii istorici cred că orașul a dorit să aibă acest nume din cauza lui William Pierce, primul primar, crezând că numele biblic Moab i se potrivește, ca „țară de departe“. Alții cred că numele are origini paiute, cu referire la  cuvântul moapa, însemnând „țânțar". O parte din primii locuitorii a zonei a încercat să schimbe numele orașului, pentru că în Biblia creștină, moabiții sunt injosiți ca „incestuoși”. O petiție în 1890 cu 59 de semnături a solicitat schimbarea umelui. Un alt efort a încercat să schimbe numele în „Uvadalia“. Ambele tentative au eșuat.
Primăria orașului a protestat atunci când numele său a fost dat celei mai mari bombe până la acel moment (2003)! Oare ce reprezenta această cea mai mare bombă?



3. Bomba MOAB

Moto: „America este o greşeală, o greşeală imensă.” (Sigmund Freud)

MOAB sau GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast, numită și mother of all bombs, „mama tuturor bombelor“, pentru care s-a supărat în mai 2017 și Papa Francisc, este cea mai mare bombă nenucleară, cu exploziv clasic, folosită vreodată de către armata SUA pe câmpul de luptă. Bomba de 11 tone a fost testată pentru prima dată în 2003, dar nu a fost niciodată folosită în luptă înainte de joi 13.04.2017, când un avion american MC-130  a „aruncat-o” asupra unui tunel din rețeaua de tuneluri ISIS din Afganistan. Conform unui comunicat al guvernului afgan, 36 luptători ISIS au fost uciși, dar armata SUA nu a găsit nicio dovadă privind victimele din rândul civililor.

Bomba MOAB

Întrebarea evidentă este semnificația acestui eveniment. Oare jihadiștii sunt  o amenințare mai mare în Afganistan decât s-a crezut anterior? Oare administrația Trump încearcă să trimită un semnal către țări precum Coreea de Nord și Iran? Cred că în prezența armamentului nuclear amenințarea asta e o glumă!
Potrivit experților în armamente și în politica externă, se pare că aceasta a fost o decizie militară, nu una politică, bazată pe realitățile din Afganistan. Nu există niciun motiv de asumare a acestui eveniment ca ceva ieșit din comun, chiar dacă bomba a fost cea mai mare din cele folosite de obicei de armata SUA.
Stați liniștiți, că nici rușii nu se lasă mai prejos! La 11 septembrie 2007, armata rusă a anunțat că a testat ceea ce a numit „Tatăl tuturor bombelor". Descrisă de armata rusă ca cea mai puternică muniție non-nucleară din lume, s-a afirmat că a fost de patru ori mai puternică decât cea a „Mamei tuturor bombelor" americană. În timp ce bomba rusă ar conține 7,8 tone de exploziv termobaric”, comparativ cu peste 8 tone de exploziv din bombe americane, se spune că bomba rusă folosește exploziv mai eficient, cu un randament echivalent cu 44 tone TNT. Se spune că bomba ar avea o rază de explozie de 300 de metri, dublu față de bomba americană, în timp ce temperatura la epicentru ar fi de două ori mai mare.
Și se spune că și rușii ar fi folosit „tatăl tuturor bombelor", în rusă „Папа всех бомб" („Пвб"), pe larg în engleză Aviation Thermobaric Bomb of Increased Power (ATBIP), în rusă Авиационная вакуумная бомба повышенной мощности (АВБПМ), lângă orașul sirian Deir ez-Zor în 7 septembrie 2017, dar nimeni nu confirmă. Ar fi murit mulți conducători ai ISIS.

Un anunț banal: „ a salutat luptătorii din Siria”

 

De ce ar folosi armata SUA MOAB?

 

Moto: „Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America.” (Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului)

Moab este nu doar puternică, dar imensă în sensul fizic, încât nu încape într-un bombardier normal. Trebuie depusă într-un avion de marfă, cum ar fi MC-130 (dezvoltat în mai multe variante și folosit încă din războiul din Vietnam, unde au cam luat cafteală) pentru a fi transportată la o eventuală țintă. Dar avioanele de transport marfă sunt mai ușor de lovit cu rachete antiaeriene decât bombardierele, ceea ce înseamnă că în cazul folosirii MOAB riscul ar fi mai mare decât la folosirea bombelor mai mici. Gândiți-vă la sistemul rusesc de apărare aeriană S-400 Triumf (C-400 „Триумф”), cu codul de identificare NATO SA-21 Growler, pe care îl achiziționează și Turcia.

Avionul de transport în luptă Lockheed Martin MC-130H (Combat Talon II US Air Force 81-0803 C/N 382/5173)

Moab este proiectată pentru a distruge mai multe ținte pe o suprafață anume, spre deosebire de Massive Ordnance Penetrator (MOP, care nu a fost încă utilizată în luptă), singura bombă conventională din SUA mai mare decât Moab. MOP este proiectată pentru a distruge tuneluri și buncăre, în timp ce Moab este proiectată pentru a distruge clădiri și anumite obiective subterane, de exemplu peșteri. Raza de explozie este de până la o milă (1852 m).
Având în vedere că arma a fost pregătită pentru utilizare în 2003, Pentagonul a gândit o mulțime de misiuni în zonele urbane dens populate și/sau vizează în mod specific desfășurări mai mici ale trupelor inamice.
Zona lovită din Afganistan pare a fi unul dintre puținele obiective care se potrivesc profilului utilizării bombei. Bomba a lovit un loc din districtul Achin, o zonă agricolă în apropiere de granița pakistaneză. Achin este și un centru de activitate al jihadiștilor (Khorasan este numele unor provincii din Afganistan, un nume istoric folosit și pentru jihadiștii de pe acolo). Armata SUA crede că un grup semnificativ de teroriști este ascuns într-o mare rețea de peșteri și tuneluri pe o zonă relativ mare a Afganistanului. Este cazul rar în care folosirea MOAB s-ar justifica. Dar Trump se gândește la retragerea americanilor de pe acolo, deoarece eficiența nu prea se vede. Și rușii au fost pe acolo și s-au retras. Noi furnizăm eroi pe acolo, dar nu-i declarăm eroi pe bieții pădurari uciși care apără, vorba actorului Diaconu, candidat la președinție, pădurile patriei, nu praful din Afganistan...

Achin, Afganistan (maplandia.com)

Să fiți iubiți și la votare gândiți!
Că STS veghează, vă scanează actul de identitate și dacă sunteți în diaspora nu mai semnați pe nicio listă la vot, adică, vorba lui Mușatescu din Titanic Vals, „bagi în urnă ce vrei și iese cine trebuie!”, chiar pe vremea când încă nu existau STS și tablete!

(continuare)

Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc