Jocuri
de cuvinte - mătase
Geografie
lingvistică
Mătase
Motto:
„Copilului nu aur, nu mătase, nu viaţă bună, ci iubire îi
trebuie.” (Mihai Eminescu)
Vizitând
eu China în 1980, după ce am scris despre cânepă, trebuie să
scriu și despre mătase, acea fibră textilă naturală de borangic
prelucrat. Modern este de fapt și o fibră textilă vegetală sau
sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având
proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. Mătase
se numește și țesătura fină, cu desime mare și greutate mică,
executată din astfel de fibre. Copil fiind, mama creștea viermi de
mătase și producea excelentul borangic.
Studiind
harta din fotografii din satelit a Chinei
DEX
'09 (2009) scrie etimologia: „lat. metaxa”. Așadar, am moștenit
cuvântul din latinescul mataxa, acesta moștenit din grecescul antic
métaxa - μέταξα. Vedeți și mătasi în aromână, matassa în
italiană, madeixa în portugheză, madeja în spaniolă. Borangic
este moștenit din turcescul bürüncük.
În
diferite limbii mătăsii i se spune:
►
abrešumi
- აბრეშუმი
în gruzină (din medievalul persan abrēšom, „mătase”),
abricham - ابریشم
în
persană, reśam - રેશમ
în
gudjarati, reśam - ریشم
în
urdu, resham – रेशम
în
hindi, reśôm - রেশম
în
bengali, rexom - ৰেশম
în
assameză (din persanul abrišam – ابریشم);
►
alharru în songhaï
koyraboro senni;
►
awrîşm - ئاوریشم,
herir în kurdă;
►
bürüncük în găgăuză
(din turcescul arhaic bürüncük am luat și noi borangic);
►
cabello de ángel în
spaniolă (în Chile);
►
cánsī - 蚕丝
(蚕絲),
sī - 丝
(絲)
în chineză;
►
čill - чилл în
cecenă, čille - чилле în karatchaï-balkară și în kumycă;
►
darij – дарий în
karatchaï-balkară (kabardiană);
►
ebek - ебәк în
bașchiră;
►
efek - ефәк în tătară;
►
gǘdrukh în tsolyani;
►
ḥāmūl - حامول
în
arabă;
►
harīr - حرير
în
arabă, ħarir în malteză, herir în kurdă;
►
hedvábí în cehă
(probabil din medievalul german gota-webbi, „pânza lui Dumnezeu,
pânză pentru uz religios”; vezi Gott, „zeu”, weben, „a
țese”), hodváb în slovacă, jedwab în poloneză (din cehul
hedvábí);
Cuvântul
mătase în diferite limbi
►
ipak în uzbecă, ipek în
turcă și în găgăuză, ipek, yipek în tătară crimeană, ipǝk
în azeră, ýüpek în turcmenă;
►
îvrîşim în zazaki;
►
jermög - ермӧг în
komi;
►
jibek - жібек în
cazahă și chirghiză , djibek – джибек în
karatchaï-balkară, ijbek - йибек în kumycă (probabil din
prototurcicul *yip, „fir”);
►
kes, phánri, phár în
țigănească;
►
kinu - 絹
în
japoneză;
►
koprina - коприна
în bulgară și în macedoneană (din protoslavicul *koprina);
►
lua în vietnameză;
►
mătase
în română, mãtasi, mitasi, mãtase, mitase în aromână,
madeixa în galiciană și în portugheză, madeja (“madeja”
în Diccionario
de la lengua española,
Vigésima tercera edición,
Real Academia Española, 201)
în spaniolă, matassa în italiană, mëndafsh în albaneză (toate
moștenite în final prin latina vulgară din latinul mataxa, acesta
din grecescul antic métaxa – μέταξα), metak's - մետաքս
în armeană, metáxi - μετάξι în greacă (ambele din
grecescul antic métaxa – μέταξα, nume „pasat la coniac”!);
►
meshi - משי
în
ebraică;
►
paṭṭu - பட்டு
în
tamilă, paṭṭu - పట్టు
în
telugu;
►
pâa măi - ผ้าไหม
în
thaï;
►
předźeno în sorabă;
►
purśăn - пурҫӑн în
ciuvașă;
►
sadin în volapük;
►
saeta,
seta în latină, seda (din latinescul
saeta) în galiciană, portugheză, spaniolă, aragoneză, catalană,
estonă, occitană și romanșă, séda în tagalogă, Seid în
luxemburgheză, Seide (din medievalul german sīde, din vechiul
german sīda, din latinele medievale sīda, sēta, din latinul saeta,
„păr de cal; peri; mătase”) în germană, seiz în bretonă,
seta în italiană și în interlingua, seta, sètina în corsicană,
sidan în galeză și în velșă, side în frizonă, siden în
suedeză, Sied în niederdeutsch, siid în estonă, síoda în
irlandeză și în galica scoțiană, soie în franceză (toate în
final din latinele medievale sīda, sēta, din latinul saeta, „păr
de cal; peri; mătase”, din protoitalicul *saitā, din
proto-indo-europenele *séh₂ito-, *sh₂éyto-, din *sh₂ey-,
*seh₂i-, „a lega”);
►
sekrosi în sranan;
►
selyem,
selyemfonal în maghiară (a görög eredetű latin sericum szóból,
[selyem in Bárczi,
Géza and László
Országh: A
magyar nyelv értelmező szótára, „Dicționar
explicativ al limbii maghiare”. Budapest: Akadémiai Kiadó,
1959–1962. ediția a cincea, 1992: →ISBN]),
sericum în latină (bunuri din China, în special mătase,
substantiv din sēricus, „mătăsos”, acesta din Sēres, „poporul
chinez din nord”, + -icus, sau direct din grecescul antic sērikós
- σηρικός, „seric, mătăsos”);
►
sidan - 비단,
sa - 사
în
coreană;
►
siiliki în groenlandeză,
silk în engleză, šilkas în lituaniană, silke în daneză,
norvegiană, novială și suedeză, silki în islandeză, feroeză și
sami de nord, silkki în finlandeză, silko în esperanto și în
ido, šolk - шёлк în rusă, solko - солко în iakută,
šoŭk - шоўк în bielorusă, šövk - шӧвк în komi, șovk
- шовк în ucraineană, zilkaĩ în lituaniană (pentru silk în
engleză, din medievalele engleze silk, sylk, selk, selc, din vechile
engleze sioloc, seoloc, seolc, „mătase”; sursa imediată e
incertă, probabil a ajuns în engleză prin rutele comerciale
baltice, fiind cognat cu vechiul nordic silki, rusescul šolk - шёлк,
lituanianul zilkaĩ, toate în final din latinul târziu sēricus,
din grecescul antic sērikós - σηρικός, în final dintr-o
limbă orientală, reprezentată acum, de exemplu, de chinezescul sī
- 絲,
„mătase”);
►
sròl în galică scoțiană;
►
svila - свила în
sârbocroată, sârbă și macedoneană, svila în croată, bosniacă
și slovenă (din protoslavicul *sъvila);
►
sy în afrikaans;
►
torgy - торғы în
hacasă;
►
zajd în Wilmesaurisch,
zayd – זייַד
în
idiș;
►
zīds în letonă;
►
zij, zijde în neerlandeză
(din olandezul medieval side, din vechiul olandez *sīda, din
protogermanicul *sīdǭ, „parte”);
►
žida în sorbă;
►
žyźe în sorbă.
Mătasea
în viață și în (c)arte
Motto:
„Îmbracă şi cu mătase capra, dar tot capră va rămâne.”
(proverb irlandez)
Am
scris că mama creștea viermi de mătase, hrăniți cu frunze de
dud, pe care le culegeam cu plăcere, mama amintindu-mi proverbul
românesc „cu vreme şi cu răbdare şi frunza de dud se face
mătase”.
Mătasea
naturală provine din firul produs în faza de cocon, de fluturele de
mătase (Bombyx mori). Mătasea provine din China, fiind una dintre
principalele mărfuri aduse din Asia Orientală.
Producția
mătăsii apare în China în neolitic, aparținând culturii
Yangshao, în mileniul al IV-lea î.Hr. Deși va ajunge mai târziu
în alte locuri ale lumii, arta producției mătăsii a rămas
limitată în China până când s-a deschis Drumul Mătăsii în
ultima parte a mileniului I î.Hr., care lega China, Japonia și
India de Europa.
China
și-a menținut totuși monopolul asupra producției de mătase
pentru încă o mie de ani. Utilizarea mătăsii în China nu a fost
limitată doar la îmbrăcăminte, ci și ca suport pentru scriere
sau în alte scopuri. La îmbrăcăminte, culoarea mătăsii se
alegea după importanța socială,
existând chiar un ghid pe timpul dinastiei Tang.
Sericicultura
(din francezul sériciculture),
creșterea
și înmulțirea viermilor de mătase în vederea obținerii
gogoșilor destinate prelucrării,
s-a răspândit în Japonia în jurul anului 300 d.Hr. Până
în 552 d.Hr., Imperiul Bizantin a reușit să obțină ouă de
viermi de mătase și a putut începe cultivarea acestor viermi. Cam
în același timp au început să producă mătase arabii.
Pe
măsură ce sericicultura s-a răspândit, exporturile chinezești de
mătase au devenit mai puțin importante, deși au păstrat încă o
poziție dominantă asupra pieței de mătase de lux. Cruciadele,
despre care vom scrie separat, au adus producția de mătase în
Europa de Vest, în special în multe state italiene, care au
descoperit un boom economic exportând mătase în restul Europei
(ăștia sunt mereu cu moda, „fashion, taică!”).
A
început să se dezvolte și industria mătăsii, în special în
Italia. În secolul al XVI-lea, Franța s-a alăturat Italiei în
dezvoltarea comerțului cu mătase. Revoluția industrială a chimbat
drastic industria textilă prin apariția bumbacului extrem de util
pentru „cei mulți”, cei care folosiseră înainte și cânepa
(vezi „Jocuri
de cuvinte – cânepă”).
În
secolul al XX-lea China și Japonia și-au recâștigat rolul
dominant anterior în producția de mătase. China este acum din nou
cel mai mare producător de mătase din lume. Apariția noilor
țesături care imită mătasea, cum ar fi nailonul și poliesterul,
a redus prevalența mătăsii în întreaga lume, fiind o alternativă
mai ieftină și mai ușor de procurat. Mătasea este acum
considerată din nou bun de lux, cu o importanță foarte redusă în
comparație cu perioada sa de glorie din istorie.
Despre
România, „numai de bine”! Dintr-un fost mare jucător pe piața
mătăsii în hulitul ăla de comunism sau ceaușism, România a
ajuns să cumpere numai din China orice, inclusiv mătase, dar
observând că în ultimii 8 ani s-a triplat prețul mătăsii. Iar
la electronice, după tratatul nașpa cu SUA, vom vedea ce se va
întâmpla cu „alde rețeaua 5G”.
Acum
în România abia mai găsești „cu lupa” un crescător de
viermi de mătase. Cifrele de la export arată că din fabricile
noastre pleacă acest material splendid, doar că este produs din
fire aduse din China. Așadar suntem doar niște intermediari.
Într-o
fabrică din Bihor sunt prelucrate lunar 15 tone de mătase. Dacă în
trecut materia primă era asigurată de fermele de viermi de mătase,
care existau peste tot in România, pentru că acestea au dispărut,
ca toată industria și fermele specializate, acum este adusă din
China, in stare brută. Mai poți controla calitatea? Cât de
„naturală” e?
Calitatea
materiei prime importate lasă uneori de dorit. Lucrătorii, uneori
la firme deschise de habarniști, atâția câți mai sunt,
transformă mătasea brută în fire de diferite grosimi, fire care
ulterior sunt înfășurate pe bobine și trimise la export. Că
dispăru ca prin minune industria textilă românească!
Cum
trimitem buștenii în Austria, așa trimitem bobinele cu fire de
mătase în Italia, țara modei, țara creatiei de modă, care
absoarbe in totalitate produsul nostru finit. Tot pe acolo pleacă,
de exemplu, și mătasea prelucrată în Buhusi, județul Bacău.
Ce
industrie texrilă aveam înainte de 1989, precis știți, măcar de
la lecțiile de geografie, că de asta vor să scoată ăștia
geografia din școli. Mai știți de UTA, Apaca, Tricodava și alte
branduri? Care Apaca? Aia ale căror muncitoare țipau la
îngrămădeala din decembrie 1989 redenumiută revoluție „nu vrem
kent, cafea, valtă,/ vrem pe Roman să ne... bată”! N-am găsit
altă rimă! S-or mai fabrica perdele la Pașcani?
Acum
în România există doar 3 firme (le puteți ghici sau căutați-le
pe web cu Eba și Vanghele) care au ca obiect de activitate
fabricarea și „bobinarea” firului de mătase, care în primele
două luni ale anului 2021 au trimis la export marfă de peste 7
milioane de euro. Industria s-ar putea dezvolta și mai mult dacă
fermele de viermi de mătase ar fi reînființate. Unde? De către
cine? Cumva scrie așa ceva în programul ăla de reziliență? Vreo
cooperativă sericicolă se poate înființa pentru cei ce iau ajutor
social?
Se
cam știe că România a fost pe locul 6 în lume la producția
sericicolă si pe locul 2 in Europa cu o producție de 1800 de tone
pe an. Încă din școlile profesionale și liceele de profil elevii
erau instruiți în această ramură a zootehniei, privind creșterea
viermilor de mătase. Și în zona școlilor generale la nivel rural,
la mine în comună, copiii aveau o mare contribuție aducând de
acasă frunze de dud. Descoperii eu că în acest moment, în
România, doar localnicii din Stoenești, județul Vâlcea mai cresc
viermi de mătase și tot ei fac borangic!
Noroc
cu limba noastră română vie că mai pomenim de mătase! Așa că
folosim locuțiunea adjectivală „de mătase” pentru ceva
mătăsos, lucios, moale. Tot „de mătase” zicem și țiganilor
fini, care se ocupă cu lăutăria, cum e dirijorul Mădălin Voicu,
fiul marelui violonist la nivel mondial Ion Voicu.
Există și un taraf, „Lăutarii de mătase”, ăștia „halind
bobițe” (știu notele muzicale). Vă invit să vizionați acest
taraf interpretând „Afară
plouă și varsă”, unde de „samulastră”
(https://www.youtube.com/watch?v=V2YcAdsJax)
aflăm din DEX că e o plantă răsărită de la sine din semințele
scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii rămași nescoși
din pământ (din slavonul samoraslŭ).
Cu
„Lăutarii de Mătase” se laudă pe la un post de radio și
Simion Bogdan-Mihai (cu Miu
Haiducul), cel care e într-un juriu
(https://www.youtube.com/watch?v=XclkFwH6QIY)
la Vedeta populară, emisiunea concurs a Iulianei Tudor de la TVR 1.
Expresia
„crescut în mătase” se referă la unul crescut în avuție, în
belșug, adică răsfățat, cocoloșit, ca unul care a început
liceul în 1986, nu a reușit la examenul de treaptă din liceu în
1988, intră la profesională, dar cu oarece mizilic fu trecut de la
profesională la un liceu forestier, care a ratat de două ori
intrarea la ASE, dar și-a plătit școlarizarea și un oarece
doctorat început, dar nefinalizat, în niciun caz la Yale sau la
Oxford ci în Iowa. „Advantage out” (CIA)! Ca în tenis!
Scriitorii
au fost pe fază la pomenirea mătăsii, ca de exemplu Ibrăileanu,
care iartă moșierii («burghezia»... dă grîul țăranului pe
mătăsurile franțuzești), Creangă (moș Nichifor avea o biciușcă
cu șfichiul de mătasă), Goga metaforic (La noi sînt codri verzi
de brad/ Și cîmpuri de mătasă), Delavrancea (se tolănesc alene,
pe mătasa troscotului) sau chiar romanticul Eminescu (Părul ei cel
negru-n valuri de mătasă se desprinde).
La
mătasea de porumb se referă Sadoveanu (își arată dinții prin
mustăcioara de coloarea mătăsii uscate de porumb), iar la
mătasea-broaștei Eusebiu Camilar (Sub pod, printre firele verzi de
mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe cu degetele
desfăcute).
Poet,
scriitor și politician francez, Alphonse de Lamartine (1790-1869),
membru al Academiei franceze, în Jacquard a scris despre mătase:
„Iustinian a trimis doi călugări persani ai religiei lui Hristos
în China, sub pretextul răspândirii noii credințe acolo:
adevărata lor misiune a fost de a descoperi și a readuce în Europa
secretul mătăsii și mătasea ca atare.” (Justinien envoya en
Chine deux moines persans de la religion du Christ, sous prétexte
d’y répandre la nouvelle foi : leur véritable mission avait pour
objet de découvrir et de rapporter en Europe le secret et la matière
de la soie [Alphonse de Lamartine, Jacquard]).
Mai
aflăm noi că există și un arbore de mătase (de Senegal),
ciorapi de mătase, nuntă de mătase (la 12 ani de la căsătorie),
hârtie de mătase, chiar și păduchi de mătase, mătase
artificială, mătase de mare, mătase brută (așa cum este atunci
când este scoasă din coconi), mătăsos (moale, fin), o rasă de
câine terrier (Silky Terrier), că despre viermele de mătase
(ailanthus) am amintit.
Până
și epigramiștii știu că există site de mătase, demonstrându-ne
asta Ion Diviza (Constatarea de la urnă: „În urnă-i ziua cea de
mâine,/ Cu perspective luminoase:/ Băgăm, pe listă, cozi de
câine/ Şi scoatem site de mătase!). A analizat omul proverbul
românesc „din coadă de câine sită de mătase nu faci”. Dar
precum latinii, tot la păr de câine ajungem, ei la „păr de cal”,
vezi etimologia. Ca australienii!
Valeriu
Ene definește „uitucenia", termen rar, fiind de fapt o
uituceală (În patul dragostei focoase,/ Mândra răsucea la vise
Uită
a dragostei mătase/ Şi se gândea d'acum... la pase). Care-o fi
mătasea dragostei, ce vise avea, cui dădea pase, numai fata știe!
Legătura
mătăsii cu prostia o știe doar Dimitrie Jega, povestinindu-ne în
1981 într-un „Dicţionar de epigrame” o întâmplare divină
pentru domnia sa şi aleasa inimii (Prostia e un văl lucios/ Ţesut
dintr-o mătase fină,/ Ce-acoperă un cap ceţos/ Să-l ocrotească
de... lumină).
Cum
lumea e într-o continuă mișcare, când modernismul damelor „bine”
și „sexy” nu mai poate fi oprit, Cătălina Orşivschi se
adresează unei femei moderne (Cu rochii din mătase, din cotton,/ Cu
buze mari, nas cârn, ochi negri, adânci,/ Frumoasă e, de-ţi vine
s-o mănânci,/ Dar cred că are gust de silicon...). Fie la ea!
chiar
dacă nu vă place să citiți despre viermii din parcuri care
proliferează când primarul care nu și-a dat jos „cânepa-dracului”,
George Ranetti cugeta despre aceste ființe (Sunt şi-ntre viermi, în
viaţă/ Deosebiri de clase:/ Sunt viermi ce fac... doar greaţă/ Şi
viermi ce fac mătase!).
Vrem
sau nu vrem, văzând cam ce e prin țară și laudele care se fac
programului ăla de reziliență și oarece redresare, că de la
„mătasea” de 80 de miliarde de euro promise de inspectorul
școlar s-a ajuns la „cânepa” de vreo 29, vreo 15 împrumutate,
îmi amintesc proverbul irlandez „îmbracă şi cu mătase capra,
dar tot capră va rămâne”. Și cică UE ne-a recomandat să
cheltuim 29 de milioane de euro pe reclame, să înțeleagă lumea ce
vor ei. Filmată Raluca, plătită, difuzată!
Drumul
mătăsii
Motto:
„Drumul mătăsii trece prin livada de duzi.” (aforism de David
Boia, 26 iunie 2019)
Ar
fi păcat să nu rescriu despre acest drum, deoarece am avut onoarea
să fac parte dintr-o echipă internațională care a măsurat
distanța Pământ – Lună la observatorul astronomic militar de la
Cheng Ciu, din Republica Populară Chineză. Din echipă au făcut
parte specialiști americani, ruși, chinezi și subsemnatul. Am și
scris despre China când am aflat că voi pleca în misiune și în
acest mileniu am publicat în blogurile mele.
Vizitat
de generalul Dragomir la Observatorul Astronomic Militar de la
Cheng-Chow (lângă aparatul cu laser de măsurat distanțe
Pământ-Lună)
Drumul
mătăsii (絲綢之路
în
chineză tradițională, 丝绸之路
în
chineză simplificată, sī chóu zhī lù în pinyin) a reunit
câteva rute interconectate care au trecut prin Asia de Sud, între
Chang'an (astăzi Xi'an, unde am fost în 1980), China de azi, înspre
Turcia, Siria și alte destinații ale Asiei Mici. „Drumul Mătăsii”
este de fapt o împletitură de foste drumuri de caravană, ruta
principală legând bazinul Mării Mediterane cu estul Asiei,
denumirea aceasta fiind deja folosită în perioda bizantină.
O
legătură comercială între China și Europa a existat din cele mai
vechi timpuri. Specialistul în preistorie, André Leroi-Gourhan
consideră acest drum ca fiind un spațiu de schimburi încă din
paleolitic, însă care n-a fost evocat în cronicile chinezești
decât începând din secolul al II-lea î.Hr. Această necesitate de
schimburi a dus treptat la crearea unui drum comercial.
Grecii,
apoi romanii, au început să vorbească despre o țară îndepărtată
pe care o denumeau Țara serilor, pentru a desemna ceea ce denumim
astăzi China. Romanii au devenit mari amatori de mătase, după ce
ei o achiziționaseră, pe la începutul erei creștine, de la parți,
care deja organizaseră comerțul cu mătase. Și alte produse erau
transportate pe aceleași rute, ca pietre prețioase și
semiprețioase, porțelanuri, stofe de lână sau de in, ambră,
fildeș, lac, mirodenii, sticlă, coral, metale prețioase și arme
etc.
Comerțul
se dezvoltă pe traseul Drumului Mătăsii. În timp ce în răsărit
drumul comercial este relativ sigur, în vest siguranța este
amenințată prin conflictul dintre romani și parți și numai prin
iscusința diplomatică a lui Augustus pacea este asigurată pentru o
anumită perioadă. Și în timpul dinastiei Tang a înflorit
comerțul, preluând de la perși controlul asupra drumului
comercial. Al doilea împărat din dinastia Tang, Tang Taizong a
reușit să controleze cea mai mare parte a Asiei centrale, ca Tarim.
Mai
târziu, Imperiul Bizantin a reușit să recucerească o parte din
teritorii în Asia și să-și asigure contactul cu Drumul Mătăsii.
După dinastia Tang, drumul comercial devine nesigur datorită
atacurilor repetate și prădării caravanelor.
Un
rol important în extinderea acestui drum comercial a fost asigurat
de Imperiul Mongol, care în secolul al XIII-lea (dinastia Yuan) a
asigurat ordinea și siguranța caravanelor. Din 1368, dinastia Ming
duce o politică agresivă împotriva triburilor mongole, recucerind
teritoriile pierdute. În timpul dinastiei Song comerțul atinge un
nivel scăzut, datorită dezvoltării comerțului maritim în
sud-estul Asiei, pe de o parte, și apariției a noi rute comerciale
create de arabi, pe de altă parte.
Când
au apărut în Europa puterile maritime Portugalia și Spania, Drumul
Mătăsii și-a pierdut aproape complet importanța. În 1514
portughezii ajung în China, iar mai târziu spaniolii în Asia.
Interesul Europei din timpul marilor descoperiri geografice se
îndreaptă înspre Lumea Nouă (America de Nord și de Sud) dar și
spre alte zone ale lumii, cum ar fi Oceania, Australia și Noua
Zeelandă. În prezent Drumul Mătăsii devine din nou reactivat prin
zăcămintele de țiței, gaze naturale și datorită turismului.
În
ultimul deceniu China a reinițiat ideea restabilirii drumului
mătăsii, drum care să conecteze Europa de China. Există și un
drum maritim al mătăsii, plecând de la Șanhai, de fapt portul
maritim Yangshan din Golful Hangzhou legat de Shanghai de Podul
Donghai.
Portul
e punctul de plecare al Drumului Maritim al Mătăsii al secolului al
XXI-lea, care merge de pe coasta chineză până la Singapore, spre
capul sudic al Indiei până la Mombasa, de acolo prin Marea Roșie
prin Canalul Suez până la Marea Mediterană, continuând până în
regiunea Adriatică Superioară până la hub-ul Trieste din nordul
Italiei, cu conexiunile sale cu Europa Centrală și Marea Nordului.
Pe
vapor, pe canal (1980), de la portul interior Șanhai la portul
maritim Yangshan
Mătasea
rămâne totuși un produs natural de lux, din care sexul frumos, „un
pisc de munte scorburos,/ pe care-l urci de sus în jos,/ când faci
pe alpinistul caraghios...” (Minulescu), trebuie să aibă cel
puțin o rochie de seară. Străduiți-vă, băieți!
Iubitori
sau nu de mătase, să fiți iubiți!
NC
nitu.constantin@yahoo.com
