Jocurin de cuvinte - butoi

  

 

Jocuri de cuvinte - butoi

Geografie lingvistică

 

 

          Butoi

 

          Motto: „Lui Diogene, ştiţi şi voi,/ Aşa i-a hărăzit destinul:/ Să locuiască în butoi…/ Dar mai întâi băuse vinul.” (Precizare, de Ioan Marinescu-Puiu, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)

 

S-ar supăra bunicul Dumitru dinspre mamă că am scris despre damigeană (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-damigeana) și nu și despre butoi. El era dogar și locuind în aceași curte (vezi „Dor de acasă”), muscelean din zona prunilor și țărănist de-al lui Mihalache (vezi „Jocuri de cuvinte – muscel”), am fost obișnuit de mic cu rezultatul muncii sale, botă pentru țuică sau altă tărie, butoi pentru țuică sau vin, putină pentru varză, putină și butie (bute „pe domnește”) pentru fermentarea prunelor și altor fructe etc.

 

Locul copilăriei, la 700 m de marea pădure de foioase

Butoi cu cep și robinet (5 litri)

 

Butoiul este un vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. Butoi se numește și partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele. DEX '09 (2009) definește etimologia „bute + suf. -oi”. Așadar, derivă din bute cu sufixul -oi, bute fiind moștenit din cuvântul latin târziu buttis.

A fost inițial un augmentativ al lui bute, dar a devenit un sinonim și l-a înlocuit în mare măsură. Dar la mine în Muscel butia este cu mult mai mare decât butoiul. Latinul târziu buttis vine probabil din greacă. Comparați cu greceștile antice putínē - πυτίνη, „balon”, și boûttis - βοῦττις, în cele din urmă de la imitativul proto-indo-european *bʰeHw-, „a se umfla, a pufăi”. Aplecați-vă și asupra germanicului Bütte, „(regional, în principal în vestul Germaniei) cuvă, tub, butoi (vas deschis, adesea mare și din lemn)”, și a latinescului bulla, „mâner, ca pe uși, la scuturi etc.”

 

 

          În diferite limbi butoiului i se spune:

 

■ aachtel în cașubă;

■ aam în estonă (din medievalele gernmanice vulgare am, ame);

■ ancorote în portugheză;

■ bačva - бачва în sârbă, sârbocroată, bačva în croată, bǎčva - бъчва în bulgară (din proto-slavicul *bъči, „butoi”, acesta probabil din proto-tgermanicul *bukjô);

 

Barrels used to age wine in the cellar of a winery (butoaie folosite pentru învechirea vinului în pivnița unei crame)

 

■ bairille în irlandeză, balyer în corni, baraille în galică scoțiană, barel în cehă, barelo în esperanto și în ido, barí în papiamento și în sranan, baril în franceză (din vechile franceze baril, bareil, „butoi”, de origine incertă), barile în italiană, barjus în franceza veche. barmīl - برميل‎ în arabă egipteană, barral în catalană, barrel în engleză (din medievalul englez barel, din anglo-normandul baril, din vechile franceze baril, bareil, „„butoi”, de origine incertă) și în maghiară, barrica în portugheză, barricat în occitană, barril în catalană, interlingua, occitană, portugheză și spaniolă, barrilete, barrilote în portugheză, barrique în franceză;

■ balercă în română („butoiaș”, din ucraineanul balyrka - балирка), baryłka în poloneză (din baryła, „butoi”, +‎ -ka, din italianul barile, din latinesculul târziu barillus);

■ bathi în normandă;

■ bečka în cehă, bečke - бёчке în kumukă și în karatchaï-balkară, beczka în poloneză, bochka în uzbecă, bóčka - бочка în bielorusă, rusă, tadjică și ucraineană, boçka - бочка în kârgâză, bocka în ingriană, bočonok – бочонок în rusă, bŭčĭka – бъчька în slavonică veche bisericească, buočuka - буочука în iakută (în final toate din proto-slavicul *bъčьka, „butoi”, din *bъči, „butoi”, +‎ *-ъkaposibil din proto-germanicul *bukjô);

■ beholder în daneză;

■ bittija în malteză (probabil din sicilienele vutti, butti, „butoaie”, + -ija, alternativ direct din buttiglia, „sticlă”, anterior și „borcan, ulcior”, din vechiul francez botele, toate în cele din urmă din latinescul buttis);

■ bocoi în catalană;

■ boošig - боошиг în mongolă;

■ boške - بشکه în persană, böşke - бөшке în cazahă;

■ bóta în catalană, botta în corsicană, botte în italiană și în interlingua, botă în română, bute în română, butoi în română;

■ buca în latgaliană;

■ bure - буре în bulgară, macedoneană, sârbă și sârbocroată;

■ cany - စည်, canypuing: - စည်ပိုင်း în birmaneză;

■ casgen în galeză, cask în engleză;

■ cuba în sardă. cupa în latină;

■ çapçaq în tătară crimeană;

■ çelek în turcmenă, çəllək în azeră, chëlek - چېلەك‎ în uigură:

■ dolium în latină;

■ drùm în papiamento;

■ durulyi în țigănească;

■ Faass în luxembourgherză, fas - פֿאַס‎ în idiș, Faß, Fass în germană și în alemanică germanică (din medievalul germanic vaz, din vechiul germanic faz, din proto-germanicul *fatą, rudă cu neerlandezul vat);

■ fad în daneză, fat în norvegiană și în suedeză (toate din vechiul norvegian fat, „cuvă, vas, bagaje, îmbrăcăminte”);

■ fárppal în sami de nord;

■ fıçı în turcă și în găgăuză (din turcicul otoman‎ fuçi, fıçı - فوچی, din grecescul bizantin boûttis - βοῦττῐς), fuçi în albaneză, fuçu în tătară crimeană;

■ Gebinde în germană (din medievalul germanic gebinde);

■ hordó în maghiară (din hord, „a purta pe moment”, +‎ -ó), hordová în țigănească;

Cuvântul butoi în câteva limbi

 

■ kaça - каца în bulgară;

■ kāho în maori;

■ kanove în sudoviană;

■ ḳasri - კასრი în gruzină;

■ keg în engleză;

■ khavít - חבית în ebraică;

■ kismek - кисмәк în tătară;

■ klådă în polabă;

■ kuur - куур în nganassan;

■ metiy în tătară crimeană;

■ mičkă - мичкә în tătară, miskă - мискә în bașchiră;

■ muca în letonă;

■ pečke - печке în mari, pičke - пичке în ciuvașă;

■ pīpā - پیپا‎ în urdu, pīpā - पीपा în hindusă, pipa - পিপা în bengaleză, pipa în swahili, pīpāy - ಪೀಪಾಯಿ în kannada (din cuvântul portughez pipa, „butoi de lemn, în special pentru vin”, din vechiul galiciano-portughez pipa, „țeavă”, din vulgarul latin *pipa, din latinescul pipo, „a ține”);

■ píthos - πίθος în greacă antică;

■ poloboc în româmă (se zice că din ucraineanul polubok – полубок, dar ucrainenii mui au acest cuvânt; boc ar însemna „parte”, polubok devenimd „partea plină”);

■ puin în ingriană;

■ pytty în ingriană;

■ sod în slovenă, sud în cehă și în slovacă;

■ statinė în lituaniană, statinė muca în letonă;

■ stoandey în manx;

■ svdoni - ᏒᏙᏂ în cherokee;

■ takaṙ - տակառ în armeană;

■ taru - 樽 (たる) în japoneză;

■ tǎng - ถัง thai, thang - ຖັງ, ka thang - ກະຖັງ, ka lō nga - ກະໂຫລ່ງ laoțiană;

■ thùng rượu, thùng tonneau, thùng tròn vietnameză;

■ ton în neerlandeză, tønde în daneză, tonea în valonă, tonel în portugheză, spaniolă și vechea franceză, tonna, tonnello în interlingua, Tonne în germană, tønne în norvegiană, tonneau în franceză (din tonne, „tonă” +‎ eau, din vechea franceză, din vulgarele latine tunna, tonna, acestea dintr-un cuvânt celtic, cognate cu irlandezul tonn), tonnel în franceză medievală, tunna în suedeză, feroeză și islandeză, tunne în norvegiană nynorsk și în vechea engleză, tynnyri în finlandeză;

■ tong - 통 (桶) în coreană, tǒng - 桶 în chineză, tong în malai, tǒng - 桶 în chineză mandarină, tong – តុង, thung - ធុង în cambodgiană, tong în malai și în indoneziană;

■ torx - торх în mongolă;

■ tytë în albaneză (din proto-albanezul *tūtā, din proto-indo-european, *tewh₂-, „a se umfla; a înghesui; a fi puternic”);

■ upel, upa, dupa în bască;

■ vaat în estonă, vat în neerlandeză și în afrikaans (din medievalul olandez vate, pluralul lui vat. „oală, borcan, butoi”, cuva modernă);

■ varel în tătară crimeană, varéli - βαρέλι în greacă, varil în turcă, warîl, bermîl în kurdă;

■ vedila în kotava;

■ zom – ཟོམ, chu zom - ཆུ་ཟོམ în tibetană.

 

 

 

          Butoiul în viață

 

          Motto: „Acum bea fără-ncetare./ Eu cred că nu e dintre noi,/ Ci mai degrabă mi se pare/ Că e odraslă de butoi...!” (Aceluiaşi Păstorel, de Ion Pena, din Scrieri, 2011)

 

Butoiul este un vas de mare capacitate, făcut din doage de lemn fixate cu cercuri metalice, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea diferitelor lichide sau alimente, în special a vinului, a murăturilor, brânzei etc. În funcție de dimensiuni, se mai numește bute, budană sau poloboc.

Atelierul bunicului în care făcea butoaiele se cheamă dogărie (dogar + sufixul -ie), meșteșugarul se numește dogar (doagă + sufixul -ar), cel care face doage și confecționează vasele din doage. Doaga este fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. Am moștenit cuvântul doagă din cuvântul latin doga, împrumutat din grecescul antic dokhḗ - δοχή, derivat din proto-indo-europeanul *doḱ-éh₂.

Din latinecul doga au derivat: doagã în aromână și în română și duag în dalmată (în Balcani); doga în italiană, duga, dua și duva în siciliană, dugħ în malteză, dove în friuliană, duga, dua în emiliană, doa în lombardă, doa, dova, doja în piemonteză, dóa, doga, dova în venetă (în limbile rpmano-italice); dova, duèla în franco-prvensală, doue, dove în vechea franceză, douve în franceză, doela, duela, duvela în galiciană, aduela în portugheză, duela în spaniolă (în limbile galo-romanice de nord); doga, adoga, adova în aragoneză, doga în catalană, oga, doguèla, doèla în occitană, doa, dova, dolha în gasconă, doa, doèlha în languedoc, dova în occitană de nord (în limbile galo-romanice de sud). Ba au mai împrumutat cuvântul din latină și veciii cu alte limbi de bază: dhogë în albaneză, duge duge în olandeza medievală sau duig în olandeză.

 

Butoiul nefinalizat

 

La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele, scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Doagele se încheie la un capăt al butoiului și se strâng cu 2-3 cercuri. În interiorul butoiului se face focul (se focărește), pentru ca doagele sa poată fi curbate la cald.

Se confecționează apoi și se asamblează fundurile, se scobește gardina (un șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul), vrana (o gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc.) și se bate un cep (un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.

Dogarul era om de bază în satele românești, mai ales în zonele viticole și pomicole, precum comuna mea natală, Livezeni, acum sat al comunei Stâlpeni, bogată în fructe. Mama și tata mi-au transmis că obiceiul satuluii era ca dogarul să facă gratis câte o butie, o putină și un butoi pentru învățătorii noi ai școlii satului și pentru prelatul nou-venit care slujea în biserica satului.

Spre deosebire de metoda actuală, când doagele sunt confecționate din scânduri plane, care se curbează ulterior, în dogăria sa bunicul confecționa doagele curbate, cioplind dintr-un lemn mai gros, numai din bardă, respectând fibra lemnului.

Viața a evolut. În comuna mea apăruse înainte de război întrepriderea forestieră IFET Stâlpeni, păstrată în socialism, dispărută rapid după îngrămădeala din decembrie 1989, care avea și o esxploatare forestieră la Râușor și Plaiu Lung, buștenii transpoertându-se cu mocănița, linia ferată, locomotivele și vagoanele dispărând și ele la fier vechi.

Buștenii se prelucrau în fabrica de cherestea, nu luau drumul Austriei, ca acum. Foștii mei vecini, cei mai mulți fcioplind în rai sau în iad, lucrau și în fabrica de butoaie, fabrica de parchete sau în fabrica de mobilă. Masa pliabilă și scaunele de acolo le-am cumpărat și le am și acum. Oameni isteți atunci, au creat și o secție de fabricare a sucurilor, umblând eu prin lume ferimdu-mă de băuturile zaharoase importate. O smeurată rece la Stâlpeni era de preferat. Copiii români se plângeau că nu au coca-cola la discreție.

Colaborând bine IFET cu cooperativa agricolă colectivă, distrusă și ea rapid, furniza rumegușul gratis cooperativei, cooperatorii având doar obligația de a-l transporta cu căruțele special amenajae. CAP-ul avea două varnițe, aproape de piața Stâlpeni (spre Râul Târgului), piață construită de tata când a fost primarul comunei Livezeni (1946-1950).

A ajuns tata de prin 1978, „specialistul” în fabricarea varului, el construind cele două varnițe, apoi în fiecare varniță bolta pietrei de var adusă din Albești, lucrând în schimburi și la întreținerea focului sub piatra „boltită”. Focul se orea când varul era gata. Veneau oameni din toate localitățile din jur și cumpărau varul nestins. România trăia! Fără coca-cola!

Dar să revenim la butoaie. Deoarece vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă, legea viei și vinului prevede că singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.

Prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar se obține și o băutură alcoolică tare, denumită coniac. Cum noi am scris „Jocuri de cuvinte – țuică”, aminteam acolo că tot în butoaie de stejar se păstrează la învechit palinca și horinca, pentru a se obține o culoare galbenă sau galben-aurie. Băutura alcoolică de tip rachiu, distilată din mere și din pere fermentate, țuica din prune fermentate, se lasă la învechit numai în butoaie din lemn de gorun, castan, stejar sau fag.

 

 

 

          Butoiul și doagele în expresii

 

          Motto: „Cu ochii ca de broscoi,/ Pirpiriu şi crăcănat,/ Crăcănel s-a deformat,/ Stând călare pe butoi.” (Distorsiune, de Aurora Luchian)

 

Oamenii au creat destule expresii despre butoi și componentele sale. „A-i lipsi cuiva o doagă” înseamnă, la figurat, că are o fire, o mentalitate ciudată, sucită, ca mulți politicieni postrevoluționari care au supus țara străinilor. Să nu spuneți că nu-i puteți numi! „A fi cam într-o doagă” înseamnă a fi trăsnit, nebun, a avea comportări anormale. Nici aici nu mă bag. Chiar și Macedonski a folosit expresia („Tatăl său băgase degeaba de seamă că fiului îi lipsea o doagă”).

„A ajunge a veni, a cădea sau a da în doaga cuiva” înseamnă a ajunge să se identifice în sens rău cu cineva în felul de a fi, de a gândi, cam cum Petrov a dat în doaga lui Constantinerscu, iar Klaus în doaga lui Poetrov privind mărirea salariilor profesorilor. Precis vă amintiți cu profesorii au demonstrat când republica și guvernul au fost conduse de doi profesori universitari, unul la universitate, altul la ASE, iar acum, tot sub un profesoraș, demonstrează iar dascăli. Și hop, dăscălașul de fizică îi aprobă și îi deplânge! România eșuată, nu educată!

Venind butoiul la rând, „butoi fără fund” poate fi numit Petrov, cel care bea fără măsură, ba ne mai explica pe la TV, la ore de vârf și în direct, cum se bea băutura aia scoțiană cu gust de ploșniță. Mai sunt români care se adresează consoartelor cu expresia „te-ai făcut ca un butoi”. Că și femeile gândesc una despre alta, ba se mai și adresează una alteia cu apelativele „scândură” și „butoi”, devenite antomime. Câteodată unii sunt răgușiți și „vorbesc ca din butoi”.

Balcanii, pe unde suntem și noi, au fost mereu „butoiul cu pulbere” al Europei, regiunea în care statele au fost în conflict continuu bine întreținut de alții, care se consideră și acum megieși la Marea Neagră. Au dus și războaie pentru asta! Fiindcă românii sunt obișnuți cu chestia, acum „butoiul cu pulbere” s-a mutat în Ucraina, care a devenit poligonul de încercare a celor mai sofisticate arme moderne. Doamne-ajută!

 

 

 

          Butoiul în (c)arte

 

       Motto: „Diogene-ntr-un butoi,/ Căuta un om sau doi./ Astăzi oameni prisosesc./ Caracterele lipsesc.” (Diogene, de Mihai Danielescu, din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, 2005)

 

Scriitorii români s-au referit la produsele dogarului. Sadoveanu se autocaracteriza („Eu sunt ca o bute fără doage, nu se mai ține în mine nimica.”). După cum scria Slavici, doagele și alte produse lemnoase se și vindeau („Vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat.”).

Pe când Ionescu ne arăta din ce se fac doagele („Din acești stejari se fac... doagele!”), Creangă se plângea după un chef că „n-a mai rămas nici macar picătură de vin pe doage”. Cum în butoaie se ținea și gazul lampant, butoi se numea și cunținutul vasului, după cum ne arăta Popa („Petrache n-a putut să cumpere gaz. Oamenii i-au spus că vânduseră tot butoiul.”).

Cum revolverele sau pistoalele de tip mai vechi aveau dispozitivul butoi pntru cartușe, proletcultistul Pas a băgat repede de seamă („Își numără cartușele, le țăcănește capsa, le bagă în butoiul pistolului și pipăie, cu degetul, cocoșul.”).

Sadoveanu ne informa de un pivnicer de seamă („Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducând în mână o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric.”).

Creangă descria omul gospodar („Lemne la trunchi sunt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului.”).

Vitamine

 

De, în acest secol, la o înzăpezire, într-o comună, câțiva inși se plângeau că a nins continuu patru zile și nu au putut merge la magazin să-și cumpere „de-ale gurii”... Așteptau jandarmii!

Francezii au pentru butoi cuvântul baril, a cărui etimologie am scris-o. Jules Verne, în Cinci săptămâni în balon, scria în 1863: „Joe s-a dus acolo singur cu un butoi, care putea să țină vreo zece galoane.” (Joe s’y rendit seul avec un baril, qui pouvait contenir une dizaine de gallons. [Jules Verne, Cinq semaines en ballon, J. Hetzel et Cie, Paris, 1863]).

 

Armoiries avec 5 barils (stemă cu 5 butoaie, heraldică)

 

Eugene Sue, în Kernok Piratul, ne arăta în 1830 că în butoi se țineau și banii: „Trei butoaie de argint, cu aproximativ o sută cincizeci de mii de lire, au fost rostogolite pe punte.” (L’on roula sur le pont trois barils d’argent, cent cinquante mille livres environ. [Eugène Sue, Kernok le pirate, 1830]).

În figura de mai sus am văzut că butoiul este folosit și în heraldică.Tot francezii ne amintesc că cuvântul baril a devenit uninate de măsură a lichidelor, de exemplu pentru petrol, un baril de petrol fiind echivalent cu 42 de galoane americane, respectiv 159 de litri.

Sinonim cu baril este și tonneau, căruia i-am scris etimologia mai sus. Edmond Nivoit ne prezenta în 1869 noțiuni elementare despre industrie în departamentul Ardenne: „Lichidul care se scurge este colectat în butoaie, care sunt așezate în pivnițele unde urmează să aibă loc fermentația.” (Le liquide qui s’écoule est recueilli dans des tonneaux, qu’on place dans les celliers où doit s’opérer la fermentation.[Edmond Nivoit, Notions élémentaires sur l’industrie dans le département des Ardennes, E. Jolly, Charleville, 1869, page 138]).

A devenit și acest cuvânt, tonneau, unitate metrologică, inclusiv cu denumirea tonne, „tonă”, pentru măsurarea capacității unei nave (tdw). Tona are 1.000 kg. Tona maritimă are 2,8316 m³ (metri cubi).

Germanii au pentru butoi cuvântul Fass (Faß), la plural Fässer. Și ei s-au modernizat, construind butoaie și din plastic sau din metal, în funcție de destinațiile recipienelor. Cel mai mult am admirat ce mi-a scris colegul Bauer din Dresda, cum că un prieten al nostru comun, Miller, cartograf de excepție „pentru aniversarea nunții de argint a surorii sale, a cumpărat un butoi mare de bere” (Zur Silberhochzeit seiner Schwester kaufte er ein großes Fass Bier).

Zwei Fässer

 

Бочки

 

Rușii și alți vecini slavi, unii dorindu-se deja americani, au cuvântul бочка. Rușii prezintă etimologia ca proto-slavă, amintind că de acolo au derivat și slavonicele vechi bisercești (русск.-церк.-слав.) бъчьвь, бъчька, cuvintele ruse бочка, бочонок, cuvântul ucrainean бо́чка, cuvântul bulgar бъ́чва, sârbo-croatul ба̏чва, cuvintele slovene bǝčvà, bǝčkà, bȃčva, cuvintele cehe bečva, bečka, cuvântul polonez beczka. Rușii amintec mereu că a fost folosit dicționarul etimologic al limbii ruse scris de M. Fasmer (М. Фасмер).

 Despre butoiul aista din lemn sau din metal au scris și rușii. În Mumu, Turghenev scria în 1852: „Nu avea nimic de făcut; toată datoria lui era să țină curtea curată, să aducă un butoi cu apă de două ori pe zi, să tragă și să taie lemne de foc pentru bucătărie și casă și să țină străinii afară și să păzească noaptea.” (Де́ла у него было немного; вся обязанность его состояла в том, чтобы двор содержать в чистоте, два раза в день привезти бочку с водой, натаскать и наколоть дров для кухни и дома да чужих не пускать и по ночам караулить. [И. С. Тургенев, «Муму»,  1852 г.]).

Doroșevici scria despre o băutură din butoi; „Ca sângele dintr-un corp viu, o probă de muscat stacojiu închis, aproape negru, parfumat, a fost luată din adâncurile butoiului.” (Словно из живого тела кровь, нам доставали из глубины бочки пробу тёмно-алого, почти чёрного душистого москателя. [В. М. Дорошевич, «В Хересе», „În Sherry”; Дорошевич В. М. Собрание сочинений. Том II. Безвременье. — М.: Товарищество И. Д. Сытина, 1905. — С. 257 ]).

 

Cel mai mare butoi de lemn din lume

 

Cel mai mare butoi de vin din lume se află în pivnița Castelului Heidelberg, Germania. Este fabricat din stejar de înaltă calitate și poate conține aproximativ 212.000 de litri. Se crede a fi construit în 1751.

Noi, „la bloc”, nu ca frații Vasile și Cornel cu pivnițe, folosim buitoaie de plastic, unul mai mare pentru varză murată și moarea adițională și unul mai mic pentru murături amestecate. E drept că murături avem și în câteva borcane de sticlă.

Nu ținem vinul în butoi, că al naibii e grăbit și nu ține să se învechească! Mă tot îmbie!

Posesori, iubitori sau nu de butoaie, să fiți iubiți!

Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - butoi.pdf

Articolul online la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi

 

CN

 

Jocuri de cuvinte - buncăr

  

Jocuri de cuvinte - buncăr

Geografie lingvistică

 

 

          Buncăr

 

          Motto: „Eu «jos războiul» -strig cu fiere!/ «Trăiască dragostea în veci!»/ Că faci un om mai cu plăcere/ Decât să spinteci douăzeci!" (Război şi dragoste, de Robert Burns din Din epigramiştii lumii, 2000, traducere de Aurel Iordache

 

Războiul între lumi, SUA (NATO) – Rusia, care se desfășoară în poligonul Ucraina – Marea Neagră, despre care am scris, ne obligă să scriem și despre buncăr. Știm că e o construcție, supraterană sau subterană, alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale lichide sau granulare.

Este și un compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). Dar noi scriem mai ales despre un adăpost blindat, o cazemată, dar uneori despre o mare construcție, de regulă subterană, destinată stocării rachetelor strategice, punctelor de comandă și control etc.

DEX '09 (2009) și celelalte dicționare ne dezvăluie etimologia: „din germ. Bunker”. Așadar, moștenirăm buncăr din germanicul Bunker, moștenit din englezescul bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui; pericol de groapă de nisip pe un teren de golf (prezidențial)”, de origine incertă.

Probabil o fi fost luat de britanici tot de la nemți, ca obiect servind pentru depozitare, de exemplu din proto-germanicul *bunkô, „o grămadă; o umflătură, un bulgăre, o mulțime”, poate fie din proto-indo-europeanul *bʰenǵʰ-, „gros”, fie din *bʰeg-, „a umfla, a se umfla; a arcui, îndoi, curba (?)”.

Comparați cu medievalul germanic vulgar bunge, „tobă, container”, medievalul germanic bunge, „tobă”. Sensul de „adăpost întărit conceput pentru a proteja locuitorii de căderea bombelor sau de alte atacuri” a derivat din germanicul Bunker din timpul celui de al doilea război mondial, el însuși din bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui”. Chiar și Hitler comanda dintr-un „Bunker”! Putin comandă uneori tot dintr-un buncăr când sosia sa e prin Dombas. Probabil că și Zelenski...

 

          În diferite limbi îi corespund cuvintele:

 

ꙮ aberiâ în gallo;

ꙮ abri anti-aérien în franceză, abrigo în galiciană, ladină, portugheză, spaniolă etc. (în final eventual din latinescul târziu *abrīgāre, „a acoperi, a adăposti”, din a- + *brīgāre, din francicul *berīhanl, „a acoperi, a proteja”, din proto-germanicul *bi-, „fi-”, + *wrīhaną, „a acoperi, a îmbrăca”, din proto-indo-europeanul *werḱ-, *werǵ-, „a răsuci, a țese, a lega împreună”);

ꙮ bankā - バンカー, enpeigō - 掩蔽壕 (えんぺいごう), entaigō - 掩体壕 (えんたいごう), tōchika – トーチカ în japoneză;

ꙮ bankar - बंकर în hindusă, Bāṅkāra - বাঙ্কার în bengaleză;

Bomboubežišče - бомбоубежище

 

ꙮ bambashovișka - бамбасховішча în bielorusă, bomboshovișce - бомбосховище în ucraineană, bomboubežišče - бомбоубежище în rusă (din bómba -

бо́мба, “bombă”, +‎ -о- - -o-, +‎ ubéžišče - убе́жище, „refugiere”);

ꙮ buncair în galică scoțiană și în irlandeză, buncăr în română, bunker - բունկեր în armeană, bunḳer - בונקער în idiș, bunker – бункер în bulgară, macedoneană, rusă, sârbă, sârbo-croată și ucraineană, Bunker în germană și în luxemburgheză, bunker în afrikaans, albaneză, azeră, corsicană, croată, daneză, engleză, franceză, frizonă, galiciană, italiană, maghiară, malteză, neerlandeză, norvegiană, slovacă, slovenă, sorabă, spaniolă și suedeză, bunḳeri - ბუნკერი în gruzină, bunkeris în lituaniană, bunkerra în bască, bunkier în poloneză, búnkjer - бу́нкер în bielorusă, bunkkeri în finlandeză, bunkr în cehă, bunkro în esperanto, bunkurs în letonă, búnquer în catalană, byncer în galeză;

ꙮ casamata în catalană, portugheză și spaniolă (din italianul casamatta), casamatta în italiană, casemate în engleză și în poloneză, kazamat în turcă, kazamata în maghiară (din italienescul casamatta, probabil și prin germanicul Kasematte), cazemată în română (din franțuzescul casemate), kazemát - казема́т în rusă;

 

Kasematte der Festung Silberberg (cazemată a Cetății Silberberg)

 

ꙮ dìbǎo - 地堡, yǎntǐ - 掩體／掩体 chineză mandarină;

 

Cuvântul buncăr în câteva limbi

 

ꙮ eompyeho - 엄폐호, beongkeo – 벙커, tochika - 토치카, eomcheho – 엄체호 în coreană;

ꙮ glompa în islandeză;

ꙮ hầm în vietnameză;

ꙮ hopper în engleză;

ꙮ ikastegi în bască;

ꙮ 'jing rag - འཇིང་རག în tibetană;

ꙮ leindthaan - លេណដ្ឋាន, trɑngsee - ត្រង់សេ, bongkɔə - បុងគ័រ în khmeră;

ꙮ Luftschutzbunker în germană (din Luftschutz +‎ Bunker, din Luft, „air”, +‎ Schutz, „protecție”);

ꙮ maḵbaʔ – مَخْبَأ‎, qabw – قَبْو‎ în arabă;

ꙮ ochyró - οχυρό, katafýgio – καταφύγιο în greacă;

ꙮ panâhgâh - پناهگاه‎ în persană;

ꙮ pommisuoja în finlandeză;

ꙮ protiletecký în cehă;

ꙮ punker în estonă;

ꙮ refugio antiaéreo în spaniolă, rifugio antiaereo în italiană;

ꙮ schron în poloneză;

ꙮ Schutzkeller în germană (din Schutz, „protecție”, + Keller, „tare, puternică”);

ꙮ shelter (din medievalele engleze sheltron, sheldtrume, „acoperiș sau zid format de scuturi”, din vechile engleze sċildtruma, sċyldtruma, „o falangă, companie de soldați, o broască țestoasă, o acoperire, magazie, adăpost”, literal „scut pentru militari”, din sċyld, sċield, „scut”, + truma, „trupă sau soldați”, cognat cu scoțienele schilthrum, schiltrumetc.), bomb shelter, air-raid shelter în engleză;

ꙮ sığınak în turcă, sığınaq în azeră (din sığınmak în turcă, „a se adăposti în”), din azeră moștenite słnax – սղնախ, słnał - սղնաղ (în armeană, siɣnaɣi - სიღნაღი în gruzină;

ꙮ skyddsrum în suedeză;

ꙮ strehim în albaneză;

ꙮ stridsvärn în suedeză (din strids, „luptă”, + värn, „protecție”);

ꙮ varjend în estonă;

ꙮ víggirt byrgi în islandeză;

ꙮ xorgodox bajr - хоргодох байр în mongolă;

ꙮ בּוּנקֶר în ebraică;

ꙮ หลุมหลบภัย în thai.

 

S-au introdus puține cuvinte echivalente pentru cazemată, considerând cazemata un „buncăr mai mic” (lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene, buncăr; încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu, cuvânt moștenit din cuvântul francez casemate).

 

 

 

          Buncărul militar

 

         Motto: „Bărbaţii-n zile de război/ Se bat de moarte între ei,/ În timp de pace sunt eroi/ Răpuşi cu gura de femei.” (Soarta bărbaţilor, de Goethe, din Epigrama germană de cinci secole, 1999, traducere de Florea Ştefănescu)

 

Din punct de vedere al protecției militare sau civile, un buncăr este o construcție militară fortificată de apărare, pentru oameni și valori materiale, mai ales armamente și muniții, împotriva rachetelor, bombelor, proiectilelor sau altor atacuri. Buncărele sunt mai ales subterane.

Buncărele au fost utilizate încă în primul război mondial, război „de poziții”, dar extensiv în cel de  al doilea război mondial. Cum cursa înarmărilor a continuat după 1945, mai ales după apariția NATO și a tratatului de la Varșovia, a apărut războiul rece, când s-au construit noi buncăre, mai ales pentru rachete operative și strategice, pentru punctele de comandă și control (CC sau C2). Prieteni buni cu uraganele, la americani pot fi folosite buncărele pentru protecția pe timpul tornadelor.

Când am scris despre cele două războaie mondiale am pomenit și de linia Maginot a francezilor, cu cazemate sau buncăre mici, dar care a fost ocolită de armata germană. Multe piese grele de artilerie, mai ales din artileria de coastă, se aflau și se află în sisteme de buncăre.

Cred că vă amintiți filmul Tunurile din Navarone, regizat de J. Lee Thompson în anul 1961. Scenariul a fost inspirat după romanul cu același titlu, scris de Alistair MacLean. Pe scurt, în anul 1943, 2000 de soldați aliați au rămas izolați pe insula Kheros.

Distribuția personajelor principale (The Guns of Navarone)

 

Operațiunile pentru salvarea lor sunt zădărnicite de două imense tunuri instalate de naziști pe insula Navarone. Pentru a elimina pericolul reprezentat de aceste tunuri, căpitanul Keith Mallory (Gregory Peck), caporalul Miller (David Niven) și colonelul Andrea Stavros (Anthony Quinn) sunt trimiși într-o misiune imposibilă: infiltrarea pe insula nazistă și distrugerea armamentului inamic. Cum noi nu povestim filme, vedeți totul cu un click pe titlul filmului de sub figura cu distribuția.

Și pe la noi au existat cazemate pe linia fortificată Focșani–Nămoloasa–Galați, cu fortificații permanente, construită între 1883-1885, având ca scop realizarea unei linii defensive puternice în „Poarta Focșanilor”, în cazul unei agresiuni externe.

Linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați avea 676 de guri de foc și 3 „fronturi întărite” (Focșani, Nămoloasa, Galați), incluzând grupuri de baterii cuirasate dispuse în adâncime pe 3 linii. Cele 676 de guri de foc reprezentau aproape jumătate din totalul artileriei românești (la începerea primului război mondial armata României avea 1.452 guri de foc). Linia fortificată era deservită pe timp de pace de un efectiv de peste 7.000 militari.

Dacă a fost folosită puțin în primul război mondial, n-a mai fost folosită în al doilea război mondial la înaintarea rușilor, prin trădarea armatei române la 23 august 1944 de Mihăiță și luarea ca prizonieri a peste 150.000 de militari români. Frăție curată!

Ulterior, în plin război rece, multe blocuri au fost dotate cu adăposturi antiaeriene, transformate de ingenioșii români în „buncăre pentru cartofi și murături”. Pentru conducerea statului s-au construit buncăre antiatomice, renumit fiind cel de sub Casa Poporului, acum clădirea parlamentului și a altor instituții centrale.

Cum descrierea e mai greu de citit, urmăriți întâi videoclipurile cu adrese web Buncărul Antiatomic secret de sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=_HzRDNiCNmg), apoi explicațiile videoclipului Colonelul Mihai Bartoş, despre secretele ascunse sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=TGqRU3ryk0M) sau ultimul la https://www.youtube.com/watch?v=ZehnDu9Axe8, cu titlul Ce se ascunde la subsolul Casei Poporului.

Pe acolo sunt și tuneluri, chiar și o linie de metrou, depozite de alimente, depozite de materiale, depozite de armament și muniții, sisteme de purificare a aerului. Grosimea zidurilor de beton armat și a ușilor e calculată pentru a rezista la efectele exploziei atomice, în special contra undei de șoc și radiațiilor. Ușile sunt închise perfect, în mod automat.

Asemenea buncăre au fost constrite și în alte locuri. Despre unul din cele mai moderne buncăre, puteți citi cătine-cătinel în Adevărul online (https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/buncarul-invincibil-de-la-granita-estica-a-uniunii-2157478.html), în buncăr intrându-se cu parolă. Construit în regimul trecut, punctul de comandă şi-a păstrat şi astăzi rolul, fiind administrat de municipalitate şi păstrat în funcţiune. Aici este concetrată toată logistica sistemului de apărare civilă a Botoşaniului.

La https://de.wikipedia.org/wiki/F%C3%BChrerbunker citiți și despre Führerbunker, buncăr împotriva bombelor de aviație, lângă Cancelaria Reichului din Berlin, Germania. Făcea parte din rețeaua complexă de  buncăre subterane construite în două faze, în 1936 și în 1944. A fost ultimul loc de dispunere a cartierului general (Führer Headquarters) al lui Adolf Hitler (în germană Führerhauptquartiere) folosit în al doilea război mondial.

Hitler s-a mutat aici la 16 ianuarie 1945, Führerbunker devenind centrul regimului nazist până la sfârșitul războiului în Europa. Hitler s-a căsătorit acolo cu Eva Braun la 29 aprilie 1945, cu circa 40 de ore înainte de  a se sinucide prin otrăvire.

Ultimii apărători ai complexului de buncăre au fost francezi care făceau parte din  Divizia 33 Waffen Grenadier din SS Charlemagne, alții fiind Waffen-SS care au rămas din divizia 11 de voluntari (11 SS Volunteer Panzergrenadier Division Nordland), cu subunități SS letone și spaniole. Un grup de francezi SS au rămas în zona buncherului până în dimineața zilei de 2 mai 1945.

Și americanii au buncăre: intrarea de nord în buncărele  Cheyenne Mountain Complex, în Colorado, SUA

 

La 2 mai totul a fost ocupat de armata rusă. Complexul de buncăre subterane a rămas intact până în anii 1988–89, cu toate că au existat câteva încercări de demolare. Secțiunile escavate ale complexului de buncăre au dispărut la reconstrucția zonei din Berlin. În anul 2006, a fost montată o mică placă cu o schemă a complexului de buncăre. Mai există câteva coridoare ce pot fi vizitate de public și turiști.

Localizarea și centrul de comandă al sistemului de buncăre Cheyenne Mountain Complex al forțelor spațiale, ale SUA

 

 

 

           Punct de comandă fix protejat

 

         Motto: „Nu sunt pusă pe război/ Dar de-atâtea generaţii,/ Carul vieţii-l tragem noi/ Şi, din bici, pocnesc bărbaţii!” (Echitate, de Otilia Morţun din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu, 2001)

 

Punctul de comandă este construcția fixă sau vehiculul special amenajat unde se află comandantul și statul major ale unei unități sau mari unități, unde se pregătesc acțiunile de luptă ale unităților și subunităților subordonate, unde se primesc rapoartele de cercetare și de luptă, unde se iau deciziile (hotărârile) de către comandant, de unde se transmit subordonaților deciziile luate.

 

Embraer R-99 MULTI INTEL, un exemplu de aeronavă cu capabilități C3I

 

Complexitatea punctului de comandă crește odată cu creșterea nivelului forțelor componente (batalion, brigadă, divizie, corp de armată, armată, front, grup de armate, nivel național, zonal, continental sau internațional). Analizând funcțiile punctului de comandă vă dați seama rapid de forțele dispuse în punctul de comandă și de echipamentele tehnice ale acestor forțe.

Există o întreagă teorie a comenzii în unitățile economice și militare, ca C2 (C² și uneori ca C&C, comandă și control), C2I (comandă, control și informații), C3 (comandă, control și comunicare), C3I (comandă, control, comunicare și informații), C4I (C3I plus calculatorul), C4I2 (comandă, control, comunicații, calculatoare, informații și interoperabilitate) etc. Denumirea sistemului de comandă dă complexitatea sa.

Ca să înțelegem între cine se desfășoară acest război, vedeți doar cine execută aceste funcții din punctele de comandă ale unităților și marilor unități ucrainene, că așa înțelegem rostul dronelor americane deasupra Mării Negre, al avioanelor AWACS de cercetare cu radare aduse și în România. Comunicațiile și informațiile strategice sunt asigurate de SUA!

 

 

 

          Racheta Kh - 47M2 „Kinjal”

 

          Motto: „De lup ne apărăm cu toporul. De semeni - cu racheta.” (Vasile Ghica)

 

Racheta rusească Kh - 47M2 „Kinjal” [Х-47М2 „Кинжал” (pumnal)] este o rachetă hipersonică de aviație. Rachetele hipersonice (Гиперзвуковые ракеты 9-С-7760), denumite pompos ca sistem (российский  гиперзвуковой авиационный  ракетный комплекс) au viteza de zece ori mai mare ca viteza sunetului (10 М, respectiv 12.000 km/oră). Distanța maximă de zbor este 2.000 km.

 

Racheta montată sub avionul MIG-31K

 

Rachetele sunt destinate să lovească ținte sau obiecte importante, ca nave de suprafață (надводные корабли), portavioane (авианосцы), crucișătoare (крейсеры), distrugătoare (эсминцы) și fregate (фрегаты). Racheta poate transporta muniție clasică sau nucleară.

Racheta balistică operativ-tactică poate lovi și obiective staționare, ca puncte de comandă importante, poziții de lansare a rachetelor, concentrări de tancuri sau transportoare blindate, baterii de artilerie, fiind de fapt o modernizare a rachetelor balistice operativ-tactice Iskander (Искандер) [vezi ce scriu experții - Эксперты: ракета «Кинжал» — результат модернизации «Искандера»,  Русская служба BBC (11 марта 2018). Архивировано  13 мая 2018 года.  Дата обращения: 11 мая 2018. «После выступления Путина «Ведомости» со ссылкой на источник в Объединённой авиастроительной корпорации сообщили, что эта ракета — результат глубокой модернизации оперативно-тактической аэробаллистической ракеты «Искандер», в результате которой её намеревались запускать с истребителя МиГ-31.»]. Dacă citiți mai jos vedeți de ce am descris racheta. CNN: (Hypersonic missiles: What to know about Russian weapon fired at Ukraine | CNN).

 

Avionul MIG-31K (МиГ-31К) la parada din 9 mai 2022 cu macheta rachetei

 

 

 

 

          Buncăr NATO în Ucraina

 

        Motto: „Cu socrul meu am încheiat/ Un fel de parteneriat,/ Dar cu soacra-am încurcat-o:/ Ea cu Rusia, eu cu NATO.” (Parteneriat, de Nicolae Dărăbanţ, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005)

 

Prezentăm un buncăr sau un mare adăpost blindat din Ucraina, de lângă Lviv, buncăr secret cu 200 de oameni, ofițeri N.A.T.O. și elemente ale forțelor armate ucrainene. Buncărul era din timpul Uniunii Sovietice. Aici se afla un punct de comandă de rezervă al fostului district militar din Carpați, nu departe de România.

Iată că buncărului „socialist” i s-a găsit un nou rol (https://www.youtube.com/watch?v=KoLNPlxDccY), ceva mai „capitalist”. A devenit buncărul ofițerilor N.A.T.O. de lângă Lviv (Lvov), care se afla la aproximativ o sută de metri adâncime. Acest obiectiv secret, bine protejat și dotat cu sisteme moderne de comunicații, a fost ales de generalii și coloneii N.A.T.O. când, odată cu izbucnirea ostilităților armatei ucrainene din Donbass (2014), au decis să se mute în spatele ucrainenilor, unde a fost mai convenabil pentru aliații Kievului să elaboreze planuri de operațiuni. Acum înțelegeți între cine e conflictul. Generalii și coloneii români analiști nu suflă vreo vorbă despre acest punct de comandă.

Poziția orașului Lvov (L'viv – Львів în ucraineană, Lwów în poloneză, Lemberg în germană, L'vov – Львов, în rusă)

 

 

Punctul de comandă secret subteran a insuflat și un sentiment de securitate „consultanților” chiar și după ce Moscova, odată cu începerea operațiunii sale militare speciale, a promis că va lovi în punctele de luare a deciziilor, puncte de comandă.

De fapt, era un cartier general comun de comandă și control, compus din reprezentanți N.A.T.O., precum și ofițeri ai ministerului apărării ucrainean și statului major al forțelor sale armate. Acest sediu, aproape de România, era foarte bine acoperit de sisteme de apărare aeriană, ceea ce a întărit și mai mult încrederea „locatarilor” săi în siguranța poziției lor.

 

 

 

          Marea lovitură

 

          Motto: „Armata am subţiat-o,/ Tehnica am demolat-o,/ Pensia am micşorat-o.../ Am rămas... "«Trăsniţi în NATO»...” (Armata e cu noi, de Constantin Enescu, 2011)

 

Știind bine rușii de acest buncăr, au atacat cu rachete (vezi https://www.art-emis.ro/jurnalistica/atac-rusesc-cu-rachete-kh-47m2-kinjal-asupra-unui-buncar-n-a-t-o-din-lvov) Kh - 47M2 Kinjal, după cum ne comunica și Bruno Bertez în revista online Art-EMIS, despre care m-a informat un fost coleg de școală militară din Canada (A.E.).

Certific și eu că ziarul rus Komsomolskaya Pravda („Kомсомольская правда”) a postat o știre aparte mai deosebită (https://www.kp.ru/daily/27378.5/4560839/), destul de importantă, despre atacul cu rachete Kh - 47M2 Kinjal [Х-47М2 „Кинжал” (Pumnal)] din luna martie 2023 asupra buncărului N.A.T.O.descris mai sus, unde se pare că au fost uciși 200 de ofițeri N.A.T.O. și ucraineni.

Racheta Kinjal lansată din avionul MIG-31K (МиГ-31К)

 

Rusia a întârziat contraofensiva forțelor armate ucrainene cu o „înjunghiere” în acest buncăr secret. Rachetele hipersonice rusești Kinjal - Кинжал (Pumnal) au distrus buncărul secret descris. Departamentele militare ale Statelor Unite, Marii Britanii, Poloniei și ale altor țări N.A.T.O. preferă să nu scoată o vorbă despre ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii martie 2023 lângă Lvov. Când reporterii insistenți, care au auzit de „chestie”, îi întreabă pe generali și politicieni despre problemă, primesc fie „no comment”, fie răspund că „nu se știe” ce s-a întâmplat.

În presa occidentală și ucraineană și în rețelele de socializare se scurg din ce în ce mai mule informații despre tragedie. La începutul lunii martie, statul major rus știa deja că în „subteran” și la Kiev, era în plină desfășurare elaborarea unui plan ofensiv pentru forțele armate ucrainene. Lângă buncărul știut de ruși veneau și plecau prea multe coloane „importante” de mașini, vizibile de cercetașii de la sol, dar și din sateliții de cercetare și de teledetecție.

Trebuia doar să se aleagă printr-o analiză amănunțită momentul cel mai avantajos pentru a lovi bârlogul „filialei” N.A.T.O. din regiunea Lvov și a rezolva cu precizie sarcinile de zbor ale rachetei hipersonice Kinjal. S-a calculat cu precizia de un minut de timp momentul de decolare a avioanelor de vânătoare MiG-31K de pe portavioane și pozițiile avioanelor în momentele de lansare a rachetelor Kinjal care au finalizat misiunea. Au fost alese rachetele hipersonice Kinjal deoarece un astfel de buncăr este invulnerabil la rachetele și bombele convenționale.

Nu avea niciun rost să trimiți bombardiere pentru lovituri chiar și cu bombe de 1,5 tone sau 5 tone, pentru că ucrainenii puteau doborî avioanele, iar lovirea țintei ar fi fost dificil de realizat de la o distanță de 2.000 de kilometri! Cu Kinjal, cele 500 kg de explozibil al focosului se îndreaptă spre țintă cu o viteză de 10 ori mai rapidă decât cea a sunetului și încă nu există în lume sisteme de apărare aeriană care ar putea intercepta racheta.

Cei peste 200 de „profesori americani, britanici sau polonezi și învățăceii lor ucraineni” care se aflau în buncăr nu au supraviețuit. Asta o spun unii jurnaliști occidentali „informați”. Portalul grec Pronews, de pe lângă ministerul apărării grec, a susținut efectele atacului cu rachetele Kinjal (vezi https://www.pronews.gr/tag/kinzhal/), că „rachetele au lovit centrul comun de comandă și comunicații Ucrainean-N.A.T.O.” A fost „un dezastru pentru forțele N.A.T.O. din Ucraina”.

Și unele site-uri de la Kiev au relatat că reprezentanții ministerului apărării și ai statului major al Forțelor Armate ale Ucrainei au fost chemați la ambasada S.U.A., unde au fost mustrați „pentru securitatea precară a punctelor de comandă și control”. Ambasada S.U.A. a predat o listă a ofițerilor superiori americani morți și a ordonat „să-i recupereze măcar din subteran”. Cadavrele celor care au murit în urma exploziilor și s-au sufocat în catastrofă erau încă nedezgropate...

Până acum, potrivit „scurgerii” de date din rețelele de socializare ucrainene, se estimează că au fost recuperate doar 40 de cadavre de sub ruine. Restul morților se afla încă sub dărâmături. Oficial, este imposibil să nu ne amintim că, pe 9 martie, ministerul rus al apărării a postat un mesaj modest pe canalul său oficial Telegram în care afirmă că a răspuns la acțiunile teroriste organizate de regimul de la Kiev în regiunea Bryansk pe 2 martie: „Armata rusă a lansat o «lovitură de răzbunare» masivă”. Urmează altă răzbunare după atacul cu drone asupra unor depozite de combustibil din Crimeea?

Ministerul rus a subliniat că a fost folosit sistemul de rachete hipersonice Kinjal. Potrivit directorului Institutului pentru Studierea Crizelor Naționale, Nikolai Sorokin, această „operațiune de răzbunare”, a avut și alte consecințe. El crede că distrugerea „think tank-ului” va contribui la încetinirea viitoarei ofensive ucrainene planificate.

Această versiune se justifică și prin faptul că deocamdată ofensiva este amânată. Poate că ei, conform ritualului obișnuit, așteaptă 40 de zile de la data morții?… Dar de ce tac capitalele țărilor N.A.T.O. despre teribila situație? Probabil pentru că le este „rușine” să recunoască prea ușor palma primită din partea Moscovei sau pentru că ar putea fi o recunoaștere oficială a participării active a trupelor N.A.T.O. la ostilitățile împotriva Rusiei. Așadar, între cine e războiul? Ghiciți ușor...

           Să fiți iubiți!

 

Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - buncăr.pdf

 

          CN