12 expresii comentate

12 expresii (nu doar româneşti) comentate 1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a „cam” dispărut). Apa sâmbetei era, într-o veche credinţă, un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. Cred că toată industria românească s-a dis pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman Neulander, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a cincea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie îl miruie! 2. Banul n-are miros Impăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală (na, că şi la ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar şi pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi! Autostrăzi am zis? Puşchea pe limbă! De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Intr-o zi, fiul său Titus (viitor împărat, nu preşedinte aproape ales de partidul facebook) i-a spus că „boborul”, mai puţin cei din diaspora, râde şi îl bârfeşte (nu şi pe facebook) pentru că a scos bani dintr-o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă, nu era euro, şi i-a spus: "Uite, banu’ n-are miros!". Aici nu comentăm! Nu suntem în spaţiul acela, Shengen, cu EADS! 3. Ii face capul calendar Este o expresie veche şi a pornit de la faptul că, demult, când nu existau laptop, iphone sau notebook, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor minte. Nu existau telefoane mobile inteligente şi „goagălul” lui (e)Vanghelie. Cum se marcau punctele roşii lunar în calendarele personalizate, nici asta nu ştim! Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi! 4. Nici în clin, nici în mânecă Ştim ca mâneca este partea hainei care acoperă braţul (cam lung la unii politicieni), iar un clin este o fâşie oarecare de material. Nu este nici o legătură între aceşti termeni şi expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche şi se trage din Transilvania (nu ştim dacă şi în Covasna, în Harghita, la Fântânelele lui Boc, Koloşvarul lui Gherman sau „Hermastadtul” lui KWJ). Acolo, ţăranii spun „în mânec" când urcă cu carul un deal şi „în clin", când coboară (la vale, nu vă miraţi, ţineţi cont de „g”, acceleraţia aia gravitaţională, cu legea ei, nevotată în parlamentul bicameral). Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec (cum stau parlamentarii câteodată, în campanie electorală, postează continuu pe facebook, dar „salariile merg”). Expresia a pătruns în toate regiunile ţării, roşii sau albastre la alegeri, şi s-a păstrat până azi, nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus, să nu ai de-a face cu ceva (politica) sau cu cineva (politician) în nicio âmprejurare. 5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer Expresia e bazaţă pe credinţa celor vechi (şi a neşcoliţilor români de azi cu bacalaureatul sărit sau a pupătorilor de moaşte la îndemnul lui Daniel) că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiţi, aşa că expresia inseamnă ca te afli în culmea fericirii, desfătării şi bucuriei. Dacă urci în Parlamentul ţării sau în viitoarea catedrală a mântuirii neamului, te apropii la propriu, după cota topografică, la figurat mă abţin! 6. în vino veritas – în vin este adevărul (pe când era vinul vin) Expresia, veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Bărbatul la băutură devine vorbăreţ (astăzi şi femeile, care ieri găteau ca mama, iar astăzi beau ca tata) şi atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz. Nu se ştie ce părere avea Păstorel. De Oprişan de la Focşani ştim. DNA, Codruţa şi tizul meu, fostul procuror aproape şef, Niţu, ar trebui să folosească metoda? Dar cât de „curat” este vinul azi? 7. Muncă de Sisif Sisif a fost un rege legendar (să zicem Năstase), pe care Zeus (să zicem Traian) l-a osândit pentru nesupunere în Olimp (să presupunem Zambaccian) să urce un deal din infern (nu la Cornu, ci la Rahova) ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, chiar dacă mai scria şi publica o carte, inclusiv pe blog), stânca aluneca sau era împinsă de procurori DNA şi Sisif trebuia sa o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Cum ar fi îndemnul lui Traian „să trăiţi bine”, ce trebuie înlocuit cu „mai trăiţi?” Nu comentăm. Că munca azi e rară! Ajutorul social să trăiască! 8. Piatra de încercare Este o piatră foarte dură, de culoare neagră (cred că ştie borduristul Videanu). Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari) şi pe fâşia subţire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric, „ştiu colegii mei, intelectualii” – Elena Ceauşescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul şi caratele aurului. Expresia „piatră de incercare" se foloseste când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă (aşa cum era, pe vremuri, la noi, examenul de admitere la facultate; universitatea Spiru Haret şi alte câteva se excud). 9. Ca-n Codrul Vlăsiei Codrul se întindea din nordul Bucureştilor până la Cernica, Izvorani, Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin această pădure era un act de mare curaj, pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n codru’ Vlăsiei" se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Nu mă bag, nu ştiu! Pe la Snagov chiar! OPrințul Paul știe! Expresia mai inseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi frauda. Pentru alţi codri, îi puteţi întreba pe Verestoy şi Hrebenciuc, dar şi pe anumiţi judecători din Braşov sau din Covasna. O trecere pe timp de iarnă pe autostrada A2 este la fel de riscantă. Expresia băsesciană „Iarna nu-i ca vara!” poate înlocui expresia de mai sus. 10. Pielea ursului din pădure Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Eu nu îl citesc pe Donici! Doi prieteni au vândut unui blănar (pentru cunoscători, nu era socrul din Sibiu) blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, fără să-l consulte pe Ţiriac, că era la Balc, la mistreţi, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de groază, unul, cu pantalonii îngălbeniţi de nu ştiu ce, se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri precum şacalul pedelist şi după ce l-a cam prea mirosit pe cel de jos, a plecat nedrogat, spre judeţul Dâmboviţa sau spre tomberoanele din Braşov. Prietenul din pom coboară şi-l intreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez". Sau în alte fabule i-ar fi spus să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci când un prieten ne dezamăgeşte. E valabil şi pentru candidaţii cu promisiuni „măreţe” în campania electorală. Excludem „pas cu pas” „lucrul bine făcut”? Vom vedea! Mai ţineţi minte kilometrii de autostrăzi promişi? Iar vom vedea! 11. Dacă tăceai, filozof rămâneai Maxima este extrasă din lucrarea "Mângâierile filozofiei", care aparţine filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în imprejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decat cuvântul. Aţi văzut că a avut efect pe 16 noiembrie, în turul 2? O completare azi ar fi cu expresia „dacă nu foloseai telefonul mobil, nu erai ascultat (de SRI) şi nu erai învinuit (de DNA)”! 12. Vorbe de clacă Cu înţelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală". Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă (la mine se numea „hopşe”). Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. Nu existau încă partide. Acum acolo se bârfeşte. Munca era reală, nu virtuală! Nu existau facebook, tweeter, Linked in sau chat! Şi campania electorală conţine „vorbe de clacă”? Dacă da, atunci suntem în România „lucrului bine făcut” şi…… „Să trăiţi bineeeeee!! Constantin Niţu (click)