ATELIER METODIC: Jocuri de cuvinte

Jocuri de cuvinte - gâscă

Geografie lingvistică

Gâscă

Moto: „Prin curtea plină de castani/ Bobocii foşti sunt azi gâscani/ În jurul lor doar copiliţe.../ Tot cu statut de... gâsculiţe!” (Început de an şcolar, de Gheorghe Gurău, 2010)

Născut fiind eu pe „ulița gâștei”, din comuna Livezeni, județul Muscel, acum strada Primăriei, din satul Livezeni, comuna Stâlpeni, județul Argeș, nu pot să nu scriu despre gâscă. Pe ulița mea, în fiecare gospodărie existau câteva gâște, plus bobocii lor. Ieșeau și pe uliță și ciuguleau iarba de pe șanțuri.

Gâște

Copii, să știți că gâsca nu crește în spate la Metro, Kaufland, Cora, Auchan etc. sau doar la grădina zoologică. Este acea pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus).

Tata fiind pădurar și vânător, am făcut cunoștință și cu gâsca sălbatică, specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser).

Dicționarele românești, cu vreo 42 de definiții, ne lămuresc de apariția pentru prima dată a cuvântului în română într-o pravilă moldovenească și ne prezintă etimologia: „din bg. găska - гъска”. Așadar, am fi moștenit cuvântul gâscă din cuvântul bulgar găska - гъска, moștenit din proto-slavicul *gǫ̑sь, derivat din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns, „gâscă”. Oare?

„Ulița Gâștei”, acum asfaltată și fără gâște

Ne lămurește Mihai Vinereanu, care scrie despre gâscă «gâscă – 1. pasăre domestică mai mare decât rața (Anser anser); 2. pasăre migratoare acvatică (Anser segetum). Bg. găska „gâscă” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; Ciorănescu, 3787). Celelalte forme slave, cu excepția sb. guska, sânt destul de diferite, deși provin de la același radical PIE; cf. rus. gusĭ, pol. gęs, cognate cu rom. gâscă. Prin urmare, formele sud-slave provin din română. PIE *ghans, „gâscă” (IEW, 413); cf. skt. Hamsa,h < *hanse,r „gâscă, lebădă”, lat. anser de un mai vechi *hanser „gâscă”, v.g.s. gans, v.ir geiss „lebădă”, lituan. žąsis „gâscă”, v.sl. gąsŭ „gâscă”. Este evident că nu provine din slava veche, așa cum s,a crezut până acum (v. ga, găgăuț). Forma mai veche trebuie să fi fost *gânsă, apoi *gânscă (v. gânsac), iar și mai veche decât aceasta a fost *gânsă, de la un proto-traco-dac. *gansa, adică rad. PIE *ghans, plus suf. a ca marcă pentru genul feminin (v. gânsac). Origine traco-dacă. Der gâsculiță.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Deci slavii balcanici au luat cuvântul din română.

Cuvântul gâscă în câteva limbi

Gâsca în expresii (pamflet)

Moto: „Văd pe hoţ într-un şopron/ Cu o gâscă sub palton./ - Ce-i cu ea? apuc de-i strig./ - O-ncălzesc, că-i tare frig!” (Hoţul milos, de Ioan Mărginean, din Urmaşii lui Cincinat, 2004)

Românii s-au jucat destul cu gâsca asta. O folosesc întâi familiar ca epitet depreciativ sau ca metaforă pentru femei sau fete credule sau proaste. Știți toți ce înseamnă o „gâscă sălbatică” sau o „gâscă domestică”.

Cred că mulți pensionari „n-au păscut gâștele împreună!” cu mai tinerii Năstase, Petrov, Oprea, Ciucă, Cîțu, Dragnea, Ciolacu, Jules Werner, Cherecheș și cu alții, ca să le permită gesturi de familiaritate, că i-au umilit mereu, inclusiv cu jonglarea cu pensiile! Amin!

Ușchitul primar Cherecheș

„A strica orzul pe gâște” înseamnă a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. De exemplu, nu trebuie să dai unui nefumător tutun de pipă cubanez sau ciocolată unui fraier (că nu știe prostul ce e ciocolata,/ mănâncă hârtia și-aruncă bucata!).

Adusă în viața socială, s-ar traduce și prin „nu strica votul pe candidați la președinția blocului” turiști imobiliari sau pe candidați de parlamentari școliți din trei în trei. E valabil și pentru candidați de (n)europarlamentari care nu țin la constituția României. Nu stricați șampania pe fraieri!

Să nu spuneți că n-ați întâlnit cândva, cumva, undeva, o „gâscă de jumulit”, adică un om bun de înșelat, de jefuit, că turistul imobiliar golfist, parlamentarii, (n)europarlamentarii și primarii, precum Cherecheș, așa ne cred pe noi.

Dragnea și Ciolacu s-au luptat din răsputeri ca primarii să primească peste pensia contributivă și pensia de primar botezată, sanchi, indemnizație. L-aș întreba pe covrigarul de Buzău unde poate primi ex-primarul Cherecheș această indemnizație?

Discuții în parc între cei „cu gâsca-n păr”

O „gâscă bună de jumulit” poate fi și o damă sexi pe care matematicienii o numesc codificat calculabilă prin logaritmi. Hai, nu faceți pe naivii, că la gâsca asta damă bună de jumulit se gândește până și cel „cu gâsca-n barbă”, adică cel cărunt.

Știți sau aflați acum că altă gâscă-n altă traistă” sau regional „altă gâscă, neică Stane în ceea traistă” înseamnă că asta-i cu totul altceva, altă vorbă, altă înțelegere, alt comportament, altă atitudine față de o situație etc. Cam ca legile pensiilor de orice fel....

Englezii, cu al lor cuvânt goose (la plural geese), au destule expresii referitoare la pasăre. „Ce sos este bun pentru gâscă este un sos bun pentru gâscan” (What's good sauce for the goose is good sauce for the gander sau What's good for the goose is good for the gander) înseamnă că ceea ce este un tratament adecvat pentru o persoană este la fel de potrivit pentru altcineva.

A spune cuiva „gâsca este friptă” (goose is cooked) înseamnă că acel cineva urmează a fi pedepsit. Expresia comună „gâscă prostuță” (silly goose) este folosită atunci când se referă la cineva care se comportă prostește. Expresia „Uciderea gâștei care depune ouă de aur” (Killing the goose that lays the golden eggs), derivată din fabulele lui Esop, este o zicală care se referă la o acțiune motivată de lăcomie care distruge sau face inutilă o situație favorabilă care ar fi oferit beneficii în timp.

„Prinderea unei gâște sălbatice” (a wild goose chase) semnifică o pierdere inutilă de timp și efort și derivă dintr-un eveniment de curse de cai din secolul al XVI-lea. Englezii au și o legendă cu o bâtrână numită „mama Gâscă” (Mother Goose), care a scris versuri pentru copii. Unui hematom cauzat de o lovitură la cap i se spune metaforic „ou de gâscă” (goose egg).

Mai există abyssinian goose (gâscă abisiniană), african pygmy goose (gâscă africană), gooseberryish (agrișă), goosebump (ca „piele de găină” la noi), gooseskin sau goose skin (piele de gâscă), goosestep, goose-step sau goose step (pas de gâscă, mers legănat), Goosey Night (în jurul orașului New York, o anumită noapte, de obicei noaptea de 30 sau 31 octombrie, în timpul căreia tinerii fac farse și răutăți în cartierele lor) etc.

Gâsca francezilor e numită oie, cuvânt apărut la sfârșitul secolului al XII-lea, moștenit din vechile franceze oe, oue, din vulgarul latin auca, contracție a lui *avica, din latinescul avis, „pasăre”.

Au apărut expresii precum: bête comme une oie (prost ca o gâscă), contes de ma Mère l’oie (poveștile mamei Gâscă, ca la englezi), grande oie blanche (gâscă mare albă), jeu de l’oie (jocul „gâsca”, la nivel simbolic, gâsca se referă la un animal care anunță pericolul), manger l’oie (a mânca gâsca), oie à bec court (gâscă cu cioc scurt), oie blanche (gâscă albă), oie cendrée (gâscă gri), oie de mer (gâsca de mare), oie de Sébastopol (gâscă de Sevastopol), oie des neiges (gâsca albă), oie domestique (gâscă domestică), oie empereur (gâsca împărat), oie flamande (gâsca flamandă), oies du Capitole (gâștele Capitoliului, eveniment istoric mitologizat în care gâștele au tras un semnal de alarmă împotriva unei incursiuni nocturne galice din Roma în 390 î.Hr.), pas de l’oie (pas de gâscă), patte d’oie sau patte-d’oie (pateu de ficat de gâscă), Saint-André-Goule-d’Oie (comună franceză, din departementul Vendée), se perdre les oies (a se pierde în gâște, a înnebuni, a-și pierde facultățile mentale) etc.

Oie empereur

Nemții au denumit gâsca Gans în germana modernă și în germana de Pensilvania, Goos în germană populară și în saxona populară și Gauns în germana plautdietsch. Există și Gäns în luxemburgheză. Cei care știu limba germană pot consulta rapid marea rețea-bibliotecă internet (vezi prin clic: „Gans” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Gans” în Duden online; „Gans”, în POS, Stuttgart: PONS GmbH, 2001–2023; „Gans” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon și „Gans” în Wikipedia).

Gänsefuß (picior de gâscă)

Poftă bună la Gänseleber (ficat de gâscă)

Au apărut mintenaș cuvintele compuse: Gänseei (ou de gâscă), Gänseblümchen (margaretă), Gänsebraten (gâscă friptă), Gänsebrust (piept de gâscă), Gänsefeder (pană de gâscă), Gänsefuß (picior de gâscă), Gänsehals (gât de gâscă), Gänsehaut (carne de gâscă), Gänsehirtin (păstoriță de gâște), Gänsekiel (pană de gâscă), Gänseklein (boboc de gâscă), Gänseleber (ficat de gâscă), Gänsemagd (îngrijitoare de gâște), (untură de gâscă), Gänsesäger (fierăstrău), Gänsestall (coteț sau hambar pentru gâște), Gänsesterbe (mortalitate a gâștelor), Martinsgans (gâsca de Sf. Martin, Volksbrauch: Gebratene Gans, die um oder zu Sankt Martin gegessen wird, „obiceiul popular: gâscă friptă, care se mănâncă în jurul zilei sau în ziua de Sfântul Martin”), Weihnachtsgans (gâscă de Crăciun) etc.

Na, drăcie, că Gänswein, nu este vin de gâscă, ci un termen pentru apă potabilă simplă, propus prima dată în 1577 în Podagrammisch Trostbüchlein, „Broșură de consolare podagrammică”, de Johann Fischart (1545 – 1591).

Фуа-гра и подходящее вино (ficat de gâscă și un vin asortat)

Trecem la ruși, cu ale lor gusʹ – гусь, gusjatina – гусятина, „gâscă”, gusynia – гусыня, самка гуся, „gâscă femelă”. Au apărut expresii și combinații stabile (Фразеологизмы и устойчивые сочетания), precum: самка гуся sau гусыня, „gâscă femelă”, белолобый гусьгорный гусь (gâscă de munte cu frunte albă), гусь лапчатый (gâscă cu gheare), гусь свинье не товарищ (gâsca nu este prietenă cu porcul; în meniu), дикие гуси (gâște sălbatice), как с гуся вода (ca gâsca prin apă, ceva complet indiferent, nu are efect asupra nimănui), серый гусь (gâscă gri), хорош гусь (gâscă bună, la propriu, iar la figurat, „bună de jumulit”), гусиная печень (ficat de gâscă, în farfurie au importat fua-gra - фуа-гра) etc.

Gâsca în (c)arte

Moto: „Nu-s flecar,/ Nu vorbeşte-n mine ura,/ Dar Curcanii lui Ventura/ Mai mult gâşte mi se par...” (Unui dramaturg, de Cridim din Epigramişti români de ieri şi de azi, 1975)

Pasărea asta domestică din ordinul palmipedelor, crescută pentru carne, untură și fulgi, a apărut și în scrierile oamenilor de litere. Bujor punea în gura lui moș Ion o întrebare („- Da a cui sânt gâștele alea de pe baltă? întrebă moș Ion.”), iar un erou al lui Ispirescu se lăuda cu consoarta („Tocmai jumulea o gâscă nevastă-mea.”). Boierul Sadoveanu, excelent romancier, devenit primul președinte al Prezidiului M.A.N., scria despre gâștele sălbatice care se vânează pentru carnea lor bună de mâncat, Anser segetum („Mitrea Cocor a mai stat în pustie, ridicându-se din suferința lui, până ce au început a trece pe sub norii de toamnă gâștele sălbatice spre miazăzi.”).

Dacă eroul țăran Mitrea Cocor le observa doar trecerea, eroul lui Odobescu era vânător („Am cutezat a trage cu pușca și-n cârdurile de gâște sălbatice ce trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului.”).

Alecu Russo folosea expresia de care am amintit, „altă gâscă în ceea traistă” („Acum altă gâscă... să vorbim de critica de față...”), adică asta-i altă vorbă, altă poveste, altă căciulă, cu totul altceva. Alecsandri ne lămurea că „laba-gâștei” înseamnă și marcarea semnăturii pe un document cu degetul („Pune-ți talpa-gâștei pe zdelcă.”), chestie folosită și de Creangă („Pesemne că noi, cum s-ar prinde, las’ că de scris, talpa-gâștei; dar apoi și de vorbit.”). Se laudă unii cu istoria regalității, mai ales TVR cu „ora regelui”, falsificând istoria, dar prin vechiul regat, prin 1918, 90% dintre români erau „laba-gâștei”, adică analfabeți!

Ajungem repetat la gâsca engleză, goose, cuvânt moștenit din medievalele engleze goos, gos, derivate din vechiul englez gōs, la râmdu-i din proto-vest-germanicul *gans, moștenit din proto-germanicul *gans, acesta din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns.

Referindu-se la gâscă ca hrană, în 1843, Charles Dickens, în colinda de Crăciun Al doilea și al treilea spirit, a scris: „Doamna Cratchit a făcut sosul (gata în prealabil într-o cratiță mică) șuierător încins; maestrul Peter a făcut piure de cartofi cu o vigoare incredibilă; domnișoara Belinda a îndulcit sosul de mere; Martha a făcut praf plitele; Bob l-a luat pe Tiny Tim lângă el într-un colț mic de la masă; cei doi tineri Cratchits așezau scaune pentru toată lumea, fără a uita de ei înșiși, și urcând trăgâns spuza pe turta lor, își înghesuiau linguri în gură, ca să nu țipe după gâscă înainte să le vină rândul să fie serviți.” (Mrs. Cratchit made the gravy <<ready beforehand in a little saucepan>> hissing hot; Master Peter mashed the potatoes with incredible vigour; Miss Belinda sweetened up the apple-sauce; Martha dusted the hot plates; Bob took Tiny Tim beside him in a tiny corner at the table; the two young Cratchits set chairs for everybody, not forgetting themselves, and mounting guard upon their posts, crammed spoons into their mouths, lest they should shriek for goose before their turn came to be helped. [1843, Charles Dickens, “Stave 3: The Second of the Three Spirits”, in A Christmas Carol]).

În 1906, Langdon Mitchell, în Ideea New York-ului, folosește cuvântul gâscă ca argou pentru unul care nu e în toate mințile, adică e prost: „Îmi pare rău pentru tine, dar ești așa o gâscă.” (I'm sorry for you, but you're such a goose. [1906, Langdon Mitchell, “The New York Idea”, in John Gassner, editor, Best Plays of the Early American Theatre, 1787-1911‎, published 2000, →ISBN, page 430]).

Trecem Canalul Mânecii la gâsca franceză, oie, cuvânt moștenit la sfârșitul secolului al XII-lea din vechiul francez oie, din precedentele oe, oue, din vulgarul latin auca, contracție a lui *avica, din latinescul avis, „pasăre”.

În Canada, colocvial, indistinct, i se zice cuiva gâscă de Canada (bernache du Canada sau outarde), gâscă de zăpadă sau gâscă albă (oie des neiges sau oie blanche). Gérald Baril, în Atât de aproape, atât de departe, gâștele albe, scria în 2020: „La căderea nopții, nu este posibil ca toată lumea să distingă cu certitudine chicotul unui stol de dropii de cel al unui stol de gâște albe.” (À la nuit tombée, il n'est pas donné à tous de distinguer avec certitude le cacardage d’une volée d’outardes de celui d’une volée d'oies blanches. [Gérald Baril, Si près, si loin, les oies blanches, Montréal, XYZ, 2020, pages 179-180]).

Nemții au pentru gâscă Gans, elevat, Goos în germana populară și în saxonă, Gauns în germană plautdietsch. Există și Gäns în luxemburgheză. Gans este moștenit din medievalul germanic gans,din vechiul germanic gans, din proto-vest-germanicul *gans, derivat din proto-germanicul *gans, în final din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns.

Și nemții folosesc cuvântul Gans derogatoriu, ca adjectiv, pentru o persoană feminină, femeie sau fată. Dintr-o traducere în germană, aflăm că Frații Grimm au scris în Cenușăreasa: „Ar trebui să stea gâsca asta proastă în camera noastră? au spus ele.” (Soll die dumme Gans bei uns in der Stube sitzen?“ sprachen sie. [Brüder Grimm: Aschenputtel ascultați audiobook dacă știți germana]).

Drei Hausgänse (trei gâște domestice)

Michael Obert, în Magia ploii, scria în 2010 despre Niger: „Copiii dispăruseră și până și gâștele fugiseră.” (Die Kinder waren verschwunden, und selbst die Gänse hatten das Weite gesucht. [Michael Obert: Regenzauber. Auf dem Niger ins Innere Afrikas. 5. Auflage. Malik National Geographic, München 2010, ISBN 978-3-89405-249-2, Seite 123]).

Am ajuns la cei ocupați cu operațiunea specială chiar și pe timp de iarnă. În rusă există gusʹ – гусь, gusynia – гусыня și gusjatina – гусятина, „gâscă”, moștenite din proto-slavicul *gǫ̑sь, acesta din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns, „gâscă”.

Igor din Irkutsk îmi scrie, în bășcălie, că există și gîscă - гыскэ în moldovenească (Молдавский) în manualele lui Zelenski pentru moldovenii din regiunea Odesa. S-a făcut că plouă când l-am întrebat dacă rușii au dat vreun decret de inexistență a limbii moldovenești.

Sergheev-Țensky, în Dropiile, scria în 1942: „- Oprește! O gâscă sălbatică!.. Maiorul era pe un loc strâmt, dar a sărit din mașină cu mare ușurință și a tras imediat cu pistolul, fără să țintească, în direcția în care zbura dropia. ❬…❭ «Totuși, această pasăre nu este gâscă, este mai mare decât o gâscă», a spus locotenentul. - Nu e gâscă?.. Da, ai dreptate - e mult mai mare decât o gâscă... O pasăre colosală!” (— Стоп! Дикий гусь!.. Майор был грузноват, но выскочил из машины с большою лёгкостью и тут же выстрелил из револьвера, не целясь, в том направлении, куда летела дрофа. ❬…❭ — Однако эта птица — не гусь, она больше гуся, — сказал лейтенант. — Не гусь?.. Да, вы правы, — она гораздо больше гуся… Колоссальная птица! [С. Н. Сергеев-Ценский, «Дрофы», 1942 г., НКРЯ]).

Гусь (gâscă, carne de gâscă)

Și cărnii de gâscă sau unui fel de mâncare din carne de gâscă i se spune tot gâscă. Acelaș Sergheev-Țensky, în Disperarea, scria: „Apoi Stiopocika într-un halat alb strigă tare undeva în lateral: «Servesc gâscă cu varză», iar eu le spun: «Ei bine, zic eu, ce bine este că aveți gâscă. cu varză, altfel acum e peste tot. A devenit la modă să servești cu mere. Spune-mi, te rog, ce delicatesă!...» Iată un chibrit în nas - lasă-i să-și dea seama: pun pariu că o vor servi cu mere data viitoare!” (Потом Стёпочка в белом балахоне где-то в стороне кричит скороговоркой: — Подают гуся с капустой, а я им: «Вот, говорю, как хорошо, что у вас гусь с капустой, а то теперь везде пошла мода с яблоками подавать. Скажите, пожалуйста, деликатность какая!..» Вот им и спичка в нос — пускай-ка раскусят: небось, будут в другой раз с яблоками подавать! [С. Н. Сергеев-Ценский, «Бред», 1904 г., НКРЯ]).

Gâștele Capitoliului

Moto: „În al vieţii portofoliu/ Se înscrie c-un rateu:/ A salvat un Capitoliu,/ Ca s-ajungă în pateu.” (Gâsca, de Laurenţiu Ghiţă, din revista Epigrama, nr. 56, iunie 2011)

Am pomenit mai sus de gâștele Capitoliului. Nici leul lui Androcle și nici elefanții lui Cezar n-au întrecut celebritatea acestor gâște care, salvând Capitoliul, au cucerit pentru neamul zoologic „medalia de aur” în olimpiada expresiilor istorice.

Spre anii 390 î.Hr., galii, originari din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei. Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia și Titus Livius.

Capitoliul e una din cele șapte coline ale Romei, situată chiar în centrul ei. Pe creasta acestei coline se aflau în vechime templul închinat lui Iupiter și cetatea unde se retrăsese aristocrația Romei, când galii deveniseră stăpâni acolo. Într-o noapte, după un lung asediu, galii, pentru a escalada fortăreața, au căutat să profite de beznă și de faptul că asediații le soileau.

Gâștele Capitoliului, pictură de Henri-Paul Motte (1846-1922)

Erau aproape de metereze, gata-gata să treacă zidurile, când niște gâște aflate acolo, speriate, începură să gâgâie. Cu strigătele lor treziră pe Manlius și pe vitejii dinăuntrul cetății, făcând astfel să eșueze asaltul galilor și salvând totodată Capitoliul.

De atunci, în nenumărate ocazii, se fac aluzii la aceste gâște providențiale, și la gâgâitul lor. De pildă, combătând fracțiunea adepților oțovismului, Lenin, repatriat de memți în Rusia cu un tren blindat, pentru a conduce revoluția, folosește expresia de mai sus „Acum Maksimov semnează «fost redactor» al ziarului popular «Vperiod» (Înainte), vrând să aducă aminte cititorului că «gâștele au salvat Roma»” (Opere, vol. 16, pag. 44).

Lenin nu e singurul. Fabulistul rus Krâlov, referindu-se la acei care, nemerituoși, își fac o fală din faptele strămoșilor, îi ironizează într-o fabulă intitulată Gâștele, din care extragem, în traducerea lui Tudor Arghezi: „- Nu știi, lăsând de o parte mândria și orgoliul,/ Că am scăpat o dată, la Roma, Capitoliul./ - Strămoașele! Se știe, dar vorba e de voi/ Nu-mi spuneți ce foloase aduceți astăzi noi./ Ce-ați mai făcut? Ce faceți? Ce dați? Voiesc să zic./ - Am dobândit tot dreptul să nu mai dăm nimic./ - Atunci lăsați strămoșii să-și doarmă somnul lor./ Voi sunteți bune numai la tavă și cuptor.”

La noi Dimitrie Anghel, într-o spirituală poezie, Indignare reciprocă, persiflează pe un poet care cere unei gâște să-l salveze și să-i dea o pană (tradiționala pană de gâscă a poeților), pentru a scrie încă un sonet „- Măcar o pană dă-mi, te rog, confrate!/ Salvează-mă! Acesta-ți este rolul!/ - Las' c-am salvat o dată Capitolul/ Noi gâștele, – și tot am fost mâncate!…”.

Gâsca în onomastică

Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, definiţie epigramatică de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)

Aflam de la Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, că în 1929 existau în județul Ialomița de atunci două insule, numite Gâsca Mare și Gâsca Mică [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

Acum se știe doar de o singură insulă sau ostrov Gâsca, în zona localităţii Giurgeni, aproape de podul de la Vadu Oii, unde braţul Borcea al Dunării a reuşit să creeze un loc cu adevărat mirific. Palmă de pământ ieşită dintre ape reprezintă principalul punct de atracţie al întregii zone. Ostrovul a fost creat de aluviunile aduse de Dunăre în milenarul său drum către Marea Neagră (puteți citi la https://adevarul.ro/stiri-locale/slobozia/insula-gasca-un-colt-de-rai-inconjurat-de-ape-1568629.html#google_vignette ).

Rămânând la toponimie, nume de locuri, am scris mai sus că în Franța există comuna Saint-André-Goule-d’Oie, în departementul Vendée, „în regiunea Pays de la Loire din vestul Franței, prin care am trecut în 1996 cu fostul coleg Boileau, în 1978-1980 la Hamburg.

Numele de familie Gâscă (chína – χήνα) la greci

Cuvântul gâscă sau cuvintele apropiate au fost atribuite și oamanilor, întâi ca porecle, apoi ca nume de familie. Cred că vă amintiți, cei cu „gâscă-n păr” (cărunți), de porecla Gâscanu, dată celebrului fotbalist argeșean Dobrin „din Trivale” (Pitești, F.C. Argeș), aplaudat în toată țara. Noi demonstrăm mai jos cu nume de familie doar în câteva limbi. Aveți liber la cercetare! Gans e prenume la olandezi, derivat din gans, „gâscă”, în olandeză sau neerlandeză, moștenit din medievalul neerlandez gans (alături de gōs, gās), din proto-vest-germanicul *gans, din proto-germanicul *gans.

Cogan, Angga și Alee Gâscă vă salută!

Există cuvântul ganso, „gâscă, gâscan”, în spaniolă și în portugheză, moștenit din goticul *gans - *𐌲𐌰𐌽𐍃, derivat din proto-germanicul *gans, împrumutat „gratis” din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂énsg. Ca adjectiv înseamnă și prost, stupid.

Ganso a devenit și nume de familie

Trecem la balcanicii noștri. Bulgarii au găska – гъска, „gâscă”, găsók – гъсо́к, „gâscan”, sârbii și macedonenii guska – гускa, iar bosniacii și croații guska, după unii moștenite din proto-slavicul *gǫ̑sь, iar după Vinereanu din proto-dacă.

Slavii balcanici Gâscă vă salută!

Românii nu s-au lăsat mai prejos cu nume de familie derivate de la gâscă. Gâștescu Petre, de 92 de ani, este un geograf de renume internațional, doctor în geografie, fondatorul școlii românești de limnologie. Cercetător științific de prestigiu, a întreprins o serie de cercetări în limnologia fizică, hidrogeografie, delte și litoral marin, ecohidrologie, mediu și dezvoltare durabilă.

Gâștecu într-o rețea de socializare

Alde Gâscă și Gâscanu vă salută

În rusă există gusʹ – гусь, gusjatina – гусятина și gusynia – гусыня, hus în slovacă și în sorabă de sus, husʹ – гусь în bielorusă și în ucraineană etc., derivate primar din proto-slavicul *gǫ̑sь, acesta din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns. Au apărut și nume de familie.

Slavii de est Tatiana,Olga, Alinka și Vasia Gâscă vă salută!

Am scris mai sus că există cuvântul oca, „gâscă”, în catalană, corsicană, italiană, iterlingua, liguriană, romagnolă, sardă, spaniolă și valenciană, oca, loca în siciliană, oca, oco în venetă, occa în lombardă, uoca în istriotă.

Ocarina, „gâsculiță”, „ocarină”

Oca e derivat, cum am scris mai sus, din vulgarul latin *auca, contracție a latinescului târziu *avica, acesta din cuvântul latin clasic avis, „pasăre”. Acest cuvânt, oca, a dat naștere în italiană și cuvântului ocarina, „gâsculiță”, diminutiv al lui oca, „gâscă”. Instrumentului muzical i s-a dat numele ocarina în italiană (s-a creat „ocarină” în română), datorită, după unii, asemănării iunstrumentului cu celebra pasăre.

Amintind de italieni, există papero în italiană, pàpara în napolitano-calabreză, „boboc de gâscă”, de origine onomatopeică, pe care puteți să-l comparați cu verbul parpar în spaniolă, „a gâgâi”.

Papero a devenit nume de familie la italieni și spaniolii

Urmează să văd dacă e vreo legătură între papero și papin, papiny în țigănească, papin – папин în țigănească slavă. Rusescul papin – папин ar proveni din pápa – па́па, „tata”, +‎ -in - -ин, Igor din Irkutsk scriindu-mi că marea pasăre e rezervată tatălui.

Tot Igor îmi scrie că papin există și în finlandeză, fiind genitivul lui pappi, „preot, popă”, moștemit din vechiul slavic de est popŭ - попъ, „preot”, invitându-mă să-l compar cu rusescul pop - поп, „preot”. Îmi propune și aici că gâsca ar fi fost pasărea „rezervată preotului”.

Chestia e că a fost un francez, Denis Papin (1647-1713), inventator, în 1679, al motorului cu aburi, strămoșul oalei sub presiune care fluieră după fetele trecute de 60 de ani. Englezii și francezii (inclusiv amicul Boileau) nu dau etimologia lui Papin. „Dacă era țigan?”, le-am scris eu, că țiganii erau specialiști în foc!

Numele de familie Papin, prezent în Franța și în țările vecine, a trecut și oceanul. Că de, mă ajută amiralul Bill, după recensâmântul din 2010 din SUA (2010 United States Census), Papin este al 32.169-lea cel mai comun prenume din SUA, pentru 717 persoane (83,68% albi) [vezi Hanks, Patrick, editor (2003), „Papin”, în Dictionary of American Family Names, volume 3, New York City: Oxford University Press, →ISBN].

Imre Nemeth ne scrie că eu, Igor și Bill suntem prea îndrăzneți (you're too crazy) și cum eu am început sunt „cam dus cu pluta” (a bit carried away)! Boileau îmi spune să termin cu glumele.

Gâsca în gastronomie

Moto: „O cronică de-a ta - mirare -/ Se valorifică-ndoit:/ Deschide pofta de mâncare,/ Dar strică pofta de citit.” (Lui Al.O. Teodoreanu - care deţine „Cronica gastronomică" la o revistă, de Mircea Pavelescu, din Epigramişti români de ieri şi de azi, 1975)

Foie gras este o specialitate culinară pe bază de ficat proaspăt de gâscă şi raţă, considerat o delicatesă. Chiar dacă este un aliment preferat de foarte mulți gurmanzi, din cauza conținutului mare de grăsimi, foie-gras este contraindicat în anumite cazuri.

Face parte din patrimoniul cultural și gastronomic protejat în Franța. Foie gras este un preparat ce se obține din ficatul unei rațe sau gâște special îngrășate prin „îndoparea păsării”. Dieta păsărilor se bazează pe porumb și este foarte densă, păsările se îngrașă rapid și acumulează grăsimi pe și în jurul ficatului lor, ficatul mărindu-se de până la 10 ori.

Franța este cel mai mare producător de foie gras din lume, deținând 80% din piața mondială, fiind urmată de Ungaria, Bulgaria, SUA și Canada. Foie gras-ul prăjit în tigaie sau la grătar sunt feluri de mâncare populare, dar mulți oameni sunt mai familiarizați cu o formă tartinabilă, cum ar fi pate de foie gras.

Cum vorba lungă e sărăcia omului, lăsăm specialiștii să se pronunțe (Reteta foie gras tras la tigaie). Scriem și adresa (https://www.youtube.com/watch?v=er7Gr_pZIIw), ca să o păstrați pentru timpul potrivit, că ar fi bine să aveți o listă de adrese www.

Gâscă friptă la cuptor

Puteți încerca și o friptură de gâscă la cuptor. Ar râde Viorica de mine dacă aș da indicații, că în gastronomie sunt afon sau tufă de Veneția. Așa că puteți alege o rețetă care vă convine cu un clic pe una din denumirile „Friptură de gâscă la cuptor”, „Gâscă la cuptor, gătim cu mama”, „Gâscă cu portocale, la cuptor” sau „Gâscă umplută cu fructe, la cuptor”.

Confit d`oie, foarte în vogă în sud-vestul Franţei, ne arată una dintre cele mai vechi şi savuroase metode de conservare: bucăţile de gâscă sunt întâi prăjite în untură de gâscă şi apoi conservate „la garnmiță” cu untură turnată deasupra și depunerea oalei în pivnița rece. Vedeți la adresa https://www.cuisineaz.com/recettes/confit-d-oie-40876.aspx două videoclipuri interesante trimise de amicul Boileau.