Jocuri de cuvinte -pădure

 Jocuri de cuvinte - pădure

Geografie lingvistică

Pădure

Moto: „Pădure, străbună vatră,/ Falnică erai odată!/ Al hoţilor legământ/ Astăzi te-a pus la pământ.” (Pădure, dragă pădure!, de Victor Becheanu, 2011)

Deoarece am copilărit la distanța de doar 700 de metri de o mare pădure, unde tata era pădurar, neavând noi altceva de făcut, cum politicienii se joacă cu pădurile noastre, citim și aflăm că pădurea, despre care știți toți, este o „întindere mare de teren acoperită de arbori”, un „ansamblu al arborilor care cresc într-o strânsă dependență pe această suprafață de teren”, „arbori care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase alte specii de plante, mușchi, ierburi, arbuști, ciuperci etc. și de animale care cresc aici” etc. I se mai spune și codru, crâng, dumbravă [MDA2 (2010)].

Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am învățat ce sunt pădurea, alunul, păsările

Cuvântul pădure, despre care am și scris (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-alun-1) este moștenit din latinescul palūs, „mlaștină, fânețe, iaz”; cu schimbare de semnificație, ca și în albanezul pyll, „pădure”. Latinescul palūs provine din proto-italicele *palūts, *palūd-, acestea din proto-indo-europeanul (PIE) *pelHk-iH-h₂, înrudit cu letonul pelce, „baltă”, lituanianul pelkė, „mlaștină”, sanscritul palvala - पल्वल, „bazin, iaz” și, eventual, cu grecescul antic pēlós - πηλός, „noroi, pământ, lut ”.

Cuvântul codru este moștenit din rădăcina latinescului vulgar *codrum, din *quodrum, din latinescul quadrum, „formă regulată de suprafață”; comparați și cu albanezul kodër, „deal”.

Ca să vedeți istoricul definițiilor, în 1929 pădurea era o „întindere mare de pământ plantată cu arbori: braniște, bunget, codru, dumbravă, sâlhă”, „totalitatea arborilor ce acoperă o pădure”, semantica fiind din „lat. vulg. PADULEM, metateză din PALUDEM, baltă, apoi baltă cu trestii sau păduroasă, de unde sensul generalizat” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

În 1939 definiția era „pădúre (lat. padulem îld. pălúdem, ac. d. pălus, baltă, mlaștină; it. padúle, mlaștină, sard. paule. V. palustru). Mare întindere de pământ acoperită de arborĭ. V. codru, crâng (n.n., din proto-slavicul * krǫgъ, dumbravă, tufiş), cuhalm (n.n., cf. köhalom), dumbravă (n.n., din slavicul *dǫbrava, din *dǫbъ), luncă (din slavonul lonka), bunget (după DEX din albanezul bunk + -et, dar acum în albaneză nu există cuvântul), braniște (din bulgărescul бранище, acum și o localitate la nord de Albena), sihlă (din slavonul sŭhlĭ), „zăvoĭ” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].

Mihai Vinereanu scrie despre pădure: «pădure (ar. pădure, mgl. pěduri (top.)) – mulțime de copaci crescuți în stare naturală, codru. Lat. *padulem < paludem „apă, loc mlăștinos” (Diez,II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Pușcariu, 1243; Candrea-Densușianu, 1306; REW, 6183; Ciorănescu, 6009); cf. alb. pyll „pădure”, tosc. padule, v.sard. padule, v.sp., v.port. paul (Corominas, III, 695), basc. padura „mlaștină”. Sensul este diferit atât față de latină, cât și față de limbile neolatine, încât trebuie să respingem această ipoteză. După Meyer (360) alb. pyll provine de la același lat. *padulem < paludem „mlaștină”.

Etimologia dată de Diez în a doua parte a sec. XIX, preluată în mod necritic de toți autorii de dicționare etimologice, este azi total inadecvată. Rom. pădure provine din PIE *uidhu, „pădure, copac, arbore” (IEW, 1177); cf. v.ir. fid (gen. Fedo) „arbore, lemn, pădure”, cymr. gwjdd, v.corn. guiden „Föhre, Harzbaum”, gall. uidu-casses (nume de trib), precum și v.isl. vidr „arbore, lemn, pădure”, v.sax. widu, wudu, v.g.s. witu, wito „lemn”, n.g.s. Walde „pădure”, eng. wood „lemn, pădure”. În traco-dacă, semivocala PIE *u, în poziție inițială, urmată de o vocală, a dat v sau b (v. vatră, bătrân), deci un rad. traco-dac, *vad-, *bad-, cu de/sonorizarea bilabialei sonore inițiale prin procesul de disimalare față de dentala sonoră (d) din silaba următoare. Deci un mai vechi *pad-, iar suf. -ure se datorează refacerii formei de singular după cea de la pluralul păduri. Pe de altă parte, rom. pădure păstrează sensul din indo-europeană, fiind apropiat de forma veche irlandeză și de cele germanice moderne.

Prin urmare, provine din fondul traco-dac ca și codru (v. codru). Der: pădurice, păduratic, păduros, pădureț, pădurar, a împăduri, a despăduri, pădurărie, pădurean etc.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. E clar?

Așadar, pădurea e formată din arbori sau copaci, arbuști, tufișuri, ierburi etc. Cuvântul arbore există în română, italiană și interlingua, provenit la noi succesiv din vechiul cuvânt arbure, din latinescul arbor, arborem, din vechiul latinesc arbōs, arbōsis, din proto-indo-europeanul *h₃erdʰ-, „înalt, a crește”; comparați cu arburi în aromână, catalanul arbre, franțuzescul arbre, italienescul albero, occitanul arbre și portughezul árvore.

Sinonimul copac are o altă cale. Provine din vechiul cuvânt copaci (comparați cu cuvintele cupaci în aromână, cupaci în megleno-română, copaț în istro-română, „măceș, copăcel, tufiș”, împrumutate eventual din albanezul kopaç, „ciot de copac, buturugă” sau căruia îi este asociată ca rădăcină de substrat balcanic. Forma actuală a fost probabil creată analog ca singular din anteriorul copaci, reinterpretat ca plural. Unii zic să comparăm și cu proto-slavicul *kopati, care poate fi originea finală atât a cuvântului românesc, cât și a celui albanez, dar noi optăm pe originea balcanică. Vă puteți spune părerea!

Printre arbori sunt tufișuri. Tufiș este format din tufă +‎ -iș, din latinescul tūfa, legat de grecescul medieval toῦfa - τοῦφα, ăsta cu sursă neclară, care însemna creastă sau penaj de cască, chiar un standard militar! Cum între tufișuri sunt și mărăcini, iată că mărăcine este moștenit succesiv din latinescul vulgar *marrucina sau *marracina, în cele din urmă din latinescul marra, „ghimp(e)”, dar posibil și dintr-o alterare a cuvântului latinesc cu influența sufixului românesc -ciune. Comparați cu maleza în spaniolă și cu mërqinje în albaneză, cuvinte înrudite, cu același sens cu cuvântul românesc.

În pădure întâlnim și plante (din franțuzescul plante, latinescul planta), mușchi (din latină), ciuperci (din proto-slavicul *pečura), ierburi (din latinescul herba), arbuști etc., dar și animale (din latinescul animal)!

Corespondentele în alte limbi sunt:

❁ ‘ābā (‘obo) - ܥܒܐ (ܥܒܐ) în arabă, ʿāḇāʾ - ܥܒܐ‎ în aramaică siriacă;

❁ ābnā - абна în abhază, bna - бна în abază;

❁ abohli în alabama, abokkoli' în chickasaw;

❁ aḍavi - అడవి în telugu;

❁ adohi inage - ᎠᏙᎯ ᎢᎾᎨ în cherokee;

❁ ağaş - ағаш în cazahă (din proto-turcicul *ïγač, „copac; pădure”, din care au mai derivat ïγač în turcă, „copac”, ağac în azeră, ağas -ағас în bașchiră și în cazahă, agaș - агаш în altaică de sud, ağaç în turcă și în tătară crimeană, agaç în turcmenă, agac - агач în tătară, yjaș - ыяш în ciuvașă, yog'och în uzbecă etc., toate cu sensul de „copac, pădure”);

❁ ala în malgașă;

❁ alas în tetum, alas, wana în javaneză;

❁ albogo în galiciană;

❁ àll în wolof;

❁ antaṙ - անտառ, tʿavut - թավուտ în armeană;

❁ arañña în pali, araṇya - अरण्य în sanscrită;

❁ arbaro în esperanto;

❁ aryg - арыг, arga - арга, ezim - эзим în tuvenă;

❁ ašuna în yámana;

❁ aṭavī - अटवी în sanscrită, aṭvī - अटवी în hindusă;

❁ bakir în ilocano;

❁ ban – बन în bhojpuri;

❁ banga în ternate;

❁ ḅelo - ٻيلو în sindhi;

❁ baso în bască;

❁ beša - беша în tadjică;

❁ Bësch în luxemburgheză (din proto-germanicul *buskaz; cognat cu englezescul bush, germanicul Busch, olandezul bos);

❁ bir - ᱵᱤᱨ în santali;

❁ biše - بیشه‏‎ ‏‎ în persană;

❁ bois în franceză, bos în olandeză și în afrikaans, bos și bwès în valonă, bosc în catalană și în friuliană, bosco în italiană, bosk în frizonă, bosque în galiciană, portugheză și spaniolă, bosquet în franceză, boqueteau în franceză, bosco în interlingua, irlandeză și italiană, boscu în corsicană, bósj în limburgheză (din latinescul târziu boscus sau din latinescul vulgar *buscus, din cuvintele france *busk, *busc, din proto-germanicul *buskaz, „tufis, tufă”);

❁ bòlt în mòcheno;

❁ bôn - বন în bengaleză, bôṇô - ବଣ în orija, jônggôl - জঙ্গল în bengaleză;

❁ boshke - בושקי în sefardă;

❁ bpàa - ป่า, bpàa mái ป่าไม้ în thai;

❁ brousse în franceză (din occitanul brossa, din aceeași pre-romană ca brocciu);

❁ bujan - ᠪᡠᠵᠠᠨ în manchu;

❁ bus în tok pisină;

❁ Busch în germană de Pennsylvania;

❁ busi în sranan-tongo;

❁ codru în română și în aromână (din rădăcina latină vulgară *codrum, din *quodrum, din latinescul quadrum, vezi mai sus);

❁ codyra – чодыр, șyrgy – шӹргы în mari;

❁ coedwig în velșă (din coed, „pădure, lemn, copaci”, + gwig, „lemn, pădure”);

❁ coill în irlandeză (din vechiul irlandez caill), coille în galeză (ambele din proto-celticul *kallī, „pădure”);

❁ crâng în română;

❁ cuauhtlah, cuahcamac în nahuatl;

❁ curii în aromână;

❁ cxeḳ - ცხეკ în svan;

❁ č̣akka – ጫካ în amharică;

❁ č̣angal - ҷангал în tadjică;

❁ č̣ış - чыш în shor;

❁ daa în găgăuză;

❁ daristan - دارستان‏‎, cengel - بێشه‌ڵان‏‎ în kurdă, darıstan în zazaki;

❁ das în aromână, dásos - δάσος, drymós - δρυμός, álsos - άλσος în greacă;

❁ djiva în ngazidja comoriană;

❁ đông în tày;

❁ dręzga - дрѧзга în vechea bisericească slavonică;

❁ dubbo în sidamo;

❁ dumbravă în română (din slavonicul vechi bisericesc dǫbrava - дѫбрава, din proto-slavicul *dǫbrava);

❁ dur – ዱር în tigrinya;

❁ duz – дуз în dargină‎;

❁ entim în masai;

❁ erdő (participiu prezent al verbului ered, „a izvorî, a începe undeva”, din proto-fino-ugricul *šärɜ-, „a veni, a ajunge; a răspândi”, + -d, sufix, din care se trage cuvântul Erdély, „Ardeal”), erdőség în maghiară;

❁ esichaha în luhya;

❁ etvlkē în lituaniană (krikų kalba);

Forest

❁ fforest în velșă, floresta în portugheză, spaniolă și galiciană, foraois în irlandeză, forè în creolă haitiană, forest în bretonă, catalană și engleză, forèst în occitană, foresta în corsicană, italiană, malteză și spaniolă, foreste în interlingua, foresto în ido, forêt în franceză, forete în novială, Forst în germană, forsto în esperanto (din vechiul franțuzesc forest, din latinescul medieval forestis, „pădure deschisă”, folosit pentru prima dată în Capitulațiile lui Charlemagne, cu referire la pădurea regală, spre deosebire de pădurile și parcurile interioare), fouorêt în normandă (Guernsey);

❁ fot în volapuk;

❁ fraga în galiciană („pădure izolată”, în secolul al XIII-lea, din limba galică veche și portugheză veche, din latinescul vulgar iberic fraga, plural al lui fragum, de la fragōsus, „aspru”, de la fragor, de la frangō, „a sparge”);

❁ ḡāba - غابة‎ în arabă marocană, ḡāba - غابة‎ în arabă hijazi, ḡāba - غَابَة‎ în arabă, ḡāba - غابة‎, ḥirš - حرش‎ în arabă egipteană;

❁ Gehölz în germană (ge-, prefix pentru formarea unui substantiv colectiv, + Holz, „lemn”);

❁ gilubyat în lubuagan kalinga;

❁ góla în sorabă, gora - гора în bulgară și în macedoneană, hora în slovacă (din proto-slavicul *gora, din proto-indo-europeanul *gʷerH-);

❁ gozd în slovenă;

❁ gruip - ဂြိုပ် în mon;

❁ gubat în tagalogă;

❁ habi - হাবি, zoṅghol - জংঘল în assameză;

❁ Hain în germană (formă germanică răspândită de Luther, din germanicul medieval hagen, din vechiul germanic hagan, „păducel, mărăciniș, incintă sau gard viu”);

❁ hosta în slovenă, hosta – хоста în sârbo-croată (din proto-slavicul *xvȍstъ, „mănunchi, snop”);

❁ ḥʳu - хьу în ingușetă, ḥʳun - хьун în cecenă, h̡ũ - ჰ̡უჼ în bats;

❁ hurruma, bosona în oromo;

❁ hutan în malai, hutan și pohon în indoneziană;

❁ iahšēn - ⲓⲁϩϣⲏⲛ în coptă;

❁ igbóe̩gàn în joruba;

❁ ihlathi în kosa și în zulu;

❁ isag – исаг, xekita – хекита în even;

❁ is̈hujkulu, machewa în chamicuro;

❁ ĭspitcĭko în blackfoot;

❁ jãgal - ਜੰਗਲ în pandjabi, jangal - جنګل în paștună, jangal - جنگل‎ în persană, jangal - جنگل‎ în urdu, jaṅgal - जङ्गल în nepaleză, jangal - ҷангал în tadjică, jangal - जंगल în hindusă, jaṅgal - જંગલ în gudjarati, jangali - ޖަންގަލި în divehi (maldivă), jôṅgʰôl - জঙ্ঘল în assameză, jôṅgôl - জঙ্গল în bengaleză (toate din persană, persanul din sanscritul jaṅgala - जङ्गल, „arid, steril, deșert”);

❁ jarkur - яркур în tabasaran;

❁ k'áax în maya yucatecă;

❁ ka'a în tupinambá;

❁ ka'aguy în guarani;

❁ kaba – каба în altaică de sud;

❁ kadlagan în bikol central;

❁ kāḍu - ಕಾಡು în kannada;

❁ kælaya - කැලය în singaleză;

❁ kaháta' în mingo;

❁ kakahuyan, gubat în tagalogă;

❁ kakewan în kapampangan;

❁ kalasan în maranao;

❁ kalasangan, lasang în cebuană;

❁ kalhayʌ’ în oneida;

❁ kaƞwita în lakota;

❁ kāṭu - காடு, vaṉam - வனம், aṭavi - அடவி, araṇ - அரண், puṟavu - புறவு, tillam - தில்லம், kāṉ - கான், kaṭaṟu - கடறு, aḻuvam - அழுவம் în tamilă;

❁ keyll în manx;

❁ kinubat în kalinga de sud;

❁ kɨjə, gɨjə în jarawa;

❁ koad în bretonă, koes în corni;

❁ korpi în finlamdeză (doar zone mari);

❁ kurmi în hausa;

❁ kúsò în nupe;

❁ las în cașubă, poloneză și sileziană, les - лес în bulgară, rusă și sârbo-croată, les în cehă, slovacă și slovenă, lěs în sorabă de jos, lěsŭ - лѣсъ în vechea slavonică bisericească, lis - ліс în ucraineană, ljes - лес în bielorusă, ľos în polabă (toate din lěsŭ - лѣсъ, „pădure”, în vechea slavă);

❁ lemu în mapudungun, lemu, mawiza în araucană;

❁ leuweung în sundaneză;

❁ lɣaba în kabilă;

❁ lhlahuy în atayal;

❁ lubre în galiciană;

❁ lug - луг în sârbo-croată (din proto-slavicul *lǫgъ, din proto-balto-slavicul *lanˀgas; vedeți vechile prusace Langa, numele unui pârâu și Langodis, numele unei mlaștini);

❁ luren - пурэн în nanai;

❁ ma'tää'e în cheyenne;

❁ male - ಮಲೆ, vana - ವನ, araṇya - ಅರಣ್ಯ, kāḍu - ಕಾಡು, aḍavi - ಅಡವಿ, kānana - ಕಾನನ, kānu ಕಾನು, haḷuvu - ಹಳುವು în kannada;

❁ masġar în malteză (din arabicul mašjar - مَشْجَر‎);

❁ mata în portugheză (din vechiul portughez mata, posibil din latinescul târziu matta, „roșu mat”);

❁ meahcci, vuovdi în sami de nord;

❁ mec în veps, mečč în ludiană, meččä, mečču în kareliană, meččy, meččü în livvi;

❁ mēšā - ܡܝܫܐ în aramaică siriacă;

❁ meşə în azeră (probabil de origine iraniană, comparați cu persanul biše - بیشه, „pădure”, cu turcescul meșem, „stejar”, tot împrumuturi iraniene);

❁ mets în estonă (din proto-finlandezul *meccä, probabil dintr-o limbă baltică; termenul a fost împrumutat în timpul despărțirii sud-estoniene și livoniene de restul finlandez), metsä în finlandeză și în ingriană, mettsä în votică;

❁ mez - мэз în kabardiană, mezə – мэзы, mez - мэз în adige;

Cuvântul „pădure” în diferite limbi

❁ mežs în latgaliană și în letonă;

❁ miro nui nui în papanui;

❁ miškas, giria în lituaniană;

❁ mitigwaaki în ojibwe;

❁ mondi în papiamento;

❁ mori - 森 (もり), hayashi - 林 (はやし), shinrin - 森林 (しんりん) în japoneză;

❁ mosa- моса, dyle – дылэ, agi – аги, xargi - харги în evenki;

❁ mouta în galiciană;

❁ msitu, porini în swahili;

❁ mṭḳa - მტკა în mingreliană;

❁ munky – муӈку în nganasan;

❁ muyung în tuwali ifugao;

❁ napaaqtuqarniq în inuktikut;

❁ nātʰuṅ - नाठुङ în sherpa;

❁ ndoeng, ndoengfaex în zhuang;

❁ nebŏŏkt în mi'kmaq';

❁ nehenehe, ngahengahe, ngahere, wao, ngāherehere în maori;

❁ njules – нюлэс, telʻ – тэль, sik – сик, arama - арама, roshca - роща în udmurtă;

❁ oʻrmon în uzbecă, orman - орман în cazahă, orman - ئورمان‏‎ în uigură, orman în turcă și în tătară crimeană, urman – урман în bașchiră și în tătară (vezi Teleorman – Deli orman, „pădure nebună”), ormon - ормон în kârgâză, oʻrmon în uzbecă, ormon în zazaki, urman - урман în bașchiră și în tătară (toate din proto-turcicul *orman; vezi la și Teleorman, Caraorman);

❁ oihan în bască;

❁ oj - ой în buriată, oj - ой, oj mod - ой мод în mongolă, öö - өө în calmucă, oy - ой în altaică de nord;

❁ orpippassuit în groenlandeză (comparați cu orpik, „copac”);

❁ oyuur – ойуур, tıa - тыа în iakută;

❁ ö - ө în calmucă;

❁ pā̀ - ป่า în thai, pā – ປ່າ, pā mai - ປ່າໄມ້ în laoțiană, pàa - ပႃႇ în shan, ṗaa1 - ᦔᦱᧈ în lü;

❁ padente în sardă;

❁ pădure în română și în aromână, pěduri în megleno-română;

❁ pedara -пэдара în tundra nenets;

❁ pagpag în bontoc de est;

❁ prey - ព្រៃ în kmeră;

❁ puren - пурэн, duente - дуэнтэ în nanai;

❁ puru în dusun central;

❁ pūś în vilamoviană;

❁ pyll în albaneză (din precedentul *pëdyll, din latinescul târziu padūlem, „mlaștină”, dintr-o metateză a latinescului palūdem; comparați cu românescul pădure, care arată aceeași schimbare de sens, cu italianul padule, care păstrează sensul latin, „mlaștină”);

❁ qæd - хъӕд în osetă;

❁ qištu - 𒀀𒌁 în akkadiană;

❁ quqanaka în aimară;

❁ rakbwa în haitiană;

❁ rāna - रान în konkani;

❁ ras - рас în komi-permiakă;

❁ rầng în muong;

❁ roh – рохь în avară;

❁ ruk - рук în lezgină (poetic);

❁ rừng în vietnameză;

❁ sacha marka, sach’ara, sach'a-sach'a în quechua;

❁ sakâw - ᓴᑳᐤ în cree;

❁ salo în finlamdeză;

❁ sam¹ lam⁴ - 森林 în chineză cantoneză;

❁ sâhlă, silhă în română;

❁ sekgwa în tsvana;

❁ selba în aragoneză, selva în catalană, galiciană, irlandeză, italiană, portugheză și spaniolă, sèlva în occitană, selve în vechea franceză, silva în latină și în interlingua, selve în friuliană, silvă în română (rar), sylve în franceză (din latinescul silva, „pădure”);

❁ selkonen în finlamdeză;

❁ sêm-lìm - 森林 în chineză hakka, sen lin - 森林 în chineză wu, sĕng-lìng – 森林 în chineză min dong, sēnlín – 森林, sēnlín – 森林, lín – 林 în chineză mandarină, sim-lîm, som-lîm – 森林 în chineză min nan;

❁ shara în latină;

❁ shing nags - ཤིང་ནགས în tibetană;

❁ skåajje în sami de sud;

❁ skog, skau în norvegiană bokmål, skog în norvegiană nynorsk, skog, skogsdunge în suedeză, skógur în islandeză, skógur, skógvur în feroeză, skov în daneză, skuog în elfdaliană (din vechiul norvegian skógr, din proto-germanicul * skōgaz);

❁ souto în galiciană;

❁ šuma - шума în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, šuma în croată (probabil legat de шу̑м, „zgomot”; după lingvistul croat P. Skok, termenul poate fi fie de origine paleo-balcanică, fie ilirică sau tracică; Skok face legătura cu albanezul proshem, „lemn”; dar originea autohtonă este confirmată de originea onomatopeică a proto-slavicului *gajь, „pădure”, ca atare poate fi cel mult o potrivire fonosemantică a substratului [Skok, Petar, (1972. Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, în sârbo-croată, vol. 2, Zagreb: JAZU, pag. 422]);

❁ sup - 숲, samnim – 삼림în coreană;

❁ šÿrgÿ - шӹргӹ în mari de vest;

❁ şinak - ཤིང་ནགས în tibetană;

❁ tagant - ⵜⴰⴳⴰⵏⵜ în tamazight central atlas;

❁ tah în ch'orti';

❁ tam – там în lezgină;

❁ tau: - တော, sactau: - သစ်တော în birmaneză;

❁ taiga în română, taiga în engleză, taïga în franceză, tajhá - тайга́ (în bielorusă, tajgá - тайга́ în rusă, tajgá - тайга́ în bulgară, tayğa - тайға în hakasă și în shor etc. (pădure de netraversat, atestat încă din din 1790, probabil din hakasul tayğa - тайға, „taiga; munte”, sau dintr-o limbă turcică înrudită, probabil dispărută; înțelesul „pădure”, probabil dezvoltat în turcă de la „munte” original conform tuvenului tayga тайга, „munte”, atestat pentru prima dată în 1735 într-o limbă „tătară Chulym”);

❁ telʹ - тэль în udmurtă, tıa - тыа în iacută;

❁ tikiġaq, uummaq în inupiak;

❁ to - တော în birmaneză;

❁ togʻay în karakalpak, tokaý în turcmenă, tokoj - токой în kârgâză;

❁ ťqa - ტყა în laz, ṭq̇e - ტყე în gruzină;

❁ tsintah în navajo;

❁ tu în bambara;

❁ ulu lāʻau în hawaiană;

❁ umkuum – умкуум în chukchi;

❁ ururāʻau în tahitiană;

❁ utan în malai Brunei;

❁ uxt - ухт în itelmen (familia ciukotko-kamciatcană);

❁ valc̣a - вацӏа în dargwa, laksi și dargină;

❁ valutere – ވަލުތެރެ‎ în dhivehi;

❁ van - વન în gudjarati, van - वन în hindusă, van - वन în marathi, van - वन în nepaleză, vaṇ - ਵਣ în pandjabi sau punjabi, vana - ವನ în kannada, vana - वन în sanscrită, vana în pali, vaṉam - வனம் în tamilă, vanaṃ - വനം în malaialam, vanaya - වනය în singaleză, vanjaṅgal - वनजङ्गल în nepaleză, wan - वन în marathi;

❁ varr` - ва̄ррь în sami kildină;

❁ vărman - вăрман în ciuvașă;

❁ vedramio în galiciană;

❁ vésh, ves, bes, bés în țigănească, viša - ویشه în talysh asalemi, vișe - вишэ în tatski;

❁ viesca în asturiană;

❁ virʹ - вирь în erza și în moksha;

❁ vor - вор în mansi, vor – вöр, parma – парма, ras - рас în komi-permiacă;

❁ voscu în siciliană;

❁ vuovdi, meahcci în sami de nord;

❁ Wald în germană și în germană alemannică (din medievalul germanic walt, din vechiul germanic wald, din proto-vest-germanicul *walþu, „pădure”), Wälder în germană veche, wâld în frizonă de vest, wid în galică scoțiană, Woid în bavareză, wood(s) în engleză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, woud în afrikaans și în neerlandeză, wudu în vechea engleză, vald - װאַלד‏‎ m în idiș;

Ein Wald in herbstlichen Farben (o pădure în culori de toamnă)

❁ wana, alas în sundaneză;

❁ wärt în tochariană A, wartto, karāś în tochariană B;

❁ wônt - вөнт, unt - унт în khanty;

❁ x`u - хьу în ingușetă, xun - хьун în cecenă;

❁ xxvak - ххвак în archi (caucaziană);

❁ xъӕd - хъӕд în osetă;

❁ ya'ar - יער‏‎ în ebraică;

❁ yʿr - 𐎊𐎓𐎗 în ugaritică;

❁ zámba în lingala;

❁ zoov în hmong blanc.

     Pădurea în viață și în lume

     Moto: „De rupi din codru-o rămurea,/ Îi pasă codrului de ea/ Ca pădurarului, în... cot/ Când taie hoţii codrul tot.” (Nepăsare, de Gheorghe Băcneanu, 2006)

     O pădure sau un masiv forestier este un ecosistem, relativ mare, constând în principal din arbori, arbuști și tufișuri, ierburi, precum și toate celelalte specii asociate acestora și care trăiesc în interacțiune în acest mediu.

     Poate fi naturală sau în exploatare forestieră. Speciile de animale și plante, precum și ciupercile care trăiesc în păduri sunt denumite specii forestiere. O pădurice mică se numește pădure sau dumbravă, iar una mare este un masiv forestier.

Păduri pe Terra

     Există masive mari de păduri intacte, zone cu păduri combinate cu alte ecosisteme și zone fără păduri. În zonele cu păduri intacte se diferențiază jungla și taigaua.

     Noi am moștenit cuvântul junglă din cuvântul francez jungle, francezii „l-au împrumutat gratis” în 1777 din cuvântul englez jungle, acesta moștenit fie din jaṅgal – जंगल, „pădure”, fie din jaṅgal - جنگل în urdu, acestea moștenite din sanscritul jaṅgala - जङ्गल, „spațiu arid, deșert, nelocuit”. Jungla este un masiv de pădure densă și exotică populată de animale sălbatice, întâlnită în țările musonice, de exemplu din Asia de Sud-Est, în special în India. Și pădurea amazoniană este o pădure intactă.

     Am moștenit cuvântul taiga în română în rusescul tajga – тайга. Și în engleză există taiga și taïga în franceză, moștenite tot din rusescul tajgá – тайга́. Rușii l-au moștenit dintr-o limbă turcică siberiană de sud (regiunea Altai, de exemplu limba altaică sau limba shor, conform tağ - тағ în hakasă sau tayga - тайга în iakută, „pădure netraversabilă”). Așadar, taigaua este pădure de conifere de climat boreal, în nordul Europei, Asia și America.

     Am întâlnit și cuvântul tundră, moștenit în română în cuvântul francez toundra, în engleză fiind tundra, ambele moștenite din rusescul túndra - ту́ндра, moștenit din tūndre – тӯндрэ în sami kildină, forma acuzativă sau genitivă a lui tūndar – тӯндар. Este un spațiu ecologic arctic, fără copaci, doar cu vegetație rară arctică.

     Pădurile sunt denumite și după numele arborilor sau esența lemnoasă. În pădurile de conifere predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus cu latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică.

     Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, în lanțul muntos Himalaian, în Georgia, pe munții Alpi, Carpați și Pirinei.

     Ele nu își pierd frunzele toamna, de la această regulă abătându-se doar laricele. Coniferele au fibre rășinoase ce permit clătinarea și îndoirea lor (rezistă vânturilor puternice). Ramurile lor sunt aplecate permițând zăpezii să cadă pentru a nu le îngreuna. Aici apar și lichenii.

     Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre ele au blănuri prețioase. Aici conviețuiesc ursul, cerbul, ciuta, căprioara (naște numai un pui), veverița, hermelina și samurul, vulpi, jderi, arici, iepuri, râși, lincși, castori și pume (vezi despre iepure la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-iepure-1).

     Păsările prezente sunt pițigoiul, ciocănitoarea, mătăsarul, grangurul, cocoșul de munte, ierunca, gaița de munte, bufnița, cucuveaua, huhurezul și forfecuța (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-pasare-1). După neomarxiști, poate în meniurile viitoare vor intra și insectele din aceste păduri, furnici, fluturi, țânțari, gândăcei și păianjeni.

     Pădurea de lângă locul copilăriei (latitudine 45⁰ nord, longitudine 25⁰ est) este de foioase, în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Foioasele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale. Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.

     Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt salcia, teiul, castanul, arinul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, gârnița, jugastrul etc., aparținând mai multor familii din punct de vedere taxonomic. Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.

     În aceste păduri conviețuiesc lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, sticletele etc. În marea pădure de lângă comuna nașterii mele (Livezeni, Muscel), din care avem și noi, patru frați 0,3 ha, am văzut toate aceste animale și păsări (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/09/jocuri-de-cuvinte-lup.html).

     În pădurile mixte, care fac trecerea de la pădurile de foioase din zone mai joase la cele de conifere din zonele înalte, conviețuiesc specii de arbori prezente atât în pădurile de foioase, cât și în cele de conifere. Aici se întâlnesc stejarul, fagul, arțarul, mesteacănul și frasinul. Coniferele tipice din aceste păduri sunt pinii, brazii și molizii, în proporții mai mici.

Pădure de mangrove în Guatemala

     Există și păduri de mangrove, termen introdus de englezi și apoi împrumutat de la ei de francezi în secolul al XVIII-lea, mangrove derivat din limbile dravidiene (inclusiv manglier în malaialam). Plantele sunt caracteristice regiunilor de coastă ale zonei tropicale, predominând mangrovele și, în funcție de locul geografic, de specii de plante variate.

     Pădurile sunt și un mediu de viață și o sursă de venit pentru oameni. La începutul secolului al XXI-lea, peste cinci sute de milioane de oameni, inclusiv mai multe popoare indigene, trăiau în pădure sau în apropierea acesteia. Acestea găzduiesc o mare bogăție ecologică, concentrând 80% din biodiversitatea terestră a lumii.

     În multe regiuni ale planetei au loc distrugerea sau supraexploatarea pădurilor. Acest lucru provoacă defrișări semnificative, care în prezent se referă în principal la pădurile tropicale și taiga. Jumătate din pădurile lumii au fost distruse în secolul al XX-lea. Nu există o guvernanță forestieră globală sau o convenție internațională, dar ONU a instituit un Forum al Organizației Națiunilor Unite privind pădurile (UNFF).

Pădure

     Acum să ne punem o întrebare: ale cui sunt pădurile din România? Noi am scris despre vinderea terenurilor din România, că străinii dețin peste 50 % din proprietățile funciare. Oare cine sunt cei mai mari zece proprietari de păduri din România, care cumulat deţin jumătate din tot „aurul verde” al ţării? Suprafaţa împădurită a României este în creştere în ultimele două decenii, dar mai redusă cu un milion de hectare faţă de acum un secol (vezi https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/05/jocuri-de-cuvinte-sol.html).

     „Suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României reprezintă 27,5% din suprafaţa ţării. Media europeană este de 32%”, se arată în raportul din 2020 al Ministerului Mediului privind starea pădurilor României.

     Ziarul financiar ne informează că acţionari suedezi, finlandezi şi câteva primării de comune se numără printre cei mai mari proprietari de suprafeţe împădurite în România, un domeniu unde „stocul” a ajuns să numere, la finalul anului 2022, 6,4 milioane de hectare.

Șmecherie mare! TIR!

     „Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură nu deţine un top oficial al proprietarilor de păduri, persoane fizice sau juridice. Codul silvic legiferează obligaţia tuturor proprietarilor de pădure, indiferent de suprafaţa de pădure deţinută, de a asigura respectarea regimului silvic, un astfel de top nefiind relevant pentru actele decizionale ale autorităţii“, au transmis reprezentanţii Ministerului Mediului la solicitarea ZF (ziarului financiar) care a cerut lista celor mai mari 50 de proprietari de păduri din România. Deşi o astfel de listă nu există, conform oficialilor, a fost pus la dispoziţie un top cu cei mai mari zece proprietari.

     Printre aceştia, imediat după statul român, care deţine prima poziţie, cu o suprafaţă de peste 3 milioane de hectare, administrată prin Romsilva, se află Ingka Investments Forest Assets, companie deţinută, potrivit platformei Termene.ro, de Ingka Investments România, având ca unic acţionar o companie cu sediul în Ţările de Jos care ne-a tot încurcat cu Schengen. Grupul olandez Ingka este partener strategic al grupului suedez Ikea, cunoscut pentru reţeaua de magazine cu acelaşi nume.

     „Grupul Ingka operează magazinele de retail Ikea şi centrele Ikea, iar prin intermediul filialei de investiţii Ingka Investments, deţine păduri în mai multe ţări. Ingka Investments nu face parte din compania care desfăşoară activităţile de proiectare şi producţie a mobilierului Ikea, adică Inter Ikea Group, care este responsabilă de aprovizionarea cu materii prime precum lemnul pentru toate produsele Ikea“, au explicat reprezentanţii Ikea pentru ZF.

     Ei au adăugat că activităţile de exploatare sunt planificate cu zeci de ani înainte, iar prin practicarea silviculturii responsabile se preocupă de impactul asupra biodiversităţii. „Ne asigurăm întotdeauna că recoltăm mai puţini copaci decât volumul celor care sunt în creştere.“, susțin ei.

     În rândul celor mai mari zece proprietari de suprafeţe împădurite, conform Ministerului Mediului, figurează şi primăria Maieru, comună din judeţul Bistriţa-Năsăud, care a dobândit pădurile în perioada 2000-2005, conform angajamentelor silvice, iar acestea sunt administrate de Ocolul Silvic Maieru.

     „Masa lemnoasă pusă în valoare este exploatată în regim silvic de agenţii economici din zonă, în urma licitaţiei, folosită ca lemn de construcţie, lemn de foc pentru încălzirea locuinţelor, tocătură etc.“, au spus reprezentanţii Ocolului Silvic la solicitarea ZF.

     Ceilalţi proprietari nu au răspuns solicitării sau nu au putut fi contactaţi. Din clasamentul ministerului mai fac parte Forestum Romwood, denumirea veche a companiei Greengold Romwood, deţinută de Greengold Group, cu acţionariat suedez. În vara anului 2015, o firmă din jurul grupului Greengold, respectiv Greengold European Capital, a fost implicată în vânzarea unei suprafeţe de 33.600 de hectare de pădure din România către retailerul Ikea. Tot Greengold Group deţine şi compania Greengold Timberlands 3 SRL, cu peste 21.000 de hectare de pădure.

     „Suntem o echipă de silvicultori români care, în parteneriat cu silvicultori suedezi, a dezvoltat, începând din anul 2008, o nouă soluţie integrată de administrare silvică a proprietăţilor forestiere din România. Greengold România este cunoscută în principal ca fiind unul dintre proprietarii importanţi de pădure din România, cu suprafeţe forestiere în 14 judeţe, în toate regiunile istorice ale ţării. În esenţă însă, activitatea de bază a companiei Greengold este legată de administrarea proprietăţilor forestiere în acord cu exigenţele de dezvoltare durabilă şi responsabilă ale investitorilor instituţionali“, se arată pe site-ul Greengold.

     Compania SC Tornator SRL din Braşov este un alt mare proprietar de suprafeţe împădurite din România. „Principala activitate a companiei o reprezintă comercializarea de masă lemnoasă şi administrarea de păduri. Sediul central se află în Braşov, deşi proprietăţile deţinute sau administrate de Tornator sunt răspândite pe aproape tot lanţul carpatic“, se arată pe site-ul companiei, care funcţionează ca o subsidiară a Tornator Oyj din Finlanda.

     Obştea Peştişani, o afacere din judeţul Gorj, care deţine peste 21.000 de hectare de terenuri forestiere, a fost înfiinţată în anul 2000, deţinând suprafeţe de pădure şi păşune alpină în judeţele Gorj şi Hunedoara, potrivit informaţiilor de pe propriul site de prezentare.

     Primăriile Maieru, Telciu şi Şanţ, toate din judeţul Bistriţa-Năsăud, deţin împreună aproape 56.000 de hectare de pădure. Despre Ugron Geza Levente nu există informaţii publice în afara precizării că este vorba despre o persoană fizică.

     Potrivit unei analize anterioare a ZF realizate pe baza datelor din Anuarul statistic din 1922, primul document de acest tip de la Marea Unire, suprafeţele cultivate cu păduri ajungeau, la acel moment, la 7,3 milioane de hectare.

     În 2022, adică un secol mai târziu, suprafaţa de păduri a România a ajuns la 6,4 milioane de hectare, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică. Se constată că suprafaţa împădurită este în creştere de la un an la altul în ultimele două decenii, fiind totuşi cu aproape un milion de hectare sub ceea ce exista în urmă cu un secol. Dar atunci aveam și Basarabia și nordul Bucovinei!

     „Suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României reprezintă 27,5% din suprafaţa ţării. Media europeană este de 32%”, se arată în raportul din 2020 al Ministerului Mediului privind starea pădurilor României. Așa că cei mai mari zece proprietari, care au împreună 3,4 milioane de hectare de păduri, deţin practic aproape jumătate din suprafaţa totală forestieră a României.

Evoluția suprafeței pădurilor din România (milioane ha)

Platforma Tempo a INS

     „O ameninţare la adresa pădurilor este reprezentată de supraexploatarea lor şi depăşirea posibilităţii de lemn care se poate extrage, stabilită prin amenajamentele silvice, în contextul unei cereri tot mai mari de masă lemnoasă atât pentru industria de prelucrare a lemnului, cât şi pentru producerea de energie regenerabilă. Tendinţa de export a lemnului sub formă brută (neprelucrată) are efect negativ asupra activităţii operatorilor economici din industria de prelucrare a lemnului“, mai arată raportul ministerului. Concuziile le trage fiecare...

Proprietarii de păduri din Româmia

     Pădurea în expresii (pamflet)

     Moto: „M-am dumirit de ce găseşti/ Lupi, în păduri, puţini la noi:/ Reprofilaţi în ciobăneşti/ Azi mulţi sunt paznici chiar... la oi.” (Lămurire, de Nicolae Peiu, din revista Scârţ" din Iaşi, nr. 11, mai 2013)

     Pădurii i se mai spune și codru, crâng, dumbravă, sâlhă, silvă etc. „De la pădure” i se spune unuia „cam” sălbatic, care parcă a crescut în pădure, dar și deprins cu pădurea. N-ar fi matrafoxatul Cîțu, proprietar de păduri? „Crescut în pădure” este unul fără maniere civilizate (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g--iVsY), care ne-a făcut nesimțiți pe noi, militarii.

     „Ciuhă, buhă, din pădure” se spune despre o femeie neîngrijită. Țurcana și Olguța sunt îngrijite, dar ce folos! „A fura ca în pădure” sau „a fura ca în pădurea Vlăsiei” înseamnă a fura mult și cu îndrăzneală, fără nicio teamă, cam ca în afacerea Microsoft, afacerea EADS, afacerea FLOTA și tot așa, până se distruge întreaga economie națională, de care ne-am dat seama mai ales în 2020 sau douăzeci-douăzeci, cum ar spune Viorica, cu ocazia vizitei norului de viruși Corona! Că nu furăm în stare să fabricăm niște măști și combinezoane.

     „A căra lemne în pădure” înseamnă a face un lucru de prisos. Dar nu e cazul la români decât în cazul lui Ciucă al lor cu cartea, dar care nu a precizat țara în slujba căreia e. Că românii duc buștenii din pădure cu camioanele spre gările care mai supraviețuiesc și le încarcă în vagoanele trenurilor care iau drumul spre Austria. Că acolo sunt banii noștri din fostele bănci românești, acolo sunt banii pe petrolul nostru și pe ce mai vreți.

     „Pădure de oameni” înseamnă o mulțime mare de oameni, așa cum n-am prea văzut-o mult timp cu corona asta ediție 2019 și ediție 2020, că ne-am cam trezit mintenaș cu ediția nouă Civid2022, că vaccinurile noi erau în depozite sau pe drum, cele vechi sunt distruse! Pe bani! Discuțiile cu efectele secundare sunt în toi... Vedem „pădure de oameni” la alegerile din 2024. Pe ei!

     Mai zic românii că „nu e pădure fără uscături”, asta însemnând că orice colectivitate are și unele elemente rele în sânul ei, unele ajunse la cârmă, din ordinul la W. DC, altele întoarse de pe meleaguri străine, unde trăiau din cerșit, prostituție și furat. Și din motive de corona se întoarseră mai an la Țăndărei și umblă brambura, pentru care orașul intrase anțărț în carantină. Și politicienii hotărâseră atunci să-i păzească armata! Aia de nesimțiți (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g—iVsY).

     „A vinde pielea ursului din pădure” înseamnă a încerca să vinzi ceea ce nu ai, cam cum ne promit politicienii lasconari care l-au intergrat și pe Ciolacu înaintea unor alegeri, în loc să ia din rimp măsurile de apărare a nației contra nenorocirilor. „Muma-pădurii” e una care e specializată pe rele, fie oierița Raluca, fie sinistra, pardon, fosta „sinistră”, Violeta, fie Olguța, pardon, Vulguța (după Vadim), pentru militari.

     Englezii au pentru pădure forest, wood(s), „grup de copaci”, taiga etc. În Insulele Britanice se mai folosesc foraois în irlandeză, coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     Rămânând la forest, se zice așa: unei zone dense doar cu copaci și plante de sol, mai mare ca woods, „grup de copoaci; pădurice”; oricărei colecții dense sau oricărui volum dens de elemente; (istoric) unei zone definite de teren rezervată în Anglia ca teren regal de vânătoare sau pentru alte utilizări privilegiate și tuturor astfel de zone; (în teroria drafelor) unui graf fără cicluri, unui graf format din arbori; (în informatică, la Microsoft Windows) unui grup de domenii gestionat ca o unitate; culorii „verde de pădure”; părului pubian natural feminin, necosmetizat etc.

     Cu forest au apărut cuvinte compuse și expresii, precum: black forest (pădure densă, întunecată); can't see the forest for the trees (nu poți vedea pădurea din cauza copacilor; creat în 1546  de John Heywood); cloud forest (pădure de nori, nori foarte denși); disforest (pădure defrişată); Finnish forest reindeer (ren din pădurile finlandeze și kareliene); fog forest (ceață foarte densă); forest-born (născut în pădure, obraznic, necioplit); forested (împădurit); forest fruits (fructe de pădure); forest ranger (pădurar); fresh fucked fox in a forest fire (vulpe proaspătă „făcută” într-un incendiu de pădure, tipă fierbinte în sudul SUA); virgin forest (pădure virgină) etc.

Finnish forest reindeer (ren din pădurile finlandeze)

        Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Oprindu-ne la forêt, are sensul de: pădure de arbori; (prin extensie) cantitate mare; (în special) grămezi de lucruri lungi și mici; (în special) cantitate mare de bucăți de lemn care formează acoperișul unei clădiri vaste; (în teoria grafelor) tip de graf compus din mai mulți arbori etc. Unii folosesc ca sinonim bois, „copaci, arbori”.

     Din forêt au derivat: arbre qui cache la forêt (copac care ascunde pădurea, detaliu care ascunde ansamblul); feu de forêt (incendiu de pădure); forestier (forestier); forêt boréale (pădure boreală); forêt close (pădure închisă, interzisă accesului); forêt de la pluie (pădure tropicală); forêt des elfes (pădure de spiriduși); forêt mixte (pdure mixtă); forêt vierge (pădure virgină) etc.

     Au apărut și proverbe și zicale (proverbes et phrases toutes faites), precum: c’est l’arbre qui cache la forêt, „există arbore care ascunde pădurea” (c’est le détail qui cache la vue d’ensemble, „detaliu care ascunde ansamblul”); les arbres empêchent de voir la forêt, „copacii te împiedică să vezi pădurea” (c’est le détail qui cache la vue d’ensemble, „este detaliul care ascunde imaginea de ansamblu”) etc.

     Germanii au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. „pădure”, Gehölz, „plantă lemnoasă”, Hain, „dumbravă” etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     Cuvântul cel mai folosit este Wald, termen geografic pentru o suprafață mai mare, acoperită de copaci și de graf direcționat, fără bucle, în teoria grafelor (grafurilor). Pentru detalii vezi: „Wald“ în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Wald“ în Uni Leipzig: Wortschatz-Portal; „Wald“ în The Free Dictionary; „Wald“ în Duden online.

     Din Wald au derivat: , Birkenwald (pădure de mesteacăn); ,, Dschungelwald (pădure de junglă); Eichwald/ Eichenwald (pădure de stejar); Erholungswald (pădure de agrement); Fichtenwald (pădure de molid); Hübnerwald (pădure comunală); Nadelwald (pădure de conifere); Pilzwald (pădure cu ciuperci); Regenwald (pădure tropicală); Schutzwald (pădure de protecție); Waldarbeiter (muncitor forestier); Waldbach (pârâu care izvorăște sau curge într-o pădure) etc. Pădurarul se numește Förster!

Waldarbeiteren (muncitori forestieri)

     Nemții au și zicale (Redewendungen), precum den Wald vor lauter Bäumen nicht sehen - betriebsblind sein (să nu vezi pădurea din cauza copacilor - să fii orb la afaceri) sau sich benehmen wie die Axt im Walde - rücksichtslos handeln Wald und Feld – überall (să te comporți ca un topor în pădure - să acționezi nesăbuit ), dar și proverbe (Sprichwörter) ca wie man in den Wald hineinruft, so schallt es heraus (când cineva strigă în pădure, hop și ecoul).

Valka lesa - Валка леса (doborârea pădurii)

     Rușii au pentru pădure les – лес, existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Din familia bogată de cuvinte fac parte formele diminutive afectuoase (lesinka - лесинка, lesinocika -лесиночка, lesok – лесок, lesociek – лесочек; leșaciok -лешачок; lesopilocika – лесопилочка, leșaciok - лешачок, toate „pădurice”), forme peiorative (lesișka – леси́шка), forme de mărire lesișcea - леси́ща, lesișce - леси́ще, leșacina - лешачина) sau forme superlative (lesina – леси́на, „masiv de pădure”).

     Au apărut expresii și combinații stabile (Фразеологизмы и устойчивые сочетания), precum: в лес дрова возить (a duce lemne de foc în pădure, a face ceva inutil); волк в брянском лесу тебе товарищ, а не я (lupul din pădurea Briansk este tovarășul tău, nu eu); густой лес sau дремучий лес (pădure deasă); хвойный лес (pădure de conifere); лиственный лес (pădure de foioase); лес поделочный (pădure ornamentală); не видеть леса за деревьями (să nu vezi pădurea din cauza copacilor, să vezi detaliul și să neglijezi ansamblul); смешанный лес (pădure mixtă); тёмный лес (pădure întunecată) etc.

     Rușii au și proverbe (пословицы) și zicători (поговорки), precum: волков бояться - в лес не ходить (dacă te temi de lupi nu intra în pădure); ёлки-палки лес густой (pădure deasă de brazi); кто в лес, кто по дрова (unii la plimbare în pădure, alții după lemne); лес - богаче царя (pădurea este mai bogată decât regele); лес не только волка, но и мужика досыта кормит (pădurea hrănește nu numai lupul, ci și țăranul până la saturare); лес рубят - щепки летят (dacă pădurea este tăiată - păsările o părăsesc); рядом с лесом жить - голодному не быть (a trăi lângă o pădure înseamnă că nu vei muri de foame); сколько волка ни корми, он всё в лес смотрит (oricât ai hrăni lupul, el continuă să vâneze în pădure); чем дальше в лес, тем больше дров (cu cât intri mai adânc în pădure, cu atât sunt mai multe lemne de foc) etc! Mulțumesc lui Igor, academician din Irkuțk!

     Pădurea în (c)arte

     Moto: „Timidă, dar bănuitoare,/ Simţind pe undeva fiori,/ Îşi puse dânsa o-ntrebare:/ «Aici se fac copii din flori?»” (În pădure, de Dumitru Botar-Tabor, din Printre epigramiştii olteni, 2008)

     Scriitorii au descris de multe ori pădurea. Sadoveanu scria că „pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi”. Topîrceanu vorovea cu pădurea prin vorbe meșteșugite („Frumoasă ești, pădurea mea,/ Când umbra-i încă rară/ Și printre crengi adie-abia/ Un vânt de primăvară”).

Culmea integrării

     Coșbuc descria splendid întâmplări de la marginea pădurii („Pe sub marginea pădurii/ Boii pasc pe lângă car;/ Din pădure geme rar/ Zgomotul săcurii”). Nu exista drujba! Ehe, acum trecurăm la drujbă... Atunci se foloseau doar fierăstrăul manual, țapina și securea, că nu se inventase fierăstrăul mecanic botezat de rușii ce s-au vrut mereu vecini cu noi, „drujbă” (drujba – дружба, „prietenie” în limba rusă).

     Eminescu a folosit ca metaforă pădurea, apele, natura („Ei zboar-o vijelie, trec ape făr’ de vad.../ Naintea lor se mișcă pădurile de brad”), dar și o comparație aparte („Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace.../ Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii,/ Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!”).

Rătăciți în pădure

Eminescu, „Revedere”

     Ne amintim și alte versuri ale lui Eminescu („De treci codrii de aramă”, din Călin, file din poveste, „Fiind băiet păduri cutreieram/ Şi mă culcam ades lângă izvor,/ Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor/ ș.a. Metafora pădure e folosită și de N. Dumitriu („Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lângă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gâturi încordate”).

     Și crângul, păduricea de arbori tineri și de lăstari, a fost amintit de scriitori, precum A. Toma („Intr-un crâng ce-l vezi, ca-n vis,/ Stins mijind spre zări de lume,/ E o zână fără nume/ Cu ochi mari – un cer deschis.”), Eminescu („E-un miros de tei în crânguri,/ Dulce-i umbra de răchiți,/ Și suntem atât de singuri/ Și atât de fericiți!”), Duiliu Zamfirescu („Către seară când el cântă, glasul lui tremurător/ Mână somnul în spre crângul de tufani de iasomie,/ Unde mii de păsărele stau s-adoarmă printre flori.”) sau Sevastos („Și noi ne-am luat/ Din conac în conac,/ Pe cai de olac,/ Pe crângul cerului,/ Pe fața pământului.”).

Cred că sunteți mulțumiți de mine!

     Nu uităm de dumbravă, pădure tânără și nu prea deasă. Au pomenit dumbrava în scrierile lor Sadoveanu („Am pornit deodată pe cărarea de la fundul grădinilor târgului, la deal, pe lângă dumbrava de mesteceni.” sau „Era o dumbravă ferită de viiturile cele mari ale Dunării.”), Bolintineanu („Mă îndreptai către un sat așezat în culmea dealului... o poziție desfătătoare! O dumbravă de mesteceni formează poarta acestui rai pământesc.”) sau Negruzzi („Semănau ghindă de creșteau dumbrăvi, pentru ca să aibă strănepoții lemne de ars.”).

     Am citit în copilărie Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu (vezi la https://ailg.ro/poveste/dumbrava-minunata/), eroina fiind Lizuca. Dumbrava minunată este un film românesc din 1980 regizat de Gheorghe Naghi. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Diana Muscă, Ernest Maftei și Elena Drăgoi. Scenariul a fost scris de Draga Olteanu Matei și se baza pe povestirea lui Mihail Sadoveanu (vedeți filmul cu clic pe https://www.facebook.com/watch/?v=686807118346627).

     Englezii au pentru pădure forest, wood(s), taiga etc. În Insulele Britanice se mai folosesc foraois și coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     În articolul „Combustie nespontană”, din The Economist (Economistul), volumul 407, numărul 8842, din 29 iunie 2013, se scria: „De la mijlocul anilor 1980, când Indonezia a început pentru prima dată să defrișeze pădurile sale bogate la scară industrială în favoarea plantațiilor profitabile de ulei de palmier, «ceața» a devenit o apariție aproape anuală în Asia de Sud-Est. Cea mai ieftină modalitate de a curăța pădurile tăiate este să o ardeți, producând un nor acru de fum alb urât care, purtat de vânt, poate acoperi sute sau chiar mii de mile pătrate.” (Since the mid-1980s, when Indonesia first began to clear its bountiful forests on an industrial scale in favour of lucrative palm-oil plantations, “haze” has become an almost annual occurrence in South-East Asia. The cheapest way to clear logged woodland is to burn it, producing an acrid cloud of foul white smoke that, carried by the wind, can cover hundreds, or even thousands, of square miles. [2013 June 29, “Unspontaneous combustion”, in The Economist, volume 407, number 8842, page 29]).

Russian Taiga diversity (diversitatea Taigalei Ruse)

     În 2004, Richard Fortey, în lucrarea The Earth (Pământul), publicată în 2011, scria despre taiga: „Munții aleargă dinspre insula arctică Novaia Zemlia spre sud, împărțind nesfârșitele deșeuri ale taigalei siberiedne și ale stepelor de pe platforma rusă din vest.” (The mountains run from the Arctic Island of Novaya Zemlya southwards, dividing the endless wastes of the Siberian taiga and the steppes from the Russian platform in the west. [2004, Richard Fortey, The Earth, Folio Society, published 2011, page 197]).

     Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), fr foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Georges Blond, în Agonia Germaniei 1944-1945, scria în 1952: „Marea pădure din Ardeni este una dintre cele mai pline de mistere. În partea de est, acoperă un platou accidentat tăiat de văi și râpe adânci.” (La grande forêt des Ardennes est une des plus chargée de mystères. Dans sa partie orientale, elle couvre un plateau accidenté coupé de vallées et de ravins profonds. [Georges Blond, L’Agonie de l'Allemagne 1944-1945, Fayard, 1952, page 130]).

     Cum cuvântul exprimă și o cantitate mare de ceva, Alphonse Allais, în „Fără bilă!: Nebunie de logică”, scria în 1893: „Deci, existența lui nu este altceva decât o pădure de gafe.” (Aussi son existence n’est-elle qu’une forêt de gaffes. [Alphonse Allais, Pas de bile!: Inanité de la logique, Flammarion, 1893, page 32]).

     Nemții au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. Gehölz, Hain etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     În Lexiconul Geoștiințelor, Heidelberg 2000 în spektrum.de, „Paleogene”, scrie: „În Oligocen, pădurile tropicale s-au retras la latitudini inferioare, făcând loc câmpiilor ierboase cu copaci și arbuști izolați (savana).” (Im Oligozän wichen die tropischen Wälder in die niederen Breiten zurück und machten grasbewachsenen Ebenen mit einzelnen Bäumen und Sträuchern Platz (Savanne). [Lexikon der Geowissenschaften. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg 2000 auf spektrum.de, „Paläogen“]).

     Cum nemții au și Taiga, E. W. Heine, în „Balena lui Kaiser Wilhelm, povești din istoria lumii”, scria în 2013: „Taigaua se întinde mult sub cerul înnorat.” (Weit erstreckt sich die Taiga unter dem Wolkenverhangenen Himmel. [E. W. Heine: Kaiser Wilhelms Wal. Geschichten aus der Weltgeschichte. C. Bertelsmann Verlag, München 2013, ISBN 978-3-570-10148-3, Seite 117]).

     Rușii au pentru pădure les – лес, cuvânt existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Găsim în internet versul „Pădurea își îmbracă rochia purpurie”, în poezia «19 octombrie», scrisă în 1825 (Роняет лес багряный свой убор. [А. С. Пушкин, «19 октября», 1825 г. Викитека]).

     Dostoievski, în „Frații Karamazov”, scria în 1880: „Pictorul Kramskoi are un tablou minunat numit «Contemplatorul»: înfățișează o pădure iarna, iar în pădure, pe drum, într-un caftan zdrențuit și pantofi de puf, un omuleț stă singur, în cea mai adâncă singurătate, el stă și pare să se gândească, dar el nu gândește, ci «contemplă» ceva.” (У живописца Крамского есть одна замечательная картина под названием «Созерцатель»: изображён лес зимой, и в лесу, на дороге в оборванном кафтанишке и в лаптишках стоит один-одинёшенек, в глубочайшем уединении забредший мужичонко, стоит и как бы задумался, но он не думает, а что-то «созерцает». [Ф. М. Достоевский, «Братья Карамазовы», 1880 г., НКРЯ]).

Zbor cu Tu 134 peste taiga, Moscova - Phenian, septembrie 1989

     A. N. Radișcev, în Note de călătorie din Siberia, scria în 1797: „Pădurile de taiga rămân în josul Ciulimului, la început nu late, apoi, lângă Suslovaia, cu lățime de 100 de verste, dar au fost dărâmate de vreme și s-au ars, iar acum nu există animale, dar înainte exista un pescuit bun.” (Тайги остаются вниз по Чулыму, сперва не широки, потом, около Сусловой, во 100 вёрст ширины, но выломаны погодой и выгорели, а ныне зверя совсем нет, а прежде были хорошие промыслы. [А. Н. Радищев, Записки путешествия из Сибири,= 1797 г. НКРЯ]).

     B. A. Mojaev, în „Drumul pădurii”, scria în 1964: „De jur împrejur sunt ulmi gigantici, zade, nuci de Manciuria și, în sfârșit, aurul taigalei noastre - cel mai valoros copac – frasin!” (Кругом стоят исполинские ильмы, лиственница, маньчжурский орех и, наконец, золото нашей тайги — ценнейшее дерево — ясень! [Б. А. Можаев, «Лесная дорога», 1964 г., НКРЯ]).

Sunt un copac rămas fără pădure

     Pădurea în onomastică

     Moto: „Voi, creatori ai artei pure,/ Ce staţi acuma la pădure,/ Să fiţi atenţi când va plimbaţi/ Să nu călcaţi în... ce creaţi!” (La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie, de Păstorel Teodoreanu)

     Pădurea nu putea lipsi din onomastică, din nume de oameni sau de locuri. Dicționarul Onomastic (1963) are definiția: „PĂDURE subst. 1. – frecv., pren.: Pădure al Banului (17 B II 178) zis și P. Banul (ib., 436); – stolnic (ib. 428); – fam. (Sd XVI; Ard; Buc; 17 B I 66) etc.; Pădur/escu (Hur 206). 2. Păduroiu V. (Buzău); – M. (Ul 138).” Numele de familie Pădure, Pădureanu, Păduroiu Păduraru ș.a. sunt omniprezente în România.

Pădure, Păduraru, Pădurariu vă salută!

     Cuvântul pădure este prezent și în toponime sau nume de locuri. Toți știți de Munții Pădurea-Neagră (Schwarzwald, lanț lung de 200 km., în marele ducat de Baden și în Wurtemberg, de unde izvorăște Dunărea, prin pâraiele Brigach și Breg), Munții Pădurea Turingia (lanț de munți în aceleași ducate), comuna Filipeștii de Pădure (în județul Prahova), Pădurea Boemiei (Česky Les, masiv muntos situat la granița Cehiei cu Germania), Munții Pădurea Craiului (în Munții Apuseni), Pădurea de Piatră (Shi Lin, în sudul Chinei (provincia Yunnan), Pădurea pietrificată (Petrified Forest, pădure fosilizată în S.U.A., Arizona), Sângeorgiu de Pădure (oraș în județul Mureș), comuna Seaca de Pădure (în județul Dolj ș.a.

     De ka codru, mnasiv mare de pădure, au apărut prenumele Codruț, Codrin ș.a. Dicționarul Onomastic (1963) dă definiția: „CODRU gr. Kόδρος. 1. Codrus (Ard); (Codru (Paș); Ion-Codru Drăgușanu, ard. 2. Codre (Ard); -a (17 A IV 67; DR II 697; Drag 118); – log. (Mano 23; Cat); – din Codrești (16 B V 54). 3. Codr/escu, -eanu fam.; -ana f. (Ard II 130); -enița, Tofana (Bîr I); -ica, Panait (Sd I -II); Codricel (17 B III 149). 4. Codreș (Cat); -an, țig. (16 B II 250) -ești t. (Cat). 5. Codreț por. ard. (Viciu 33). 6. + -in: Codrinescu (Arh). 7. Codriș/an, țig. (16 A IV 260), -ăști s. (16 B IV 476). Apelativul codru, contribuie în mare măsură la formarea acestor nume, cum este cazul și cu sinonimele: pădure, dumbravă.”

     Așadar, și de la codru, masiv mare de pădure, au apărut mume de familie precum Codru, Codreanu, Codrescu, Codrea ș.a., prenume precum Codrin, Codruț, Codreana ș.a.

Codreanu vă salută!

     Sunt destule toponime cu cuvântul codru, precum Codrești (sat în comuna Ciorăști din județul Vrancea), Codrul Cosminului este pădure la sud de Cernăuți. Aici, în octombrie 1497, a avut loc o bătălie în care armata Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, a zdrobit armata polonă invadatoare.

     Codreni este numele unui sat al comunei Gurbănești, din județul Călărași, unde se află Schitul Codreni, construit în anul 1678. Tot Codreni este numele unui sat al comunei Mileanca din județul Botoșani. Prima mențiune documentară a satului Codreni (comuna Mileanca) este din 11 iunie 1625.

     Codru este numită zonă situată în nord-vestul țării, în județele Maramureș și Satu Mare. Culmea Codrului (Făgetului) este denumire a munților de origine hercinică, ce domină, din punct de vedere geografic, zona.

     Codru-Moma este un masiv muntos împădurit în vestul Munților Apuseni, între Crișu Alb și Crișu Negru, cunoscut și sub denumirea de Munții Codrului.

     Știți toți de Codrul Vlăsiei, pădure are se întindea, acum mai bine de o sută de ani, la nordul Bucureștiului, cuprinzând de la Ciorogârla la Cernica, partea de jos a plășii Snagov și partea de vest a plășii Mostiștea. A te avânta prin pădure era pe atunci un act de mare curaj, căci tâlhăriile la drumul mare se țineau lanț, mai ales în epoca domnilor fanarioți.

     Din acea vreme a rămas vorba „ca-n codrul Vlăsiei”, aplicată mai târziu îndeosebi politicienilor, care, jefuind bugetele intrate pe mâna lor, se comportau cu finanțele țării aidoma tâlharilor ce-și despuiau victimele în pădurea de odinioară. Prin extensie, înseamnă un loc fără control, unde domnesc jaful și frauda. Francezii au o expresie similară: „La forêt de Bondy” (Pădurea Bondy).

     Și crâng, păduricea tânără de lăstari, a intrat în onomastică. Am avut un student la ATM, Crângașu, care a devenit colonel la Direcția Informații a M.Ap.N. cu multe misiuni în străinătate. Există toponimele sau oiconimele Crângu, comună în județul Teleorman, pe Călmățui, Crângurile, comună în județul Dâmbovița.

     Să nu uităm de dumbravă, pădure tânără și nu prea deasă, prezentă și ea în onomastică. Există numele de familie Dumbravă, Dumbrăveanu. Un anume Dumbravă Constantin (1890-1935, n. Huși), a fost medic și explorator român. A participat la expediția întreprinsă pe coasta estică a Groelandei de vasul „Gertrude Reik” (1927-1928). Între 1930 și 1931, a traversat Groelanda de la vest la est, de la Angmagssalik la Holsteinsborg, scriind și un jurnal de călătorie.

     Cuvântul e prezent și în toponime, precum Dumbrava-Roșie, câmpie arată cu cei 10.000 de poloni, prinși și înjugați la plug de Ștefan cel Mare după bătălia de la Codru-Cosminului în 1492, după Șăineanu, ed. VI (1929), Dumbrava (comună în județul Mehedinți, cu reședința în satul Dumbrava de Jos, comună în județul Prahova și comună în județul Timiș), Dumbrava Roșie (comună în județul Neamț), Dumbrăveni (județul Sibiu).

Dumbrăveanu vă salută!

Grătar în pădure

      De la latinescul silva, „pădure”, a derivat și numele Silvestru, cuvântul sivestru existând ca adjectiv și în română, cu sensul „de pădure”. Silverstru (Silvester) a fost numele a doi papi ai lumii. Silvestru al II-lea (Gerbert d’Aurillac, 999-1003) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu. Silvestru Valentin (1924-1996) a fost publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”).

     Sivestru există și în alte limbi: Sylvestre sau Silvestre (popular Sevestre) în franceză, Silvester în germană, Silvestro în italiană, Szilveszter în maghiară, Silvester(ii) în bulgară, Silivestr în rusă etc. Poate unii au citit cunoscutul roman al lui Anatol France, „Crima lui Silvestre Bonnard”.

     Tot de la latinescul silva derivă și Silviu, Silvia, prenume moderne care se bucură astăzi de popularitate la noi, Sílviu și Sílvia reproduc pe cale cultă două nume celebre în istoria legendară a romanilor. Conform tradiției, Rea Silvia era fiica lui Numitor, regele cetății Alba Longa.

     Amulius, uzurpatorul tronului fratelui său, o constrânge să se facă vestală (preoteasă a zeiței Vesta). Ea trebuia să mențină focul sacru și să-și păstreze castitatea timp de treizeci de ani, cât dura funcția sacerdotală. Încălcarea acestei prescripții era pedepsită prin înmormântarea de vie. Iubită de zeul Marte, Silvia dă naștere lui Romulus și Remus. Este pedepsită de rege pentru păcatul zeiesc, fiind aruncată în Tibru, dar divinitatea râului o ia de soție. Legende!

     Silvius, fiul lui Enea și al Laviniei, este considerat strămoșul regilor din Alba Longa. Dacă aceste elemente ale tradiției și legendei ar fi fapte istorice reale, Silvius și Silvia ar avea o foarte mare vechime, iar explicarea lor prin latinescul silva „pădure” n-ar fi decât o etimologie populară, ca multe altele.

     Există și ipoteza că numele ar fi creații mai târzii, legate de povestea fondării Romei, caz în care etimonul silva este posibil (afirmația se sprijină pe un fapt nu lipsit de importanță și anume lipsa numelor din izvoare mai vechi, Silvius și Silvia apărând doar la Vergiliu, adică destul de târziu).

     Din mitologia romană este cunoscut și Silvanus (derivat din silva, silvae, din familia căruia fac parte sălbatic, silvic etc.), zeu rustic, protector al câmpiilor și turmelor. Silviu și Silvia au căpătat o nouă strălucire odată cu moda numelor clasice și literare folosite la noi încă din secolul trecut. Ele au astăzi o largă răspândire și frecvență destul de ridicată.

     În franceză există Silvie, popular Selve (din Silvius), Sylvie, Sauvan și Silvain (din Silvanus), în germană Silvia, Silvana, în italiană Silvio, Silvia, Silvano, Silvana, în maghiară Szilviusz, Silvia, Silvana, în bulgară Silvi, Silvia, în rusă Silvii, Silvia etc.

     Dintre personajele care au contribuit la răspândirea numelor o amintim pe nimfa Silvia din drama pastorală Aminta de Torquato Tasso, pe Silvia din poemul lui Giacomo Leopardi, „Către Silvia” etc.

     Avurăm și noi pe Silviu Brucan (1916-2006), politolog comunist și diplomat român, cel ce ne incita pe la TVR pe timpul îngrămădelii din decembrieb 1989.

     Noi avem aceste nume în familia lărgită, Silvia numindu-se sora mea, mama soacră (mama Vioricăi) și nașa fiului nostru Călin-Daniel. Sora Silvia are fiul cu numele Silviu Constantin (nepotul și finul nostru).

Tăierea pădurilor în interesul țării

     Trecem al alte limbi internaționale de largă circulație. Englezii au pentru pădure forest, wood(s) taiga etc. În Insulele Britasnice se mai folosesc foraois în irlandeză, coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, en koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     Din forest a derivat prenumele Forest, care a devenit și nume de familie, ajungând și în SUA. După recensământul populației din 2010 (2010 United States Census), Forest este al 6.661-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 5.076 persoane (din care 65,76% albi și 28,23% negri).

     La https://www.houseofnames.com/forest-family-crest este un raport rezultat după interogarea unei baze de date geografice demografice pentru existența numelui de familie Forest, care prezintă etimologia, răspândirea numelui în lume, pe țări, profesii etc.

Forest vă salută!

     Forest nu lipsește din toponimie (nume de locuri). Pe hărțile editate cu scrisul denumirilor în limba engleză veți găsi, de exemplu, macrotoponimele: Black Forest („Pădurea Neagră”, o pădure mare și un lanț de munți în sud-vestul Germaniei), Bohemian Forest („Pădurea Boemiei”, un lanț muntos din Cehia, Austria și Germania) sau Bavarian Forest („Pădurea Bavareză”, o regiune montană joasă împădurită din Bavaria, Germania).

     Cum suntem „căutători”, mai găsim: Beech Forest („Pădurea de fagi”, mic oraș din Shire of Colac Otway, Victoria, Australia), Bowland Forest High și Bowland Forest Low (parohii din districtul Ribble Valley, Lancashire, Anglia), Bracknell Forest (district din Berkshire, Anglia).

     Nu obosiți și puteți căuta singuri: Bulwell Forest, Dartmoor Forest, Epping Forest, Far Forest, Flodge, Forest City, Forest County, Forest Gate, Forest Glen, Forest Hall, Forest Head, Forest Heath, Forest Hill, Foresthill, Forest of Dean, Forest Park, Forest Row, Gisburn Forest, New Forest, Park Forest, Peak Forest, Sherwood Forest, Stockton on the Forest, Teutoburg Forest, Waltham Forest, Wyre Forest etc. Succes!

     Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Din forêt a derivat întâi prenumele Forêt și Foret, transformat ulterior în nume de familie, „exportat” și în Anglia și ajuns chiar și în SUA. Conform recensământului din 2010 (2010 United States Census), Foret este al 11.035-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 2.881 persoane (din care 89,03% albi).

Forêt și Foret vă salută!

     A apărut toponimul Forêt, care a fost vechiul nume al comunei franceze La Forêt-Fouesnant, dar fiul Călin-Daniel mă informează că este și numele unui cătun al comunei francofone Trooz din provincia Liege, din Valonia, Belgia.

     Nu ratăm momentul de a repeta că există în Franța Forêt de Bondy („Pădurea de la Bondy”), pădure de lângă orașul cu același nume (în departamentul  Seine-Saint-Denis, la circa 15 kilometri la est de Paris). Veacuri de-a rândul, această pădure a păstrat trista faimă a unui cuib de tâlhari și ucigași. Acolo ar fi fost sugrumați regele francilor Childeric al II-lea (653-675) împreună cu soția sa, seniorul Aubry de Montdidier, curtean al lui Carol al V-lea (1500-1558), dar și mulți alții.

     Așa că „La forêt de Bondy” are echivalentul românesc în expresia „codrul Vlăsiei”! Legendele despre această celebră pădure l-au inspirat pe Victor Hugo, care a situat ferma Thénardier-ilor la Montfermeil în Mizerabilii (Les Misérables). Frumusețea pădurii a inspirat-o și pe Madame de Sévigné (1626-1696), căruia îi plăcea să se relaxeze acolo.

     Germanii au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. Gehölz, Hain etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     Aflați destule despre Wald prin clic pe: „Wald” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961; „Wald” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Wald” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Wald” în Duden online; „Wald” în OpenThesaurus.de.

     Wald a devenit întâi poreclă pentru unul care locuia în sau lângă pădre,, apoi prenume și chiar nume de familie. Numele a ajuns și în România (vezi Iordan, Iorgu, 1983, Dicționar al numelor de familie românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică).

     La https://www.ancestry.com/name-origin?surname=wald este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Wald. În care găsiți informații asupra etimologiei numelui, răspândire pe țări și pe alte criterii etc.

Wald vă salută!

     Wald intră și în toponime (nume de locuri). Am scris mai sus despre Schwarzwald (Munții Pădurea Neagră”), de unde izvorăște fluviul Dunărea (vezi Schwarzwald – Wikipedia) și nu repetăm datele sau informațiile. Dacă ne străduim găsim și alte toponime, precum Buchenwald (pădure de foioase, în principal din fagi, vezi Lagărul de concentrare Buchenwald – Wikipedia, lagăr de concentrare nazist înființat pe dealul Ettersberg, lângă Weimar, Germania, în iulie 1937.

     A fost unul dintre primele și cel mai mare dintre lagărele de concentrare din Altreich, Niederwald (Niederwald, lângă Rüdesheim am Rhein in Hesse, Germania).

Alena, Marta, Dmitrii și Elena Les (Лес, „Pădure”) vă salută!

      Rușii au pentru pădure les - лес, existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Au apărut mintenaș nume de familie precum Les - Лес, Lesnikov - Лесников, Lesnoi - Лесной, Lesovik - Лесовик, Lesovnikov - Лесовиков, Leșak - Лешак, Leșakov - Лешаков, Leșko - Лешко, Leșukov – Лешуков etc.

     Au apărut și toponime precum Lesnaja - Лесная (unul dintre numeroasele râuri care curg prin Rusia), Leșak – Лешак (oraș în Serbia), Zales`e – Залесье (regiune istorică de pe teritoriul Rusiei, situată în interfluviul Volga-Oka), Polesok – Полесск (oraș din Rusia, în regiunea Kaliningrad), Poles`e - Полесье (regiune istorico-culturală și fizico-geografică situată pe teritoriul Ținutului Poloniei), Lesozavodsk - Лесозаводск (oraș din Rusia, în regiunea Primorski), Lesosibirsk – Лесосибирск (oraș din Rusia, în regiunea Krasnoiarsk), Pereslavl`-Zaleskij - Переславль-Залесский (oraș de subordonare regională din regiunea Iaroslavl din Rusia).

Тевтобургский Лес (Teutoburger Wald, „Pădurea Teutoburg”)

     Și ei traduc în rusă denumirile străine pe hărți, de exemplu rușii scriu Тевтобургский Лес (Pădurea Teutoburg), o regiune de zone joase mlăștinoase din cadrul statelor germane Saxonia Inferioară și Renania de Nord-Westfalia, situată în Munții Weser, între văile râurilor Weser și Ems. Aici, Arminius, conducătorul tribului germanic Cherusci, l-a învins pe asasinul darchin Varus (9 d.Hr.). Data uciderii lui Varus, despre care am mai scris, este incertă (79 sau 21 d.Hr.).

     Iubitori sau de pădure, de umbră și de apă de izvor, de grătare în Pădurea Cernica, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde, chiar și într-o pădure!

Cu generalul nord-coreean O Ce Gân (아 정말 엉망이야) în Phenian, în Cimitirul martirilor, cu o „pădure” de monumente funerare (septembrie 1989)

Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - pădure.pdf

CN