Jocuri de cuvinte – damigeană
Damigeană
Moto: „Pe
măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că un ceas de 3.000
€ marchează același timp cu un ceas de 30 €.” (Papa Francisc)
După friptură sau un
păstrăv cu mujdei apelăm la... damigeană, vasul ăla rubensian de 5 - 50 de litri, cu un gât cu
diametru de cinci centimetri. Scrisesem noi AICI
despre damigeană, când am postat despre toponimia
franceză. Tradiţională pentru pivnița sau
balconul oricărui român degustător de vinuri bune sau de alte licori bahice preparate
de capul lui, damigeanã vine din franţuzescul damme-Jeanne, de fapt fiind întâi „Reine
Jeanne” şi apoi „Dame Jeanne” în onoarea Reginei Jeanne a Neapolelui, adicã „tanti Ioana”.
Jeanne
Ire de Neapole (1328-1382), miniatură de Robinet Testard din manuscrisul „De mulieribus claris de
Boccace”, 1488-1496, BNF, Fr.599
Se zice că în 1348, frumoasa
regină Jeanne ar fi vizitat un atelier de sticlărie din Provence. Muncitorii, cu
mușchi de culturiști prin muncă și nu prin „mergerea la sală”, care tocmai
suflau în ţevi, uimiţi de apariţia unei asemenea gingașe făpturi de 20 de ani, au
suflat prea puternic şi aşa ar fi ieşit recipientul cu forme rotunde,
rubensiene.
Rămânând la industria sticlei,
unii zic că damigeana ar fi de origine persană, provenind de la numele orașului
Damaghan (Damghan, în persană دامغان,
din „Deh", sat, și „Moghan", adică satul lui Moghan), celebru
pentru industria sticlei. Prin filieră franceză ar fi pătruns apoi şi în alte
limbi europene.
Orașul Damghan în Iran
(maplandia.com)
În
Spania i se zice damajuana, exportată și în
Argentina ca dama Juana, mexicanii îi zic „Dama Juana din
Tijuana”, în timp ce englezii au
fãcut-o demijohn, „Jumătatea lui Ion”, cam de un galon, iar
vestul sãlbatic a transformat-o în jimmyjohn. În SUA,
galonul standard bazat pe galonul de vin, este de 3,78541178 litri. Ai noștri scriu în DEX că vine de la
cuvântul italian damigiana. Iubitorii de daci și de
tărâm geto-pontic, precum Napoleon Săvescu, nu zic nimic!
Dicționarele noastre
au vreo 21 de definiții, din care reproducem una: „damigeană, damigene, s. f.
Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, înhăimurat, de obicei, într-o împletitură de
nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la
transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din italianul damigiana. Sursa:
DEX '09 (2009)”.
După ce trecurăm prin dicționare,
damigeana deserveşte perfect atât beciurile țăranilor gospodari, beciurile intelectualilor,
beciul fratelui Vasile de la Lipănești, artilerist cantemirist și excelent
gospodar și vinificator, beciul fratelui Cornel de la Păulești și Ploiești, rachetist
cantemirist, cibernetician și doctor în economie, „poet” în vinificație, beciul
din Stâlpeni al vecinilor din București, la două etaje și de la Stâlpeni, la
două case, Ana și Gheorghe Matei, infanterist cantemirist, pivnițele vechilor
nobili cu proprietățile recâștigate, inclusiv Margareta și Duda, pivnițele
noilor nobili de după evenimentele din 1989 (revoluție), precum Isărescu pe
lângă Drăgășani (vezi AICI),
proveniți din politicieni de la toate partidele, cât și unele din balcoanele
noastre, ale „celor de la bloc”, care am cam rămas pe loc.
Zonă mirifică, având
destule pivnițe, butoaie și damigene (vedeți AICI
descrierea zonei viticole sau ascultați AICI ce minunată-i Valea
Prahovei)
Să vedem cum i se zice
damigenei ăsteia în alte limbi:
a)aldamjant
zujajat kabira -
الدامجانة زجاجة كبيرة în arabă;
b)ballon în daneză;
c)bonbonne, na, drăcie, în
franceză (vas mare de sticlă, globular, în special din sticlă verde, încapsulat
în împletitură și folosit pentru a menține lichide corozive; vezi „bonbonne”
in le Trésor de la langue française
informatisé – „Comoara digitizată a limbii
franceze”: în 1845 Bescherelle
îl scrie „bonbonne”, în 1866 Larousse préferă bombonne, acesta referindu-se la occitanul
boumbouno, pentru «dame-jeanne», „damigeană”, el însuși din francezul bombe,
„bombă”, acesta din italianul bomba, din latinul bombus, «zgomot puternic», la
rândul său din vechiul grec bómbos - βόμβος;.. în 1965 Quillet notează: «forma
bombonne conformă etimologiei este puțin folosită acum»);
d)butelʹ
dlya kyslot - бутель
для кислот în ucraineamă, butyl' dlya
kislot - бутыль для кислот sau bol'shaya
opletennaya butyl' - большая
оплетенная бутыль în rusă;
e)carboy în engleză (sinonim cu demijohn,
moștenit din persanul qarrâbeh, qarrâbah – قرابه, dar înseamnă și butelie), carboy
fiind acceptat și în bască, frizonă, galeză, galica scoțiană, gruzină,
irlandeză, luxemburgheză, macedoneană, norvegiană, malteză;
f)damacana în turcă și în azeră (damacana,
Vikisözlük: „Su ya da başka sıvıları
taşımaya yarayan, dar ağızlı, şişkin karınlı, genellikle hasır ya da sepet
içinde korunan büyük şişe”, adică „Sticlă mare pentru transportul apei sau al
altor lichide, cu gură îngustă, burtă exagerată, de regulă protejată în răchită
sau coș”); apă? ptiu, drace!;
g)dame-jeanne în franceză și în
neerlandeză (din dame + Jeanne, adică „doamna Ioana”), damigiana în italiană
(din francezul dame-jeanne), damigeană în română (DEX - din italianul
damigiana), damajuana
în spaniolă, damejeanne în suedeză, damisgiani în corsicană, damižana - дамижана în sârbă, damižana în croată, damadzhana - дамаджана în
bulgară, damixhanë în albaneză, Ḍaimijōna - ਡੈਮਿਜੋਨ în
punjabi (așadar, toate din expresia franceză dame-jeanne);
h)demijohn în engleză (moștenit
din franceză ca dame-jeanne, „doamna Ioana”, de la Ioana, Jane, trecând la
forma masculină John, că nu avea treabă cu damigeana coana Jane), demijohn - демијохн în sârbă, demijohn (steklen balon)
în slovenă, demijohn (velika staklena flaša za držanje koroziva) în croată și
în bosniacă, demižón în cehă și în slovacă, demizson în maghiară;
i)flöskuna în islandeză;
j)garafon - գարաֆոն (dar
și carboy, demijohn) în armeană;
k)garrafão în galiciană și în
portugheză (din garrafa, „sticlă” + -ão), garrafón în spaniolă, garrafa în
catalană (și nu vă mirați, toate din arabicul ḡurfa - غُرْفَة, „ceașcă sau
căuș”, din ḡarafa - غَرَفَ, „a toaleta”, din timpul dominației arabe în
peninsula Iberică, de care noi am scris – vezi AICI,
despre toponimia Spaniei);
l)gąsior în poloneză (damigeană,
dar și ulcior pentru vin, din proto-slavicul *gǫserъ, „gânsac”, din *gǫsь,
„goose”);
m)kaaboi - काबोइ în hindi, Khaṛakuṭā
mōṛā kācēra bōtala - খড়কুটা মোড়া কাচের বোতল în bengali;
Korbflashes (damigene germane)
Cuvântul „damigeană” în diferite
limbi
n)Korbflasche în germană (Korb +
flassche, balon de sticlă în coș), koripullo în finlandeză (kori + pullo, kori
- coș, din suedezul korg, „coș”, acesta din vechiul suedez korgher, din
vechiile nordice kǫrf, karfa, din germanul evului mediu korf, din vechiul saxon
*korf, din proto-germanicul *kurbaz sau din proto-germanicele *kurbiz, *kribjǭ sau
o moștenire din latinul corbis, „coș”, din vechiul grec kólpos - κόλπος sau din
proto-indo-europeanul *(s)kerbʰ-; pullo din proto-germanicul *bullô, „obiect
rotund, minge, bilă”; sensul modern de „sticlă" a fost influențat de
pullea, „rotunjit”), korvpudel în estonă (korv + pudel, pentru korv vezi korb,
„coș” pudel, „sticlă); karboksi în lituaniană (karb + oksi, pentru karb vezi
korb, „coș”, oksi din proto-finicul *okci, urs, acesta din *okte, achin cu ovto
- овто din etnia erzia ofta - офта din
etnia moksha);
o)mandefles în neerlandeză (mande
+ fles);
Damigene grecești
p)dametzána - δαμετζάνα sau ntamitzána
- νταμιτζάνα în greacă;
r)qarrâbeh, qarrâbah - قرابه în
persană;
s)salmiem appīts stikla balons în
letonă;
t)קאַרבוי în idiș, קיתון în ebraică.
Damigeana în arte
Moto 1: „Sora mea e damigeana” (Spiros Galati, ascultați AICI)
Moto 2: „Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne
dăm seama încet că un portofel de 300 € conține aceeași sumă ca portofelul de
30 €, iar singurătatea într-o casă de 70 m2 sau 300 m2
este aceeași.” (Papa Francisc)
Dicționarele
scriu despre prezența damigenei în literatură: „Neculăieș Mînecuță a avut o
altă idee teribilă: să meargă cu colaci și damigeană de vin roș la colonie.”
(Mihail Sadoveanu); „Mămăligă caldă și țuică de prune, iar în colț lăutarii și
damigeana cu vin,” (Camil Petrescu); sursa: DLRLC (1955-1957).
Poeții contemporani, iubitori de
licori bahice, precum Ion Untaru, nu puteau să nu scrie poeme despre rubensianul
vas („Damigeană, damigeană/ Bucuria mea de-plină/ N-ai nici merit, n-ai nici
vină/ Când e vinul pe sprânceană.// Cât aş vrea eu să te iert,/ Bucuriile
păgâne/ Nu mai vor ca să mâne,/ Impecabilul deşert.// Şi regretele iar scurmă/ După
dramul de noroc/ Să te văd plină la loc/ Că pe urmă, că pe urmă...”). Bună
șmecheria cu „plină” din „deplină” (de-plină)!
Epigramiștii nu se lasă mai
prejos. Vasile Larco, în „Pledoarie
pentru epigramă”, prin 2007 recomanda unui petiţionar chestii specifice
românești, valabile indiferent de regimul politic („Cererea, de vrei să-ţi fie/
Cu-aprobare momentană,/ N-o mai scrie pe hârtie,/ Ci direct pe damigeană!”). Că
am avut „norocul” să fiu invitat la clădirea din Calea Victorie înainte de
Crăciun și prin 1987 și „1988 (să primesc sau să predau valiza diplomatică) și
prin 2003 (să fiu interogat de Miky Șpagă pentru o funcție de director, funcție
care se ocupase deja de dimineață prin monitorul oficial). Și din automobilele
din parcare se descărcau damigene și pachete... la fel, și în „socialism” și în
„capitalismul de cumetrie”!
Tot în 2007, Stela Şerbu-Răducan
are ce are cu beţivul (ne)gospodar
(„Cade peste el dugheana/ Nu mai are o leţcaie,/ Bea de seacă damigeana/
Şi nevasta din bătaie...”). Cred că atunci nu exista emisiunea „Acces direct”
unde să se plângă nevasta și nici Becali nu începuse să dea ajutoare pentru
case ce se dărâmau din lene, ci doar la cei inundați...
Șarjele
amicale sunt agreate mereu de epigramiști, precum cele din „Dicţionar de
epigrame” (1981), exemplul lui Virgiliu Şchiopescu fiind destul de sugestiv (Damigeana:
„E obiectul ce-n mod logic,/ După o părere veche,/ Ar veni, etimologic,/ De la
Dami(ge)an Ureche!”).
Constantin
Mîndruţă, în ziarul „Viaţa Buzăului" (25 iunie 2005), într-o zonă viticolă
pe care am descris-o și noi (vezi AICI),
nu putea să nu definească talentul unei frumoase crâșmărițe („Crâşmăriţa din
Buzău/ Bună e de pus la rană./ Umple, des, paharul tău/ Pân-te face...
damigeană!”). Noi știam de crâșmărița din Buzău de la Benone Sinulescu, devenit
între timp ardelean (vezi AICI.
Karaoke, puteți cânta cu el, aveți versurile).
Și pe la
întâlnirile cu epigramiștii pe o anumită temă răspund și unii din public precum
Paul Preda Păvălache, referitor la damigeană („Ia mai toarn-o... damigeană/ Să
o beau cu păhărelul/ Să mi-astâmpăr a mea rană:/ Căci m-au dus cu, zăhărelul.”).
Oltenii păstrează sau transportă
zaibărul cu sfânta damigeană, aflând asta dintr-o vizită la Băileşti a lui
Virgil Petcu în 2006 („La Nea Mărin când am sosit,/ Un strop de zaibăr n-am
găsit./ Că a lu' Zăpăcitu – Leana/ Îi şterpelise damigeana!”). Dar eu nu îl
cred, deoarece nea Mărin o avea ca strașnică muiere pe Veta, iar când veniră la
nașu` Pantelică din București nu lipseau nepotul Sucă și mai ales damigeana,
curcanul tăiat și sarmalele (ascultați AICI).
Pe doctorii care iau darul îi
toarnă și epigramiștii, așa cum procedează Maftei Florescu, chiar oficial, în
scris, prin 2010, în documentul „Când pleca odată, la război, un om...” (La
oftolmolog: „Am să te consult un pic,/ Să văd ochiul şi sub geană;/ Însă văd că
n-ai nimic!/ Ba da, am o damigeană.”). Dacă era atunci Codruța la DNA ar fi
văzut doctorul pe dracu`.... Dar cum să nu fi băut cu fiecare din doctorii care
mi-au salvat viața cel puțin o damigeană? Nu meritau?
Multe întâmplări au avut loc în
crame, despre care au răsuflat informații de la viticultorul informatician Ghiță,
musafirii Ponta, Dragnea, Maior, Codruța și alții... Poate de la o asemenea întâlnire ne relatează
Dan Norea în documentul nesecret „Epi...Gramatica / Partea II-a, Omul, fie cât
de bun, vinul îl face nebun”, în 2011, dar se ferește să spună martorii (Întâmplări
din cramă: „Tare-s supărat, măi tată,/ Şi pe viaţă am o boalăăă,/ Căci
hangiţa-i îmbrăcată,/ Iară damigeana... goalăăă!”). Păi se poate? Procurorii
critici trebuie să se sesizeze din ospiciu, pardon, din oficiu. Și le cam
plăcea musafirilor ăstora „La Chilia-n port” (ascultați-l AICI pe Ionel Tudorache,
iar AICI varianta
modermă „nașpa” a procurorilor)...
Și reginei Neapolelui, de fapt „doamnei Ioana” i se
adresează și Vasile Zamolxeanu într-o poezie din 2016 (Damme-Jeanne... „Te-am
ales după sprânceană,/ Cu mine nu eşti rea/ O, Dulcineea mea,/ O, dulce
damigeană!/ Te-am ales să-mi fi ca soaţă/ Căci din toate nu eşti hoaţă,/ Să
mă-nşeli tu n-ai cum dară.// Te golesc, te umplu iară,/ Tu mă-mbii din ochiul
gurii/ Să-ţi simt fructele pădurii,/ Eu te iau frumos de toartă/ Şi-mi deschid
a vieţii poartă....// Bună eşti de pus la rană,/ Cu mine nu eşti rea/ O,
Dulcineea mea,/ Nu-nchid fără tine-o geană!/ Dragă Jană, Sânziană/.......”).
Lăsăm
literații în pace și trecem la lucruri practice. Verii noștri francezi Marc și
Shirine Salerno ne povestesc despre cum se fabrică vinul natural folosind
damigene, fără aditivi (vinifier en bonbonne de verre sans additifs, vezi AICI). Dintr-o simplă
discuție aflăm câți litri intră într-o
damigeană” (combien de litres correspond une Dame de Jeanne?, vedeți AICI). Cei care preferă coniacul află noutăți de AICI (La passion de
Cognac – pasiunea coniacului).
Amatorilor de film și care cunosc
limba turcă le recomandăm un film, Damigeana sacră (Kutsal Damacana - Türk
Filmi, vezi AICI).
Amatorilor de muzică balcanică le recomandăm o formație bulgară, KRB, cu
melodia Damigeana (КРБ-ДАМАДЖАНА, vezi AICI). Celor care știu
limba bulgară le recomandăm, pe răspunderea fiecăruia, un show al lui Maior
Kostov, în care e vorba de o damigeană de țuică (Шоуто на Слави: Майор Костов: „Как
се превозва дамаджана с ракия?”, urmăriți AICI). Bucureșteni
mitici, ați uitat de când vizionați televiziunea bulgară cu Clara Marinova? Și
știți că prezentatoarea asta era și secretara de partid a televiziunii? Precis
nu știați! Eu știu, că am fost pe acolo și „înainte” și „după”.... că am
început să judec și eu ca ilegaliștii...
Dar tot mai bună e „damigeana”
noastră, românească, mai ales însoțită și de un pahar („C-o damigeană și-un
pahar”, pe Ion Dolănescu îl ascultați AICI sau pe Gabi Luncă o
ascultați AICI, cu un îndemn pe măsură, pe Romica Puceanu cu „Ia
mai dă o damigeană” o ascultați AICI).
Unii poate îl preferă pe Nicu
Paleru cu damigene multiple („Scoate damigeana”, ascultați AICI; „Nu dăm damigeana
gata”, ascultați AICI;
„M-am răstit la damigeană”, ascultați AICI; „Sunt frate cu
damigeana”, ascultați AICI;
„Adu damigeana”, ascultați AICI).
Iar dacă vă e dor de borcan în dauna paharului, ascultați AICI („Eu beau vinul cu
borcanu`”).
Dacă suferiți de lipsa dialogului
cu consoarta sau cu un amic, vedeți mai întâi AICI (Nicu Paleru si
Emilia Ghinescu, „Iar ti-e rău de băutură”), apoi AICI (Cristian Rizescu
și Nicu Paleru, „zece cârciumi sunt în sat”). Cum care consoartă? Cea care este
obligată să-ți asigure cel puțin o masă caldă, conform convenției de la Geneva,
conform comportării cu prizonierii!
Și cum pământul e rotund, lăutarii
de azi tot repetă despre damigeană și-un pahar, precum Diana Bucșă (ascultați AICI), fratii Ștefăneț si Natalia Proca (ascultați AICI), Dianna Rotaru – (ascultați AICI), Luci Lădariu
(ascultați AICI)
sau
Petruța și Tomis Quartet (ascultați AICI). Mai bine ne întoarcem la Gică Petresu, cel
care nu punea gura pe vin, dar ne păcălește că bea doar un păhărel de ziua lui,
dar ca un adevărat Mitică, el comite o impietate, folosind „șprițul” (vezi AICI). Noi am blamat
cârciumarul care pune apă-n vin....
Iar englezii nu prea cântă folosind conținutul damigenei, rezumânndu-se la sfaturi - la cum se face o damigeană (chiar traducând după alții, vezi prima parte AICI sau a doua parte AICI), cum se curăță o damigeană (vezi AICI) sau la alte cele cu un erou local Angus Ferguson (vezi AICI). Să vină să-i învățăm noi... „c-o damigeană și-n pahar” sau le exportăm niscaiva lăutari.... și un vin bun, ghiurghiuliu, cules toamna, mai târziu (ascultați AICI)....
Și nu pot să trec peste faptul, cum am scris undeva, că dictonul facultății căreia i-am fost decan, numai cu studenți bărbați, era parodiat după Păstorel – „Două lucruri minunate. Te ridică de pe boală,/ Damigeana când e plină/ Și femeia când e goală”). M-am bucurat la o întâlnire aniversară cu o grupă de foști studenți. Soțiile lor știau de atunci dictonul și probabil le-a cam plăcut. Aflase rectorul și când mi-a cerut lămuriri referitoare la damigeană am susținut că ea trebuie să rămână mereu plină, pentru prieteni, nu să o bei singur ca prostul.... De a doua problemă nu m-a întrebat nimic, că noi educam pe atunci, de fapt, oameni normali.... nu se inventaseră defilările cu aruncări de glastre în stradă de către femeile de la blocurile de pe bulevardul principal....
La solicitarea unui fost student genist din facultate de a deveni amici pe facebook, după ce l-am întrebat dictonul, mi l-a scris imediat și l-am acceptat.... Ce să facem, scriem și noi, tot scriem... de toate...
Cartea apărută recent nu e de lingvistică și critică aproape literară
(dacă aș fost manelist aș fi scris „să moară dușmanii!”, dar m-a temperat
minunatul Papă Francisc)
Să fiți iubiți!
(continuare)
Constantin NIŢU
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu