RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

03.06.2019

Jocuri de cuvinte – damigeană


            Jocuri de cuvinte – damigeană

            (postarea precedentă)

            Damigeană

Moto: „Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că un ceas de 3.000 € marchează același timp cu un ceas de 30 €.” (Papa Francisc)

După friptură sau un păstrăv cu mujdei apelăm la... damigeană, vasul ăla rubensian de 5 - 50 de litri, cu un gât cu diametru de cinci centimetri. Scrisesem noi AICI despre damigeană, când am postat despre toponimia franceză. Tradiţională pentru pivnița sau balconul oricărui român degustător de vinuri bune sau de alte licori bahice preparate de capul lui, damigeanã vine din franţuzescul damme-Jeanne, de fapt fiind întâi „Reine Jeanne” şi apoi „Dame Jeanne” în onoarea Reginei Jeanne a Neapolelui, adicã „tanti Ioana”.


Jeanne Ire de Neapole (1328-1382), miniatură de Robinet Testard din  manuscrisul „De mulieribus claris de Boccace”, 1488-1496, BNF, Fr.599

Se zice că în 1348, frumoasa regină Jeanne ar fi vizitat un atelier de sticlărie din Provence. Muncitorii, cu mușchi de culturiști prin muncă și nu prin „mergerea la sală”, care tocmai suflau în ţevi, uimiţi de apariţia unei asemenea gingașe făpturi de 20 de ani, au suflat prea puternic şi aşa ar fi ieşit recipientul cu forme rotunde, rubensiene.
Rămânând la industria sticlei, unii zic că damigeana ar fi de origine persană, provenind de la numele orașului Damaghan (Damghan, în persană دامغان, din „Deh", sat, și „Moghan", adică satul lui Moghan), celebru pentru industria sticlei. Prin filieră franceză ar fi pătruns apoi şi în alte limbi europene.


Orașul Damghan în Iran (maplandia.com)

În Spania i se zice damajuana, exportată și în Argentina ca dama Juana, mexicanii îi zic „Dama Juana din Tijuana”, în timp ce englezii au fãcut-o demijohn, „Jumătatea lui Ion”, cam de un galon, iar vestul sãlbatic a transformat-o în jimmyjohn. În SUA, galonul standard bazat pe galonul de vin, este de 3,78541178 litri. Ai noștri scriu în DEX că vine de la cuvântul italian damigiana. Iubitorii de daci și de tărâm geto-pontic, precum Napoleon Săvescu, nu zic nimic!
Dicționarele noastre au vreo 21 de definiții, din care reproducem una: „damigeană, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, înhăimurat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din italianul damigiana. Sursa: DEX '09 (2009)”.
După ce trecurăm prin dicționare, damigeana deserveşte perfect atât beciurile țăranilor gospodari, beciurile intelectualilor, beciul fratelui Vasile de la Lipănești, artilerist cantemirist și excelent gospodar și vinificator, beciul fratelui Cornel de la Păulești și Ploiești, rachetist cantemirist, cibernetician și doctor în economie, „poet” în vinificație, beciul din Stâlpeni al vecinilor din București, la două etaje și de la Stâlpeni, la două case, Ana și Gheorghe Matei, infanterist cantemirist, pivnițele vechilor nobili cu proprietățile recâștigate, inclusiv Margareta și Duda, pivnițele noilor nobili de după evenimentele din 1989 (revoluție), precum Isărescu pe lângă Drăgășani (vezi AICI), proveniți din politicieni de la toate partidele, cât și unele din balcoanele noastre, ale „celor de la bloc”, care am cam rămas pe loc.


Zonă mirifică, având destule pivnițe, butoaie și damigene (vedeți AICI descrierea zonei viticole sau ascultați AICI ce minunată-i Valea Prahovei)

Să vedem cum i se zice damigenei ăsteia în alte limbi:
a)aldamjant zujajat kabira - الدامجانة زجاجة كبيرة în arabă;
b)ballon în daneză;
c)bonbonne, na, drăcie, în franceză (vas mare de sticlă, globular, în special din sticlă verde, încapsulat în împletitură și folosit pentru a menține lichide corozive; vezi bonbonne” in le Trésor de la langue française informatisé – „Comoara digitizată a limbii franceze: în 1845 Bescherelle îl scrie „bonbonne”, în 1866 Larousse préferă bombonne, acesta referindu-se la occitanul boumbouno, pentru «dame-jeanne», „damigeană”, el însuși din francezul bombe, „bombă”, acesta din italianul bomba, din latinul bombus, «zgomot puternic», la rândul său din vechiul grec bómbos - βόμβος;.. în 1965 Quillet notează: «forma bombonne conformă etimologiei este puțin folosită acum»);
d)butelʹ dlya kyslot - бутель для кислот în ucraineamă, butyl' dlya kislot - бутыль для кислот sau bol'shaya opletennaya butyl'  - большая оплетенная бутыль în rusă;
            e)carboy în engleză (sinonim cu demijohn, moștenit din persanul qarrâbeh, qarrâbah – قرابه, dar înseamnă și butelie‎), carboy fiind acceptat și în bască, frizonă, galeză, galica scoțiană, gruzină, irlandeză, luxemburgheză, macedoneană, norvegiană, malteză;
f)damacana în turcă și în azeră (damacana, Vikisözlük:  „Su ya da başka sıvıları taşımaya yarayan, dar ağızlı, şişkin karınlı, genellikle hasır ya da sepet içinde korunan büyük şişe”, adică „Sticlă mare pentru transportul apei sau al altor lichide, cu gură îngustă, burtă exagerată, de regulă protejată în răchită sau coș”); apă? ptiu, drace!;
g)dame-jeanne în franceză și în neerlandeză (din dame + Jeanne, adică „doamna Ioana”), damigiana în italiană (din francezul dame-jeanne), damigeană în română (DEX - din italianul damigiana), damajuana în spaniolă, damejeanne în suedeză, damisgiani în corsicană, damižana - дамижана în sârbă, damižana în croată, damadzhana - дамаджана în bulgară, damixhanë în albaneză, Ḍaimijōna  - ਡੈਮਿਜੋਨ în punjabi (așadar, toate din expresia franceză dame-jeanne);
h)demijohn în engleză (moștenit din franceză ca dame-jeanne, „doamna Ioana”, de la Ioana, Jane, trecând la forma masculină John, că nu avea treabă cu damigeana coana Jane), demijohn - демијохн în sârbă, demijohn (steklen balon) în slovenă, demijohn (velika staklena flaša za držanje koroziva) în croată și în bosniacă, demižón în cehă și în slovacă, demizson în maghiară;
i)flöskuna în islandeză;
j)garafon - գարաֆոն (dar și carboy, demijohn) în armeană;
k)garrafão în galiciană și în portugheză (din garrafa, „sticlă” +‎ -ão), garrafón în spaniolă, garrafa în catalană (și nu vă mirați, toate din arabicul ḡurfa - غُرْفَة‎, „ceașcă sau căuș”, din ḡarafa - غَرَفَ‎, „a toaleta”, din timpul dominației arabe în peninsula Iberică, de care noi am scris – vezi AICI, despre toponimia Spaniei);
l)gąsior în poloneză (damigeană, dar și ulcior pentru vin, din proto-slavicul *gǫserъ, „gânsac”, din *gǫsь, „goose”);
m)kaaboi - काबोइ în hindi, Khaṛakuṭā mōṛā kācēra bōtala - খড়কুটা মোড়া কাচের বোতল în bengali;


Korbflashes (damigene germane)


Cuvântul „damigeană” în diferite limbi


n)Korbflasche în germană (Korb + flassche, balon de sticlă în coș), koripullo în finlandeză (kori +‎ pullo, kori - coș, din suedezul korg, „coș”, acesta din vechiul suedez korgher, din vechiile nordice kǫrf, karfa, din germanul evului mediu korf, din vechiul saxon *korf, din proto-germanicul *kurbaz sau din proto-germanicele *kurbiz, *kribjǭ sau o moștenire din latinul corbis, „coș”, din vechiul grec kólpos - κόλπος sau din proto-indo-europeanul *(s)kerbʰ-; pullo din proto-germanicul *bullô, „obiect rotund, minge, bilă”; sensul modern de „sticlă" a fost influențat de pullea, „rotunjit”), korvpudel în estonă (korv + pudel, pentru korv vezi korb, „coș” pudel, „sticlă); karboksi în lituaniană (karb + oksi, pentru karb vezi korb, „coș”, oksi din proto-finicul *okci, urs, acesta din *okte, achin cu ovto - овто din etnia erzia  ofta - офта din etnia moksha);
o)mandefles în neerlandeză (mande + fles);


Damigene grecești

p)dametzána - δαμετζάνα sau ntamitzána - νταμιτζάνα în greacă;
r)qarrâbeh, qarrâbah - قرابه‎ în persană;
s)salmiem appīts stikla balons în letonă;
t)קאַרבוי  în idiș, קיתון în ebraică.

            Damigeana în arte

            Moto 1: „Sora mea e damigeana” (Spiros Galati, ascultați AICI)
            Moto 2: „Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că un portofel de 300 € conține aceeași sumă ca portofelul de 30 €, iar singurătatea într-o casă de 70 m2 sau 300 m2 este aceeași.” (Papa Francisc)

            Dicționarele scriu despre prezența damigenei în literatură: „Neculăieș Mînecuță a avut o altă idee teribilă: să meargă cu colaci și damigeană de vin roș la colonie.” (Mihail Sadoveanu); „Mămăligă caldă și țuică de prune, iar în colț lăutarii și damigeana cu vin,” (Camil Petrescu); sursa: DLRLC (1955-1957).
Poeții contemporani, iubitori de licori bahice, precum Ion Untaru, nu puteau să nu scrie poeme despre rubensianul vas („Damigeană, damigeană/ Bucuria mea de-plină/ N-ai nici merit, n-ai nici vină/ Când e vinul pe sprânceană.// Cât aş vrea eu să te iert,/ Bucuriile păgâne/ Nu mai vor ca să mâne,/ Impecabilul deşert.// Şi regretele iar scurmă/ După dramul de noroc/ Să te văd plină la loc/ Că pe urmă, că pe urmă...”). Bună șmecheria cu „plină” din „deplină” (de-plină)!
Epigramiștii nu se lasă mai prejos.  Vasile Larco, în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007 recomanda unui petiţionar chestii specifice românești, valabile indiferent de regimul politic („Cererea, de vrei să-ţi fie/ Cu-aprobare momentană,/ N-o mai scrie pe hârtie,/ Ci direct pe damigeană!”). Că am avut „norocul” să fiu invitat la clădirea din Calea Victorie înainte de Crăciun și prin 1987 și „1988 (să primesc sau să predau valiza diplomatică) și prin 2003 (să fiu interogat de Miky Șpagă pentru o funcție de director, funcție care se ocupase deja de dimineață prin monitorul oficial). Și din automobilele din parcare se descărcau damigene și pachete... la fel, și în „socialism” și în „capitalismul de cumetrie”!
Tot în 2007, Stela Şerbu-Răducan are ce are cu beţivul (ne)gospodar  („Cade peste el dugheana/ Nu mai are o leţcaie,/ Bea de seacă damigeana/ Şi nevasta din bătaie...”). Cred că atunci nu exista emisiunea „Acces direct” unde să se plângă nevasta și nici Becali nu începuse să dea ajutoare pentru case ce se dărâmau din lene, ci doar la cei inundați...
            Șarjele amicale sunt agreate mereu de epigramiști, precum cele din „Dicţionar de epigrame” (1981), exemplul lui Virgiliu Şchiopescu fiind destul de sugestiv (Damigeana: „E obiectul ce-n mod logic,/ După o părere veche,/ Ar veni, etimologic,/ De la Dami(ge)an Ureche!”).
            Constantin Mîndruţă, în ziarul „Viaţa Buzăului" (25 iunie 2005), într-o zonă viticolă pe care am descris-o și noi (vezi AICI), nu putea să nu definească talentul unei frumoase crâșmărițe („Crâşmăriţa din Buzău/ Bună e de pus la rană./ Umple, des, paharul tău/ Pân-te face... damigeană!”). Noi știam de crâșmărița din Buzău de la Benone Sinulescu, devenit între timp ardelean (vezi AICI. Karaoke, puteți cânta cu el, aveți versurile).
            Și pe la întâlnirile cu epigramiștii pe o anumită temă răspund și unii din public precum Paul Preda Păvălache, referitor la damigeană („Ia mai toarn-o... damigeană/ Să o beau cu păhărelul/ Să mi-astâmpăr a mea rană:/ Căci m-au dus cu, zăhărelul.”).
Oltenii păstrează sau transportă zaibărul cu sfânta damigeană, aflând asta dintr-o vizită la Băileşti a lui Virgil Petcu în 2006 („La Nea Mărin când am sosit,/ Un strop de zaibăr n-am găsit./ Că a lu' Zăpăcitu – Leana/ Îi şterpelise damigeana!”). Dar eu nu îl cred, deoarece nea Mărin o avea ca strașnică muiere pe Veta, iar când veniră la nașu` Pantelică din București nu lipseau nepotul Sucă și mai ales damigeana, curcanul tăiat și sarmalele (ascultați AICI).
Pe doctorii care iau darul îi toarnă și epigramiștii, așa cum procedează Maftei Florescu, chiar oficial, în scris, prin 2010, în documentul „Când pleca odată, la război, un om...” (La oftolmolog: „Am să te consult un pic,/ Să văd ochiul şi sub geană;/ Însă văd că n-ai nimic!/ Ba da, am o damigeană.”). Dacă era atunci Codruța la DNA ar fi văzut doctorul pe dracu`.... Dar cum să nu fi băut cu fiecare din doctorii care mi-au salvat viața cel puțin o damigeană? Nu meritau?
Multe întâmplări au avut loc în crame, despre care au răsuflat informații de la viticultorul informatician Ghiță, musafirii Ponta, Dragnea, Maior, Codruța și alții...  Poate de la o asemenea întâlnire ne relatează Dan Norea în documentul nesecret „Epi...Gramatica / Partea II-a, Omul, fie cât de bun, vinul îl face nebun”, în 2011, dar se ferește să spună martorii (Întâmplări din cramă: „Tare-s supărat, măi tată,/ Şi pe viaţă am o boalăăă,/ Căci hangiţa-i îmbrăcată,/ Iară damigeana... goalăăă!”). Păi se poate? Procurorii critici trebuie să se sesizeze din ospiciu, pardon, din oficiu. Și le cam plăcea musafirilor ăstora „La Chilia-n port” (ascultați-l AICI pe Ionel Tudorache, iar AICI varianta modermă „nașpa” a procurorilor)...
Și reginei Neapolelui, de fapt „doamnei Ioana” i se adresează și Vasile Zamolxeanu într-o poezie din 2016 (Damme-Jeanne... „Te-am ales după sprânceană,/ Cu mine nu eşti rea/ O, Dulcineea mea,/ O, dulce damigeană!/ Te-am ales să-mi fi ca soaţă/ Căci din toate nu eşti hoaţă,/ Să mă-nşeli tu n-ai cum dară.// Te golesc, te umplu iară,/ Tu mă-mbii din ochiul gurii/ Să-ţi simt fructele pădurii,/ Eu te iau frumos de toartă/ Şi-mi deschid a vieţii poartă....// Bună eşti de pus la rană,/ Cu mine nu eşti rea/ O, Dulcineea mea,/ Nu-nchid fără tine-o geană!/ Dragă Jană, Sânziană/.......”).
            Lăsăm literații în pace și trecem la lucruri practice. Verii noștri francezi Marc și Shirine Salerno ne povestesc despre cum se fabrică vinul natural folosind damigene, fără aditivi (vinifier en bonbonne de verre sans additifs, vezi AICI). Dintr-o simplă discuție aflăm         câți litri intră într-o damigeană” (combien de litres correspond une Dame de Jeanne?, vedeți AICI).  Cei care preferă coniacul află noutăți de AICI (La passion de Cognac – pasiunea coniacului).
Amatorilor de film și care cunosc limba turcă le recomandăm un film, Damigeana sacră (Kutsal Damacana - Türk Filmi, vezi AICI). Amatorilor de muzică balcanică le recomandăm o formație bulgară, KRB, cu melodia Damigeana (КРБ-ДАМАДЖАНА, vezi AICI). Celor care știu limba bulgară le recomandăm, pe răspunderea fiecăruia, un show al lui Maior Kostov, în care e vorba de o damigeană de țuică (Шоуто на Слави: Майор Костов: „Как се превозва дамаджана с ракия?”, urmăriți AICI). Bucureșteni mitici, ați uitat de când vizionați televiziunea bulgară cu Clara Marinova? Și știți că prezentatoarea asta era și secretara de partid a televiziunii? Precis nu știați! Eu știu, că am fost pe acolo și „înainte” și „după”.... că am început să judec și eu ca ilegaliștii...
Dar tot mai bună e „damigeana” noastră, românească, mai ales însoțită și de un pahar („C-o damigeană și-un pahar”, pe Ion Dolănescu îl ascultați AICI sau pe Gabi Luncă o ascultați AICI,  cu un îndemn pe măsură, pe Romica Puceanu cu „Ia mai dă o damigeană” o ascultați AICI).  
Unii poate îl preferă pe Nicu Paleru cu damigene multiple („Scoate damigeana”, ascultați AICI; „Nu dăm damigeana gata”, ascultați AICI;  „M-am răstit la damigeană”, ascultați AICI; „Sunt frate cu damigeana”, ascultați AICI; „Adu damigeana”, ascultați AICI). Iar dacă vă e dor de borcan în dauna paharului, ascultați AICI („Eu beau vinul cu borcanu`”).
Dacă suferiți de lipsa dialogului cu consoarta sau cu un amic, vedeți mai întâi AICI (Nicu Paleru si Emilia Ghinescu, „Iar ti-e rău de băutură”), apoi AICI (Cristian Rizescu și Nicu Paleru, „zece cârciumi sunt în sat”). Cum care consoartă? Cea care este obligată să-ți asigure cel puțin o masă caldă, conform convenției de la Geneva, conform comportării cu prizonierii!
Și cum pământul e rotund, lăutarii de azi tot repetă despre damigeană și-un pahar, precum Diana Bucșă (ascultați AICI),  fratii Ștefăneț si Natalia Proca (ascultați AICI),  Dianna Rotaru – (ascultați AICI), Luci Lădariu (ascultați AICI) sau 
Petruța și Tomis Quartet (ascultați AICI).  Mai bine ne întoarcem la Gică Petresu, cel care nu punea gura pe vin, dar ne păcălește că bea doar un păhărel de ziua lui, dar ca un adevărat Mitică, el comite o impietate,  folosind „șprițul” (vezi AICI). Noi am blamat cârciumarul care pune apă-n vin....

            Iar englezii nu prea cântă folosind conținutul damigenei, rezumânndu-se la sfaturi - la cum se face o damigeană (chiar traducând după alții, vezi prima parte AICI sau a doua parte AICI), cum se curăță o damigeană (vezi AICI) sau la alte cele cu un erou local Angus Ferguson (vezi AICI). Să vină să-i învățăm noi... „c-o damigeană și-n pahar” sau le exportăm niscaiva lăutari.... și un vin bun, ghiurghiuliu, cules toamna, mai târziu (ascultați AICI)....

           Și nu pot să trec peste faptul, cum am scris undeva, că dictonul facultății căreia i-am fost decan, numai cu studenți bărbați, era parodiat după Păstorel – „Două lucruri minunate. Te ridică de pe boală,/ Damigeana când e plină/ Și femeia când e goală”). M-am bucurat la o întâlnire aniversară cu o grupă de foști studenți. Soțiile lor știau de atunci dictonul și probabil le-a cam plăcut. Aflase rectorul și când mi-a cerut lămuriri referitoare la damigeană am susținut că ea trebuie să rămână mereu plină, pentru prieteni, nu să o bei singur ca prostul.... De a doua problemă nu m-a întrebat nimic, că noi educam pe atunci, de fapt, oameni normali.... nu se inventaseră defilările cu aruncări de glastre în stradă de către femeile de la blocurile de pe bulevardul principal....

            La solicitarea unui fost student genist din facultate de a deveni amici pe facebook, după ce l-am întrebat dictonul, mi l-a scris imediat și l-am acceptat.... Ce să facem, scriem și noi, tot scriem... de toate...

 


Cartea apărută recent nu e de lingvistică și critică aproape literară (dacă aș fost manelist aș fi scris „să moară dușmanii!”, dar m-a temperat minunatul Papă Francisc)

 

Să fiți iubiți!

 

 

            (continuare)

 

Constantin NIŢU

 

 









0 comentarii:

Trimiteți un comentariu