Jocuri de cuvinte - MOAB,
nume disputat și contestat
1. Moab, între legendă biblică și istorie
Moto: „Doi evrei au trei păreri
contrare.” (aforism de Harry Ross)
Moab
(în
ebraică Moab, מוֹאָב; în
arabă مؤاب muʾāb; în tiberiană mōʾāḇ; în vechea greacă:
Μωάβ Mōáb; în asiriană Mu'aba, Ma'ba, Ma'ab) este un vechi ţinut situat la nord-estul Mării Moarte (azi în Iordania),
într-o zonă muntoasă, unde locuiau (mileniile II-I
î.Hr.) triburile de păstori moabite, care aveau aceeaşi origine ca şi triburile lui Israel, şi anume biblicul Terah. Dar mama
originară a moabiţilor nu era căsătorită cu Terah. De aceea legea
excluderii, principala lege a formării diasporei evreieşti, a funcţionat între semiţii celor două părţi.
Și
ca să nu rămânem în ceață, semit este o persoană care face parte din grupul de
popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul
Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii,
evreii ș.., moștenit din francezul sémite (din latinul târziu Sem, din vechiul
grec Σημ - Sēm, din ebraicul ciblic שם - šēm, „nume”, din proto-semiticul
*šim-).
Moab
a fost fiul lui Lot, care, conform
rapoartelor biblice, s-a născut din relația incestuoasă a acestuia, la vârsta de 80 de ani, cu fiica sa
cea mare, îmbătat fiind de cele două fiice care nu voiau să li se stingă neamul;
nici fiica mai mică nu s-a lăsat mai prejos, prin același procedeu născându-l
pe Amon, totul în urma distrugerii Sodomei și
Gomorei . Biblia se referă
atât la moabiți, cât și la amoniți, ca fii ai lui Lot (Geneza 19: 37-38). Ţara ocupată de urmaşul Moab al lui Lot s-a numit Moab, iar
locuitorii ei moabiţi (mo abi).
Moabul
a avut bune relaţii mai curând cu Egiptul decât cu cele 12 triburi semitice
ale lui Israel. Federaţia moabită se baza atât pe o limbă comună (semitic-canaanită, ca şi amaleciţii, edomiţii, filistinii), cât şi pe interese comerciale comune,
dictate de faptul că se aflau pe ruta marelui drum comercial care lega Egiptul
de Asiria.
Moabul
a fost populat în perioada de dinainte de exod, construindu-se aici aşezări
omeneşti, până în 1850 î.Hr. Urmaşii lui Lot au găsit o populaţie care locuia
deja acolo, şi s-au căsătorit probabil cu membrii acesteia, devenind grupul
dominant după care a fost denumită întreaga populaţie. Cei patru împăraţi de la
est au invadat Moabul şi au alungat pe locuitorii din Şave-Chiriataim (Geneza
14:15).
Și ca
să ne luminăm, exodul înseamnă un fel de emigrare, adică părăsirea în masă a
unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă, aici fiind vorba
de ieșirea evreilor din Egipt, relatată în „Cartea a doua a Vechiului Testament”,
atribuită lui Moise. Este și partea finală a unei tragedii grecești (care
conține deznodământul și catastrofa), după care urmează ieșirea din scenă, în
cortegiu, a actorilor. Provine în română din francezul exode (din latinul târziu
exodus, din vechiul grec ἔξοδος - éxodos, „expediție, plecare”, din ἐξ - ex,
„afară”) + ὁδός - hodós, „traseu, drum”).
Fie ca rezultat al acestei campanii, fie datorită unor cauze
necunoscute, Transiordania a intrat într-o perioadă nesedentară, până chiar
înainte de anii 1300 î.Hr., când au apărut simultan mai multe „împărăţii” din
Epoca de fier. Moab, ca şi alte împărăţii, a fost foarte bine organizată, cu
agricultura şi creşterea vitelor bine dezvoltate, cu clădiri splendide, olărit
aparte şi fortificaţii puternice în formă de mici fortăreţe plasate strategic
în jurul graniţelor. Moabiţii s-au extins pe întreg platoul principal şi au
ocupat zona de la nord de Arnon, nimicindu-i pe locuitorii de pe acolo
(Deuteronom 2:10-11,19-21; cf. Geneza 14:5). Aceste ţinuturi au fost ocupate în
comun cu amoniţii, rudele apropiate ale moabiţilor (din „bătrânul” Lot!).
Așadar,
Moab era o țară, un popor, și o împărăție situată la est de Marea Moartă, în
ceea ce este acum Regatul Iordaniei. Moab ca ținut este menționat prima dată în
timpul domniei faraonului egiptean Ramses al II-lea (circa 1270 î.Hr.).
Împărăția Moabului a apărut în secolul al IX - lea î.Hr. și a dispărut câteva
decenii după distrugerea Ierusalimului de către babilonieni sub regele
Nabucodonosor al II - lea în 586 î.Hr.
Moab,
ținutul moabiților
Ca
religie erau politeişti, o moşteneau pe Astarte, zeiţa fertilităţii de la mesopotamieni, având
clare apropieri de perioada amorită a Babilonului (zeul Nebo, Cerul,
nu vă mirați, nebo e cer și în rusă, cel care a şi dat numele muntelui unde şi-a găsit sfârşitul Moise). Regele Solomon, care
avusese un străbunic moabit, a permis edificarea unui templu moabit în
Ierusalim, dedicat zeului Chemosh, un zeu crud, care cerea sacrificii umane.
Moabul a dispărut din istorie o dată cu trecerea perşilor şi, mai târziu, când triburi arabe
au ocupat zona. De la venirea nabateenilor se poate vorbi din nou de o locuire
continuă a ținutului.
Imperiile Roman şi Bizantin, apoi cruciaţii au fost interesaţi de stăpânirea acestei rute muntoase care
asigura comerţul transcontinental în lumea veche.
Moab în Iordania
Regret
că aici, la țărmul Mării Moarte, avea să moară în aprilie 2017, într-o
excursie, colegul meu de la facultatea de Geografie a Universității din
București, fost decan, profesorul universitar doctor Mihai Ielenicz
(http://geo.unibuc.ro/2015/cv_ielenicz_m.html), fost președinte al Societății
de Geografie (http://geo-sgr.ro/). Îmi amintesc cu plăcere discuțiile cu domnia
sa și cu profesorul Nicolae Popescu, începând din 1995, despre relația istorie
– geografie, despre rutele comerciale în decursul istoriei.
Profesorul Mihai Ielenicz
2. Orașul Moab
Moto: „Toate necazurile
omenirii vin de la doi evrei: Adam şi Eva.” (aforism de Valeriu
Butulescu din Noroi
aurifer)
Moab este
un oraș de granița de sud a lui Grand County,
în estul statului Utah, în vestul Statelor Unite. Populația
era de 5.046 locuitori la recensământul 2010. Este reședința de județ și
cel mai mare oraș din Grand County. Moab
atrage un număr mare de turiști în fiecare an, cea mai mare parte de vizitatori
ai parcurilor naționale Arches și Canyonlands, din apropiere . Orașul este o bază populară pentru amatorii de ciclism
montan și pentru concursul anual Moab Jeep Safari,
pentru teren accidentat.
Orașul Moab din Utah, USA
(maplandia.com)
Unii istorici cred că orașul a dorit să aibă acest nume din
cauza lui William Pierce, primul primar, crezând că numele biblic Moab i se
potrivește, ca „țară de departe“. Alții
cred că numele are origini paiute, cu referire la cuvântul moapa, însemnând
„țânțar". O parte din primii locuitorii a zonei a încercat să schimbe
numele orașului, pentru că în Biblia creștină, moabiții sunt injosiți ca „incestuoși”. O
petiție în 1890 cu 59 de semnături a solicitat schimbarea umelui. Un
alt efort a încercat să schimbe numele în „Uvadalia“. Ambele
tentative au eșuat.
Primăria orașului a protestat atunci când numele său a fost
dat celei mai mari bombe până la acel moment (2003)! Oare ce reprezenta această
cea mai mare bombă?
3.
Bomba MOAB
Moto: „America este o greşeală, o
greşeală imensă.” (Sigmund Freud)
MOAB sau
GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast, numită și mother of all bombs, „mama
tuturor bombelor“, pentru care s-a supărat în mai 2017 și Papa Francisc, este
cea mai mare bombă nenucleară, cu exploziv clasic, folosită vreodată de către
armata SUA pe câmpul de luptă. Bomba de
11 tone a fost testată pentru prima dată în 2003, dar nu a fost niciodată
folosită în luptă înainte de joi 13.04.2017, când un avion american MC-130 a „aruncat-o” asupra unui tunel din rețeaua de
tuneluri ISIS din Afganistan. Conform
unui comunicat al guvernului afgan, 36 luptători ISIS au fost uciși, dar armata
SUA nu a găsit nicio dovadă privind
victimele din rândul civililor.
Bomba
MOAB
Întrebarea
evidentă este semnificația acestui eveniment. Oare jihadiștii
sunt o amenințare mai mare în Afganistan
decât s-a crezut anterior? Oare
administrația Trump încearcă să trimită un semnal către țări precum Coreea de
Nord și Iran? Cred că în prezența armamentului nuclear amenințarea asta e o
glumă!
Potrivit
experților în armamente și în politica externă, se pare că aceasta a fost o
decizie militară, nu una politică, bazată pe realitățile din Afganistan. Nu există
niciun motiv de asumare a acestui eveniment ca ceva ieșit din comun, chiar dacă
bomba a fost cea mai mare din cele folosite de obicei de armata SUA.
Stați
liniștiți, că nici rușii nu se lasă mai prejos! La 11
septembrie 2007, armata rusă a anunțat că a testat ceea ce a numit „Tatăl
tuturor bombelor". Descrisă
de armata rusă ca cea mai puternică muniție non-nucleară din lume, s-a afirmat
că a fost de patru ori mai puternică decât cea a „Mamei tuturor bombelor"
americană. În
timp ce bomba rusă ar conține 7,8 tone de exploziv „termobaric”, comparativ cu peste 8 tone de
exploziv din bombe americane, se spune că bomba rusă folosește exploziv mai
eficient, cu un randament echivalent cu 44 tone TNT. Se spune că bomba ar avea o rază
de explozie de 300 de metri, dublu față de bomba americană, în timp ce
temperatura la epicentru ar fi de două ori mai mare.
Și
se spune că și rușii ar fi folosit „tatăl
tuturor bombelor", în rusă „Папа всех бомб" („Пвб"), pe larg
în engleză Aviation Thermobaric Bomb of Increased Power (ATBIP), în rusă Авиационная
вакуумная бомба повышенной мощности (АВБПМ), lângă orașul sirian Deir ez-Zor în
7 septembrie 2017, dar nimeni nu confirmă. Ar fi murit mulți conducători ai
ISIS.
Un anunț banal: „
a salutat luptătorii din Siria”
De
ce ar folosi armata SUA MOAB?
Moto:
„Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America.” (Valeriu
Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului)
Moab este
nu doar puternică, dar imensă în sensul fizic, încât nu încape într-un
bombardier normal. Trebuie
depusă într-un avion de marfă, cum ar fi MC-130 (dezvoltat în mai multe
variante și folosit încă din războiul din Vietnam, unde au cam luat cafteală) pentru
a fi transportată la o eventuală țintă. Dar
avioanele de transport marfă sunt mai ușor de lovit cu rachete
antiaeriene decât bombardierele, ceea ce înseamnă că în cazul folosirii MOAB riscul
ar fi mai mare decât la folosirea bombelor mai mici. Gândiți-vă la sistemul
rusesc de apărare aeriană S-400 Triumf (C-400 „Триумф”), cu codul
de identificare NATO SA-21 Growler, pe
care îl achiziționează și Turcia.
Avionul
de transport în luptă Lockheed Martin MC-130H (Combat Talon II US Air Force
81-0803 C/N 382/5173)
Moab este
proiectată pentru a distruge mai multe ținte pe o suprafață anume, spre
deosebire de Massive Ordnance Penetrator (MOP, care nu a fost încă utilizată în
luptă), singura bombă conventională din SUA mai mare decât Moab. MOP este
proiectată pentru a distruge tuneluri și buncăre, în timp ce Moab este
proiectată pentru a distruge clădiri și anumite obiective subterane, de exemplu
peșteri. Raza de explozie este de până la o milă (1852 m).
Având în
vedere că arma a fost pregătită pentru utilizare în 2003, Pentagonul a gândit o
mulțime de misiuni în zonele urbane dens populate și/sau vizează în mod
specific desfășurări mai mici ale trupelor inamice.
Zona
lovită din Afganistan pare a fi unul dintre puținele obiective care se
potrivesc profilului utilizării bombei. Bomba a lovit un loc din districtul Achin,
o zonă agricolă în apropiere de granița pakistaneză. Achin este
și un centru de activitate al jihadiștilor
(Khorasan este numele unor provincii din Afganistan, un nume istoric folosit și
pentru jihadiștii de pe acolo). Armata SUA
crede că un grup semnificativ de teroriști este ascuns într-o mare rețea de
peșteri și tuneluri pe o zonă relativ mare a Afganistanului. Este cazul
rar în care folosirea MOAB s-ar justifica. Dar Trump se gândește la retragerea
americanilor de pe acolo, deoarece eficiența nu prea se vede. Și rușii au fost
pe acolo și s-au retras. Noi furnizăm eroi pe acolo, dar nu-i declarăm eroi pe
bieții pădurari uciși care apără, vorba actorului Diaconu, candidat la
președinție, pădurile patriei, nu praful din Afganistan...
Achin,
Afganistan (maplandia.com)
Să fiți iubiți și la votare
gândiți!
Că STS veghează, vă scanează actul
de identitate și dacă sunteți în diaspora nu mai semnați pe nicio listă la vot,
adică, vorba lui Mușatescu din Titanic Vals, „bagi
în urnă ce vrei și iese cine trebuie!”, chiar pe vremea când încă nu existau
STS și tablete!
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu