Jocuri de cuvinte - revelion
Geografie lingvistică
Revelion
Moto: „De-mi
faci capul calendar,/ Las la voia dumitale/ Să reduci din el măcar/ Sărbătorile
legale.” (D.F. Ionescu Ghindeni, „Soţiei mele”)
Succesiv, revelionul e definit ca:
„petrecere în noaptea din ajunul Anului-Nou (din fr. réveillon)” [Șăineanu, ed.
VI (1929)]; tot „petrecere în noaptea din ajunu Anuluĭ Noŭ (fr. reveillon, d.
reveiller, a deștepta, din éveiller, care e lat. *exvĭgĭlare, cl. evigilare, a
se deștepta.” [Scriban (1939)]; „noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în
care se sărbătorește anul nou; petrecere făcută în această noapte. Variantă:
reveión.” [DLRLC (1955-1957)]; „(din fr.
réveillon) noaptea care precedă prima zi a unui an nou și în care se
sărbătorește noul an, petrecere organizată de revelion, dar și (învechit) cină după un bal [MDA2 (2010)].
Așadar, cuvântul e moștenit
succesiv din cuvântul francez réveillon, din réveill-, rădăcina lui réveiller,
„a se trezi”, + -on, din re- + éveiller sau din vechiul francez resveillier,
din francezul medieval esveiller, din vechile cuvinte franceze esveiller,
esveillier, din latinul vulgar *exviglāre <*exvigilāre, din latinul
evigilāre, infinitivul lui evigilō, „mă trezesc”, din ex-, „de, din”, + vigilō,
„veghe”.
Dicționarul Larousse definește
simplu réveillon „repas de fête que l'on fait la nuit de Noël ou le 31
décembre; cette fête elle-même”, adică
doar o „masă festivă care se face în noaptea de Crăciun sau de 31 decembrie;
această sărbătoare în sine”. Occidentalii nu se prea întind la chefuri „cu masa
plină” după tăiatul porcului! Multinaționalele cu supermarketuri de pe la noi
s-au adaptat ușor la năravul românilor și ne aduc orice!
Să vedem cum numesc străinii acest
cuvânt:
Aastavahetuse în estonă;
Amanorya
Yevayi - Ամանորյա
Եվայի în armeană;
Âldjiersjûn în frizonă;
Bezperan în bască;
Cap d'Any în catalană;
Doček Nove
Godine - Дочек Нове
Године în sârbă, Doček nove godine în bosniacă și în croată;
eva - ევა în gruzină, Éva - Εύα în
greacă, Eva în maghiară, neerlandeză și catalană, Eeva în finlandeză, Eva – Ева
în macedoneană, Eve în daneză, spaniolă, irlandeză și norvegiană, eve în
suedeză și în islandeză, Eve l'New Year în corsicană, Jeva - Ева în belorusă,
Yeva – Ева în rusă, yeva - Єва în
ucraineană;
ərəfə în azeră;
Gamlársdagur în islandeză;
Havva în turcă;
Kanun Novogo
goda - Канун Нового
года în rusă;
išvakarės în lituaniană;
laylat ras
alsana - ليلة رأس
السنة în arabă, Lejliet tas-Sena în malteză;
Nababarṣēra
āgēra dina - নববর্ষের আগের দিন în
bengali;
nae saal kee
shaam - नए साल की शाम în hindi;
Napiaredadni
Novaha hoda -
напярэдадні Новага года în belorusă;
Naujųjų metų išvakarės în
lituaniană;
New Anno scriptor Eva în latină,
new Year (Eve) în engleză; New Joer d'Eva în luxemburgheză, niu yar s iv - ניו יאר ס יוו în idiș;
Ni'ū sāla dē
havāha - ਨਿਊ ਸਾਲ ਦੇ ਹੱਵਾਹ în
punjabi;
Noche Vieja în spaniolă;
Nos Galan în galeză;
Nova godina - Нова година în
bulgară, Novogodišen - новогодишен
în macedoneană;
nyårsafton în suedeză, nytårsaften
în daneză, nyttårs~, aften~ în norvegiană;
õhtu în estonă;
Oíche Chinn Bliana în irlandeză, Oidhche
na Bliadhna Ùire în galica scoțiană;
Oudejaarsavond în neerlandeză, Oujaarsaand
în africană;
Pereddenʹ
Novoho roku -
переддень Нового року în ucraineamă;
predvečerje în bosniacă, předvečer
în cehă și în slovacă;
prag în albaneză;
Revegión - Ρεβεγιόν în greacă, rvelion în română, réveillon în franceză;
saakhalts’lo - საახალწლო în gruzină;
Saint-Sylvestre în franceză, Silvester
în germană, Silvester în slovacă, Silvestr în cehă, Silvestrovo în slovenă, Sylwester
în poloneză, Szilveszter în maghiară;
Urtezahar - în bască;
Uudenvuodenaatto în finlandeză;
Vakars, Vecgada vakars în letonă;
vecher – вечер în bulgară;
véspera de ano în galiciană;
Véspera de Ano novo în portugheză;
Vigilia, Vigilia di Capodanno în
italiană, wigilia în poloneză;
Vitit të Ri în albaneză;
Vorabend în germană;
Yeni il ərəfəsi în azeră;
Cuvântul „revelion” în diferite
limbi
Yılbaşı gecesi în turcă;
איב în ebraică;
حوا în persană;
Zilei de 31 decembrie i se mai
zice și ziua sfântului Silvestru, moștenit din latinul sylvester, „păduros,
rural”, din silva, „pădure”; am văzut mai sus că unii traduc revelion prin
denumirea zlei de 31 decembrie. Așadar, mai avem:
Silver în estonă, Silvester m în
germană, Silvester - Силвестер în sârbo-croată, Silvestr m în cehă, Silʹvestr -
Сильвестр m în rusă, Silvestre în spaniolă, catalană și portugheză, Silvestre,
Sylvestre m în franceză, Silvestro în italiană, Sylvester în engleză,
Sylvéstros - Συλβέστρος m în greacă și Sylwester m în poloneză.
Cum înțeleg
unii români să-și petreacă sărbătorile
Scurtă poveste
Moto: „Transmiteţi-le
copiilor voştri calendarul crimelor europene denumit istorie.” (Oscar Wilde)
Conform Encyclopædia Britannica
Online, începutul de an nu a
fost mereu ziua de 1 ianuarie. Chiar și astăzi, în multe părți ale lumii, ziua
de 1 ianuarie nu este acceptată ca început al unui an, adică al unei perioade
de 12 luni. Evenimentul de a stabili ziua de 1 ianuarie ca prima zi a noului an
a avut locîn anul 45 î.Hr., pe când împărat era Iulius Cezar, cel care își
dedică o lună de vară, iulie!
Cezar a instituționalizat în anul 45 î.e.n.
calendarul solar cu 12 luni propus de un astronom, care ar rezolva majoritatea
neclarităților cu care societatea se confrunta în fiecare an
1 ianuarie a devenit
începutul noului an, mai ales pentru că aceasta era data la care senatorii
romani își începeau îndatoririle oficiale. Aceasta este baza calendarului iulian
valabil în unele țări și azi, la care ne referim ori de câte ori vine vorba
despre Revelion.
Deși calendarul iulian
era mai bun decât cel precedent, nu este cel pe care noi îl folosim astăzi. O
mică eroare de calcul a anului solar a cauzat un surplus de 10 minute în
fiecare an. Aceste minute s-au tot strâns, astfel că până în anul 1450, existau
deja zece zile în plus, cu care nimeni nu știa ce să facă. Acum intră în scenă
papa Grigore (Gregor) al XIII-lea, papă al Romei din 1572 până în 1585. Numele
său laic a fost Ugo Bouncompagni. În anul 1539 a intrat în serviciul Bisericii,
în 1558 a fost ales episcop de Vieste, iar în 1565 a devenit cardinal. La 13
mai 1572 a fost ales papă.
Papa Grigore al XIII-lea
conduce comisia de reformă a calendarului roman. Numele „gregorian” pentru noul
calendar vine de la Papa Grigore, ai cărui astronomi constataseră că în
Calendarul Iulian se acumulase acea întârziere semnificativă. Papa Grigore a
fost cel care a dispus reformarea calendarului iulian şi a introdus noul
calendar, corectat, care astăzi îi poartă numele (gregorian).
Papa Grigore al
XIII-lea
Calendarul gregorian de
la 1582 a fost adoptat rapid în mai toată lumea catolică. Lumea protestantă l-a
preluat şi ea mai târziu, însă ţările ortodoxe, din raţiuni dogmatice, îl
evitaseră complet. În ţările ortodoxe, printre care şi România, calendarul
iulian s-a păstrat până în primele decenii din secolul al XX-lea, după care a
fost abandonat în favoarea calendarului gregorian.
Așadar, în 1582,
calendarul gregorian corecta eroarea de 10 minute și instituia încă o zi, 29 februarie,
care se adăuga la fiecare 4 ani. Acum, potrivit Bisericii Catolice, 1 ianuarie
marca începutul noului an. Acest lucru nu le-a convenit, după cum am scris
mai sus, protestanților.
Ei au spus sus și tare că
Grigore era Anticristul de care vorbește Noul Testament, fiindcă schimbase
însuși timpul. Surprinzător este că multe țări „civilizate” nu au trecut la
noua dată de 1 ianuarie până relativ recent, iar unele nu au trecut nici
astăzi.
Multe teritorii britanice
au făcut schimbarea în 1752, iar Rusia a așteptat până după Revoluția de la
1917. România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat
calendarul gregorian. La 1 aprilie 1919, România trece la calendarul gregorian, numit
calendarul pe stil nou, adoptat prin Decretul-lege din 5 martie 1919. Astfel
ziua de 1 aprilie (stil vechi) devenea 14 aprilie (stil nou).
Calendarul carolingian de la Abația St.
Emmeram (săptămâna este divizată în 7 zile și fiecare zi este împărțită în 96
de „puncta” - sfert de oră, 240 „minuta” - zecime de oră și 960 „momenta” - a
patruzecea parte dintr-o oră)
Regensburg, sediul
abației St. Emmeram (maplandia.com)
Mulți „factori cerești”
și multe calendare au afectat istoria Anului Nou în diferite țări. Cei mai mulți
oameni știu că Anul Nou Chinezesc și Anul Nou Evreiesc (Rosh Hashanah) au date
schimbătoare. Anul Nou Chinezesc este cea mai importantă sărbătoare
tradițională a chinezilor și are un festival. Festivalul începe de obicei în
prima zi din prima lună din calendarul chinezesc și ia sfârșit cu Festivalul
Lampioanelor care are loc în a cincisprezecea zi. Ajunul Anului Nou Chinezesc
este denumit chú xī.
Originea sărbătorii este
veche de secole și este înconjurată de mai multe legende și obiceiuri. În
vechime, perioada aceasta era una în care oamenii reflectau despre cum s-au
purtat și în ce au crezut mai mult în anul precedent. Anul Nou Chinezesc se
sărbătorește în țări și teritorii cu populație chinezească mare, cum ar fi
Republica Populară Chineză (și în Hong Kong), Taiwan, Macau, Vietnam,
Singapore, Indonezia, Malaezia, precum și în cartierele chinezești din orașele
din toată lumea.
Anul Nou Chinezesc este
considerat a fi o mare sărbătoare în China și a avut de-a lungul timpului o
influență asupra sărbătoririi Anului Nou de către popoarele învecinate, precum
și asupra culturilor cu care a intrat cea chineză în contact, cum ar fi
coreenii (Seollal), tibetanii și bhutanezii (Losar), mongolii (Tsagaan Sar),
vietnamezii (Tết) și japonezii înainte de 1873 (O-shōgatsu). Anul nou chinezesc
îcepe la date diferite, de exemplu la 8 februarie 2016 (maimuță). 28 ianuarie
2017 (cocoș), 16 februarie 2018 (câine), 5 februarie 2019 (porc), 25 ianuarie
2020 (șoarece).
Roș Hașana (din ebraică
ראש השנה, în română capul sau începutul anului) este Anul Nou evreiesc,
începutul unui nou an potrivit cu calendarul ebraic. Cade în prima zi a lunii
Tișrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern. Roș Hașana este
prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu
Iom Kipur, Ziua Ispășirii.
În emisfera nordică are
loc la începutul toamnei. După tradiție, Roș Hașana ar fi aniversarea creării
celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Tora i se mai spune și Yom Hatrua (יום
תרועה), ziua sunării (la origine - din trâmbițe, în zilele noastre asociată
adesea cu shofar-ul (în ebraică שׁוֹפָר, vechi corn muzical făcut dintr-o
ramură a unui corn de țap, folosit de evrei în scopuri religioase).
Shofar
Obiceiurile de Roș Hașana
includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă mâncăruri
simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un an
bun și dulce, rodii, curmale, morcovi, dovleac, fasole verde, praz, o sfeclă
precum și un cap de pește.
Urările obișnuite de Roș
Hașana sunt: „Șana tova” (Un an bun) sau „Șana tova ve metuka” (Un an bun și
dulce), dar și „Ktiva ve hatima tova".
Roș Hașana este momentul la
care se refereau în mediul evreiesc tradițional contractele legale, atât pentru
îngrijirea animalelor, cât și pentru trebuințele poporului. Mișna precizează că
în baza acestei date trebuie calculată desfășurarea anilor și, prin urmare, și
anul sabatic și jubileul. Sărbătoarea durează două zile.
Așadar, începutul Anului
Nou variază pe glob la diferite culturi. Etiopia își începe anul pe 11
septembrie. Unele părți din India îl sărbătoresc pe baza unor date din calendarul
hindus. Bisericile ortodoxe din unele țări folosesc și acum calendarul „pe stil
vechi”! Și din această cauză a apărut bancul „marea revoluție din noiembrie
care a avut loc în octombrie”! Mica zonă numită Gwaun Valley în Țara Galilor
folosește calendarul iulian și sărbătorește pe 13 ianuarie începutul noului an.
Ziua de 1 ianuarie este începutul noului an în majoritatea locurilor datorită
unor alegeri politice din Roma, care au avut loc cu mii de ani în urmă.
Dar știința a observat că factori precum
timpul, de care e nevoie pentru ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui, și
distanța până la Soare sunt instabile.
Poate că va fi nevoie de o nouă schimbare în
calendar care să mute începutul anului la o dată. Dar asta numai timpul o va
spune, dar mai bine zis, astronomii.
Planificarea se respectă și după revelion
Cu alte cuvinte, iată de
ce, pe 31 decembrie, ne spunem La Mulți Ani! Și facem urarea tuturor,
indiferent de calendar!
Să fiți iubiți!
(continuare)
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu