Jocuri de cuvinte - baraj

 Jocuri de cuvinte – baraj

Geografie lingvistică

       Baraj

       Moto: „Ştiu că dragostea şi barajele sunt totuna: dacă laşi o fisură pe unde să se poată strecura un firicel de apă, în scurt timp acesta va face să se prăbuşească întreaga construcţie - şi vine o clipă când nimeni nu va mai putea stăpâni forţa viiturii.” (Paulo Coelho în „La râul Piedra am şezut şi-am plâns”, 1994)

       Dacă am scris noi despre metrou (vezi „Jocuri de cuvinte - metrou”), drumuri (vezi „Jocuri de cuvinte - drum”) sau canal (vezi „Jocuri de cuvinte - canal”), obligatoriu trebuie să scriem și despre baraje, opere tehnice și de artă deosebite, care la noi au fost realizate abia în societatea aia hulită de mulți. Că nu sunt opere ale unor efemeri conducători, ci ale unor popoare muncitoare și inventive.

       Toți știți că un baraj este o construcție care oprește cursul unui râu pentru a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc. I se mai spune și stăvilar sau zăgaz. Nu ne legăm de alte semnificații ale cuvântului (baraj de trupe, baraj de mine,închidere a unui drum printr-o barieră, probă suplimentară pentru a desemna câștigătorul într-o competiție foarte strânsă etc.).

       MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: fr. barrage”. Așadar, cuvântul e moștenit din cuvântul francez barrage, acesta din barrer, „a bara, a opri”, +‎ -age, barrer fiind format din barre, „bară”, +‎ -er. Francezii definesc barajul la fel (pentru meticuloși: „Constructions qui opposent un obstacle à un cours d’eau et qui ont pour objet de retenir l’eau, d’en élever le niveau, d’empêcher les inondations ou d’obtenir une force motrice”, adică „Construcții care opresc un curs de apă, care au ca scop de a reține apa, de a-i ridica nivelul, de a înlătura inundațiile sau de a obține o forță motrice”).

       În diferite limbi barajului i se zice:

֎ abordâ, abordée, atanchâ în gallo;

֎ ácsávélo pányi în țigănească;

֎ aizsprosts în letonă;

֎ akvobaraĵo în esperanto;

֎ ambartak - ամբարտակ în armeană;

֎ aṇai - அணை în tamilă,

֎ aṇakkeṭṭ – അണക്കെട്ട് în malaialam;

֎ argae în velșă;

֎ bā̃dh - बाँध în hindi, bãdh - বাঁধ în bengali (din sauraseni prakritul baṃdha - 𑀩𑀁𑀥, din sanscritul bandha - बन्ध);

֎ band – بند‎ în persană, bent - бент în bulgară, bent în turcă, tătară crimeană și turcmenă, bənd în azeră (din persanul band – بند‎, „baraj”);

֎ baraj în română și în turcă, barrage în franceză, barragem în portugheză, barratge în catalană, barratge și restanca în occitană;

֎ bendungan în indoneziană,

֎ berbest - به‌ربه‌ست în kurdă;

֎ böget - бөгет în cazahă, bögöt - бөгөт în chirghiză, bögöt – бӧгӧт în sudaltaică (din prototurcicul *bog-, „sugrumare; blocare, împiedicare”);

Böget - бөгет (baraj în cazahă)

֎ brana - брана în sârbocroată și în macedoneană, brana în croată și în bosniacă (din protoslavicul *borna, după Derksen cu două semnificații separate, „grapă” și „intrare păzită, barieră”);

֎ bua - буа în tătară;

֎ buođđu în sami de nord (din protosamicul *puoδō, „baraj”, din protofinougricul *padɜ, „baraj”);

֎ daem - 댐 în coreană;

֎ dæmning în daneză;

֎ dalan - далан, boomt - боомт în mongolă;

֎ dam în engleză (din englezele medievale dam, damme, în final din protogermanicul *dammaz, „baraj”), olandeză, afrikaans și limburgheză, dam - דאם în idiș, dambis în letonă, Damm (în final din protogermanicul *dammaz, „baraj”), Deich (inițial același cuvânt ca Teich, „iaz”) în germană, damba - дамба în rusă (din olandezul dam), belarusă, cazahă, chirghiză, tadjică, ucraineană, damba - დამბა în gruzină, damba în azeră, lituaniană, turcmenă și uzbecă, dammbyggnad în suedeză, damu - ダム (din englezul dam) în japoneză;

֎ dáʼdeestłʼin, tó beʼekʼid în navajo;

֎ demning în norvegiană [din demme, „a bloca (fluxul), + -ning];

֎ dharaṇ - धरण în marathi;

֎ diga în malteză (din italianull diga), digë în albaneză (din italianull diga), digo în esperanto;

֎ donmaræn - донмарæн în osetă,

֎ đập în vietnameză,

֎ embalse în spaniolă („rezervor”), embassament în catalană (din embassar, „a aduna rezerva”, +‎ -ment, adică tot „rezervor”);

֎ empang în indoneziană;

empang, empangan, pengempang, ampang, bendung bendungan, pembendung, tebat, tambak, tandup, alahan în malai;

֎ encoro în galiciană;

֎ entibadera în aragoneză;

֎ fāi - ຝາຍ, khư̄an - ອນ în laoțiană;

֎ frágma - φράγμα în greacă (din greaca antică, din phrássō – φράσσω, „a pune stavilă”, +sufixul -ma - -μα);

֎ gat - гат în sârbocroată, gát în maghiară (egy szláv gat szóból, „dintr-o limbă slavă”), gat în sorbă de jos, gatʹ - гать în rusă, hat în sorbă de sus, hať în slovacă (toate în final din protoslavicul *gatь, „dig”);

֎ ĝeto în esperanto;

֎ gədb - ግድብ în amhară;

֎ hark'a în keciua;

֎ hráz în cehă;

֎ hreblja - гребля în ucraineană (din protoslavicul *grebja);

֎ jez în slovenă;

֎ ḳašxali - კაშხალი, ǯebiri - ჯებირი în gruzină;

֎ kʉ̀ʉan - เขื่อน în thai;

֎ lambo în swahili;

֎ matatara, pāwai în maori;

֎ matrale în corsicană;

֎ moles în latină;

֎ nasip - насип în macedoneană și în sârbocroată, nasypʹ - насыпь în rusă (din verbul nasýpatʹ - насыпать, din na- - на- + sýpatʹ - сыпать, din vechiul slav estic sypati - сꙑпати, din protoslavicul *sỳpati, „a turna, a arunca”);

֎ pantà în catalană, pantano în spaniolă (din italianul pantano, probabil din numnele italic preroman Pantanus, numele unui lac din antichitate);

֎ pato în finlandeză (din protofinicul *pato, din protofino-ugricul *padɜ, „perete, dig, baraj”);

֎ pendë în albaneză (din latinul vulgar pinna);

֎ pĕvĕ - пĕвĕ în ciuvașă;

֎ placína - плаці́на în belarusă, plotina - плотина în rusă;

Plotina – Плотина (baraj)

֎ přehrada în cehă, priehrada în slovacă;

֎ presa d'agua în asturiană, presa d'aigua în catalană, presa în spaniolă, represa în portugheză, prinsa în tagalogă;

֎ rekata în burmai;

֎ resclosa în catalană;

֎ sadd - سَدّ în arabă;

֎ sarband - сарбанд în tadjică;

֎ sbarramento în italiană;

֎ sékher - סֶכֶר în ebraică;

֎ set în turcă, sədd în azeră;

֎ shuǐbà - 大壩, dàbà - 大坝 în chineză;

Cuvântul baraj în diferite limbi

֎ stankell în bretonă;

֎ stífla în islandeză;

֎ stuwdam în olandeză;

֎ tama în poloneză, tamm în estonă [din germanul medieval tam(m)];

֎ tarundon, saplad în tagalogă;

֎ toʻgʻon în uzbecă;

֎ tumnup - ទំនប់ în kmeră;

֎ užtvanka în lituaniană;

֎ vantena - వంతెన în telugu;

֎ Wehr în germană (din germanul medieval nordic Wer, din germanele medievale wēr, wēre, ddin vechiul saxon wer, derivat din protogermanicul *warjaną);

֎ zapora în poloneză;

֎ بند în ‎urdu;

֎ سد în ‎persană.

       Barajul în (c)arte

       Moto: „Și-auzul [ne e] plin de focuri de baraj, căci am luptat pe margini de genune.” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, 1930)

Unul din „constructori” și opera sa (Foto: Getty Images)

       Sunt și constructori „naturali” de baraje, castorii! Castorul este un rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor. I se mai zice și biber (Castor canadensis). Etimologia, conform DEX '09 (2009), este: „Din fr., lat. castor”.

       În parcul National Wood Buffalo, într-o zonă îndepărtată din provincia canadiană Alberta, un vast proiect de „inginerie” este încă în curs de desfășurare, onstructori fiind castorii.

       Lucrarea de „întreținere” și „extindere” a unui baraj a fost începută de strămoșii actualilor constructori, în urmă cu zeci de ani. Structura atinge astăzi circa 850 de metri lungime, fiind cel mai mare baraj construit de castori descoperit vreodată.

       Barajul este atât de mare, încât apare chiar și pe imaginile din satelit. De fapt, cu ajutorul imaginilor satelitare a și fost descoperit. A rămas ascuns în sălbăticia din Alberta până în 2007, când o cercetătoare l-a observat în timp ce studia zona cu Google Earth.

       Noțiunea de baraj a fost extinsă, existând și baraj psihic (simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act), baraj de artilerie (tir de artilerie executat ca să împiedice acțiunea terestră sau aeriană a inamicului într-un spațiu limitat), baraj de mine terestre sau marine (dispozitiv sau grupare de mine terestre sau marine așezate camuflat într-o anumită regiune, pentru a omorî sau răni oameni sau pentru a distruge armamente, vehicule sau vase), baraj de fum, baraj antidesant aerian sau marin, o închidere a unui drum printr-o barieră, dar și o probă suplimentară pentru a desemna câștigătorul într-o competiție foarte strânsă.

       Scriitorii români au amintit de diferite baraje: Eusebiu Camilar („Barajul stăruia de mai bine de trei ceasuri drept deasupra liniei întâia.”), Camil Petrescu („Și-auzul [ne e] plin de focuri de baraj,/ Căci am luptat pe margini de genune”) sau Sahia („Dacă s-ar porni o baterie în bubuituri puternice, grămada sprijinită de cîrje ar porni din nou în salturi nebune pentru trecerea de baraj.”).

       Baraje în România

       Moto: „Cinstit, dar şi înşelător,/ Constructor si distrugător,/ Util şi rău, cum e atomul -/ Acesta-i omul!” („Constatare”, de Florin Cristea din „Trei decenii de epigramă”, 1999)

       Știți toți că un baraj o construcție pentru oprirea curgerii apei, cu deviere redusă, care constă dintr-un număr de porți mari care pot fi deschise sau închise pentru a controla cantitatea de apă care trece în aval. Acest lucru permite reglarea și stabilizarea înălțimii apei râului în amonte pentru utilizare în producerea electricității, pentru irigații, pentru înlăturarea inundațiilor și pentru alte sisteme. Porțile sunt așezate între chei flancante care sunt responsabile pentru susținerea încărcării cu apă a bazinului creat.

       Barajele trebuie să respecte niște reguli de siguranță, pe o scaraă de la 1 la 5, cinci având cea mai mare rată de pericol, în funcție de tipul barajului, locul de dispunere și efectele posibile în caz de avarie. Evaluarea cu „nota” cinci este acordată barajelor construite cu localități în aval. Au fost realizate noi modele care pot susține cantități tot mai mari de apă.

       Aici aveți o enumerare a barajelor din România (Lacul Aroneanu, Arpașu,, Brădișor, Motru, Râpa Alastră, Voila, Belci, Bezid, Bolboci, Breazova, Bucecea, Budeasa, Cândești, Ciurbești, Colibița, Lacul Ezăreni, Fântânele, Frumoasa, Gura Apelor, Gura Râului, Izbiceni, Lacul Izvorul Muntelui, Leșu, Măneciu, Mesteacănul, Mihăileni, Mihoești, Movileni, Nodul Hidrotehnic Coștei, Oașa, Obrejii de Căpâlna, Paltinu, Pecineagu, Poiana Uzului, Râușor (Rîul Târgului), Lacul Rogojești, Rusănești, Salcia, Săcele, Secu, Silagiu, Siriu, Stânca – Costești, Lacul de acumulare Strâmtori, Sulița, Șuta, Tău, Târgu Jiu, Turnu, Valea de Pești, Vârșolț, Vădeni, Văsălatu, Vida, Vidra, Vidraru și Zetea).

       Barajul Izvorul Muntelui (Bicaz)

       Moto: „Apa este o emoţie care curge.” (Alberto Casiraghy, din „Aforismul în Italia. Antologia Premiului Torino in Sintesi”, 2011, traducere de Simona Enache)

       Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița, în Carpații Orientali, cu 1,2 miliarde de metri cubi de apă, la 4 km în amonte față de orașul Bicaz din județul Neamț. Lacul, cu o formă alungită, pe direcția nord-vest – sud-est, are o suprafață de 32,6 km² și s-a format după construirea barajului care alimentează hidrocentrala de 210 MW.

       După 1989 realizările din sistemul energetic se pot număra pe degete, iar tergiversările în ceea ce priveşte startul unor proiecte importante, aşa cum sunt reactoarele 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă (despre care vom scrie), se contabilizează în ani.

       Oricât ar lăuda TVR regii și odrasele lor la ora regelui, oricât critică tot TVR şantierele „comuniste” ale unui regim condamnat pentru nelegiuirile comise, totuși din punct de vedere al dezvoltării economice regimul ăla a devenit din păcate reper în legătură cu realizările de infrastructură, despre care tot scriem.

Barajul Bicaz (maplandia.com)

       Dar șantierele alea erau o școală de viață. Un asemenea șantier a realizat hidrocentrala de la Bicaz, unitate care a schimbat complet faţa sistemului energetic al României. Decizia construirii centralei de la Bicaz a fost luată odată cu aprobarea planului de electrificare a României pe o perioadă de zece ani, între 1951-1961, pe baza analizei Institutului de Studii şi Proiectări Energetice Bucureşti din perioada 1949-1950.

       În 1950, la cinci ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, România îşi asumă o investiţie uriaşă, cu o valoare de 11 miliarde de dolari, ale cărei baze erau creionate încă din 1908, şi anume punerea în funcţiune a sistemului energetic Bicaz - Stejaru. Acolo au lucrat peste 15.000 de oameni care au ridicat barajul de la Bicaz înalt de 127 de metri, au realizat tunelul de aducţiune şi hidrocentrala de 210 MW de la Stejaru, unde au fost excavaţi 1.312.000 metri cubi de stâncă, aproape cât volumul barajului, fiind turnați 1.625.000 metri cubi de beton. Activitatea de turnare propriu-zisă a corpului principal al barajului a demarat în 1956.

       Constructorii erau formați din tineri care au devenit specialiști și au participat apoi la construcția altor hidrocentrale. La construcţie au lucrat și deținuți, dar pe şantierele de la Tunel Intrare şi Baraj până la finele anului 1959 şi un detaşament de 1200 de militari de la detașamentele de muncă. Alţi 400 militari au lucrat la construcţia fabricii de ciment şi la hidrocentrala de la Stejaru.

       Direcţia de lucrări speciale din CFR era singura care avea tunelişti sau oameni care ştiau să construiască viaducte. Neavând noi atunci dezvoltată industria constructoare de mașini, pe şantier au fost folosite excavatoare SE sovietice, autobasculante cehoslovace Tatra şi drăgi sovietice. Porţile barajului s-au închis pe data de 1 iulie 1960. În timpul lucrărilor se produceau frecvent accidente datorate lipsei de experienţă şi a condiţiilor de lucru.

       Amplasamentul pentru realizarea sistemului energetic Bicaz - Stejaru este descris de Dimitrie Leonida (1883-1965) în proiectul său pentru viitorul complex hidroenergetic în 1908. Cu lucrarea sa, acesta obţinea la Şcoala Politehnică din Berlin - Charlottenburg, diploma de inginer electrotehnist, proiect care cincizeci de ani mai târziu a devenit realitate: „Plecând de la Piatra Neamţ în sus, pe malul Bistriţei am dat de platoul cel mare de la Stejaru. În închipuirea mea, vedeam deja de pe şosea, de la poalele muntelui Botoşanu, uzina hidroelectrică şi tot platoul atât de prielnic..."

       Și să nu vă mirați, dacă în anul al patrulea a realizat proiectul „Metropolitanului din București", cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moșilor și ramificația Sf. Gheorghe-Filaret, fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei rețele de metrou în București!

       Tot el a înființat în 1909 și primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice.

       Lucrările de la Bicaz au avut impact asupra vieţii celor care au lucrat pe şantier, dar şi asupra traiului celor care a trebuit să fie strămutaţi. 22 de sate cu peste 18.000 de mii de oameni au fost strămutate pentru a se putea executa lucrările la ceea ce avea să devină atunci cel mai mare baraj din ţară şi al patrulea ca dimensiune din Europa.

       Lacul a fost declarat rezervație naturală acvatică în 2000. Lacul este ocolit pe malul său nord-estic de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Dar mai bine să vedem un documentar de arhivă din 1962 al construcției barajului Bicaz și a hidrocentralei de la Stejaru (la https://www.youtube.com/watch?v=RJ8eu1qzEDQ).

       Și dacă nu știați, în incinta barajului există un seismograf care a înregistrat chiar şi cutremurul care a produs în 2009 un tsunami-ul devastator în Pacific. „Acest seismograf este de o mare sensibilitate. Pe lângă mişcările tectonice, înregistrează şi trepidaţiile datorate fiecărei maşini ce trece peste baraj“, a precizat Ion Branişte, specialist la complexul hidroenergetic de la Bicaz. Proba de foc a barajului a fost trecută la cutremurul din 1977.

Biserica din fostul sat Răpciuni a fost mutată la Muzeul Satului din București

       Să vedem și o realizare de după 1989 în cadrul unei emisiuni numită adevăruri despre trecut: „lumină şi lacrimi, recte „sacrificiile constuirii barajului de la Bicaz” (@TVR1, Roxana Tarhon şi echipa emisiunii), difuzată cândva tot în noiembrie (https://www.youtube.com/watch?v=CMbof57Ss9s). Și citiți și mesajele românilor, că tot critică TVR și degeaba, de exemplu „materialul nuanțează aceasta construcție ca fiind detrimentală si destructivă. Ce jigodii!

       Barajul Vidraru

       Moto: „Apa nu curge, apa sculptează.” (Gian Lorenzo Bernini)

       Construirea barajului Vidraru, înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri, a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de metri cubi de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 de metri cubi în subteran, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.

       Lacul de acumulare străjuit de baraj adună apele râurilor Capra, Buda și ale unor afluenți direcți (Râul Doamnei,  Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m³/s. Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lățimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și un perimetru de 28 km.

       Adâncimea maximă a apei este de 155 m lângă barajul curbat. Volumul apei este de 465 milioane mc. Nivelul normal de retenție este de 830 metri deasupra nivelului mării (mdM). La data de finalizare barajul s-a situat, măsurat la înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume.

       Într-un an hidrologic mediu, uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran are o capacitate instalată de 220 MW și poate produce energie electrică de aproximativ 400 Gwh.

       De la orașul Curtea de Argeș venind spre DN1 (comuna Cărțișoara, Sibiu), drumul care trece prin fața uzinei hidroenergetice Vidraru, pe baraj, urmat prin dreapta lacului Vidraru este spectaculosul Transfăgărășan (DN7C), despre care am scris (vezi „Jocuri de cuvinte – drum”).

Barajul și lacul de acumulare Vidraru (maplandia.com)

Pe baraj, cu Viorica și cu automobilul cu care am parcurs Transfăgărășanul

       Vă puteți deplasa virtual pe acest drum de 137 km (vezi „Transfăgărășan”), pe care, cum am mai scris, noi l-am parcurs în vara anului 2013, într-un automobil Renault Clio, cu Viorica la volan și eu operator foto, postând imagini pe facebook.

Imagini interesante puteți vedea AICI, postate la împlinirea, la 20 septembrie 2019, a 45 de ani de la inaugurarea Transfăgărăşanului.

       Porțile de Fier I

       Moto: „Pe Dunăre de-ar curge vin,/ M-aş face, zău, hidrocentrală,/ Şi aş goli barajul plin,/ Sorbindu-l, oală după oală.” („Însetatul”, de Alexandru Truţă)

       „Socialista” hidrocentrală Porțile de Fier I (în sârbă Хидроелектрана Ђердап) a fost construită în 8 ani, cu un an mai puțin decât „capitalista” linie de metrou M5 Drumul Taberei din București. A fost inaugurată pe 16 mai 1972, în prezența celor doi preșeedinți Nicolae Ceaușescu și Iosif Broz Tito, construcția fiind începută pe 7 septembrie 1964.

       Este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea și are o putere instalată de 1.080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW, cele două hidrocentrale producând 50% din hidroenergia țării.

       Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română și sârbă la Porțile de Fier I cumulând 2.160 MW, iar cele de la Porțile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8.700 m³/s. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porțile de Fier II la 60 km în aval.

       Navigația pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52,4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens și 37,2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.

Barajul hidrocentralei Porțile de Fier I

       Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2.200 milioane mc se întinde de la baraj până la vărsarea în Dunăre a râului Tisa, cu o lungime de 120 km, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 de metri.

       Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, între localitațile Baziaș și Orșova. Zona Porțile de Fier are un bogat potențial arheologic, istoric și turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porțile de Fier.

       În sala turbinelor sunt şase turbine Kaplan, fiecare cu o capacitate de 194,5 MW şi o greutate de 3680 t. Primele trei urbine originale au fost construite de către LMZ Leningrad, dar ulterior construcția celorlalte a fost licențiată de UCM Reșița. Și acum, tăcere „capitalistă”... Luăm de la alții, reparațiile și reviziile ni le fac alții...

       Regiunea Defileului Dunării reprezintă una din cele mai pitorești și atractive zone turistice, atât prin frumusețile naturale ale regiunii cât și prin monumentele istorice datând din perioada Imperiului Roman. Ruinele castrului roman Drobeta și ale podului construit de împăratul roman Traian peste Dunăre, despre care noi am scris (vezi „Jocuri de cuvinte – drum”), sunt numai câteva din atracțiile oferite de Muzeul Porțile de Fier din orașul Drobeta Turnu-Severin.

Barajul hidrocentralei Porțile de Fier I cu Google Earth Pro (imagine satelitară din 2011, punctul vizual al privitorului la 3,38 km înălțime)

       Muzeul, inaugurat în 1976, conține obiecte din paleolitic, epoca fierului sau perioada romană descoperite în urma săpăturilor arheologice în zonă, dar există și informaţii despre Ada Kaleh, construcţia hidrocentralei sau despre mănăstirea Vodiţa. S-a încercat strămutarea micului paradis turcesc, vechea insulă Ada Kaleh, pe Insula Şimian, însă fără succes. Locuitorii au refuzat să se mute acolo. Puteți viziona videoclipul „Insula Ada Kaleh, tărâmul pierdut (reportaj Exclusiv în România)”, pentru care scriem și adresa web: https://www.youtube.com/watch?v=EpQhKZdr6ww.

       Pe Dunăre mai există un complex hidroenergetic, la Gabcikovo, care generează cca 10% din energia electrică utilizată în Slovacia. Barajul are și funcția de a proteja zona din aval de inundații și de a regla nivelul apei în scopuri de navigație.

       Vorba lungă, sărăcia omului, așa că urmăriți videoclipul „Adevăruri despre trecut: În numele luminii - despre construirea Hidrocentralei Porţile de Fier 1” și documentarul „Hidrocentrala Porțile de Fier I România”. Scriu și adresele web:

https://www.youtube.com/watch?v=GiCB9Hrqh9M

https://www.youtube.com/watch?v=6c7rM1dO6xs

       Recorduri de baraje

       Moto: „De-un timp nu mai e pomenit,/ Recordul său e perimat,/ Că tare mulţi l-au depăşit/ În parlament şi în senat.! („Drama lui Münchausen”, de Florea Ştefănescu, mai 2006)

       Există clasamente ale celor mai mari baraje din lume. Noi am reținut barajul Kariba din Zimbabwe, cel mai mare din lume, care a creat lacul Kariba cu o capacitate de stocare de 185 miliarde de metri cubi de apă, având o suprafață de 5.580 km². Lacul Kariba are o lungime de 280 km și o lățime maximă de 32 km.

Barajul Kariba din Zimbabwe, lung de 617 m

       Barajul este în proprietatea Autorității fluviului Zambezi și a fost construit între 1955 și 1959 de firma italiană Impresit. Barajul are înălțimea de 128 m și o lungime de 617 m, folosindu-se 1,036 milioane metri cubi de beton și metal. Două stații generează energie electrică de 1,470 MW, adică 60 % din didroenergia țării. Și firmele italiene de acum lucrează prin România...

       Pe locul doi în lume este barajul Bratsk din Rusia, din Siberia, de pe fluviul Angara, datorită volumului de 169,27 de miliarde de metri cubi de apă, lacul de acumulare având o suprafață de 5.540 km². A fost construit între 1954 și 1964 și acum este în proprietatea societății Irkutskenergo. Barajul are 125 m înălțime și o lungime de 1.452 m, peste care trece o autostradă. Capacitatea instalată a hidrocentralei este de 4.500 MW, cu 18 turbine Francis. Turbinele sunt ca cele de la Porțile de Fier I, LMZ (ЛМЗ), produse în Leningrad în 1960.

       Pe locul al treilea este barajul Akosombo din Ghana, lung de 600 m și înalt de 134 m, de pe fluviul Volta, construit între 1961 și 1966 de firma IMPREGILO din Italia, care crează lacul Volta de 8.500 km², cu 144 miliarde de metri cubi de apă, unde s-au escavat 12 milioane metri cubi de pământ și rocă. Hidrocentrala are șase turbine de generare a energiei electrice, cu puterea instalată de 128 MW fiecare.

Barajul Akosombo, Ghana (cu Google Earth Pro)

       Pe locurile următoare sunt barajele Daniel Johnson din Canada, Guri din Venezuela, Asuan de pe Nil din Egipt, WAC Bennett din Canada, Krasnoyarsk de pe Ienisei din Rusia, Zeya din Rusia, de la granița cu China, Robert Bourassa din Canada etc.

       Un baraj antimaree

       Moto: „Marea, o apă ce nu adapă.” (Lucian Blaga)

Macheta barajului Nampho

       Am avut onoarea ca în septembrie 1989 [vezi începând cu „Călătorii geodezice – Coreea de Nord, 1989 (I)”] să vizitez barajul Nampho sau Barajul Mării de Vest din Coreea de Nord, cunoscut și sub numele de Poarta de închidere a Mării de Vest. Este un baraj de maree situat la 15 km vest de orașul „special” Nampho, un sistem mare de diguri, lung de opt km, trei camere de blocare și 36 de canale, permițând trecerea navelor de până la 50.000 de tone.

       Barajul închide gura râului Taedong de la Marea Galbenă. A fost construit de armata nord-coreeană în cinci ani, din 1981 până în 1986. Scopul declarat al barajului a fost prevenirea pătrunderii apei de mare în apa dulce a râului, rezolvând problema alimentării cu apă și irigarea terenurilor, mărind teritoriul arabil al regiunii.

       Este un obiect turistic popular pentru grupurile de turiști străini, pentru care există un centru turistic pe insula P'i Do, unde sunt prezentate filme despre construcția barajului și a ecluzelor. Și ca să comparăm iar cu construcțiile de la noi, costul total estimat al barajului a fost de 4 miliarde USD.

Fotografie satelitară cu barajul

       Fotografia satelitară arată barajul Mării de Vest. Fluviul Taedong curge de la dreapta spre stânga pe imagine. Orașul Nampho este pe malul de nord al fluviului, partea mai luminată din centrul imaginii. Barajul se vede în stânga imaginii, la gura râului.

Panoramă

       Panorama barajului Nampo este luată de pe acoperișul centrului turistic de pe insula P'i Do, cu privirea spre interior de-a lungul râului Taedong. Începutul barajului lung de aproximativ 8 km poate fi văzut la dreapta, gura largă a râului Taedong în centru, porțile de închidere spre dreapta, Marea Galbenă în extremitatea stângă a imaginii (vezi Tur virtual interactiv al barajului Nampo). Pentru o eventuală tipărire, adresa este https://www.dprk360.com/360/nampo_dam/.

Barajul Mării de Vest (cu Google Earth, comparați cu macheta)

       Nordcoreenii au făcut un film în trei părți, americanii tratându-l ca „propagandistic”, vizionarea urmând a se face prin click pe una din cifre (West Sea Barrage, via YouTube: Part 1, 2, 3). Adresele pe părți sunt:

1 (https://www.youtube.com/watch?v=VHu5FEeIqfM),

2 (https://www.youtube.com/watch?v=ac8PKZGHK-4) și

3 (https://www.youtube.com/watch?v=AWPN7d27isc).

       Vizionare plăcută, cu sau fără voia UE, SUA, Ciolacu sau Klaus! Tot degeaba!

       În final, putem concluziona că secolul al XX-lea a fost secolul barajelor și al hidrocentralelor, noi ținând pasul cu lumea și construind baraje și hidrocentrale de capacități mari, care au avut efect și la oprirea inundațiilor, dar și la alimentarea cu apă a sistemelor de irigații. Vom vinde străinilor și Hidroelectrica?

       Ne-am cam prostit cu decizia „hidrologilor”, se vede pârâți, Iliescu și Roman, care au oprit imediat amenajarea sistemului Argeș – Dunăre, realizarea canalului București – Dunăre (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-canal-1), interzicând ca Bucureștiul să devină port, să poată veni și boierul Dinescu de la Cetate la TVR-ul regalist (la care se făcea că lucrează) sau la PRIMA TV cu oarece iaht sau barcă.

       Iubitori sau nu de baraje, să fiți iubiți, că trebuiți cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde!

Futeți citi în engleză sau rusă cu clic pe:

https://nituco.wordpress.com/2025/01/11/jocuri-de-cuvinte-baraj/

Fișierul în rormat pdf este la: Jocuri de cuvinte - baraj.pdf

       Nițu Constant6iin