Jocuri de cuvinte - ceapă
Geografie lingvistică
Moto 1: „Lacrimile
de ceapă nu ating inima.” (proverb evreiesc)
Moto 2: Chilian – „Ceapa vieții mele” (click)
Moto 2: Chilian – „Ceapa vieții mele” (click)
Cu vreo 4
întrări și vreo 41 de definiții în dicționarele românești, aflăm despre ceapă
din sursa MDA2 (2010) că e „(ceápă sf) plantă erbacee leguminoasă, bienală, din
familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană
dreaptă, cilindrică, verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze
cilindrice și cu flori albe numeroase, în umbele globulare (Allium cepa).
Ceapa provine
din regiunile de stepă ale Asiei centrale și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de
azi, pe unde trecură rușii și acum trece NATO. Este una dintre cele mai vechi
plante de cultură, fiind apreciată la cca. 5.000 de ani în urmă, cultivată ca
plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa
era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a
inelelor concentrice și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de
plată de a ajunge în rai. Astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit
piramidele! Cam puțin...
S-au găsit
dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon.
O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.Hr.
din Codul lui Hammurabi conține descrieri de
ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, fiind amintită și ajutorarea săracilor
cu pâine și ceapă.
La romani ceapa
constituia un element important din alimentația de bază, iar legionarii romani
au contribuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu
ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei, fiind folosită și ca amuletă
contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii, în țara lor
mică, încep să cultive diferite variante de ceapă ca formă, culoare, și gust.
Și o fac cu succes și acum!
Cultură de ceapă
Mai există „ceapă de apă”, cultivată
prin răsad și recoltată în anul în care s-a semănat (allium cepa), ceapă blândă”,
„ceapă laminată”, oltenească, sau praz (allium porum) și tot așa!
Și ar proveni din cuvântul latin
„caepa”. Wicționarul ne spune că provine din cuvintele latine cēpa (luat
dintr-o limbă necunoscurtă sau poate legat de vechiul grec κάπια - kápia,
„cepe” și cuvântul irlandez cenhinen, „praz”) sau caepa.
Nelipsita ceapă (bulb)
Dar să vedem cum zic alții cepei,
pe oarece grupe ce pot fi și unite:
a) baṣal – بَصَل sau basila - بصلة
în arabă, basla în malteză, batsál - בצל în ebraică (comparați cu aramaicul
בּוּצְלָא);
b) caepa în latină, ceapă în
română, qepë în albaneză, ceba în catalană (toate pe diferite căi din latinul
cēpa care poate proveni din vechiul grec din κάπια - kápia, „cepe”);
c) cebola în portugheză și
galiciană, cebolla în spaniolă, cebula
în poloneză, čebulo în slovenă, cibuľa în slovacă, cibule în cehă, tsybulya - цибуля în ucraineamă, cipolla
în italiană și corsicană (toate pe diferite căi din latinul cepulla,
diminutivul lui cēpa care poate proveni din vechiul grec din κάπια - kápia,
„cepe”);
d) tipula în bască (tot din latinul
târziu cepulla, diminutivul lui caepa, „ceapă”), tsibele - ציבעלע în idiș (din
vechiul german zwibollo, tot din latinul târziu cepulla);
e) hagyma în maghiară (din
proto-fino-ugricul *koćmɜ, „ceapă”);
f) khakhvi - ხახვი în gruzină (în ultimă instanță
din proto-nord-est caucazianul *χǝ̄wχV; comparați cu bezhta хагъо - χaʁo și
cecenul хох - χoχ);
g) kremmýdi – κρεμμύδι (colocvial krommýdi -
κρομμύδι) în greacă, kromid - кромид în macedoneană (din grecescul krommýdi -
κρομμύδι);
h) laukur în islandeză, løg în
daneză, løk în norvegiană, lök în suedeză (din vechiul nordic laukr, din
proto-nordicul laukaz - ᛚᚨᚢᚲᚨᛉ, din proto-germanicul *laukaz; cognat cu englezul leek,
„praz”, germanul Lauch, „praz, allium”);
i) luk în bosniacă și croată, luk -
лук în rusă, sârbă și bulgară (din proto-slavicul *lukъ, na, drăcie, probabil
de origine germană; comparați cu ce am scris mai sus, cu englezescul leek, praz”, ăsta venit din cuvintele evului
mediu leke, leek, lek, din vechiul englezesc lēac, „praz, ceapă, usturoi”, din proto-germanicele
*lauką *laukaz, „praz, ceapă”, din proto-indo-europeanul *lewg-, „a îndoi” etc.);
j) onion în engleză, oinniún în
irlandeză, oignon în franceză, nionyn/ winwns în galeză (din englezeștile
onyon, union, oinyon, moștenite din anglo-normandul union și vechiul francez
oignon, din latinul ūniōnem, acuzativul lui ūniō, „ceapă, perlă mare”, din care
au fost moștenite vechi cuvinte engleze ca ynne, ynnelēac, „ceapă”);
k) ui în neerlandeză (limba maternă
a nepoatei noastre, dintr-o reinterpretare ca un plural al cuvântului uyen al
olandezei evului mediu, din vechiul francez oignon, olandezul era în sud ajuin,
tot din latinul ūniō, din ūnus, „unu” + -iō), uinnean în galica scoțiană (din
irlandezele evului mediu uinneman, uinniún);
l) Pēm̐ẏāja - পেঁয়াজ în bengali, Pi'āja - ਪਿਆਜ în punjabi, pyaaj - प्याज în hindi și piyâz - پیاز în
persană ultimul din persanul evului mediu pyʾc - piyāz);
m) soğan în turcă, azeră și tătara
crimeană (din proto-turcicul *sogan; probabil din sanscritul sukanda - सुकन्द, „ceapă”, dar unii lingviști nu-s
de acord);
Cuvântul „ceapă” în diferite limbi
n) sokh - սոխ în armeană (din vechiul armean
sox - սոխ, acesta din iranianul evului
mediu *sōx, ca și persanul sôx - سوخ ; probabil legat de vechiul turcic soğun,
„ceapă”, vezi mai sus);
o) svogūnai în lituaniană (?);
p) Zwiebel în germană, sibul în
estonă, sipel în frizonă, sīpolu în letonă, sipuli în finlandeză (ultimele, pe
diferite căi, din aceeași sursă ca germanul Zwiebel, acesta din vechiul german
zwibollo, na, drăcie, acesta din latinul cepulla, diminutivul lui cepa, întorcându-ne
de unde am plecat!).
Despre praz și usturoi, la care
s-au făcut referiri aici, nu mai scriem, cu toate că sunt foarte importante în
bucătăria și în medicina tradiționale ale fiecărui popor.
Ceapa în lume
Moto:
„Ceapa, cât o desfoi, tot se mai desfoaie.” (proverb armenesc)
Ceapa de grădină, plantă bianuală din genul Allium,
este cea mai întrebuințată legumă din lume, cu 54 de milioane de
tone de ceapă uscată în fiecare an, de pe o suprafaţă totală de 3 milioane de
hectare, în peste 134 de țări (producția s-a dublat în ultimii zece ani).
China, India și Statele Unite ale Americii produc aproximativ jumătate din
totalul de ceapă uscată (vezi figurile de mai jos).
Anul 2018 nu a fost un an grozav pentru agricultura
românească, afectată când de ploi, când de arşiţă. Producţia de ceapă a fost
slabă, aşa că marfa autohtonă este mai scumpă. România a importat şi în 2018
ceapă în valoare de 12 de milioane de euro, potrivit datelor Institutului
Naţional de Statistică. În România, satul Pericei, din județul Sălaj, este
renumit pentru cultivarea cepei.
Producția
de ceapă mondială în anul 2011
Sub 10% din producția de ceapă a lumii este exportată. Consumul
anual mediu mondial de ceapă este de circa 6 kg pe persoană. Americanii consumă
cam 16 kg, dar cei mai mari consumatori
sunt libanezii cu media de 30 kg/an. Cam 15-18% din producția der ceapă e
prelucrată pentru a fi introdusă în produse pentru supe, sosuri ș.a.
Tabelul
1: Producția
de ceapă uscată în 2016
În foile
de ceapă există o enzimă, Alliinase, un aminoacid cu sulf (Iso-Alliin) și un oxid - Propanthial-S-Oxid care
provoacă lăcrimarea la tăierea cepei. Ca soiuri, există ceapă
galbenă, ceapă roșie, ceapă albă. În bucătărie este
folosită drept condiment.
În
medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației
sanguine. Are o acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales lipidele,
stimulează sistemulu imunitar, ajută la combaterea răcelii. Aliment apreciat în
antichitate pentru virtuțile sale terapeutice (Dioscoride, Pliniu...), tonice și antiinfecțioase, ceapa
este un factor de sănătate și de longevitate.
Să
vedem câteva proprietăți ale cepei. Pentru uz intern este: stimulent general (al
sistemului nervos, hepatic,renal); diuretic
puternic, dizolvant și eliminator al
ureii și al clorurilor; antireumatismal; antiscorbutic; antiseptic și
antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui
microb ca un antibiotic: L. Binat); secretor, expectorant; digestiv
(ajută în digestia făinoaselor); echilibrant glandular; antisclerotic și
antitrombozic; afrodisiac (lucrări vechi, Hull Walton); hipoglicemiant;
antiscrofulos; vermifug; hipnotic ușor; curativ al pielii etc.
Iar
dacă vreți să vedeți rolul cepei în sănătate, intrați AICI! Dacă vreți să
vedeți ce se întâmplă dacă dormiți cu ceapa în șosete intrați AICI! Despre conținutul
și beneficiile cepei roșii aflați de AICI. Dacă știți limba
engleză și dacă vreți să știți cum se plantează, cum se întreține, cum se
recoltează, cum se depozitează și cum se folosește ceapa, urmăriți AICI. Dacă nu vă place,
stați liniștiți, lăsați-o naibii de ceapă, urmăriți AICI piesa Costică,
interpretată de Millenium sau muzică veche românească AICI!
Vorbe despre ceapă
Moto: „Fă-mă,
Doamne, morcov, ceapă,/ Fă-mă, Doamne, tot ce vrei,/ Praz, dovleac, spanac,
ardei.../ Dar păzeşte-mă de apă!” (epigrama „Fă-mă, Doamne” de Păstorel
Teodoreanu din „Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai...”, 1931)
Ceapa mai e numită în bășcălie
„slănină-de-post” sau „brânză sârbească” și bulbilor cepei și ai altor plante
li se zice tot ceapă! Poporul a încetățenit vorbe de duh precum: „nu plătește
(sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o ceapă degerată”, adică nu are nici o
valoare (precum unele emisiuni TV); „a mânca o ceapă degerată”, adică a nu
reuși (precum unele partide la alegerile europarlamentare sau Lia-Olguța în
tratativele cu militarii); „l-a făcut ceapă cu apă”, adică l-a făcut de râs”
(precum ... puneți pe cine vreți); „cu ochii cât cepele”, adică cu ochii larg deschiși (de mirare)
(precum militarii deveniți reșapați după promisiunile lui Dragnea) sau cu ochii
umflați de plâns” (precum pesediștii
după alegerile europarlamentare).
Popoarele lumii, fără programe
emise de ministerele sau departamentele culturii sau directive EU, ONU, FMI, NATO,
URSS și altele, fără aportul invadatorilor, au creat proverbe interesante
pentru ceapă, precum: evreii („lacrimile de ceapă nu ating inima”, „să creşti precum ceapa, cu capul în
pământ”); americanii („ceapa îi face să plângă chiar şi pe moştenitori şi pe
văduve”); armenii („ceapa, cât o desfoi, tot se mai desfoaie”, „bate usturoiul
lângă ceapă”); afganii („dăruieşte întotdeauna cu gingăşie, chiar dacă e vorba
doar de o ceapă”); arabii („cât mă gândesc eu la tine, ceapă: la fiecare
îmbucătură, o lacrimă!”); românii („mai învelit decât ceapa pururea să fii!”)
ș.a.
Epigramiștii
români au fost pe fază mereu. Păstorel, iubitorul de vin bun și nu de apă, în
„Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai...”, în 1931, se roagă de cel de
sus („Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,/ Fă-mă, Doamne, tot ce vrei,/ Praz,
dovleac, spanac, ardei.../ Dar păzeşte-mă de apă!”).
Ion Şoacă-Maglaviteanul în schimb
iubește apa, dar nu pentru șprițul obișnuit de bucureștenii mitici, ci pentru o bună ciorbă de pui. În „Pledoarie
pentru epigramă”, în aprilie 2007, ne dă o rețetă rară („Mărar pui,/ Pui şi
ceapă,/ Nu pui pui/ Mai pui apă!”). Pe Dan Căpruciu, epigramist gălăţean,
probabil emigrat din Oltenia, Vasile Dumitrache îl consolează în 2014 („Lăsă
mamă, tată,/ Prazul şi ai săi fraţi,/ Dar găsi la Galaţi.../ Ceapa laminată!”).
Despre „ceapa laminată” aflăm și
dintr-un duel epigramatic, seria a 18-a din 2.11.1982-27.12.1982 (Despre
înflorire: „Degeaba foloseşti tu prazul,/ Ca un oltean împătimit,/ Că până
să-nflorească hazul,/ `Bostanul` doar ţi-a înflorit!”, de Sorin Beiu
din „În luptă cu un... bei”, 2006).
Până și Ananie Gagniuc, amiralul
umorului, zis și Noni, pomenește pe facebook de sfânta ceapă și preocupările
culinare („Cu lacrimi în ochi, vă anunț că în aceste momente... toc ceapă!”).
Amiralul este cel îndemnat de un titan umorist, Cornel Udrea, să posteze pentru
alegerile europarlamentare o poezie de Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, fiind
invidiat și de inegalabilul Nicolai Bunduri („Ananie Gagniuc ar fi fost cel mai
mare umorist. Dacă nu mă năşteam EU!”). Aflăm
noi din monologul casnic, că dialog nu poate fi în război cu nevasta, că amiralul procur(at)or nu
folosește doar ceapa („Am luat cașcaval afumat, pește afumat, piept de pui
afumat, până mi-a zis nevasta: Omule, da` nu te mai du afumat la piață!”).
Noi ne-am luat rareori de „sexul
frumos/ un pisc de munte scorburos/ pe care-l urci de sus în jos/ când faci pe
alpinistul caraghios”, vorba poetului meu sudist preferat (piteștean,
ghiciți-l!), descriind femeile cu vorbe potrivite (vezi AICI,
„Femeile”). Nu știu cum naiba Alexandru Gh. Radu nu ghicește dinainte trupul
„ondulatoriu” al unei femei, ci doar după aruncarea textilelor („unele femei
sunt ca cepele, când le dezbraci, te fac să plângi”, citat din „Prazul”).
Rodica Nicoleta Ion dă o definiţie
epigramatică excelentă legumei preferate de olteni („Armă antivirus – prazul,/ Ieftin
şi eficient,/ Supradoza nu te schimbă,/ Dar te face mai deştept!”).
Cu vorbe despre praz îi tachinam
și noi în liceul militar din Câmpulung Moldovenesc pe colegii olteni acum duși
în ceruri Florică Gheorghe din Horezu (general, fost primul director al Gărzii
financiare), Ghiță Marin din Slatina (colonel genist) sau Constantin Florea din
Fărcașele (colonel artilerist, profesor de tactică și de topografie artileristică). Drept recompensă, oltenii au atribuit
musceleanului din mine, porecla de „oltean”! Asta că le scrisesem în revista liceului „oltenii mereu
fac naz/ arătând spre cel obraz/ că la ăst meniu nu-i praz/ iară noi făceam
doar haz!”
Și ziceam mai sus că stăm prost cu
producția de ceapă! Asta o constată și Liviu Sergiu Manolache, cel care zice că
importăm de toate de la turci și știm noi de ce calitate și uneori chiar fără
forme vamale („Importăm ce nu producem:/ Roşii, ceapă, usturoi.../ Doar rahat
nu mai aducem,/ Că din ăsta... facem noi!?”).
Că și produsele noastre respectă
cerințele de piaţă, așa cum susținea în 1995 Constantin Păun în „Stele Verzi”
(„Când e gerul idiot,/ Ouăle, scumpe de tot,/ Stau pe masă, lângă praz,/ Până
crapă de... necaz!”). Asta ca să ne aducem aminte că există un medicament
care elimină mirosul de ceapă și ăsta este usturoiul, pe care îl vom trata în
curând.
Și să nu uităm că dacă pe vremuri
bărbatul nu mergea la cosmetică ci se duela, mânuia buzduganul, sulița sau
spada, mergea la război, la vânătoare, pescuit și cultivare a produselor, iar
femeia pregătea hrana familiei tradiționale, invalidată de români la vot, astăzi
se menține situația, așa cum ne asigură și Valentin Bleoancă-Pleniţa în 2008 în
„Printre epigramiştii olteni” („El" despre „ea" în materie de artă
culinară: „La testul de gastronomie,/ Soţia mea-i cap de afiş:/ Chiar astăzi,
în bucătărie,/ Ceapa o taie cu-ochii-nchişi!”). Omul nu recunoaște ce face el!
Și cum agricultura noastră se
descurcă sub conducerea agronomului Daea, cel cu cocostârcul, cu roșia și cu oaia, parcă urmând
imboldul din 2007 al Georgetei Tretelniţchi în „Pledoarie pentru epigramă” (Agricultura
noastră la nivel european: „Aşteptăm astă minune,/ Arză-i pe alţii necazul,/ Că
oltenii-n Uniune/ Sigur vor intra cu… prazul!”). Că nu multe produse am omologat
prin UE! Dacă am intrat, astăzi s-a votat la alegerile europarlamentare! Așa că
ne putem referi la Uniunea Europeană şi la olteni, așa cum face și onorabilul
Virgil Petcu („- Cu UE, n-o s-avem belele,/ Zicea un oltenaş cu haz,/ Dar vrem
pe steag, în loc de stele,/ Să fie pus un snop de praz!”). Păi cine naiba ne
ascultă? Timmermans? Poate da, că și el fu un fel de sereist (pardon, antiGRU)!
De la praz trecem la „pielea de
ceapă” împreună cu Maria Grech Ganado (2018), în traducerea lui Valeriu
Butulescu, cu versuri „incerte”, adică (d)albe („sufletul meu este o ceapă/ ascunsă/ în pământ/ dacă
îl dezvălui/ foaie cu foaie/ în inima sa vei găsi/ o mică/ Picătură/ albastră.”).
Despre
ceapă și alte legume numai de bine! Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu