Jocuri de cuvinte – moldovean
(postarea precedentă)
Moldovean
Moto: „Răsărit
de noapte: ”
(distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele, 10 aprilie 2011)
Există 28 de definiții în
dicționarele românești, dintr-unul dintre ele (MDA2, 2010) reținând că „moldovean,
(regional) moldovan, mulduvan, (învechit) muldovan sau moldav, rezultat din
Moldova + -ean, este o persoană care face parte din populația de bază a
Moldovei sau este originară din Moldova.” Și de aici au provenit și moldovenesc,
Moldovenesc, (învechit) moldav etc.
Dacă numele provine din Moldova, numele
principatului, să vedem ce zic specialiștii de proveniența acestui nume, care
ar veni de la numele râului Moldova. Mulți lingviști cred că e de origine
incertă, specificând doar că e format din mold + -ova, sufixul -ova fiind
probabil de origine slavă. Pentru „mold” există mai multe teorii. Una spune că Moldavia
ar proveni din germanul mulde, „scobitură",
„carieră" sau „culoar de scurgere", acesta din goticul 𐌼𐌿𐌻𐌳𐌰 - mulda, „praf, noroi” (cognat cu
englezul mould); comparați cu râul Mulde din Germania și Moldau, numele german al
râului Vltava, care pot avea o origine înrudită.
O altă ipoteză e legată de
cuvântul românesc molid, cu pierderea unui „i”, unii nefiind de acord, alții crezând că e de origine slavă, mold în
slavă semnificând molid în română, dar molid al nostru provine din albanezul molikë. O etimologie populară, după Grigore Ureche
(1590–1647), Miron Costin (1633–1691) și Dimitrie Cantemir (1673–1723), arată
că numele râului Moldova ar veni de la prințul Dragoș din Maramureș (fondatorul
principatului Moldavia) în 1359, după cățelușa sa Molda, care s-a înecat în râu
în timp ce încerca să hărțuiască și să scoată la mal un bivol rănit. Capitala pentru scurt timp a principatului
Moldavia a fost Baia, acum în județul Suceava, numită într-un document german din 1421 Stadt Molde.
O altă teorie, socotită fantezistă
printre filologi, susține că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică
(nescrisă până in prezent) molta (adică, „multum" din latină) și dava
(cetate sau apă „acva-;ava-;dava"), de la care ar veni numele
(neatestat) de Muldava (vezi „Moldova" veche și nouă de la Dunăre).
Dar cum românii din est și din sud
își spun ei înșiși „moldoveni" sau munteni"
(adică „de prin munți"), după unii
lingviști Moldova poate deriva din limba traco-iliră, din *mol, „munte”
+ *dava, „cetate, oraș”. Mai studiem, că Mol e și un oraș în Banatul sârbesc...
Moldova s-a mai numit pentru scurt
timp și Bogdania, după Bogdan I, alt fondator al principatului. În turceasca
otomană statul se numea Kara-Bogdan, adică în română Cara-Bogdan și
Bogdan-Eflak adică Valahia lui Bogdan. În timpul perioadei otomane s-a numit și
Kara-Eflak în turcă, adică în română Valahia Neagră. Și acum turcii îi zic
Moldovei Buğdan, iar moldoveanului Buğdanlı!
Dar să vedem cum i se zice onoratului
moldovean în alte limbi:
almuldafia – المولدافية în arabă;
Buğdanlı în turcă (vedeți mai sus);
Maldābhiẏāna - মল্দাভিয়ান în bengali, moladaaviyan
- मोलदावियन în hindi și Mōlaḍāvīna
- ਮੋਲਡਾਵੀਨ în punjabi;
maldavanin - малдаванін în bielorusă;
Cuvântul „moldovean” în diferite
limbi
moldaavia în estonă;
moldau în catalană;
moldauischen în germană (doar adjectiv);
Moldavac în croată;
moldavan în azeră ();
moldavanin - молдаванин în rusă, moldavanyn - молдаванин în
ucraineamă;
moldavats’i - մոլդավացի în armeană;
moldavetis - მოლდავეთისîn gruzină;
Moldaviako în bască;
moldavian în franceză și albaneză, Moldavian în engleză, finlandeză,
galeză și irlandeză;
Moldavianu în corsicană;
Moldavías - Μολδαβίας în greacă;
moldāviete în letonă;
Moldavisch în neerlandeză;
Moldaviska în suedeză;
moldavo în spaniolă, galiciană și italiană, Moldavo în
portugheză;
moldavski - молдавски în bulgară și sârbă, Moldavski - Молдавски în macedoneană, moldavski
în bosniacă și slovenă, Moldavský în cehă și slovacă, mołdawski în poloneză;
moldavų în lituaniană;
moldavyan - מאָלדאַוויאַן în idiș;
Moldavysk în frizonă;
Moldawesch în luxemburgheză;
Moldobhais în galica scoțiană;
moldovean în română, Moldovjan în malteză;
moldovisk în daneză, Moldovisk în norvegiană;
moldóvska în islandeză;
moldvai în maghiară;
מולדבית în ebraică;
مولداویایی în persană.
Moldova
Moto: „Ştefan
cel Mare către moldoveni: - Zimbrii mei, vă spun aşa:/ Că Moldova nu-i a
mea./ - Ştim, Mărite, asta-i bre,/ Nici a noastră nu mai e...” (Mircea
Constanda din Pledoarie pentru epigramă, aprilie 2007)
Moldova
(în engleză Moldavia, în germană Moldau, în franceză Moldavie, în rusă
Молдавия, Молдова, în turcă Boğdan, în poloneză Mołdawia) a fost un principat
la nord de Dunăre, împreună cu Țara Românească sau Muntenia străinii numindu-le
Principatele Dunărene. Moldova este
delimitată la vest de Carpații Orientali și la est de către râul Nistru și care
corespunde vechiului Principat al Moldovei.
Regiunile istorice românești (Cadrilaterul aparține
Bulgariei)
De
unde provin oare moldovenii? În antichitate, teritoriul Moldovei era locuit de
daci, care mai apoi au fost cuceriți de romani, dar nu și teritoriul viitoarei
Moldove, ci doar regiunile de sud.
Romanizarea s-a realizat datorită legăturilor economice dintre dacii romanizați și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și fomarea poporului român. Teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII. În secolul al XIV-lea este întemeiată Țara Moldovei care în secolul următor se află sub influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman.
Romanizarea s-a realizat datorită legăturilor economice dintre dacii romanizați și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și fomarea poporului român. Teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII. În secolul al XIV-lea este întemeiată Țara Moldovei care în secolul următor se află sub influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman.
În
1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ulterior
Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, în urma războiului ruso-turc din
1806-1812, teritoriul dintre Prut și Nistru, este anexat de Imperiul Rus,
fomând o nouă gubernie cu denumirea de Basarabia. În 1859 Principatul Moldovei
se unește cu Țara Românească într-un singur stat, numit ulterior România.
Basarabia
se unește cu România în 1918, dar este cedată Uniunii Sovietice în 1940, cu
voința lui Hitler și Stalin, prin rușinosul pact Ribentrop – molotov, care nu a
fost anulat până azi, pentru a constitui, împreună cu RASSM, Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească. Această republică își declară independența
la 27 august 1991 cu numele Republica Moldova.
Anexa secretă a pactului, semnată de către ministrul de
externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von
Ribbentrop, în prezența lui Stalin
Doi satrapi ai României – Molotov și Ribentrop
Planul germano-rus de reîmpărțire a Europei centrale și
rezultatul reîmpărțirii
Pierderile României (rapt teritorial)
până în vara anului 1940
Așadar,
în rezumat, întărit și de un vremelnic președinte de asociație de locatari,
care în armată a învățat „pas cu pas” să coasă doar nasturi la cămașă, zicând într-o
zi cum că noi și cei de peste Prut suntem două popoare, iar în altă zi două
națiuni, acum fostul principat este împărțit între România, Republica
Moldova și Ucraina. Suprafața cumulată a acestor teritorii (în limitele
administrative actuale) este de 86.783 km², dintre care 35.806 km² în
România (cele 8 județe ale Moldovei Apusene cuprinzând Bucovina de
Sud), 29.680 km² în Republica Moldova (partea dintre Prut și Nistru (cunoscută
și ca Basarabia)
și 21.297 km² în Ucraina (regiunea Cernăuți cuprinzând Bucovina de Nord,
ținutul Herței și
ținutul Hotinului,
și cele 9 raioane din Bugeac).
Populația fostului
principat este formată, majoritar, din etnici români,
cei din Republica Moldova și din Ucraina fiind numiți „politic” moldoveni,
având declarată cu interes și o „limbă moldovenească”, și fiind amestecați, în
proporții variabile în nord, est și sud-est, în principal cu populații de
origine slavă,
aduse doar să conducă, din fosta Rusie țaristă, apoi din URSS, mulți români fiind
deportați după război în Siberia.
Tot în
rezumat, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit
pentru a desemna, succesiv: a) „căpitănia” Moldovei în prima parte a secolului
al XIV-lea (structură militară
dependentă de Regatul Ungariei, în actuala Bucovină și împrejur); b)
Principatul Moldovei (din întinderea sa inițială și maximală în perioada
1359-1484, până la întinderea minimală din anii 1812-1859); c) o parte a
Principatelor Unite, din 1859 și până la formarea statului România, până în
1918 și o parte a Rusiei, între 1812 și 1918; d) parte a României Mari între
1918 și 1940, când a fost luată prin rapt prin tratatul Ribentrop-Molotov de
care am amintit și 1941-1944, a României socialiste până în 1989 și a actualei
Românii până în prezent; e) zisa Moldova Sovietică, mai precis întâi Republica
Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (1924–1940) constituită cu scop
precis în cadrul Ucrainei sovietice, apoi Republica Socialistă Sovietică
Moldovenească (1940–1941, 1944–1991), în cadrul URSS; f) parte a Republicii
Moldova și a Ucrainei, devenite independente după 1991, nemții și rușii
„făcându-se că plouă” după destrămarea URSS, Merkel și Putin fiind acum în bune
relații!
Asupra
istoriei Principatului Moldova găsiți
destule informații în literatura de specialitate, mai ales în arhivele Rusiei.
Rusia are arhive interesante, existând și un portal, Архивы России – arhivele
Rusiei (vedeți AICI). Arhivele în
limba rusă ale Republicii Moldova sunt destul de interesante (vedeți AICI).
Să
fiți iubiți!
(continuare)
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu