RESURSE INTERACTIVE GRATUITE PENTRU UZ DIDACTIC

21.09.2019

Jocuri de cuvinte - mulțumesc


Jocuri de cuvinte – mulțumesc



Moto: „Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune multumesc?” (William A. Ward)

Mulțumesc

Despre familia de cuvinte a lui „a mulțumi” există 28 de definiții, unde interjecția „MULȚUMÉSC” (adesea cu valoare verbală), conform DEX '09 (2009), este un „cuvânt cu care se exprimă cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc.”
Și totul derivă din „a mulțumi”, care conform MDA2 (2010), ar veni din neogrecul (ngr) eis pollá eti - εἰς πολλὰ ἔτη, „pentru/la mulți ani”, care înseamnă a rosti o urare către cineva, a închina paharul cu băutură, a saluta pe cineva, urându-i bună ziua, formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă, a răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare, a exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc., a-și exprima aprobarea pentru acțiunile cuiva, a satisface, a bucura, a datora recunoștință și multe altele.
Francezii folosesc merci și merçi, dar, na drăcie, merçi fiind doar o eroare ortografică  a cuvântului corect „merci” (merçi - erreur d'orthographe pour le mot merci). „Merci” a apărut în  secolul al X-lea, provenit din vechiul cuvânt francez mercit (881), acesta moștenit din latinul mercēdem, acuzativ al lui merces «salariu, preț, recompensă», mai târziu «favoare, mulțumire».
Și francezii dau ca sinonime pentru merci grâce, „grație”  (din  latinul gratia, «mulțumire, recunoștință»), miséricorde, „milă” (din latinul misericordia,  «durere, compasiune»), pitié, „pietate, milă” (din  latinul pietas «pietate», sentiment dureros).
Să vedem cum se traduce „mulțumesc” în alte limbi:
ačiū în lituaniană (etimologie neclară; pare a fi legat de belarusele dialectale а́цю - ácju, „mulțumesc”, а́ціць - ácicʹ, „a mulțumi”, polonezele dialectale aću, aciu, „mulțumesc”, toate din zona baltică);
aitäh în estonă (provenit din aituma, provenit din aita, „ajutor” și jumal „Dumnezeu”, un fel de „Doame-ajută!”);
armo în finlandeză (din arm- +‎ -o, din proto-germanicul *armaz, „sărac, sărăcit, jalnic”; cognat cu armas, „dragă”);
blagodarya - благодаря în bulgară,  (Vi) blagodaram – (Ви) благодарам în macedoneană; 
danke și Danken în germană, dankjewel în neerlandeză,  adank - אדאנק în idiș; 
děkuju în cehă, ďakujem în slovacă, Dziakuj - Дзякуй în bielorusă, dziękuję (interjecție) în poloneză;
Dhan'yabāda - ধন্যবাদ în bengali, dhanyavaad - धन्यवाद în hindi; 
diolch i chi în galeză;

Cuvântul „mulțumesc” în diferite limbi

efcharistó – ευχαριστώ, sas efcharistó - σας ευχαριστώ dar și éleos -  έλεος în greacă;
eskerrik și eskerrik asko (mulțumesc mult) în bască;
faleminderit în albaneză (din vechea expresie të falem nderit, adică "îți salut onoarea");
Gnade în germană, genade în neerlandeză (din vechiul german gināda, pe căi ocolite din goticul 𐌽𐌹𐌸𐌰𐌽 - niþan, „a ajuta”);
gmadlobt - გმადლობთ, madloba -  მადლობა în gruzină; 
go raibh maith agat în irlandeză;
gràcia și gràcies în catalană, gracia și gracias în spaniolă, grazas în galiciană, Grazie în corsicană, grazie (pluralul lui  grazia) în italiană, Grazzi și nirringrazzjak în malteză, gratias (tibi) în latină (toate din latinul gratia, «agrement», «farmec», «grație», «frumusețe», derivat din grātus, «amabil, agreabil», sensul mitologic este o calchiere a vechiului grec Hárites - Χάρῐτες);
hvala - хвала în sârbă și bulgară, hvala în croată, slovenă și bosniacă (toate din proto-slavicul *xvala, preamărire, recunoștință, glorie);
Kiitos în finlandeză (din kiit +‎ -os, din proto-finicul *kiittädäk, „a mulțumi”, moștenit din proto-balticul *geyd-; comparați cu lituanianul giedoti și cu letonul dziedāt);
köszönöm în maghiară (köszön, „a mulțumi” +‎ -öm, sufix); 
marci în burgundă (bourguignon), marci în sarteză (sarthois), mercé în italiană, mercé și mercés în occitană, merced în spaniolă, merchi în picardă (în Franța și Belgia), merci în bavareză, merci în franceză, Merci în luxemburgheză, mercy în engleză, mersi în română (vezi mai sus de unde vine);
motšakkeram  - متشکرم în persană (متشکر‎ interjecție, din motšakker +‎ ـم‎ - -am);
mulțumesc în română (vezi mai sus); 
nåd în suedeză, nåde în daneză și norvegiană (din vechiul nordic náð, achin cu goticul 𐌽𐌹𐌸𐌰𐌽 - niþan, „a ajuta”; comparați cu germanul Gnade și cu neerlandezul genade de mai sus);
obrigado în portugheză (din latinul obligātus, „obligat”, participiul lui obligō, „mă oblig”; dacă mergeți în Brazilia ziceți doar „brigado”); 
paldies în letonă (interjecție);
sääli în finlandeză (spus doar după ce se exprimă regrete, din rusescul žal – жаль, „ce păcat!”, cu prima menționare într-un dicționar din 1770, formă adverbială de la žálostʹ - жа́лость); 
sağol în turcă și în azeră sau azerbaidjană (contracție a lui sağ ol, din proto-turcicul *sạg, „sănătate” și verbul ol, imperativ al lui a fi, un fel de „să fii sănătos!”);
shnorhakalut’yun - շնորհակալություն în armeană; 
shukraan - شكرا în arabă; 
spasibo - спасибо în rusă, spasybi - спасибі în ucraineamă [din vechiul sŭpasi bogŭ - *съпаси богъ, „mulțumescu-ți (ție), Doamne!", acum ortodocșii ruși zicând „спаси́ бо!"]; 
tack în suedeză, tak în daneză, Takk (skal du ha) în norvegiană (din vechiul nordic þǫkk, moștenit din proto-germanicele *þankō, *þankaz); 
tankewol în frizonă;
Tapadh leat în galica scoțiană;
Þakka þér fyrir în islandeză;
thank you în engleză (din englezele evului mediu thanken, thankien, din vechile engleze þancian, þoncian, „a mulțumi, e exprima mulțumiri”, moștenite din proto-germanicul *þankōną, „a mulțumi”, acesta din proto-germanicul *þankaz „gând, recunoștință”, la rândul său din proto-indo-europeanul *teng-, „a gandi, a simți”; cognate sunt frisianul saterland tonkje, „a mulțumi”), vest-frisianul tanke, neerlandezul danken, germanul danken, danezul takke, suedezul tacka, islandezul þakka, toate însemnând „a mulțumi”);
todá - תודה în ebraică (din rădăcina י־ד־ה‎ - y-d-, legată de verbul hodá - הוֹדָה‎, „a recunoaște, a mulțumi”);
trugarez în bretonă (atestat prima dată în 1499);
Tuhāḍā dhanavāda - ਤੁਹਾਡਾ ਧੰਨਵਾਦ în punjabi.

Mulțumesc!

Așadar, aveți o multitudine de cuvinte pe care trebuie să le folosiți în diferite țări pentru a vă exprima gratitudinea pentru cineva, pentru un serviciu oferit, pentru cuvintele frumoase adresate.


Mulțumesc în (c)arte

Moto: „Recunoștința este o virtute a sufletelor nobile.” (Esop)

Cuvântul mulțumesc are o zi internațională a lui, 11 ianuarie. Cuvântul trebuie să facă parte, obligatoriu, din vocabularul nostru zilnic. Dimineața trebuie să mulțumim cerului, sorții, universului, lui Dumnezeu sau cui vrea fiecare că începem o nouă zi și respirăm. Cuvântul ar trebui învățat în familie, în grădiniță în orice școală, în orice instituție.
Ar trebui  să fie învățat după cuvântul „mamă”, izvorul și ocrotitorul vieții, o dată cu cuvântul „tată”, ocrotitorul familiei, în niciun caz înlocuite astea două cu „părinte 1” și „părinte 2”, așa cum sunt obligați profesorii și elevii unor țări din state vestice „moderne”, de exemplu Franța!
În română folosiți și mulțumesc și mersi, dar parcă aș opta pentru forma lungă, serioasă, fără schimonoseli, ironii sau duble înțelesuri, că al doilea îl folosesc doar pentru nora mea belgiană, Isabelle, și pentru nepoata Amélie flamando-română („merci” cuvânt generalizat în Belgia, în ambele limbi, „valonă” și flamandă).
Văzurăm mai sus etimologia acestui cuvânt, în română provenind din vechea urare „la mulți ani”, în limba greacă (în greaca nouă ta pollá chrónia - τα πολλά χρόνια). Cel care exclamă o urare se bucură și prin tandrul mulțumesc își exprimă bucuria și cel felicitat. Ba unii mulțumesc și divinității, precum Ion Ruse care se leagă de zicala „in vino veritas” lăsată de romani (Când mulţumesc invoc Divinul/ C-am moştenit ceva superb:/ Strămoşii daci lăsară vinul/ Romanii un profund... proverb).
În afară de dialogul solitarului cu divinitatea, ocaziile folosirii lui mulțumesc sunt numeroase - la sărbătorirea zilei de naștere, a onomasticii, la sărbătorile importante de peste an, la un salut, la aniversarea absolvirii unei instituții de învățământ, zilnic pe rețelele de socializare și prin telefon, audio sau video.
Când primești un salut, o urare, sufletul se bucură, plăcerea de a răspunde mulțumindu-te și pe tine întreit. Sufletul vibrează, are nevoie de ritm și rimă, de arpegii, solfegii și armonie în nuanțe de culori. Și dacă totul e însoțit de un zâmbet, care nu e decât acordul inimii, totul e perfect, că mă feresc să folosesc cuvântul tocit de atâta uzitare de unii tineri cu vocabular sărac („E OK!”).
Să vedem, concret, cui mai mulțumesc oamenii: Păstorel Teodoreanu spune cui mulțumește un popă (Popa Man e om cu cap,/ Bere bea-n polobocel;/ Doar nu-s capră, zice el,/ Să mă mulţumesc c-un ţap), Nistor I. Bud le mulţumește în 2007 răilor în „Antologia epigramei româneşti”, (Acelor ce m-au umilit,/ Le mulţumesc cinstit, pe faţă./ Luptând cu ei am izbutit/ Să ies niţel, la suprafaţă./).
Prin salut, urare și mulțumiri reciproce se recunosc reciproc valorile, cea de om fiind cea mai importantă. Cum să n-o feliciți pe poeta Aurora Luchian când postează pe un site literar sau pe o rețea de socializare o poezie frumoasă pentru copii sau despre sine („Sunt o nebună, cer o izolare” - poezie manifest - autor Aurora Luchian: „Sunt o nebună, cer o izolare/ La balamuc, sedată și băgată/ În cușcă de oțel, să nu mai scap vreodată,/ Că am vorbit în versuri cu o floare...”, asigurându-ne în final cu „Sunt o țicnită calmă, un OM, o muritoare,/ Cu un IQ firesc, da nu sunt infractoare!”). Felicitată, poeta vasluiană mulțumește imediat.
Cum să nu mulțumești Dorinei Pop, colegă și prietenă din Cronopedia, când la orice postezi îți găsește o melodie legată de temă sau când postează vorbe calde într-o „tentativă de basm”? Și domnia sa susține că „nu este `o școală de vară` a vreunui partid politic, ci o lecție de inocență îmbrăcată în haina unui basm”! La fel trebuie să mulțumești prietenului Plătică din Cronopedia care are umor și te distrează mereu pe site-ul de care are grijă, tot cu vorbe în armonie, prietenul și colegul Ioan Muntean.

Un mulțumesc cu care m-am obișnuit

 Cum să nu adresezi o felicitare sau un salut unui poet arădean care te bucură zilnic cu un poem însoțit de o imagine, Nicolae Nicoară-Horia, cu toate că are și neprieteni („Bruiaj...”, 18 Septembrie 2019: „... / Și astăzi, din atâta libertate,/ Niște pierde-vară, mațe-fripte,/ Îmi pun și au de unde, bețe-n roate,/ Uitându-se ca maimuțoii-n scripte;// Ba uneori primesc de la gazete,/ De dincolo de gard și de Carpați/ Răspuns...provincial și cu regrete:/ `Mai trimiteți!` și `mai încercați!`”., Nicolae Nicoară-Horia). Cine să-l fi supărat pe poet?
Și ne redă aproape zilnic puterea de a zâmbi, de a „decola” spre înalturi, de a vibra, de a spera că oamenii sunt generoși, de a ne pune pe gânduri, un prolific poet epigramist clujean, Petru Ioan Gârda, cel care mulţumește într-un fel inedit tuturor prietenilor pentru urările de ziua domniei sale (Ajuns acum pe înc-un prag,/ În drumul aspru către stele,/ Primesc urările cu drag/ Şi sper să fie după ele!).

Poetul arădean N.N.-H. iubește un muscelean de peste munți

 Organizează multe concursuri, face parte din jurii, trimite epigrame când nu e organizator. Propune o epigramă interesantă pentru temele (concursului) de la Brăila (PERECHE LA NUDIȘTI: „Gol, pe plajă-ntins, stătea/ Dârdâind pe la apus;/ Poate c-ar fi stat și ea,/ Dac-avea un țol în plus.”). Ce joc de cuvinte! Ca să vezi cât contează 2,54 mm (inch, țol)! Dacă tot va merge acolo, o fi știind cântecul „La noi, la Brăila,/ la tanti Elvira.../? Că tot dânsul crede că în afară de ziua internațională a lui „mulțumesc”, 11 ianuarie, mai propune și 27 decembrie - ziua notiţelor de mulţumire [„Încântat de-orice urare -/ De Crăciun aşa se face,/ Mulţumesc şi celor care/ M-au lăsat (să dorm) în pace.”]. Nu-l poți contrazice!



Jocuri de cuvinte cu epigramistul Gârda

Și deseori îi răspunde un ploieștean, coleg cu mine în ale milităriei, uneori ambii  comandați de câte un Moș Teacă, Valentin Ursu, atent obsesiv de metrică, la ritm, iubitor de președinte al unei asociații de bloc care în armată a învățat pas cu pas doar să coasă nasturi la câte o cămașă, așa că își manifestă „îngrijorarea prezidențială” în preajma viitoarelor alegeri de la bloc („A mai rămas o lună și ceva/ Până ce vine ziua cu votarea,/ Nu-mi mai priește aerul, mâncarea,/ De parcă-s Miorița-n pana mea.// Mi s-a vârât un morcov în găoz,/ De tremură și Carmen lângă mine,/ Nici să mai plece-n lume nu-i mai vine/ Și nici să se mai echipeze-n roz.// .... /N-am fost la Moș Crăciun, n-am fost în China,/ N-am fost în Israel, din câte știu,/ Atâta, din America-n Sibiu/ Și de vreo patru ori, în Bucovina.// ..... /Atât de multe aș avea să fac,/ E scurt mandatul, una două, trece,/ Cinci ani sunt prea puțini, mai bine zece/ De-o fi să ies din nou, facem bairam,/ Mă tem atâta, că mă sapă proștii,/ Adică ăștia noii, nu doar foștii,/ De ce mă tem de asta? HA BARNA M!).
Să-i fie frică de Barna? N-aș crede, mai degrabă de actor, că parcă ne-am luat după Ucraina și cu vestele portocalii! Și se vede că și Valentin Ursu știe să mulțumească,  fiind credincios  și făcându-și mereu rugăciunea de dimineață (Mulţumesc lui Dumnezeu/ Că nu am dureri de şale,/ Şi-L mai rog, că Lui nu-i greu;/ Să nu-mi scoată proşti în cale!). Ce facem, ne dăm la o parte? Îi mai aținem calea? Îi lăsăm tot pe ăștia?



Vestele portocalii

Și ca și domnia sa și eu locuiesc tot la bloc, că dacă eram noi comisari-șefi sau chestori, măcar la Caracal, aveam vile și nu participam la adunările asociațiilor de proprietari la bloc ca fraierii de militari din MapN! Și nu ne mai legam de adunările generale de alegeri.
Că dacă va fi ales pentru încă cinci ani cel la care se gândește lumea, chiar și Stelică Romaniuc în „electorală” (Candidați avem puhoi:/ Unu vechi şi restul noi/ Şi va câstiga, cu stil,/ Cel ce minte mai subtil.), parcă văd că se vor adeveri vorbele lui Vasile Larco, cel care  deconspira declaraţia noului ales (Că m-aţi ales, vă mulţumesc,/ Încredere-aţi avut în mine./ De-acum o să mă străduiesc/ Să-mi fie bine!). Așa că „în weekend mereu la Sibiu”!
Asta după turul al doilea, că dacă m-aș referi la primul tur de alegeri la bloc, la care precis vor lipsi mulți locatari, muicăăă, ce s-ar mulțumi cu locul al doilea oricare din contacandidații actualului președinte de bloc! Că și Mircea Ionescu-Quintus dădea în 1981 un răspuns mulțumind celui de sus, dar fiind în regimul comunist nu-i pronunța numele (Îţi mulţumesc şi iarăşi zic:/ Puteam mai sus să mă ridic,/ Da, fie vorba între noi,/ Nu este rău nici locul doi!).
După al doilea tur, va modifica alesul, precis nu al meu, că lipsesc la adunările de bloc, dormitorul ăla rezultat din unirea a trei dormitoare mici. Facem prinsoare? Și se pare că sacul a ajuns la fund, cum scria Constantin Enescu prin 2011, când mulțumea unuia ce-i dorea binele (Mulţumesc pentru urare,/ Că ne dorim bunăstare/ Azi, când a rămas doar sacu'/ Gol şi-i terfelit... săracu'...). 
Asta deoarece nu știu dacă s-a terminat tranziția de care ne amintea Gheorghe Râmboiu-Bursucani, în „Pledoarie pentru epigramă”, care mulțumea în 2007 aleşilor tranziţiei, atunci Băsescu și Tăriceanu, care nu se ținuseră de cuvânt și nu instalaseră promisele țepe în Piața Victoriei („Aleşilor" le mulţumesc/ C-au reluat o veche modă,/ Dându-mi prilej iar să trăiesc/ În „Ţara lui Papură Vodă.”). Traian Papură Vodă?
Vodă am zis? Precis președintele de bloc ales, noul Vodă, îi va mulțumi serviciului ăla cu tablete, că se rugase omul, așa cum făcea în 2009 Vasile Iuşan, mulțumind „bolnavului” Stolojan, cred că în numele marinarului consumator de gheață, 4 bucăți la un pahar cu tărie scoțiană, în „Fă-mă, Doamne, ce mi-i face!” (Pentru ce-ai făcut îţi mulţumesc,/ Stolo, şi-ţi închin şi-o odă,/ Dar dacă bine mă gândesc,/ Ce-ar fi dacă mă faci şi Vodă?).
Că „fiind din ce în ce mai rău”  în viață, până și Cristian Wernicke, în „Epigrama germană de cinci secole” (1999), în traducerea lui Florea Ştefănescu mulțumea că s-a născut mai demult (Eu mulţumesc că m-am născut/ În timpul ce-i abia trecut,/ Că-n viitor de mă năşteam/ Şi ce e bun acum pierdeam.), că situația va fi roză...
Dar până în 1989 situația era și mai grea pentru majoritatea românilor, ca Mircea Rădulescu, cel care în „Zece ani de epigramă” (1979), găsea culmile epigramei, când nu avea voie la excursii în străinătate, așa cum are acum un viitor președinte de bloc care ar vrea să viziteze și China și Asia, pe unde n-a fost (Când zboară-n soare păpădia/ Ori neaua-şi geme-n crivăţ chinul,/ De n-ajung pân-la Crevedia,/ Mă mulţumesc cu Bolintinul.). O fi ceva cu actorul care a jucat în „Buletin de București” și în „Căsătorie cu repetiție”?
Și mă mai bucur de citirea câte unei poezii a lui Marian Malciu, specialist și în chestii penale, dar „de-al nostru”, care îl roagă pe cel de sus  să ne mântuie (MÂNTUIEȘTE, DOAMNE, POPORUL TĂU!), reclamând d-alea grave (Ne-atacă, Doamne, peste tot / Și noi nu știm să ne-apărăm, / Vedem, simțim, ne supărăm,/ Dar pe cei mari îi doare-n cot..). Păi nu noi i-am votat? Mă rog, cu sprijinul serviciului ăla cu tablete...
Nu e și vina noastră? Că parcă „ăl de sus” nu știe, că doar lui i s-au rugat și „cei mari”. Și crede că dreptatea e un moft pentru „cei mici” (Dreptatea-i moft pentru cei mici,/ Poporul tău e umilit,/ Și-adeseori este silit/ Să-ți ceară Ție să-l ridici.). Dar dacă s-ar ridica singur? Cred că asta ar fi ideea, să profite de alegerile democratice de la bloc „supervizate” de serviciul ăla cu tablete și să bage în urnă ce trebuie, neținând seama de vorbele lui Mușatescu din „Titanic vals” („bagi în urnă ce vrei și iese cine trebuie”).
Și să vedeți că o să am dreptate, că românii vor vota la bloc pe unul care a încălcat constituția de atâtea ori. Că degeaba se roagă poetul (La Judecata de apoi,/ Să mântuiești poporul tău,/ Căci e smerit, nu face rău,/ Iar pe tâlhari să îi despoi!). Sună cam aiurea milostenia și smerenia!
Cu rugăciuni nu facem nimic, cum nu am făcut niciodată în istorie, exemple fiind destule: luarea Ardealului de Nord, armata română netrăgând niciun foc de armă, luarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și multe altele, încheierea de către președintele Constantinescu a tratatului cu Ucraina și renunțarea la pretențiile noastre de anulare a pactului Ribentrop – Molotov și a consecințelor sale.

Consecințele pactului Ribentrop – Molotov

Și fiindcă veni vorba despre asta, aș pune fiecărui candidat la funcția de președinte de asociație de locatari întrebarea ce părere are de pactul Ribentrop – Molotov și cum va acționa pentru anularea acestuia și a consecințelor sale. Și mă va tromboni cu UE, cu pericolul rusesc la Marea Neagră, cu rușii, dar parcă nu ei dețin Insula Șerpilor, nu ei pescuiesc calcani în apele noastre teritoriale, nu ei ne-au dat o șapcă pe gaze, nu alea-alea...
Că sunt curios ce va spune candidatul muscelean care probabil l-a avut profesor de istorie pe doctorul Hurdubețiu, care mi-a fost profesor doar în clasa a opta și m-a învățat multe. El mi-a lămurit problema mea de atunci referitoare la „naționalitățile conlocuitoare”, după ce m-a întrebat de unde mi-a venit ideea. I-am spus că de la tata și m-a întrebat câte clase are tata, spunându-i că are 5 clase. Tata îmi spusese că tanti Ilona, de la noi din Livezeni (acum sat al comunei Stâlpeni), e unguroaică și face parte din naționalitățile conlocuitoare, ea care avea grădină „neconlocuitoare” și, neavând copii, îmi dădea zilnic fructe (vezi AICI).
Așa că, stimate prieten, să-l lăsăm pe „a milui” și să folosim alte metode. Că a milui de pe la slavoni миловати, în sârbă  milovati, nu înseamnă altceva decât cerșirea de milă, de de ajutor, a cere îndurare, a implora  [MDA2 (2010)].
Să îi cer milă lui Dumnezeu și să-l votez pe un bănuit infractor de la mine de la bloc care nu respectă în mod repetat constituția, care a mai cumpărat încă o casă de la alt bloc, deși mai avea una de la același bloc, care a reușit cu acte false să moștenească o casă, care e dator statului cu sute de mii de euro și Teodorescu îmi blochează mie contul pentru o datorie la fisc de 4 lei? Păi pe ăsta să-l aleg eu președinte (al asociației de locatari) de (la) blocul meu? Dar să trecem la poezie.
Mă bucur când citesc o postare a transfiguratei moldovence Olguța Luncașu-Trifan (TRANSFIGURARE, Confluențe literare, 2452 din 17 septembrie 2017: Am rămas copac./ Mă sădiseră, în tinereţe,/ bătrânii,/ undeva la răscruce/..). Gândindu-mă eu la ramuri (și ce ramuri!), copac, copac, dar acum vin belelele de la bătrânii nenominalizați (Mai spun/ nişte babe nebune/ că la mine, între frunze,/ s-ar ascunde/ diavolul şchiop,/ care noaptea/ leagă la ochi stelele,/ tulbură izvoarele,/ spurcă fecioarele,/ ziua încurcă drumeţii/ ducându-i în alte direcţii.). Și a rămas apă, a rămas foc, dar în cele din urmă pământ, neocolind cenușile, mai multe, dar amestecate, iar acum arde încă  pe dinăuntru, folosește culorile roșu și crem,  că doar e voie în versurile albe, trecând prin toate etapele oricărui fenomen lumesc sau ceresc.
Și de la trupul copac trece în final la duh (Sufletul l-am modelat/ din copac de la răspântii,/ botezat cu vânt şi ape,/ să-l ia pământu-napoi,/ că mi-a spus de la-nceput/ că mi-l dă cu împrumut.). De fapt certifică prin versuri albe că pe aici nu avem nimic, că totul e de împrumut, viața, bunurile imobile și mobile. Atunci de ce naiba își fac unii castele și li se restituie și altele? Așteptăm părerile „casei (aproape) regale” avantajate de Dragnea și Tăriceanu!
   Și fiindcă poetesele au suflete sensibile, să vedem ce zic epigramiștii despre femei, că nu toți gândesc la fel! Gheorghe Penciu, prin 2005, în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală”, la vernisajul unei pictoriţe nu se mulțumea cu „arta” (Cu haine-n dungi şi în carouri/ Dă buzna lumea la tablouri./ Eu, mai modest decât Tonitza,/ Mă mulţumesc cu pictoriţa.).
            Liviu Kaiter,  în 2010 se consola pe timp de criză în „Epigrame cu şi despre femei” cunoscând bine operația de împărțire, de parcă l-ar imita pe Traian cu a lui Nuți (Amantă de şaizeci - gândesc,/ Nu pot să ţin, mă costă bani!/ Aşa că eu mă mulţumesc/ Cu două de... treizeci de ani!), neștiind că cele două vor și mai mult(e), pe când Emil Ianuş, prin 2007, în „Pledoarie pentru epigramă”, nu cunoștea operația de împărțire, mulțumimdu-se cu somnul în a lui dragoste la vârsta treia (Că mă laşi să te iubesc,/ Draga mea, îţi mulţumesc./ Dar m-aş bucura enorm/ Dacă m-ai lăsa să dorm!).
Iar cu chestia cu două de 30 de ani e complicat, că până și bătrânul Mircea Ionescu-Quintus lansa o zicătură în 2007 în „Pledoarie pentru epigramă” (Pe la colţuri de uluci/ Merge-o vorbă, nu prea nouă,/ Că-„ntre două nu te plouă”./ Mulţumesc, dar te usuci.).
Azi, în era concubinajului generalizat, unele fete au variante de mulțumire diferite chiar și la o cerere de căsătorie, așa cum face Ileana Nana Filip în „Poliţişti pe tocuri”, care se referă la oul cu surpriză (Am aşteptat acest cadou,/ Am înţeles că sunt aleasa,/ Dar nu doresc să mătur casa,/ Mă mulţumesc doar cu un ou!). Probabil se teme de tandrețea de la sfârșit, de care povestestea în 2011 Dan Norea, în „Epi... Gramatica, Vârsta a treia” care arăta cu ce se mulțumește o doamnă în iubirea de la vârsta aia (Dacă întrebi orice consoartă,/ În voce vei simţi tristeţea;/ Când la bărbaţi, iubirea-i moartă,/ Se mulţumesc şi cu... tandreţea.).
Și cum femeile au vârsta cât o vor ele, ne convinge de asta Nicolae Nicolae, care în 2005, în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală”, făcea pe indiscretul mulțumind unei doamne pentru banchetul organizat la aniversare (Îţi mulţumesc pentru banchet,/ Cu clipele sărbătoreşti,/ Şi te întreb, aşa, discret:/ A câta oară-i împlineşti?).
Poate din acest motiv al vârstei Dumitru Sârghie știa ce e alegerea și avea pretenţii... minore (La chipul tău brunet, eu mă închin,/ Femeie rea, cu trup de anacondă,/ De nu mă vrei acum, de... Valentin,/ Mă mulţumesc şi cu o bere... blondă!).
Iar femeile nu sunt uitate nici la sosirea primăverii. Stelică Romaniuc, care anul ăsta și-a făcut concediul prin Bulgaria în septembrie, nu uită ziua de 1 Martie, venirea primăverii (O figurină lângă mărţişoare/ Le-agăţ în piept la doamne, domnişoare/ Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu cel bun/ Că sunt în stare, încă, să le-o pun.). Interesant noul vocabular! Pe vremea mea se spunea altfel... mai direct! Ce vremuri!
Și nici în concediu la Sunny Beach, Bulgaria, nu iartă Stelică sexul ăsta zice-se frumos (dar de fapt e „tare”) cu un concediu util (Soții au sosit la mare/ Şi-şi tratează, cu folos:/ El - durerea de picioare,/ Ea - pe unu' musculos.).
Miltiade Ionescu, în „Epigrame cu şi despre femei”, se adresa în 2010 unor bărbaţi de ziua femeii (Să ştiţi, stimaţi, că sunt femei/ (Poate mai rar, poate mai des,/ Ce, la cadouri, nu dau ghes:/ Se mulţumesc cu... ghiocei!). Oare? Pe ce lume trăiește omul? Că eu când m-am cunoscut cu Viorica acum vreo 54 de ani nu aveam nici bicicletă. Păi se uită una azi la tine dacă nu ai mașină, cel puțin la mâna a doua, adusă din Nemția?
Știți precis că și zeița aia cu balanța, care reprezintă justiția, ar fi de genul feminin. Și cum e justiția asta prin România vă convingeți singuri, după faptele unui Portocală de la Ploiești, a procurorilor din cazul Caracal și a ălora de la Oradea... Așadar, mulțumiți justiției române? Că Nicuşor Constantinescu, prin 2004, în „Urmaşii lui Cincinat definea mana cerească (Baroni, corupţi, „trudind" din greu,/ Îi mulţumesc lui Dumnezeu/ Şi-o fac atunci când, bunăoară,/ Văd că Justiţia e chioară!), chiar acum, când Laura Codruța Kovesi a fost votată procuror-șef european!
Și a ajuns fata, care s-a prezentat la un concurs, procuror-șef european, după „negocieri politice”, că tot așa a fost promovată și în România, chiar cu ajutorul lui Ponta și al lui Nuți Udrea. O poți compara pe pila lui Traian cu Gârbovan? Că francezii și germanii îi erau datori că a închis dosarul EADS, care era conexat cu dosarul deschis în Germania și închis rapid care implica politicieni de rang înalt. Și fata tot neagă legăturile cu Ghiță, a plimbat mulți politicieni cu cătușe pe la închisoare și la DNA, a închis dosarul tergiversat Microsoft, i-a sprijinit pe unii în lupta politică anti PSD, a arestat membri ai Curții Constituționale, a deschis dosare unor prim-miniștri, a iertat toți politicienii din PDL, astfel că unul a ajuns (n)europarlamentar și vă mai gândiți la multe!
Păi să nu mulțumească și să își dispute importanța numirii „avocații” Cioloș USR-Plus și Klaus – PNL? Să vedeți cum va fi exploatat „succesul” în campania electorală! Avocați zisei? Că și ăștia au rolul lor, martor fiindu-ne Gheorghe Gurău, care în  2010 mulțumea  unui avocat (Cum pot să-ţi mulţumesc vreodată/ Pentru acele pledoarii/ Că tu m-ai scos basma curată.../ Dar m-ai băgat în datorii!).
Așa că marile dosare ale privatizării și distrugerii industriei, ale privatizării băncilor românești, ale dispariției flotei, unde sunt? Cum de s-a permis despăgubirea optanților de două sau trei ori? Să-l bagi la bulău pe Năstase pentru termopane și să nu-l judeci pentru înstrăinarea petrolului către austrieci? Jocuri de copii!
În concluzie, cui mai mulțumesc românii? Constantin Enescu mulțumea unuia ce-i oferea „calul troian" (Mulţumesc de amăgire,/ Nu-s credul, naiv din fire,/ Deci încearcă altă „pistă",/ Prostia încă mai există...?), Gheorghe Gurău își mulțumea sie-și la împlinirea a şase decenii (de împliniri măreţe) (La douăzeci de primăveri/ Visam că am să fac averi/ Şi-ţi mulţumesc azi, sfinte Doamne,/ Că am averi destule... toamne!). Nu înțelesei, „toamne” sau „doamne”?
Marius Robu  mulțumește destinului și nu lui Dumnezeu într-o adresare epocal(ă), acum când pădurile, râurile, pâraiele, lacurile, albiile în general sunt pline de mizerii și de recipiente de plastic (Încununat mă simt cu foi de laur/ Şi-i mulţumesc destinului fantastic/ Că m-am născut în Epoca de Aur/ Şi voi muri în Epoca de Plastic.).
Plasticul ca plasticul, de tutun, de tării și droguri nu zicem nimic, nu mulțumim nimănui? De cazul Caracal și al rețelelor de prostituate nu zicem nimic? Cui mulțumim? Că Eugen Albu, în culegerea de epigrame „Fumuri”, mulțumea în 2002 doar regiei de ţigări (Ţie-ţi mulţumesc, Regie,/ Că, slăbind de la ţigări,/ Fac reclamă la sicrie,/ Giulgiuri, cruci şi lumânări.). Așteptăm mulțumiri pentru celelalte ingrediente și instituții care nu prea au habar de situație!
Paul Constantin, probabil înțeles cu vajnicii Isărescu și „tânărul” său consilier Vasilescu, dădea în 2008 un sfat prietenesc cu privire la cursul valutar, probabil valabil și astăzi, mulțumind tot proniei divine (Oricât de jos cade dolarul,/ Îţi dau un sfat prietenesc,/ Apleacă-te, ridică darul,/ Şi spune: Doamne, mulţumesc!). Să se aplece, dar depinde cine va fi înapoia lui....
Ne mai amintim și de Valentin David, cel care se plângea că „s-au dus Moşii...”, mulțumit cu ce a cam rămas (Toţi Moşii buni, din zile sfinte,/ S-au dus, un pic cam prea degrabă;/ Un an de-aicea înainte,/ Mă mulţumesc cu câte-o babă!). Bunăciuni, maestre!

Băieți, vă caută bunăciunile!

Și puteți asculta în diferite limbi acest „mulțumesc”, muzical sau uneori prozaic, că doar „halim și noi bobițe”, vorba lui Mădălin Voicu. Ca atare: mă mulțumesc cu Direcția 5, blagodarya – cu bulgăroaica Gloria, ačiū tau cu lituanianca Veryga, aitäh cu estonianul Sass Henno, Danke cu Joel Brandenstein & Mijo,  dankjewel cu neerlandezul Guus Meeuwis,  děkuju cu cehul Hank, ďakujem cu slovaca Tina, Dziakuj - Дзякуй în bielorusă cu Harli – Харли, dziękuję în poloneză cu Doda, diolch i chi cu galezul Ruhe, Ας ψιθυρίζει έλεος cu un cor grecesc de fete, eskerrik în bască lângă Lill Pump, faleminderit în albaneză cu Alban Skenderaj, Gnade în germană cu Audio88 și Yassin, go raibh maith agat în irlandeză cu The Waterboys, gracias por tu amor în spaniolă cu David Bisbal, хвала тебе наш господь          mulțumescu-ți ție, Doamne”, în sârbă cu Eduard Pazdnik, sau tot în spațiul exiugoslav Hvala ti za ljubav cu Saban Saulic, Kiitos în finlandeză, köszönöm în maghiară cu Koncz Zsuzsa, merchi în picardă (în Franța și Belgia), merci în franceză cu Helene Fischer și Udo Jürgens, de fapt Merci Chérie, nåd în suedeză cu Agnes Grahn, nåde în daneză cu Skywalk Lovsang, sääli în finlandeză m cu Katya, sağol în turcă, spasibo - спасибо în rusă, tack în suedeză,  Þakka þér fyrir în islandeză cu Stefán Hilmarsson, thank you for loving me cu Bon Jovi, todá - תודה în ebraică cu Ishay Levi și tot așa. Și ca să vă reveniți, mulțumiți-i „Taraf(ului) de Caliu, live at The Czech Philharmonic” sau lui Grigore Leșe pentru „Cântă cucu-n Bucovina”, imnul românilor de pretutindeni!

                Și dacă vreți fișierul în PDF ca să îl recitiți sau să îl distribuiți, îl aveți AICI.
         Să fiți iubiți!

      

Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc







0 comentarii:

Trimiteți un comentariu