Jocuri de cuvinte - copil

  

Jocuri de cuvinte - copil

Geografie lingvistică

 

 

          Copil

 

          Moto: „Chiar dacă stau la un azil,/ Sunt îngrijit cum se cuvine/ Şi simt că astăzi sunt copil,/ Căci tocmai am făcut pe mine.” (La mulţi ani tuturor copiilor, din partea unui copil mai mare!, de Stelică Romaniuc)

 

          Cum fiecare a fost copil, suntem părinți, formăm câte o familie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-familie), cu o mamă (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-1) și un tată (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tata-1), nu „părinte 1” și „părinte 2” ca la vărul Macron, cu bunici sau străbunici. Știm cu siguranță că un copil este un băiat sau o fată în primii ani ai vieții (până la adolescență).

          O știre m-a bulversat, cum că în Scoția, la vârsta de patru ani, fără a fi influențați de părinți, copiii își pot declara genul, nu sexul! Nu mă frapa chestia, dacă nu aveam un vechi prieten scoțian, profesorul universitar Michael Wood, fost președinte aL ICA (ACI, Asociația Internațuională de cartografie, cu care m-am fotografiat în Suedia. În 1997).

„Ulița gâștei” (azi strada Primăriei), locul copilăriei

 

          Nu pot uita niciodată locul copilăriei, comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș. Ultimul primar al comunei Livezeni a fost tata, ales în 1946, din partea Frontului Plugarilor, partid creat de Groza, aliat cu comuniștii, sub semnul electoral Soarele.

          Nu judecați precum anticomuniștii de la TVR, că în comună au fost primari, cu rândul, fiecare cu câte două legislaturi, bunicul patern, Nițu Constantin, țăran și chirigiu, al cărui nume îl port ca prim nepot, membru PNL, și bunicul matern, Ioana Dumitru, din partea PNȚ (țărăniștii), dogar, în memoria căruia am scris „Jocuri de cuvinte - butoi” (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi). Și să știți că avea fiecare doar 5 clase, dar aveau calitatea de a fi cinstiți și vrednici. Îi iubeau oamenii!

 

Cu colegul scoțian Michael Wood (în fustanelă și cravată în verde) la recepție (Suedia, iunie 1997)

 

          Cea de a XVIII-a conferință internațională de cartografie s-a desfășurat în perioada 23–27 iunie 1997 și eu am rămas să particip după vizita ca profesor universitar invitat. Eram atunci președintele Asociației Române de Cartografie, membră a ICA.

          Ne-am adus aminte cu plăcere de recepția de la Barcelona, în 1995, dată de cartografii suedezi, când mi-au propus și invitarea mea ca profesor vizitator. Am fost invitați 2 profesori străini de cartografie de către primăria capitalei, Stockholm, depre care am scris (vezi începând de la „Călătorii geodezice – Suedia”).

          Să revenim la copil, definit ca băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. DEX '09 (2009) precizează etimologia „cf. alb. kopil”. Mai corect, anterior „bastard”, este moștenit probabil din proto-slavicul *kopylъ, „trage, încolțește; bastard” (comparați cu cuvintele ucrainean kopyl - копил sau kopylja - копиля, sârbo-croat kȍpile - копиле, bulgar kópele - ко́пеле, derivate din *kopàti, „a săpa, a cultiva”).

          A fost împrumutat și în cuvintele albanez kopil, grecesc bizantin kópelos - κόπελος. Alternativ, poate fi un vechi cuvânt de substrat paleo-balcanic. Comparați-l și cu cuvântul aromân cochil. Așadar, nu trebuie să ne repezim cu concluzia.

          Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, scria în 1929 că cuvântul este întâlnit în „Pravila din 1646 = albanez KOPILĬ, slugă, bastard” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

          Peste un deceniu, Scriban ne lămurea (D. rom. vine alb. kopilĭ, pl. kopiĭ, bastard, argat; ngr. kopél, tînăr, băĭat, servitor; vsl. kopilŭ, kopelŭ, bastard; bg. sîrb. kopile, bastard” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura „Presa Bună", Iași, 1939].

          Mihai Vinereanu scrie despre copil: «copil (ar. cochil „bastard”, cochilă „fecioară”, mgl. copil „bastard”, copilaJ „băiat, flăcău”) – 1. băiat sau fată, la primii ani ai vieții; 2. fiu, fiică; 3. om naiv, fără experiență. Origine traco-dacă (Mikloscih, Slaw. Elem., 10; Etym. Wb., 129; Berneker, 564; Rosetti, II, 115). După Cihac (II, 651) provine din mgr. κόπελος, iar după Philippide (Principii, 44) și Tiktin din slavă sau chiar din albaneză (Densușianu, Hlr, 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., 2, 524; Philippide, II, 608).

          Poate, din dialectul gepid *kopilo (Diculescu, Dacor., 4, 1552). Există, însă, în foarte multe alte limbi, pe lângă mediogreacă și albaneză, menționate mai sus; cf. ngr. κοπέλι „băiat”, κοπέλα „fată”, v.sl. Kopilŭ „bastard”, bg. kόpele, kopelák „bastard”, sb. kόpile „bastard”, kopilan „băiat, flăcău”, v.rus. Kopelŭ „bastard”, mgh. kόpé „vagabond”.

          Prin urmare, acest radical nu se explică prin greacă sau slavă. Ar putea fi asociat cu eng. child, precum și cu alte forme similare din limbile germanice; cf. got. kilthei „pântec, sân”, v.sax. cild, n.g.s. kalb „viŃel” din gmc *kalban, de la PIE *gel$ cu prelungire în dentală (d) sau bilabială (b) cu sens de „umflătură, pântec, fetus” (IEW, 358).

          Rom. copil are aceeași filiație, de la o formă mai veche *kolp-il, cu elidarea primului l. O a doua ipoteză, mult mai plauzibilă, este că rom. copil are aceeași origine cu cocon, al căror sens se confundă la origine, ambele provenind din PIE *keug-, keup-, kouko-s „a îndoi, curbat, rotund” (IEW, 588$589).

          Așa cum reiese din dialectele sud-dunărene, precum și din limbile sud-slave, sensul inițial a fost acela de „copil nelegitim”, în contrast cu băiat și, respectiv, cocon, care au avut de la început sensul de „copil natural și legitim”. Acest lucru reiese și din forma cόpil „lăstar (care trebuie tăiat)”, respectiv, a copili „a tăia lăstarii”. Origine traco-illirică. Der: copilă, copiluț, copilaș, a copilări, copilăros, copilărie, copilăresc, copilărește, copilărime; cόpil „lăstar”, a copili „a tăia lăstarii”, copilitură.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

.

 

 

          În diferite limbi copilului i se spune:

 

֎ abinòdjìnjish în algonquin;

֎ afant în lorrain;

֎ ameččuk în chaoui;

֎ anak în indoneziană, malai și tagalogă;

֎ aniqdux̂ în aleutină;

֎ awacic în atikamekw, awâsis în métchif;

֎ axos în trumai;

֎ ayule - ᎠᏳᎴ în șeroki;

֎ bacā - ਬੱਚਾ în pandsabi, baccā - बच्चा în hindusă,‎ baccā – بچہ în urdu, bačče - بچه în persană;

֎ bairn (Scoția) în engleză;

֎ bala - бала în altaïcă de sud, bașchiră, cazahă, kârgâză, cumică, karatchaï-balkară, nogaï,tătară și urum, bala - بالا în uigură, bala în azeră și în tătară crimeană, bālak - बालक în hindi, bālaka - बालक în sanscrită:

֎ bambino m, bambina f în italiană;

֎ barn în daneză, feroeză, islandeză, nordică veche, normandă, norvegiană și suedeză, bearn în engleză veche, bern în frizonă;

֎ bavšvi - ბავშვი în gruzină;

֎ ber - бер în cecenă;

֎ bērns în letonă;

֎ beṭā - بیٹا în urdu;

֎ bəlatena - ብላቴና în amharică;

֎ bola în uzbecă;

֎ bugel în bretonă;

֎ čado - чадо în rusă, čędo - чѧдо în slavă veche, cedo - чедо în bulgară;

֎ çağa în azeră, çaga în turcmenă;

֎ caruur, canug în somaleză;

֎ child în engleză (din vechiul englez ċild, din proto-germanicul *kelþaz, „fetus, nou-nîscut, copil”), cā'ilḍ - চাইল্ড în bengaleză;

A woman with two children

 

֎ çocuk în azeră și în turcă (din turcicul otoman çocuk – چوجق, „porc; copil”, din proto-turcicul *čōč-, „copil; purcel”, din care a derivat și *čōčka, „porc”).

֎ copil în română, cochil în aromână;

֎ criança în portugheză;

֎ dete - дете în bulgară, macedoneană și sârbo-croată, dieťa în slovacă, dítě în cehă, ditja - дитя în rusă, dytja - дитя în ucraineană (din vechiul slavic de est dětę - дѣтѧ, din proto-slavicul *dětę);

֎ draule în poitevin-saintongeais;

֎ dźěćo în sorabă, dzicja - дзіця în bielorusă, dziecko în poloneză;

֎ đứa bé, đứa trẻ, con, tử în vietnameză;

֎ efant în valonă, éfaunt în normandă, enfant în franceză (din medievalul francez enfant, din vechiul francea enfant, din latinescul īnfantem), franco-provensală și occitană, infano în esperanto, infans în latină, infant în engleză și în catalană, infante în interlingua, infanto în ido;

֎ eorini - 어린이 în coreană;

֎ erexa - երեխա, zavak - զավակ în armeană;

֎ ‎farzand - فرزند‎ în persană;

֎ fëmijë în albaneză;

֎ garczaylh în gallo;

֎ gnâs în tourangeau;

Gyermekeim („Copiii mei!), de Gyula Benczúr, 1881

 

֎ gyerek în maghiară (variantă colocvială a lui gyermek, probabil dintr-o limbă turcică, de exemplu ciuvașă, în drumul lor spre Europa);

֎ haur în bască;

֎ ḥəṣan - ሕጻን, ḳolʿa - ቆልዓ în tigrină;

֎ ikšyve - икшыве în mari;

֎ jujuq în uzbecă (copil mic, vezi çocuk);

֎ kana în kikuyu;

֎ Kand în luxemburgheză, kid în engleză, kind - קינד în idiș, kind în afrikaans și în neerlandeză, Kind în germană și în bavareză (din germanicul kint, din vechiul germanic fel, din germanicul proto-occidental *kindą, din proto-germanicul *kindą, *kinþą, din proto-indo-europeanul *ǵenh₁-, „a da naștere”), kindar în cimbre;

֎ kenal în normandă;

֎ kodomo - 子供 (こども), ko -子 (こ) în japoneză;

֎ koon - កូន în kmeră;

֎ kor - کر în persană;

֎ kroedur în bretonă;

֎ kučnəy - کوچنۍ în paștună;

֎ küdak - кӯдак în tadjică,‎ kudak - کودک în persană;

֎ kuḻantai - குழந்தை în tamilă;

֎ kuṭṭi - കുട്ടി în malaialam;

֎ ḷamayā - ළමය în singaleză;

֎ laps în estonă, lapsi în finlandeză;

֎ ləǧ – ልጅ în amharică;

֎ łimer - лъимер în avară;

֎ ǀoba în nǀu;

֎ lóra-süali - ল’ৰা-ছোৱালী în assameză;

֎ lûuk - ลูก, dèk - เด็ก, ศิศุ în thai;

֎ mahana, monasito în palenquero;

Cuvântul copil în câterva limbi

 

֎ mainatge, mainat, mainit în occitană;

֎ mánná în sami de nord;

֎ marmaille, marme în tourangeau;

֎ māšūm – ماشوم în paștună;

֎ menino, miúdo în portugheză;

֎ mikelnguq în yupik central;

֎ mɨ̀á în kendem;

֎ monga în ewondo;

֎ moʈo în oirata;

֎ mtoto, mwana în swahili;

֎ mùna în douala;

֎ murangkalih în sundaneză;

֎ musumbeet în aasá;

֎ mwana, motro, mna-nyile, mna-iwana, mna-mwana în shingazidja;

֎ mwanamtsa în shimaoré și în shindzuani;

֎ nariste - наристе în kârgâză;

֎ nen în catalană, neno în galiciană, niño în spaniolă (din vulgarul latin *ninnus, probabil imitativ al limbajului infantil, dar ar fi putut proveni din latinescul minimus; comparați italenescul nino și cu sicilianul nicu);

֎ ngwana în soto;

֎ nihtâwikihâkan - ᓂᐦᑖᐃᐧᑭᐦᐋᑲᐣ, awâsis - ᐊᐋᐧᓯᐢ în cree;

֎ ого în dolgană, оҕо în iacută;

֎ otrok în slovenă;

֎ paidí - παιδί în greacă, paîs - παῖς în greacă antică;

֎ pala - пала în hakasă;

֎ pāpa - పాప în telugu;

֎ pikinini în tok pisină;

֎ pinal - пинал în udmurtă;

֎ plentyn în velșă;

֎ puer în latină;

֎ qeç în zazaki;

֎ rabjónak - рабёнак în bielorusă, rebjónok - ребёнок în rusă (din vechiul slavic de est robę - робѧ, diminutiv al lui robŭ - робъ, „sclav”, din proto-slavicul *orbę; relația cu „sclav” ar putea apărea din sensul „orfan”, deoarece orfanii duceau munca grea în gospodărie);

֎ raksá:’al în mohawk;

֎ sabji - сабий în karatchaï-balkară;

֎ sein în bască;

֎ shavóro în țigănească;

֎ śiśu - शिशु în hindusă, śíśu – शिशु în sanscrită, śiśu – শিশু în bengaleză;

֎ surusiq - ᓱᕈᓯᖅ în inuktitut;

֎ tamariki în maori;

֎ tfal, tifel în malteză, ṭifl - طِفْل în ‎arabă;

֎ tiobáhai în pirahã;

֎ ume în bască;

֎ umwana în kirundi;

֎ uşaq în azeră și în găgăuză;

֎ vaikas în lituaniană;

֎ velik -ارۆک în kotava;

֎ wamra în quechua;

֎ wawa în aimară;

֎ wicht în neerlandeză;

֎ xiǎohái - 孩子, 小孩, xiǎoháizi - 小孩子, xiǎoháir - 小孩兒, 小孩儿 în chineză;

֎ xic, xiquet în catalană;

֎ yéled -ילד în ‎ebraică;

֎ yomya în sawai;

֎ zanka în songhaï koyraboro senni;

֎ zarûk în kurdă;

֎ zazakely, kilonga, ankizy, tsaiky, zaza în malgașă;

֎ zitellu, ciucciu în corsicană.

 

 

 

          Copilul în viață și în lume

 

          Moto: „Ca domnişoară cu pretenţii/ A acceptat mereu atenţii,/ Ascultătoare şi docilă./ Acum aşteaptă... o copilă!” (Secretara, de Gavril Moisa, din Nedumeriri, Carigrame şi Epigrame, 2008)

 

          Aici scriem pe scurt, că știți toți din viață! Un copil (la plural este copii) este o persoană sub vârsta pubertății (din punct de vedere biologic) sau sub vârsta majoratului (la noi 18 ani). O persoană poate fi numită copilul părinților săi, indiferent de vârsta acestuia.

          În majoritatea țărilor, copiii merg la grădiniță, apoi la școală. Jocul cu jucăriile mici și folosirea imaginației lor la grădiniță sunt importante pentru dezvoltarea copilului. Marii bogătași știu bine că în țările sărace copiii renunță la școlarizare și chiar lucrează uneori în fabrici sau pe câmp împreună cu părinții sau tutorii lor. Un primar de pe la noi avea slugă un copil de 14 ani, dat de părinții săi, și probabil va candida omul și în iunie 2024.

          Când un bărbat și o femerie se căsătoresc și unul (sau ambii) au copii cu altcineva înainte de această căsătorie, acel copil este numit copil vitreg de către părintele care nu este mama sau tatăl reali al copilului. Dacă ambele persoane au avut copii, copiii fiecărui părinte sunt frați vitregi sau surori vitrege reciproc.

          Cam știm cum se vrea dispariția cuvintelor mamă și tată, înlocuirea lor cu părinte 1 și părinte 2, băiat și fată, familie, renunțarea la numele strămoșiolor, precum Maria, când eu am avut bunicile și mama cu acest nume și tot așa...

Antoine Cheval, un francez sologam, care s-a căsătorit cu el însuși după multe relații de dragoste eșuate

 

          Un copil ai cărui părinți au murit este orfan. Orfanii fără părinți pot fi crescuți de bunici sau alte rude. În caz contrar, ar putea merge să locuiască într-un orfelinat. Ei pot fi adoptați de un alt adult sau de un cuplu care își dorește un copil. Ei vor putea apoi să crească într-o nouă familie.

Primul ministru al Luxemburgului și „soția” sa (stânga)

Doamna primar din Chicago și „soția” sa (dreapta)

 

          Despre „familiile” cu soți de același gen noi ne-am pronunțat scriind despre familie, mamă, tată. Acum dăm doar exemple, să vedem încotro se îndreaptă lumea. Chiar și papa Francisc s-a pronunțat recent împotriva unor astfel de căsătorii care să adopte copii sau să facă copii cu o mamă „surogat”. Ne ducem de-a berbeleacul!

 

 

          Copilul în expresii

 

          Moto: „Cu ochii ei de peruzea/ S-a prezentat la vot copila,/ C-o fustă ce-i acoperea/ Doar locul und pui... ştampila.” (Prima oară la vot, de Stelian Ionescu-Astralus, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

 

          Fiecare dintre noi care citim cele scrise a fost sau este „copil de școală”, acel copil care a depășit vârsta de 7 sau 6 ani și a mers sau merge la școală. Critică unii regimul trecut, dar eu cred că nu erau „copii analfabeți” sau analfabeți funcțional. Fiecare ins, chiar și Ciucă sau Ciolacu au fost și în faza de „copil mic”, „copil de țâță” sau „sugar”. Oare ei ce cred?

          Fiecare din cei doi, „de copil” visau să fie mari, primul, curajos, în liceul militar, după mărturia unui coleg, a ridicat o singură dată mâna la algebră, începând, bineînțele, cu „Ăăăăăăăăăă...”. Al doilea „și-a prelungit copilăria”, dând bacalaureatul cam pe la 27 de ani, că nu prea îl altoise colonelul Ciolacu, tatăl său de pe la aviație...

          Se spune că unii politicieni „au dat în mintea copiilor”, adică și-au pierdut judecata, s-au ramolit, precum bișnițarul socialist Piedone, care a uitat că la restaurantul Mărul de Aur mi-a dat kilul de carne cu 100 de lei, asta că m-a dus acolo colonelul Toma, coleg în cercetarea științifică. În 1989 îmi dădea salamul de Sibiu cu preț mărit cu 50 % la Orizont, în Drumul Taberei. Și acum vrea popa Gîdea – CNN să îl votez! Păi, ce, „am dat în mintea copiilor” să-l votez pe piețarul Piedone primar și pe Ciuvică-CNN (n)europarlamentar? Niet!

          Pare-se că cei din tripleta Kla-Ciu-Cio au funcția de paj la curtea lui Biden și la curtea lui Zelenski, adică „copil de casă”, dar șapcă distinctivă primind doar unul dintre ei. Se poate spune că fiecare este paj la industria de armament americamnă, că a noastră industrie de armament s-a dus pe apa sâmbetei, nu mai fabricăm nici praf de pușcă.

          Armata s-a împuținat, ies militarii la pensie și facem mobilizarea de o zi a rezerviștilor care „au făcut armata”, îi antrenăm să tragă cu pușca... Ce, războiul actual mai e cu sâneața? La liceele militare s-a prelungit termenul de înscriere că nu prea se înghesuie copiii de 14 – 15 ani. Păi să zică unii că vor avea pensii nesimțite? Poate ne gândim să recreem funcția de „copil de trupă”, copilul orfan crescut și educat de o unitate militară.

          Și mai există „copil legitim”, precum Eba și Ioana (zisă Lukoil) pentru Petrov, „copil nelegitim”, cum au fost cei 6 adoptați de Petrov, dintre care trei i-au arestat pe ceilalți trei. Și vă mai puteți reaminti „copil din flori”, bastard și ce mai știți.

          Cei care cred că suntem fraieri să votăm lista cu dama Șoșoacă și Lazarus sau pe insul Șoșoacă, independent, lista cu Ciuvică-CNN sau lista cu Cioloș pentru a deveni (n)europarlamentari, alte liste cu analfabeți funcționali, ar putea să se ducă „unde și-a înțărcat dracul copiii”. Dar atenție, că „să rămâi copil”, înseamnă fie „să ai sufletul curat de copil”, fie „să rămâi naiv, fără experriență”!

          Mai țineți seama că fiecare șef de partid are o „casă grea de copii”, cărora trebuie să le asigure pâinea în consiliile de administrație ale întrepriderilor de stat, pe funcțiile de consilieri pe lângă primari, miniștri, secretari de stat (degeaba) și pe unde mai găsiți. Că țara trebuie mulsă!

 

1 iunie – „ziua internațională a copilului”

 

          Englezii au child și kid pentru copil. Nu neglijăm nici cuvintele newborn („nou-născut”), neonate („nou-născut”), infant („copil”), adolescent, teenager sau teen („adolescent”), baby („bebelus”) etc. Au apărut expresii și cuvinte compuse, precum: abandoned child syndrome („sindromul copilului abandonat” (în psihologie o afecțiune comportamentală sau psihologică care rezultă din pierderea sau neglijarea emoțională a unuia sau a ambilor părinți, manifestând o varietate de simptome fizice și emoționale) sau a burnt child dreads the fire („un copil ars se teme de foc”), sinonim cu once bitten, twice shy („o dată muşcat, de două ori timid”), cam ca al nostru „cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și antichild („anticopil, contra copiilor”); childification („procesul de a face copii”), child-in-law („ginere sau noră”), childish („copilăresc”), child soldier („copil de trupă”), childspeak („vorbe de copil”), child support („pensie alimentara”), merchild („sirenă”), once a man, twice a child („o dată bărbat, de două ori copil”) sau once a woman, twice a child („o dată femeie, de două ori copil”), aceste edouă expresii arătând de fapt că omul, bărbat sau femeie, se naște copil, crește până la maturitate, ajunge la bătrânețe, când se „deteriorează” și revine la starea de copil. Și mai sunt destule… Francezii au enfant, căruia i-am scris etimologia. Au apărut repede expresii și cuvinte compuse, precum: bon enfant („copil bun”, prietenos, dar și naiv), enfant chéri („copil de aur, nscxumpete de copil”), enfant de chœur (în religie „copil de altar”), enfant gâté („copil răsfățat”), enfant prodige („copil exceptional”), enfant sauvage („copil salbatic”), enfant terrible („copil teribil”), enfantin („copilăresc”), ils vécurent heureux et eurent beaucoup d’enfants („au trăit fericiți și au avut mulți copii”), innocent comme l’enfant qui vient de naître („inocent ca un nenăscut”) etc.

          Francezii au și proverbe și zicale, precum: à père avare, enfant prodigue, à mère avare, galant escroc („unui tată zgârcit, un fiu risipitor, unei mame zgâriete, unui escroc galant”); c’est un jeu d’enfants („ăsta-i un joc de copii”); il n’y a plus d’enfants („nu mai sunt copii”, se spune despre un copil care vorbește despre lucruri pe care ar trebui să le ignore) etc.

 

Une arrière-grand-mère et trois générations de ses enfants

(o străbunică și trei generații ale copiilor săi)

 

          Germanii folosesc Kind pentru copil. Studioșii pot consulta cu un simplu clic: „Kind” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache „Kind” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Kind” în Duden online; „Kind” în OpenThesaurus.de; „Kind în Wikipedia în germană; Friedrich Kluge (1883), „Kind”, în , John Francis Davis, tradus,  Dicționar etimologic al limbii germane, 1891.

          Au apărut mintenaș Adamskind („copilul lui Adam”, orice om după biblie); Adlerkind („pui de vultur”); Affenkind („pui de maimuță”), Kinderei („copilărie”); Kindergarten („grădiniță”); Kindergartenkind („copil de grădiniță”); Kindesmord („infanticid”); Kindesmörder („Ucigaș de copii”); Kindesmutter („mama copilului”); Kleinkind („copil mic, bebeluș”); Koalakind („ursuleț cuala”) etc.

          Am ajuns la cei ocupați cu cu operațiunea specială, rușii, care vor să-i oprească pe frații lor ucraineni, care nu se mai vor slavi, ci rude cu cei din lumea nouă. Rușii au rebjonok – ребёнок, ditja – дитя și otrok - отрок etc. Pentru rebjonok – ребёнок, vezi Vasmer, Max (1964–1973), `ребенок”, in Oleg Trubachyov, în rusă Этимологический словарь русского языка [Dicționar etimologic al limbii ruse] în rusă), Moscow: Progress.

Дети (copii)

 

          Au apărut rapid cu vinte compuse precum дитя века („copilul secolului”), дитя природы („copil natural”), дитя свободы („copil al libertății”), дитя улицы („copil al srăzii”) sau мёртворождённое дитя („copil născut mort”), dar și proverbe sau ziători, precum: у семи нянек дитя без глаза („la șapte bone e un copil fără ochi”), балуй дитя, и оно устрашит тебя („răsfață un copil și te va speria”), neacceptat de mulți, чем бы дитя ни тешилось, лишь бы не плакало / чем бы дитя ни тешилось, лишь бы не вешалось (oricine se bucură de existența unui copil, atâta timp cât nu plânge / oricine se bucură de existența unui copil, atâta timp cât nu se spânzură”),

 

 

 

 

          Copilul în (c)arte

 

          Moto: „Sug copiii şi se-nţarcă,/ Dar în faţa lui rămân,/ Copleşiţi de jenă, parcă/ Suge... suge şi bătrân.” (Impas, de Ion Pena, din Scrieri, Strofe pentru Păstorel, 2011)

 

          Scriitorii români au scris despre copii. Ispirescu punea în gura unui împărat adresarea către cei trei copii („Dragii mei copii, v-ați făcut mari.”). Creangă scria despre o recomandare („Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul.”) sau o strigătură a mamei („Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie!”).

          Eminescu știa secretul unui tată în Călin nebunul („Când l-aude numai dânsul își știa inima lui,/ Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.”, https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-calin-nebunul-[v]-poezie-id-7764/).

          Ispirescu folosește expresia „a face copii”, adică a procrea în gura unei prezicătoare („Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos.”), dar și expresia „unde și-a înțărcat dracul copiii” („Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii.”).

          Alecsandri se adresează cailor cu familiarul „copii” („Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii!”). Nu știu dacă elevii îl mai citesc pe Coșbuc descriind Iarna pe uliță („Sunt copii,/ Cu multe sănii/ De pe coastă vin țipând.”). Creangă demonstrea că uneori copiii plâng („Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plângând pe la casele noastre.”).

          Scînteia trebuia să facă propagandă pentru regim, cam cum face TVR azi pentru regi („Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului.”).

          Și scriitorii străini au scris despre copii. Poate nu e rău să cităm o definiție extinsă a copilului, dezvoltată de scriitorul portughez Jose Saramago (1922-2010): „Un copil este o fiinţă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înşine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple şi despre cum să învăţăm să avem curaj.

          Da, asta e! Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect şi temerii de a nu pierde ceva atât de iubit. A pierde? Cum? Nu e al nostru?

          A fost doar un împrumut. Cel mai preţios şi mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noştri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înşişi, după aceea aparţin vieţii, destinului şi familiilor lor. Dumnezeu să binecuvânteze pentru totdeauna copiii noştri, pentru că pe noi deja ne-a binecuvântat cu ei.”

          Despre child al englezilor, în 1984, Mary Jane Matz, în Multe vieți ale lui Otto Kahn, scria: „Timp de mai bine de patruzeci de ani, a propovăduit crezul artei și al frumuseții. A fost moștenitorul înțelepciunii străvechi a Israelului, un copil al Germaniei, un supus al Marii Britanii, mai târziu cetățean american, dar într-adevăr un cetățean al lumii.” (For more than forty years, he preached the creed of art and beauty. He was heir to the ancient wisdom of Israel, a child of Germany, a subject of Great Britain, later an American citizen, but in truth a citizen of the world. [1984, Mary Jane Matz, The Many Lives of Otto Kahn: A Biography, page 5]).        

          
          Enfant al francezilor e bine explicat și e prezent în literatură și în artă. Pentru detalii referitoare la acest cuvânt dați un clic pe „enfant”, în Trésor de la langue française informatisé Tezaurul digitalizat al limbii franceze.], 2012.

Un père et ses deux enfants 

(un tată cu cei doi copii ai săi)

          Honoré de Balzac, în Femeia de treizeci de ani, scria în 1832: „Străinul trebuie să fi fost tatăl acestui copil care, fără să-i mulțumească, l-a luat familiar de braț și l-a târât brusc în grădină.” (L’inconnu devait être le père de cette enfant qui, sans le remercier, lui prit familièrement le bras et l’entraîna brusquement dans le jardin. [Honoré de Balzac, La Femme de trente ans, Paris, 1832]).

Germanii folosesc Kind pentru copil. Revenind la zilele noastre, iată ce scria Florian Müller în articolul Nimeni nu are nevoie de tine, în Süddeutsche Zeitung, din 20 iunie 2023: „Nu își permite să aibă proprii copii, spune ea, pentru că este foarte scump să crești un copil. Grădinița nepoatei ei de patru ani, de exemplu, costă echivalentul a 2.500 de euro pe semestru, «și nici măcar nu este bilingvă».” (Eigene Kinder könne sie sich gar nicht leisten gerade, sagt sie, es sei ja sehr teuer, ein Kind großzuziehen. Der Kindergarten ihrer vierjährigen Nichte beispielsweise koste umgerechnet 2500 Euro im Halbjahr, „und er ist noch nicht mal zweisprachig“. — (Florian Müller, «Euch braucht keiner»,  Süddeutsche Zeitung, 20 juin 2023 [text integral]).

Kinder (copii)

          Rușii, cei cu operația specială, care continuă, deși am ajuns la un oarece foarte mare impas, chiar imens (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-impas.html), au pentru copil rebjonok – ребёнок, ditja – дитя, otrok - отрок etc. Alegem un text care să conțină primele două cuvinte.

          Turgheniev, în Tați și copii, scria în 1862: „Arkadi a relatat mai multe știri de la Sankt Petersburg, dar a simțit puțină stângăcie, acea stângăcie care de obicei pune stăpânire pe un tânăr când tocmai a încetat să mai fie copil și s-a întors într-un loc în care sunt obișnuiți să-l vadă și să-l considere un copil.” (Аркадий сообщил несколько петербургских новостей, но он ощущал небольшую неловкость, ту неловкость, которая обыкновенно овладевает молодым человеком, когда он только что перестал быть ребёнком и возвратился в место, где привыкли видеть и считать его ребёнком. [И. С. Тургенев, «Отцы и дети», 1862 г., НКРЯ]).

 

 

          Copil în onomastică

 

          Moto: „Desigur, poate vă-ntrebaţi,. Când prin năravuri dau în gropi:/ Cum din părinţi evoluaţi,/ Se nasc copii «pitecantropi»?” (Copii «de bani gata», de Dan Căpruciu, din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine, 2011)

La vremuri noi substantive noi

          Și acest cuvânt, copil, în diferite limbi, a pătruns în onomastică. Dăm doar câteva exemple. De la englezescul child au derivat numele : Childe și Chill. Există și toponimul Childs Hill, „Dealul Copiilor”, cu alternativa Child's Hill, „Dealul Copilului”, numit după Richard le Child, din secolul al XIV-lea. Este o zonă suburbană în estul lui Cricklewood, cartier al lui Barnet, Greater London,Anglia (OS grid ref TQ2586).

Revenind la numele Childe, acesta este, conform datelor colectate de Forebears în 2014, al 16.523-lea cel mai frecvent nume de familie din Anglia, aparținând la 302 persoane (vezi și Hanks, Patrick, editor (2003), “Childe”, in Dictionary of American Family Names, volume 1, New York City: Oxford University Press, →ISBN, pagina 327).

Linsy, Grace și Caira Copil vă salută”

 

          Dacă veți căuta cu un metacăutător, veți vedea că Child este numele unui grup pop britanic (British pop group), cu multe înregistrări muzicale, una din ele fiind în primele 10 din 1978 (top-10 single in 1978,  „It's Only Make Believe””). Și tot așa vă puteți „juca” cu orice cuvânt din lista de la început, inclusiv cu românescul copil.

Ardelenii Florin, Simona și Dani Copil vă salută!

 

          Să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!

          Articolul este și pe blogul din Cronopedia, la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jpcuri-de-cuvinte-copil

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-copil-1

          Articolul în format pdf este la:

https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/12427797284?profile=original

(gescărcați, păstrați, distribuiți)

 

NC