Jocuri de cuvinte - muscel

           Jocuri de cuvinte – muscel

Geografie lingvistică

 

 

 

          Muscel

 

          Moto: „Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunase la tabără fiii săi.” (Alexandru Odobescu)

 

          M-am născut în comuna Livezeni, județul Muscel. Am dat importanță sumar semnificației denumirii. Anii au trecut cu lucrul în armată, ca rachetist, apoi geodez, cercetător științific, profesor universitar, decan, am ajuns în 2004 profesor asociat și la Universitatea din București, unde o studentă, Gabriela, a pronunțat expresia „Muscelele Argeșului”.

Comuna Livezeni pe hărți

 

 

          I-am devenit ulterior coleg într-un departament al facultății, unde și acum domnia sa e conferențiar universitar și se ocupă mai ales de cartografie. Și a trebuit să îmi adâncesc cunoștințele despre „muscel”.

 

Cuvinte derivate din monticellus

 

          Muscelul este o culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. Există și varianta mușcél, noi așa folosind-o prin Livezeni, acum sat al comunei Stâlpeni. Se spune că etimologia, conform DEX '09 (2009), este necunoscută.

          Dar MDA2 (2010) precizează că muscel, cu varianta regională mușcel ar avea etimologia: „E: cf munțicei (pll munticel), zicându-i-se și colină, muncel. Regional i se mai spune muscel sau muncel unui imaș sau unui câmp situat în vecinătatea unui sat.

          În acelaș an MDA2 (2010) ne lămurea ce înseamnă muncel, o formă de relief convexă sau plată situată între două văi și făcând parte din treapta mai coborâtă a unui masiv sau lanț muntos, un munte puțin înalt sau o parte mai joasă a muntelui, un deal în formă de căciulă, cu locuri bune de pășune, de arat sau de cosit.

          Așadar, să rămânem la muncel, transformat anterior în formele alternative muscel și mușcel, cu etimologia din latinescul medieval târziu monticellus „munte mic”, diminutiv al lui mons, montis, „munte”.

 

 

 

          Muscele

 

          Moto: „Ştiinţa geografului se măsoară cu kilometrul.” (Simion Mehedinţi)

 

 

          Iată că din acest monticellus au derivat calabrianul munziollu, dalmatul muncial („deal”), franțuzescul monceau („grămadă”; Moncelle e numele unei comune din Ardeni, Franța), galicianul montecelo („deal”), italienele monticello („munte mic; deal”) și moncello, provensalul moncel, românescul muncel, sard(inian)ul monticheddu, sicilianul munzeddu („mult; movilă”), spaniolul montecillo și venetul montexèƚo (vezi monticellus în [Gaffiot, Félix, 1934. Dictionnaire illustré Latin-Français, Hachette]). Asta ca să vedem ce înseamnă digitalizarea pe la alții!

          Dacă vreți să aflați mai multe despre Muscelele Argeșului folosiți un click pentru căuarea cu cuvinte cheie potrivite. În literatură se fac referiri la muscele: „.... Cele două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră, șfărămîndu-se peste muscele.” (Viața Românească, noiembrie 1953, 12); „Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunaseră la tabără fiii săi.” (Alexandru Odobescu).

 

 

          Județul Muscel

 

          Moto: „România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic?” (Emil Cioran)

 

 

Județul Muscel

 

          Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, ne explica prin 1929 că muscel este „deal înalt cam până la 400 metri”, muscelele fiind un „șir de dealuri”, descriind și județul Muscel, „așezat la răsărit de Argeș, 135.000 loc. Cap. Câmpulung (Muscelean)” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929]. Așa că mă pot lăuda că sunt muscelean.

          Am urmat prima clasă de liceu, la renumitul liceu Dinicu Golescu din Câmpulung, fostă capitală a Țării Românești, în orașul care de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu o populație de 11.244 locuitori era reședința județului Muscel.

          Aveam să mă plimb pe dealurile Grui și Flămânda, pe străzile lui principale Negru Vodă, Râului, Matei Basarab și Gruiului, ce mergeau paralel cu Râul Târgului. Îmi plăcea să merg la piața Sfântul Ilie, unde se ține și acum un mare târg anual între 17 și 28 iulie, de Sfântul Ilie. Profesorul Hurdubețiu, doctor în istorie, avea să ne ducă de patru ori la muzeul „Negru Vodă”.

          Liceul nostru era de băieți, mai era un liceu de fete, o școală de meserii și o renumită școală normală. Marin Preda, evitând școala normală din Alexandria, unde taxele erau prea mari, se prezintă în 1937 la școala normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Cineva îl duce la școala normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Va scrie într-o carte despre studiile sale și despre multe altele (Viața ca o pradă).

          Lângă acest liceu pedagogic e stadionul. În lotul naționol de copii, apoi de juniori  și seniori la atletism, în fiecare vară viitoarea soție Viorica, tocmai din Arad, făcea antrenament pe acest stadion. Și normal, venea aici cu trenul din București, trecând prin gara Stâlpeni. Nu s-a gândit niciun moment că Făt-Frumos sau zmeul pot fi dintr-o comună musceleană. Aveam să ne cunoaștem în 1965, la Ineu, eu locotenent de rachete, ea profesoară de educație fizică. Că eu stăteam bine cu fizica și mai prost cu educația. Și trebuiac să mă educe cineva...

          Liceul nostru era lângă mănăstirea Negru Vodă. Dacă în trecut existau cazărmi de dorobanți și călărași, în anul 1955, când am intrat eu în liceu, în Câmpulung era doar școala militară de ofițeri pentru specializarea protecție antichimică.

          Cum în 1950 județul Muscel a fost desființat, ca toate județele, Câmpulungul a devenit reședință a raionului Muscel din regiunea Argeș. Atunci comuna Livezeni a devenit sat al comunei Stâlpeni, iar tata și-a încetat funcția de primar.

          În 1968, la reforma administrativă, orașul a pierdut statutul de centru administrativ, devenind oraș al județului Argeș. Deja începuse industrializarea, apărând în principal uzinele ARO (https://ro.wikipedia.org/wiki/ARO), care și-au început producția în 1957 și au produs peste 380.000 de vehicule, dintre care două treimi au fost exportate în peste 110 țări (înainte de 1989 90% din producție a fost exportată). Cum s-a vândut ARO aflați dintr-un interviu cu fostul director general Mărțișor Ciobanu (https://www.youtube.com/watch?v=ljLeOrA_8yo).

 

Câmpulung pe foaia 43 45 a hărții topografice militare austriece (anul 1905)

 

          A apărut și un mare combinat de fabricare a cimentului (din 1999 al firmei elvețiene Holcim), prin gara Stâlpeni trecând atunci zilnic zeci de vagoane cu ciment. Dar a venit 1989 și totul avea să se ducă pe apa sâmbetei, deși abia în 1994 Câmpulungul a fost declarat municipiu.

          Decăderea din poziția de centru industrial a dus și la micșorarea numărului de locuitori. Dacă în 2002 erau 38.209 locuitori, la recensământul din 2011 erau 31.767, în scădere semnificativă.

 

 

          Musceleni de valoare

 

          Moto: „Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.” (Tudor Mușatescu)

 

          Printre acești locuitori au fost și oameni excepționali precum Negru Vodă, descălecătorul Țării Românești, supranumit Radu Negru sau Radu Negru Voievod. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări ale istoricilor români și străini. Unii susțin ipoteza că Negru Vodă ar fi doar o poreclă a unor personaje distincte sau contopite, atribuită lui Thocomer, Basarab I sau chiar lui Radu I. Legenda Meșterului Manole îl menționează pe Negru Vodă ca fiind cel care a poruncit construcția Mănăstirii Curtea de Argeș.

Evoluția demografică a orașului

 

          Basarab I (1270–1352) sau Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Țării Românești. A domnit între anii ~1310 - 1352. A fost fiul lui Tihomir sau Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d'Anjou care, după bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea cafteală. Textul respectivei diplome conține mențiunea „Basarab, filium Thocomerii, scismaticum, infidelis Olahus Nostris” („pe Basarab, fiul lui Thocomerius, schismatic, Valahul Nostru infidel.”).

          Trecând la arte, sunt sigur că toți știți de Ion Negulici (1812-1851), pictor, participant la revoluția română din 1848. Este considerat cel mai bun plastician român al primei jumătăți a secolului al XIX-lea.

 

Peisaj din Câmpulung (Ion Negulici)

 

          Muscelean a fost și Theodor Aman (1831-1891), pictor și grafician, pedagog, academician, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București. A fost primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea războiului ruso-turc din 1877.

          Tabloul Petrecere cu lăutari (ulei pe pânză, 51 x 90 cm) poate fi văzut în Galeria de artă românească modernă a Muzeului Național de Artă al României (vezi descrierea AICI). Puteți vedea și alte tablouri din galerie (vezi AICI).

 

Petrecere cu lăutari (Theodor Aman, 1851)

 

          Participant la revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost istoricul și publicistul muscelean Constantin D. Aricescu (1823-1886). A fost membru în Divanurile ad-hoc, desfășurând o intensă activitate în favoarea unirii Principatelor Române. Ca director al Arhivelor Statului din București (1869-1876), a sistematizat fondul arhivistic.

          Deși negat de unii cărora le place să nege istoria, muscelean a fost medicul endocrinolog și neuropsihiatru C.I. Parhon (1874-1969). A făcut parte între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948 dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi). A îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952.

          Un muscelean aparte a fost poetul și matematicianul Ion Barbu sau Dan Barbilian (1895-1961). Tatăl său, judecătorul Constantin Barbillian, care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”, între 1901 și 1905 a funcționat la judecătoria Stâlpeni, fiul urmând între 1902 și 1904 primele două clase primare la școala primară din comuna Livezeni, unde peste zeci de ani, din 1948 aveam să învăț și eu primele patru clase.

          Cum el între 1921 -1924, și-a continuat studiile la Göttingen, Tübingen și Berlin, prin 1980 aveam să merg la Universitatea din Tübingen pentru executarea unor lucrări de laborator de cartografie automată și teledetecție în cadrul cursului urmat la ESA Darmstadt și Universitatea din Hamburg. Peste ani, ia sfârșit de secol, am revizitat Tübingen cu Viorica, invitați de Irene și Karl Shaberger. Câteva poezii de Ion Barbu sunt publicate pe pagini web (vezi AICI). Pentru tipărire scriu adresa (https://www.versuri.ro/artist/ion-barbu-_s1q.html).

          Muscelean a fost și sculptorul Constantin Baraschi (1902-1966), unul dintre cei mai expresivi maeștri ai artei sculpturale, evidențiat printr-o corectă redare a anatomiei umane. În multe localități din țară se află lucrări ale sale.

          La Câmpulung, în Grădina Publică, numită și „Mersi”, cu intrarea principală dinspre bulevardul Negru Vodă, poreclit „Pardon” se află sculpturile sale N. Bălcescu și Autoportret. În Câmpulung mai sunt Țăranca din Muscel și grupurile statuare de la Cimitirul Flămânda și de la intrarea în stadion.

          Un muscelean hâtru a fost Tudor Mușatescu (1903-1970), poet, prozator, dramaturg și umorist. Se dedică trup și suflet teatrului, ca dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Este un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.

          Și cum vorba lungă e sărăcia omului, vă invit să vizionați Titanic Vals (teatru TV, cu Dem Rădulescu) și ...escu, care au fost și ecranizate. În Titanic Vals, eroul principal, Spirache Necșulescu, funcționar de pompe funebre ales deputat, în drumul către București coboară în gara Stâlpeni din comuna mea natală, unde două trenuri „făceau cruce” și se întoarce la Câmpulung (vezi FILMUL, https://www.youtube.com/watch?v=CWCFuHNZCuA, cu Birlic). Precis vă amintiți replica valabilă și azi „bagi în urnă ce vrei și iese cine trebuie”.

          Aici puteți să vedeți secvențe din ...escu de Tudor Mușatescu (https://www.youtube.com/watch?v=snvYPXFaJso), în regia lui Alexandru Dabija. Visul unei nopți de iarnă e o altă piesă a lui Mușatescu vezi AICI), care a fermecat multe generații. Vedeți o distribuție de exceptie, Florin Piersic plin de carismă, Rodica Mandache plină de optimism, inocență, cu vise (https://www.youtube.com/watch?v=3hCGkE2vwSw&t=3).

Bunica paternă, Nițu Maria, în costum muscelean în 1944

 

          I-am lăsat la urmă pe doi intelectuali mai aparte din care prefer să dau adesea citate. Petre Țuțea  (1902-1991), din Boteni, a fost economist, eseist, filosof, jurist, doctor în drept cu Magna cum Laudae la Cluj, politician și publicist.

          Fiind militant naționalist, membru al Mișcării Legionare, antisemit, anticomunist, apoi comunist, a făcut și pușcărie. Despre el Emil Cioran a scris: „Un marxist entuziast și mistic și victimă a regimului comunist din România”. Dar nici Petre Țuțea nu s-a lăsat, răspunzându-i „Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniștea de a fi om, ci neliniștea de a fi român”.

          Tot el e cel care a spus despre comunism: „Comuniștii au vrut sã ne facă fericiți cu forța: „Bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine și la loc comanda!”

          Cum eu reprezint zilnic ceva pe harta Europei, sunt interesante vorbele musceleanului despre continentul nostru: „Europa e formată din trei familii de popoare: familia popoarelor germane, a celor latine și familia popoarelor slave. Părerea mea e că dominanta e latină și spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominantă europeană. Nu Germania. S-au zbătut germanii, dar sunt tot subalterni, ca și slavii.” Oare? Nu germanii și rușii conduc Europa? Nu ei au ciopârțit România Mare? Nu unii lingviști francezi susțin că limba română e o limbă slavă? Că două zile n-am vorbit la Hamburg în 1978 cu căpitanul Boileau pe această problemă. Ne-am împăcat la un coniac Napoleon dat de el.

          Nu pot fi de acord cu Țuțea când spune că „Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare, triumful personalității, triumful elitei conducătoare, nu-i așa, și nu deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii.”

          Asta dacă stau blând și mă gândesc la președintele meu de bloc, la Cîțu, susținătorul de dreapta, dar care a ratat la liceu treapta, nereușit de două ori la ASE, la baladistul Orban, la sinistra Raluca ce fugea de pensionari ca năluca, nici ea nesusținându-și licența la Moscova, care a fugit spre cultură, la fostul sinistru de interne cu facultate de apartament, la Vrînceanu caftangiul, La Ciucă Ăăăăăăă, luat de Jules Werner la sesiunea NATO și la cine mai vreți.

          Amintindu-i pe cei de mai sus, comparați-i cu ce spunea Țuțea despre ministru: „Știți ce înseamnă un bun ministru? Nu să fii bun funcționar, ci sã ai vocație de stăpân. Când un ministru e funcționar, se încurcã în hârtii. Iar ca prim-ministru, trebuie sã porți în geantă imaginea ideală a României, spre care sã te miști asimptotic.” Ce părere ai, Cîțule? Că tu spuneai că nu educația și sănătatea sunt pe primul loc, ci privatul! Dar voi, Orban sau Ciucă? Mai amintim că tot Țuțea îl laudă pe Ceaușescu, recunoscând că a fost mai naționalist decât el. Ce zici, „moldovene” Ciolacu?

          A doua personalitate interzisă de legea propusă de Crin Antonescu și votată de parlament este Radu Gyr, născut la poalele Gruiului (1905-1975), poet, dramaturg, eseist, ziarist și conferențiar universitar. În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.

          Problema e că evreii se laudă cu teatrul lor, cu toate că sub conducerea sa a fost fondat Teatrul Evreiesc Barașeum (mai târziu Teatrul Evreiesc de Stat). Vedeți ce scriu ei la istoric, că ar fi mai vechi, dar scopul creării acestui teatru a fost de fapt de a aduna toți actorii evrei din toate teatrele din țară într-un ghetou artistic, interzicându-le de a juca în alte teatre în România!

          A fost deținut politic sub trei dictaturi, regală, antonesciană și comunistă. A fost chiar condamnat la moarte în 1959 pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, pedeapsă comutată la 25 de ani de detenție. În 1964 a fost eliberat. Poezia o puteți asculta pe web în interpretarea (https://www.youtube.com/watch?v=dO8a371_BBA) lui Tudor Gheorghe, fiul altui condamnat politic. Am scris undeva că am avut onoarea să îi cunosc pe cei doi. Celor doi Țuțea și Gyr, le dedic o altă excelentă interpretare a maestrului Tudor Gheorghe (https://www.youtube.com/watch?v=kidYvKFQ7Lo), deoarece „Tot ce-i românesc nu piere!”, cum cânta și Moscopol (versurile AICI).

          Să nu o uităm pe Maria Murărescu, cunoscută ca Marioara Murărescu (1947–2014), din Stoenești, Argeș realizatoare consacrată de programe folclorice, fiind cunoscută în special pentru emisiunea TV Tezaur folcloric.

          Fiică de preot și nepoată de cioban („Bunicul meu cânta la caval și mergea cu oile, era cioban. Pleca dimineața, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind. Dar găseam lângă patul meu, când mă trezeam, o crenguță cu alune, sau fructe de pădure, și știam că a trecut pe-acolo bunicul.”), era demnă purtătoare a spiritului de muncă muscelean.

          Absolventă a Conservatorului din București, ca realizatoare de televiziune, numele îi este inseparabil de emisiunea Tezaur folcloric, pe care a realizat-o aproape trei decenii pe postul TVR. A străbătut țara în lung și-n lat, căutând piese originale de folclor, pe care le-a adunat în arhiva folclorică a emisiunii (https://www.youtube.com/watch?v=aDjB51iYEP0).

          Gavril Prunoiu (1942-2021) a fost unul dintre cei mai iubiţi interpreţi de muzică populară. S-a născut în comuna Boteni. Este absolvent al seminarului teologic din Bucureşti (1957-1960), al liceului de muzică nr. 1 din Bucureşti în 1965 și al Conservatorului de muzică ,,Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, secţia Pedagogie muzicală.

          A fost profesor de muzică în Câmpulung Muscel (1972-1982) și timp de peste trei decenii profesor de canto popular la colegiul de artă ,,Dinu Lipatti", Bucureşti, îndeplinind timp de 20 de ani funcţia de şef al catedrei de muzică tradiţională a colegiului.

A sprijinit şi crearea clasei de nai la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. În 1978 a înfiinţat un grup folcloric în comuna Boteni, grupul Brâul care a participat la numeroase festivaluri şi emisiuni TV (https://www.youtube.com/watch?v=btR0gzkxkgA).

          Ca să redevenim optimiști, a fost și o pandemie, vă amintesc un alt devenit muscelean, Marcel Pavel, ca să vedeți că nici muscelenii nu-s ocoliți de Covid! Vă amintiți „Frumoasa mea” (https://www.youtube.com/watch?v=mk-d0FplXBw), excelenta melodie dedicată sexului frumos.

          Îl admir că a urmat cursurile conservatorului la o vârstă a maturității, fiind un exemplu pentru cei asimptomatici la cultură, chiar liberali fiind. Chiar pe vreme de pandemie ne bucurau, el și talentatul Pepe, cu un prea fain concert online (https://www.youtube.com/watch?v=-q6ZK7Wny-g), dovedind pasiune și muncă, nu ca peste tot la școala de acum zisă la pandemie tot online.

          În fine, musceleancă e și Ozana Barabancea, ce nu era ca salcia (https://www.youtube.com/watch?v=hCt1bYzjsLw), dar interpreta Salcia lui Moculescu în concertul omagial Angela Gheorghiu, prezentată de Caramitru, autorul celebrului mesaj nașpa revoluționar și capitalist „Mircea, fă-te că lucrezi!”

          Fata s-a cam sculptat, respectându-și cuvântul dat, cu dezvăluirea în premieră „M-am gândit să-mi aranjez bustul și talia'' (https://www.youtube.com/watch?v=3NtXG6jNboI). De, musceleancă și ea, româncă de-a noastră care „merge la sală”, „dând jos” 42 kg!

          La fotomodelul Adelina Pestrițu nu mă bag! Că ar putea să-mi fie nepoată! Dar e musceleancă și `mneai!

 

Instagram (https://www.instagram.com/adelina.pestritu/?hl=ro)!

 

          Primărița Lăsconi Elena-Veronica, useristă, născută în aprilie 1972 la Hațeg, fostă prezentatoare și reporter, deveni muscelean(c)ă. Ca reporter la ProTV a coborât de sute de ori în minele din Valea Jiului pentru a aduce la suprafață poveștile triste ale minerilor. Și în 2020 fu aleasă primar în Câmpulung! Realeasă în 2024, sanchi, certate și împăcate, ea șii fiica LGBS... Deveni mămica președinte USR și se vrea și prewședinte de țară!

A           A descoperit primărița un apartament incognito al primăriei, pe care fosta nomenclatură locală masculină nu se știe la ce îl folosea. Noi doar bănuim! Că e capitalism de cumetrie, unde totul e marfă! Și unde Țuțea a ținut să moară abia după ce s-a înscris în PNL! Că legionar și comunist nu era complet traseul!

 

 

          Digitalizare

 

          Moto: „Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.” ( Petre Țuțea)

 

Interfața aplicației

 

          La portretul României interbelice aveți acces doar cu un click (http://romaniainterbelica.memoria.ro/). Dar pagina a fost ștearsă. Interfața de pe pagina web conținea harta de mai sus. Cu un click pe un județ era afișată pagina web corespunzătoare județului ales, cu harta județului și cu informații istorice referitoare la județ.

          Pe pagină erau afișate fotografii și harta județului, informații descriptive cu date geografice - așezare geografică, suprafața în km², relief, vegetație și date istorice - vechime și dezvoltare istorică și monumente și date istorico-geografice referitoare la populație și economie etc. Da, e un site „static”! La ordinul ministrului digitalizării aplicați fu ștearsă!

          Ne tot lăudăm cu informaticienii noștri, dar „platformele” dinamice construite se instituții pe bani grei, pentru asigurările de sănătate, pentru cadastru, pentru ROMPOS, pentru impozite, pentru populație, pentru vaccinare anticovid și pentru ce mai vreți funcționează cu gâfâieli și împiedicări. Dar banii se duc! Luați exemplu de la Google, de la Google Earth, de la yahoo și de la ce mai vreți, că vă deservesc într-o secundă! Dar Cîțu, Ciucă, Orban, Țurcanu, Voiculesu, Cioloș, Ciolacu și alții n-ar avea loc pe-acolo!

Trei primari plugari din comuna Livezeni, județul Muscel

 

          Am ținut să vă prezint trei primari plugari ai comunei mele, Livezeni, cu livezi acum desființate, acum sat al comunei Stâlpeni: bunicul patern Nițu Constantin, liberal, al cărui nume îl port ca prim nepot, bunicul matern Ioana Dumitru, țărănist (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), dar și dogar, tatăl Nițu Gheorghe, primar din 1946, în Frontul Plugarilor, din 1950 în PMR, cu mama, apolitică, cea care își cosea singură ia, fota și accesoriile, ca toate muscelencele!

 

          Despre digitalizare nu scriu multe, că am tratat și voi mai trata problema, ocupându-mă toată viața cu construirea hărții digitale și a hărții clasice doar cu calculatorul. Aici am făcut doar aluzii! Că abia acum descoperiră ăștia că e necesară!

          Zâne, fete normale, feți-frumoși sau zmei, să fiți (unii prea și alții doar) iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva!

          Articolul în format odf la: Jocuri de cuvinte - muscel.pdf

 

          NC