ATELIER METODIC: Jocuri de cuvinte

Jocuri de cuvinte - femeie

Geografie lingvistică

Femeie

Moto: „Lângă cascada Niagara ghidul se adresează grupului de turişti: - Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veţi putea auzi zgomotul căderii apelor.”

Am mai scris despre femeie, înșiruind multe epitete constatate sau inspirate de oameni de seamă. Cum în școlile franceze sunt interzise cuvintele mamă și tată, am scris și despre mamă („Jocuri de cuvinte – mamă”) și despre tată („Jocuri de cuvinte – tată”).

Știm toți că femeia este o persoană adultă de sex feminin, zicându-i noi, românii, și muiere. Este persoană de sex feminin căsătorită, adică soție, nevastă, dar și necăsătorită, dacă așa dorește ea. Văduvă devine atunci când i-a murit soțul.

DEX '09 (2009) prezintă etimologia: „lat. familia”. Adică este moștenit din latinscul familia. Vechiul sens al cuvântului famile în română este acum pierdut, înlocuit de neologismul familie. Comparați cu cuvântul aromân fumealji, care reține sensul lui familia.

Cu toate similaritățile fonetice și semantice, cuvântul femeie din română nu este „rudă” cu latinul femella, „femelă”, fiind improbabil ca acest cuvânt să fi influențat dezvoltarea înțelesului cuvântului femeie în româna modernă, deoarece vechile forme ale cuvântului femeie nu au avut sensul de femeie și nu-l au nici alte dialecte românești.

Nu este legat nici de latinescul femina, din care au rezultat unele cuvinte aparent „cognate" sau rude în limbile vestice provenite din latină, care au doar asemănări sau similarități superficiale. Pentru o dezvoltare semantică similară, vezi cuvântul albanez fëmijë, „copil, descendenți, copil mic” (prin latina vulgară, tot din latinescul familia, „familie”; vezi și cuvintele aromâne fumealji, „familie, copii”, fumelj, „copil”, din pluralul lui fumealji).

În diferite limbi femeii i se spune:

► āḍadi - ఆడది în telugu;

► ageyv - ᎠᎨᏴ în șeroki;

► āimāī - आइमाई în nepaleză;

► anʹ – ань în komi;

► andre în bască (forma sincopată a lui andere);

► anín în balante-ganja;

► apaqay și apay în tătară crimeană;

► āph°̍əs - аԥҳәыс în abhază;

► arnaq - ᐊᕐᓇᖅ în inuktitut, arnaq în groenlandeză și în yupik central;

► asdzáán, asdzą́ą́ în navajo;

► asszony în maghiară (din vechile maghiare achscin, axsin, din alanicul *aχsina; vezi osetul æxsin - ӕхсин, „stăpână, prințesă”);

► aurat - औरत în hindusă, 'aurat - عورت în urdu, aurata - عورت în sindhi (din persanul clasic 'aurat - عورت‎, „genitale; nuditate”, din arabicul ʿawra - عَوْرَة‎, „genitale; nuditate”);

Aurat - औरत

► ava - ава în erza și în mokcha;

► avrad în găgăuză (vezi aurat);

► awewe în sundaneză;

► ayagax̂ în aleutină;

► ayal - аял în kârgâză,‎ ayal - ئايال în uigură, aýal în turcmenă, äyel - әйел în cazahă, ayol în uzbecă (dintr-o limbă turcică, în final din arabicul ʿāʾila – عائله‎, „familie, vezi azerul ailə, „familie”);

► ayikya în kotava;

► baba - баба, nyvbaba - нывбаба în komi, babae în tagalogă, baib în mochenă;

► barera în malgașă;

► bayan în turcă (doamnă, vezi bay, „gentleman”, din turcicul otoman bay - بای‎, „bogat”, din proto-turcicul *bāj, „bogat, nobil; mulți, numeroși”; semnificația de „sir, gentleman” a apărut la reforma limbii, în paralel cu bey);

► bean în galică scoțiană și în irlandeză, ben în manx, benyn în corni, benyw în velșă (din proto-celticul *benā, din proto-indo-europeanul *gʷḗn, „femeie”);

► białka în cașubă;

► bike în tătară crimeană;

► caxtar - дьахтар în iakută;

► cenî în zazaki;

► changaina în palenquero;

► cihuatl în aztecă (nahuatl clasic);

► cunhã în tupi;

► cwēn, cwēne, frēo, ides, wīf, wifmann în engleză veche;

► dame în franceză, engleză, norvegiană etc., damă în română (în final din latinescul domna, prescurtare a lui domina, „doamnă, stăpână a unei moșii sau gospodării”);

► dayung în biatah bidayuh;

► debbo în peul;

► doamnă în română, doña în spaniolă, dona în catalană, portugheză și venetă, donna în italiană și în engleză, corsicană, romanșă și franco-provensală (din latinescul târziu domna, variantă prescurtată a latinescului domina, „doamnă, stăpână a unei moșii sau gospodării”, din dominus, „maestru”, din domusk, „casă”);

► dynes în velșă;

► eamit în sami de nord;

► em - эм, ehner - эхнэр, emegtej hün - эмэгтэй хүн în mongolă;

► emakume în bască;

► ēmegtei - ᡄᡃᡏᡄᡎᡐᡄᡅ în oïrată;

► fafine în velșă;

► fam în gallo, fanm în haitiană creolă, fème în normandă și în valonă, femea în portugheză, femeie în română, femër în albaneză, femina în latină, corsicană și interlingua, fèmine în friuliană, femino în ido, femme în franceză, engleză și normandă, femmina în italiană, femna, femma, femena în occitană, fèna, fenna în franco-provensală, fenne, fumelle în tourangeau, ,fìmmina în siciliană, fome în normandă (majoritatea din latinescul fēmina, din proto-indo-europeanul *dʰeh₁-m̥h₁n-éh₂, „una care alăptează de la sân”, derivat de la rădăcina verbală *dʰeh₁(y)-, „a suge”);

► Fra în luxembourgheză, Frá în germană (Wingen-sur-Moder), Fraa în francică moselană, Frài în germană (Soultzmatt) , Frau în germană, Fràù în germană (Sierentz), Fraù în germană (Strasbourg), Fràui în germană alsaciană, Fráw în germană (Kindwiller), Fro/ Fru în germană de jos (niederdeutsch), Frœy în germană (Kochersberg, Betschdorf), Fròi în germană (Logelheim, Colmar, Durrenentzen, Wintzenheim, Munster – pe Rinul de sus), frou în frizonă, frou în germană (Gressoney Walser), frow în sranan, frouwa în germană veche,‎ froy - פֿרוי în idiș, fru în daneză și în suedeză, frú în islandeză și în feroeză (din medievalele germanice vrouwe, vrowe, din vechiul germanic frouwa, din proto-germanicul *frawjǭ, o formă feminină a lui *frawjô, „domn”, din proto-indo-europeanul *proHwo-, o derivație de la *per-, „a merge înainte”);

Eine Frau

► fùnǚ - 女, 婦女, 妇女, nǚrén - 女人, nǚxìng - 女性, nǚde - 女的 în chineză;

► gǣni - ගෑනි în singaleză;

► gouine în normandă;

► grua în albaneză;

► gunḗ - γυνή în greacă antică, gynaíka - γυναίκα în greacă, jinèka în griko, yinéka - γυναίκα în greacă;

► gwreg în bretonă;

► härääžän - херээжен în tuvenă;

► hat - хат în hakasă, ˈhat în damară de est, hatun în turcă (din turcicul otoman hātun -خاتون, din persanul xātūn - خاتون, el însuși poate din turcicul comun *xātun, „regina”);

► heṅgasu - ಹೆಂಗಸು în kannada;

► hĕrarăm - хӗрарӑм în ciuvașă;

► hmeichhia; nupui; Pi în mizo;

► iakón:kwe în mohawk;

► ikwe în odzsibva;

► ‎ímraʾa - امرأة în arabă;

► ipci – ипчi în hakasă;

► ischá - אישה în ebraică ;

► istri în sundaneză;

► itis în germană veche;

► janna în dogon;

► jigéen în volof;

► jimen în volapük;

► jin în kurdă;

► kadın în turcă și în găgăuză (din turcicul otoman kadın - قادین‎, din turcicul comun *xātun, „regină, doamnă”, cel mai probabil din sogdianul γwtʾynh /xwatēn, xutēn/, „regină”), karı în turcă și în găgăuză, katyn - къатын în cumucă, qadın în azeră și în tătară crimeană, qatïn - ҡатын în bașchiră, qatın - қатын în cazahă;

kadın

► kali - ქალი în gruzină;

► kin - կին în armeană;

► ko’olel, xch’uup în maya yucatecă;

► kobieta în poloneză;

► kona în islandeză și în feroeză, kone în daneză, konufólk în feroeză, kouine în normandă (în final din echiul norvegian kona, din proto-germanicul *kwenǭ, din proto-indo-europeanul *gʷḗn);

► kuña în guarani;

► kvenmaður în islandeză, kvennmaður în feroeză, kvinde în daneză, kvinna în suedeză și în feroeză, kvinne în norvegiană, kwena în germană veche (din vechile norvegiene kvinna, kvenna);

► kyšnomurt - кышномурт în udmurtă;

► ǀeeki în nǀu;

► mace în hausa;

► maeet, mayeet în aasá;

► mahiḷa - മഹിള în malaialam, mahilā - महिला în hindusă, mahilā - महिला în sanscrită, mahilā - মহিলা în bengaleză, mahiḷa - మహిళ în telugu (din sanscritul mahilā - महिला);

► maouez în bretonă;

► mara în malteză (din arabicul imraʾa - اِمْرَأة‎, „femeie; soție”);

► marama în fidji;

► meri în tok pisină;

► မိမ(min:ma.) în burmai;

► mndru-mshe, mwana-mshe, mzaɗe mzade, mshe, mndru-mzaɗe în shingazidja;

► mosadi în cvana;

► moteris în lituaniană;

► muiere în română, mujé, muhé în palenquero, mujer în spaniolă și în ladino, mulher în portugheză, mulier în latină, muliero în ido, muljare în aromână, muller în aragoneză și în galiciană, muyer în asturiană, muyller, muger în navarro-aragoneză (din latinul mulier, din proto-italicul *moljes, de origine incertă; s-a propus că ar putea deriva de la mollior, comparativ al lui mollis („moale, fraged”, în timp ce alții propun că ar putea fi asemănător cu mulgere și, prin urmare, înseamnă „dătătoare de lapte”);

► mukàjì în luba-lulua;

► muso în bambara;

► mutru-mama, ɓweni bweni în shimaoré;

► mwanamke în swahili;

► mwǎsí în lingala;

► naag în somaleză;

► naine în estonă, nainen în finlandeză (din proto-finicul *nainen, derivat din tulpina naida; nai- +‎ -nen);

► nārī - नारी în hindi, nārī - नारी în sanscrită, nārī - নারী în bengali, nārī - ନାରୀ în oriya, nāri - ನಾರಿ în kannada, nari – নাৰী în assameză

► ne – не în nyenyec, ni – ни în erza, nő în maghiară (talán ősi örökség az uráli korból; din proto-uralicul *niŋä, „femeie”);

► nisu în sami de nord;

► nuliaq în groenlandeză;

► ŋawɧan în kerek;

► obìnrin în joruba;

► omukazi în ganda;

► ondí în kendem;

► onna - 女, onna no hito - 女の人, josei - 女性 în japoneză;

► ōrat - ਔਰਤ în pandsabi;

► paɨx, paɨxɨ în chiquitano;

► palla în aimară;

► peṇ - பெண் în tamilă, peṇṇ – പെണ്ണ് în malaialam;

► perempuan în indoneziană;

► phụ nữ (婦女), đàn bà în vietnameză, phuu-ñing - ຜູ້ຍິງ în laoțiană, pôo yĭng - ผู้หญิง în thai;

► qeʼL în eyak;

► qinō - 𐌵𐌹𐌽𐍉 în gotică;

► säbäyti - ሰበይቲ în amhară, säbäyti - ሰበይቲ, set - ሴት în tigrinya;

►‎ ṧëża - ښځه în paștună;

► sieviete în letonă (de la sieva, „soție, femeie”, +‎ -iete; atestat pentru prima dată în secolul al XIX-lea, aparent creat prin analogie cu vīrietis, „bărbat”, deoarece sieva și-a schimbat treptat sensul de bază la „soție”);

sievietes

► skyes dman - སྐྱེས་དམན, bud med - བུད་མེད în tibetană;

► sołtʼaanh în koyukon;

Cuvântul femeie în diferite limbi

► srǝy - ស្រី în khmeră (cambodgiană);

► ssánakh în tsolyáni;

► ’št - 𐤕𐤔𐤀 în feniciană;

►‎ strī - ستری în urdu, strī - स्त्री în hindi, strī - स्त्री în marathi, strī - स्त्री în nepaleză , strī́ - स्त्री în sanscrită, strī - સ્ત્રી în gudjarati , strī - స్త్రీ în telugu, strī - ಸ್ತ್ರೀ în kannada . strī - സ്ത്രീ în malaialam (din sanscritul strī́ - स्त्री);

► sylgojmag - сылгоймаг în osetă;

► tameṭṭut în chaoui și în kabilă;

► tayyi în alabama;

► tishiryu - тиширыу în karatchaï-balkară;

► ùcár în tarok;

► üdyramaš - ӱдырамаш în mari;

► umfazi în xhosa și în zulu;

► umugore în kinyarwanda și în kirundi;

► ure în dadjo;

► us - ус în osetă;

► vakadzi în sona;

► vanita – വനിത în malaialam, wanita în indoneziană și în malai;

► vehivavy în malgașă;

► víf în nordică veche, wiif în frizonă, wuuf în flamandă occidentală

► virino în esperanto;

► vom în volapük;

Een blonde vrouw

► vrou în afrikaans, vrouw în neerlandeză (din medievalul olandez vrouwe, din vechiul olandez frouwa, din proto-germanicul *frawjǭ);

► wadon, wedok în javai;

► wahine în hawaiiană și în maori;

► warmi în qeciua;

►‎ wartan - عورت în pandsabi;

► Weib (peiorativ) în germană, wīb în germană veche;

► woman în engleză, wumman în scots (din medievalul englez woman, din precedentele wimman, wifman etc.);

► woy în songhaï koyraboro senni;

► xanım în azeră, xatın - хатын în tătară, xânom - خانم în persană;

► ẍëźa - ښځه în paștună;

► yeoseong - 여성 (女性), gyejip - 계집, yeoja - 여자 (女子) în coreană;

►‎ zāla - زال în sindhi;

► zan - زن în persană, zan - зан în tadjică;

► zena în polabă, zenan în turcmenă, žančyna - жанчына în bielorusă, žena - жена în bulgară, sârbă, sârbocroată și macedoneană, žena - жєна în slavă veche și în rusă, žena în bosniacă, cehă , croată, slovacă și slovenă, ženščina - женщина în rusă, žinka - жінка în ucraineană, žoná - жона́ în ucraineană, žona în sorabă, žónska în sorabă de sus, żona în poloneză și în casubă, (žónka - жо́нка în bielorusă (din proto-slavicul *žena, din proto-balto-slavicul *génāˀ, din proto-indo-europeanul *gʷḗn);

► zhúlyi, zhulyi, zsuin, zsuvé, manusja, romni, romnyi, gazhi, gadzsi, gádzsi, mánusja în țigănească;

► zuda - зуда în cecenă

Prima femeie

Moto: „Ion şi Maria se ceartă înflăcărat: - Marie, te rog mult, ajunge, hai să divorţăm! - Nu Ioane, văduvă m-ai luat, văduvă să mă laşi!!”

Cu sau fără voia UE și USR, iată că avem cuvântul adam, „țărână”, pentru om, devenit și primul nume proriu, Adam. Cuvântul a fost moștenit în multe limbi: adam - адам în cazahă, cecenă și chirghiză. äðäm - әҙәм în bașchiră, adam - אדם, benadám - בן אדם în ebraică, adami - آدمی în persană, adamiani - ადამიანი în gruzină, adem - ئادەم în uigură, adem în kurdă, adjami - nадями în udmurtă, ādmī - آدمی în urdu, ādmī - आदमी în hindi, ibn 'aadam - ابن آدم în arabă.

Dar Adam avea nevoie de cineva aparte! Jucându-ne noi cu cuvintele, Adam și Eva au fost, conform miturilor creației ale religiilor avraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) primii oameni și părinții omenirii („Jocuri de cuvinte – religie”).

Facerea lor este descrisă în Biblia creștină și în cea ebraică. Conform lor, în urma păcatului și neascultării lui Dumnezeu, Adam și Eva fură izgoniți din Grădina Raiului (în ebraică Gan Eden). În biblie scrie de două ori :„Dumnezeu a creat omul și femeia după chipul și asemănarea Sa.”

Din biblie reiese că întâi a fost creat Adam, bărbatul, neomarxiștii transgenderiști dorind să excludă cuvântul, iar Eva, mai târziu, dintr-o coastă a singurului mascul, „macho”. O legendă evreiască din Cabala, povestește că după ce Adam a fost creat din lut, tot din lut a creat Dumnezeu o femeie, ce se numea Lilith. Aceștia se iubeau, până când un conflict a făcut-o pe Lilith să se șucărească și să se certe cu Adam, să-l părăsească pe el și Grădina Raiului și să se unească cu diavolul. Că nu mergea chestia din zilele noastre „- Plec la mama!”, că mama era Dumnezeu!

Mai târziu, probabil că Lilith, ofticoasă, născându-se gelozia, a ademenit-o pe Eva (a doua soție a lui Adam) cu fructul interzis, răzbunându-se. După ce a fost părăsit de Lilith, gagiul Adam se simțea singur, iar Dumnezeu, anestezist și medic operator, l-a adormit, dintr-o coastă a lui creâind o nouă nevastă, pe care o chema Eva.

Numele de Adam (în ebraică אָדָם), așa cum apare în Gen 2.7 - „Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărână și a suflat în nările lui suflare de viață (adică respirație bușon la bușon, când încă nu exista SMURD și Arafat n.n.) și s-a făcut omul/Adam ființă vie" - provine, de la „țărână", „pământ" (în ebraică adama - אֲדָמָה). Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din „adama" deci, „cel pământesc". Numele de «adam» este folosit în Biblie pentru om în general și ca nume colectiv pentru tot neamul nostru omenesc.

„Adam a dat femeii sale numele Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii" (Gen 3.20), Eva (în ebraică Hava - חַוָּה) însemnând „cea vie". Primele 3 capitole din Cartea Genezei au, din punct de vedere analitic-literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, „adevăruri fundamentale” despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii. Universitarii privesc această poveste drept unul dintre multele mituri antice ale originii.

Privind transferul numelui, mergând noi pe fir, Eva provine ușurel din latinescul Eva, împrumutat din grecescul antic Eúa - Εὔα, împrumutat din ebraicul antic Ḥawwā - חַוָּה, provenit din kháy - חַי‎, „viu”.

În diferite limbi există:

► Eábha în irlandeză;

► Eeva în finlandeză;

► Efa în velșă;

► Eúa - Εὔα în greacă antică;

► Eubha în galică scoțiană;

► Éva - Εύα în greacă, Éva în maghiară, Eva - Ева în sârbocroată, Eva - Եվա în armeană, Eva în catalană, cehă, daneză, engleză, esperanto, estonă, feroeză, german, islandeză, italiană, latină, neerlandeză, norvegiană, portugheză, româmă, slovacă, spaniolă și suedeză, Eve în engleză, Ève în franceză, italiană și neerlandeză, Ève în poloneză, Évi - Εύη în greacă, Ewa în poloneză, ʻEwa în hawaiiană;

► Hava în turcă și în indoneziană, havvâ - حوا în persană, Ḥawā - חוה în ebraică, Hawa în kurdă și în malai,‎ ħawwā’ - حواء în arabă, ḥəywan - ሕይዋን în amhară;

► Ibeu - 이브 în coreană, Ibu - イブ, Ivu - イヴ în japoneză;

► Ieva în letonă și în lituaniană;

►‎ 'iif - أيف în arabă;

► Iv - Ив în rusă, Jeva - Јева în sârbă și în rusă, Jěwa în sorabă;

► Xawa în eve;

► Xiàwá - 夏娃, Yīfū - 伊夫 în chineză.

Femeia universală

Moto: „Femeia şi oglinda se acceptă/ Într-un tandem de două antiteze:/ Oglinda nu vorbeşte, dar reflectă,/ Dama vorbeşte făr'să reflecteze.” (Oglinda versus femeia, de Anda Andrieş, din Epigrame cu şi despre femei, 2010)

Domnilor neomarxiști, analizând o creație a lui Michelangelo, scânteia sau fluxul energetic dintre degetul Creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine, încât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuțioasă s-a constatat că sfera în care este pictat Creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt?

O simplă comparație

Se pare că Michelangelo a omis voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine această componentă importantă a creierului uman.

Glanda pituitară este o structură mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul, suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele). I se mai spune și glanda maestru (conducătoare), pentru că îşi produce propriii hormoni, dar influențează și secreția hormonală a altor glande. Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi splina.

Crearea lui Adam (Michelangelo, Capela Sixtină)

Printr-o comparație simplă a contururilor celor două imagini (forma creierului uman şi forma sferei din care provine Dumnezeu), realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman, şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe Pământ.

O altă ciudățenie este glanda pituitară, care se observă foarte bine în fresca din Biserica Sixtină şi care este înfățișată de piciorul unui înger.

Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât: care este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi simplu Creatorul este doar în mintea umană?

Operele de artă au prezentat în multe feluri femeia. Și pe la noi literații au făcut referiri la „sexul frumos/ un pisc de munte scorburos/ pe care-l urci de sus în jos/ când faci pe alpinistul caraghios” (Minulescu). În socialism femeia era cea prezentată de constitiția RPR („Femeia în Republica Populară Română are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale.”).

Ca atare, poetul proletcultist Dan Deșliu s-a repezit să amintească și de femei, dar și de tâlharii de burghezi („Acolo unde-au huzurit tâlharii, –/ Râd astăzi voinicește făurarii.../ Râd oamenii muncii, /Râd femeile, pruncii.”). Nu precizează dacă râdeau de cineva sau de ceva...

Poate îl citise pe Cezar Petrescu, cel care descria frumos o femeie, fără bancuri cu blonde („La fereastră, o femeie cu părul de aur, cu ochii ca florile albastre ale câmpului... rezemată de bara de alamă îl privea cu milă.”). De, compasiune, nu era timp de bancuri, că urma războiul...

Că de, femeia poate fi și măritată sau căsătorită, cum o descria Coșbuc („Achim era-nsurat/ Cu fata lui Mihai Terinte:/ Femeie bună și cuminte,/ Cum alta nu găsești în sat.”). De, avea un adam prizonier și mai târziu, conform acordurilor de la Geneva, prizonierului trebuia să i se asigure trei mese pe zi, dintre care una caldă. Coșbuc nu știa de aceste acorduri viitoare de după moartea sa.

Un fost prizonier, Bujor, caracterizează și adamul care poate fi nevrednic („Se învinovățea pe el însuși, știind cât e de puțin vrednic de femeia lui care i-a fost totdeauna credincioasă.”). Credința era în adamul ei sau în Dumnezeu? Nu ne precizează. Creangă arată și calitatea de mamă a unei femei („Nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet.”). Păi dacă ar fi existat atunci UE și USR nu năștea și Ipate? N-ar fi fost și el părinte 1 sau părinte 2?

Bărbat adevărat

Iată ce scria Denis Diderot într-o enciclopedie despre femeie: „Diferitele prejudecăți cu privire la raportul de excelență dintre bărbat și femeie au fost produse de obiceiurile popoarelor antice, de sistemele politice și de religiile pe care le-au modificat la rândul lor.

Cu excepția religiei creștine, care a stabilit, așa cum voi spune mai jos, o reală superioritate a bărbatului, păstrând totuși femeii drepturile egalității. […] Un proverb ebraic limitează aproape toată priceperea femeilor la treaba lor, iar Sofocle spunea că tăcerea era cea mai mare podoabă a lor. Printr-un exces opus, Platon vrea ca ele să aibă aceleași ocupații ca și bărbații. Vezi al cincilea dialog Πολιτειῶν.”

Dăm textul în franceză: „Les divers préjugés sur le rapport d’excellence de l’homme à la femme, ont été produits par les coutumes des anciens peuples, les systèmes de politique et les religions qu’ils ont modifiés à leur tour. J’en excepte la religion chrétienne, qui a établi, comme je le dirai plus bas, une supériorité réelle dans l’homme, en conservant néanmoins à la femme les droits de l’égalité. […]

Un proverbe hébreu borne presque toute l’habileté des femmes à leur quenouille, et Sophocle a dit que le silence était leur plus grand ornement. Par un excès opposé, Platon veut qu’elles aient les mêmes occupations que les hommes. Voyez le cinquième dialogue Πολιτειῶν. [Denis Diderot, Encyclopédie, article «Femme (Anthropologie)», 1772]”.

Cadou!

De marchizul de Sade ați auzit, de la care vine cuvântul sadism. Iată ce credea despre femei: „Niciodată n-ar trebui să îndrăznești să le judeci pe femei după masca lor ipocrită.” („Ce n’est jamais d’après le masque hypocrite des femmes qu’il faut s’aviser de les juger.” [Donatien Alphonse François de Sade, La Prude ou La Rencontre imprévue, in Historiettes, Contes et Fabliaux, 1788, édition 1926]).

Lăsând scriitorii în pace, jucându-ne cu cuvintele, prin lume femeii i se zice și creatură (desuet, în Quebec: créature, criature), damă (în România, în Franța dame, de unde îl moștenirăm), fiică a Evei (în franceză fille d’Ève), gagică în argou, împrumurat de la țigani, care are și masculinul gagiu (din țigănescul gadji, „care nu e țigan”, cuvântul fiind împrumutat ca argou și de francezi, gadji, pentru ambele genuri).

Francezii îi mai zic femeii meuf, feumen (focoasă), familiar gazière (găzăriță), gonzesse (persoană șic), peiorativ grognasse (femeie ușoară, curvă). Lasă că și noi folosim cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă [Sinonime (2002)], dar și femeie penală sau fetiță penală pentru un homosexual pasiv, de tip UE și USR, chiar și femeie cu condicuță, expresie eufemistică pentru prostituată. [Argou (2007)].

Folosim noi cuvântul ... și pentru politicieni!

Conform acestui ultim dicționar de argouri, pentru o femeie frumoasă folosim și alivancă, amazoană, animal, bucățică bună, cadână, damă cu manșoane, exemplar, feliuță (bună), holdană, o grădină de fată, mandarină, mesadă, piesă de elicopter, pralină, șeică, șerpoaică, vampă. Nașpa, nu?

Grija femeii mamă!

Colegul de curs la Hamburg în 1978, Boileau, atunci căpitan, acum colonel în retragere și posesor de vii și crame pe valea Loarei, îmi amintește că francezii foloseac și souris, „șoarece” și typesse, „tipă”, comunicându-i și eu argourile noastre și că folosim și noi tipă, împrumutat de la ei. Cerându-i lămuriri despre souris, mi-a amintit instrumentul mouse al calculatorului și că pe o damă ntrebuie să o plimbi cum plimbi mouse-ul (franțuzitul souris)!

Damă (stăpâna casei, se mută unde vrea, din latinescul domina)

Tot el îmi amintește expresiile și cuvintele din franceză femme à barbe (femeia bărbat bine), femme à tout faire (femeia care face de toate), femme au foyer (casnică), femme d’affaires (femeie de afaceri), femme d’État (femeie de stat), femme d’honneur (femeie de onoare), femme de chambre (cameristă), femme de charge (menajeră), femme de journée (femeie de zi), femme de lettres (scriitoare), femme de mauvaise vie (femeie cu o viață proastă), femme de médecine (femeie medic), femme de ménage (menajeră), femme de peine (femeie a durerii), femme de réconfort (femeie de mângâiere), femme de rien (femeie de nimic), femme de tête (femeie șef), femme-enfant (copilăroasă), femme facile (femeie ușoară), femme fatale (femeie fatală), femme fontaine (femeia fântână, la figurat, în sexualitate), femme forte (femeie puternică), femme garçon (băiețoasă), femme girafe (femeia girarfă, cu gâtul lung), femme lapin (iepuroaică, cu mulți copii), femme légère (femeie ușoară), femme objet (femeia obiect, văzută ca un obiect, mai ales al dorinței), femme publique sau fille de joie (femeie publiică sau prostituată), femme-renarde (vulpoaiucă, șmecheră) și multe altele.

Au apărut și multe citate, epigrame sau proverbe pe tema femeii, lăsându-vă plăcerea să le căutați. Tot așa procedați cu muzica, pictura, sculptura, arta fotografică, care accentuează calitățilr feemeii, cea care e născătoare de viață, adică mamă, nu părinte 1 sau părinte 2. Ea e cea care construiește un cămin din casa pe care i-o pune la dispoziție bărbatul în familia aia tradițională pe care unii o neagă, precum falsa Lasconi.

Am avut și schimburi de mesaje sarcastice cu colegul Boileau, mai ales cu genul, genre în franceză, calc al englezului gender, preluat din latinescul genus, însemnând „fel, tip, specie, rasă, familie, origine”. Dar discuția a mers mai departe cu definirea sexului unui om (sexe în franceză), dar identité de genre (identitatea sexuală) și troisième sexe (al treilea sex), semnificând nici bărbat, nici femeie (signifiant un genre ni homme ni femme). Adică se joacă și ei cu genul și cu sexul...

Referitor la a nu se declara sexul la nașterea unui copil, mi-a explicat pe ce se bazează francezii, pe definiția identității sexuale: „Sentiment profund de apartenență la o identitate feminină, masculină, non-binară sau de altă natură, independent de caracteristicile biologice (în special producția hormonală și organele sexuale) și orientarea sexuală (heterosexualitate, homosexualitate, asexualitate etc.)”.

Adică în franceză: „Sentiment profond d’appartenance à une identité féminine, masculine, non-binaire ou autre, indépendamment des caractéristiques biologiques (notamment les productions hormonales et les organes sexuels) et de l'orientation sexuelle (hétéro-, homosexualité, asexualité…).”.

Cu această ocazie mi-am însușit și cuvântul gynoïde, pe care nu-l analizez. Că mă opresc la alte nume date femeii de francezi, poeți, prozatori sau oameni de rând: becasse, „becață” (femeie fără spirit), biche, „căprioară” (femeie sprintenă), caillette, „nehalită” (de la numele unui bufon al lui Ludovic al XIII-lea, devenit al patrulea stomac al rumegătoarelor), commère, „nașă” (pentru bârfitoare), garce, „cățea” (desuet, pentru fată).

Și mai există în Québec gerda (după Gerda Munsigner, fostă prostituată germană seducătoare suspectată de spionaj, care a avut o aventură scandaloasă cu un ministru adjunct federal canadian în anii 1960) și guidoune (prostituată, de origine germanică pentru „cățea în călduri”).

Colegul mi-a atras atenția și asupra altor cuvinte, ca: jacasse, numele unei prăjituri (vorbăreață), lorette (prostituată, de la numele districtului Notre-Dame-de-Lorette, din Paris, unde s-au cazat multe dintre aceste tinere), margot (damă de consumație, de la prenumele Marguerite), mégère, „scorpie” (peiorativ, femeie rea și înfierbântată, cu aluzie la una dintre Erinii, zeiță romană persecutoare), moukère, „femeie din Mahreb” (din arabicul algerian moukeira, acesta din spaniolul mujer), perruche, „papagaliță” (nu-i tace gura) sau chiar poule, „găină” (popular, pentru fată, femeie).

Perruche (papagaliță peruș)

Prietenii Igor din Irkutsk, amiralul Bill din Las Vegas, Imre Nemeth din Budapesta și Karl Bauer din Dresda, toți tați și bunici, doi chiar străbunici mi-au scris că nu se bagă la discuția despre femeie, pe care o văd doar ca mamă, bunică, străbunică. Au accentuat pe necesitatea familiei tradiționale acceptată de istorie... Sunt de acord că femeea e „cea care transformă casa în cămin”...

Femeile, ah, femeile!

Moto: „E cartea ce ne-am tot dorit-o,/ Din vremea când eram băieţi;/ Din scoarţă-n scoarţă am citit-o/ Şi tot suntem analfabeţi!” (Femeia, de Constantin Tone, din Epigrame cu şi despre femei, 1999)

Primăvara e a lor… ele sunt primăvara noastră!

Femeie

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Mămoase. Serioase. Spinoase. Răsfăţate (cu dreptate). Victimizate. Inocente (X procente). Pregătite (de orice). Orgolioase (până la Dumnezeu). Sensibile (şi inapoi). Cicălitoare (zi şi noapte). Spirituale. Bârfitoare (mai tot timpul). Discrete (numai când au interesul). Graţioase. Ochioase.

Slabe (cu dietă). Rubensiene (fără dietă). Feminine (le stă bine). Maliţioase (zi şi noapte). Sufletiste (ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simţul umorului. Cinice (nu prea mult). Sarcastice (după nuntă). Grijulii (după botez). Resemnate (după al doilea divorţ). Implinite (după primul sau al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de şcoală a copilului). Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârşite (după o despărţire). Mâncăcioase (de la un ruj).

După furtună

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Copilăroase (de la un zâmbet). Timide (de la o privire). Roşii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te miri ce). Senzuale (de la un sărut). Acre (din nimic). Şarmante (de la cercei). Răpitoare (de inimi). Fericite (din mai nimic). Misterioase (din copilărie). Mistuite (din dragoste).

Dans

Mironosiţe (în rochiţe sau fustiţe). Măgulite (din auzite). Nepăsătoare (după moft). Martire (din fire). Dulci (cu suflet din vată de zahăr ars). Războinice (în filme). Diafane (primăvara şi toamna). Translucide (tot pe atunci). Răzvrătite (de câte ori au chef). Transparente (de la suferinţă). Opace (de la indiferenţă). Uşoare (de la bijuterii). Grele (tot de la ele). Subţiri (de la carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puţin). Alambicate (din curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate).

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Păreri....

Puternice (din credinţă). Senine (de la ochi). Fragile (de la glezne). Vulnerabile (de la sâni). Şoptite (de la buze). Supuse (de la genunchi). Plutitoare (de la păr). Sălbatice (de la natură). Fabuloase (pline de dor şi dorinţă). Icoane (pentru copiii lor).

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Mamă

Neveste (cu feste, de poveste). Afurisite (dar dorite). Cu defecte (sau absente). Cheltuitoare (pe orice). Econome (nu se ştie pe ce). Frumoase (când nu sunt odioase). Roşesc (când sunt îmbrăţişate). Te pălmuiesc (tot când sunt îmbrăţişate, fără voia lor). Rele (când îţi râd în nas). Ascultătoare (oare?). Numai ochi şi urechi (când vorbeşti cu altă femeie). Drăgăstoase. Fermecătoare (dacă le cazi în braţe şi nu le cazi în gheare). Stradivarius. Amati. Contrabas. Nu uită niciodată aniversările. Au nevoie de un martor la căsătorie (ca la orice duel). Îţi dăruiesc inima (dar te obligă să iei şi restul).

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Cuminţi (te scot din minţi). Tot cuminţi (îşi ţin jurnalul). Libertine (ţin calendarul). Le plictiseşte gelozia (dar lipsa ei le omoară de-a dreptul). Discrete (când refuză). Aspre (când acuză). În dorinţe, complicate (dar uitate). Uneori lente (alteori absente). Iubitoare de lumină (iubirea lumina vieţii). Urăsc lumina (consideră căsătoria factura la lumină). Refugiate în muncă (fără poruncă).

Visătoare (aruncă monede in fântâni arteziene). Realiste (le pescuiesc de-acolo). Naive (sigure de teoria lor). Deştepte (nesigure pe ele). Plânse (că s-a terminat). Zâmbitoare (că s-a întâmplat). Neremarcate (acolo unde sunt). Remarcate (când dispar). Mame normale (primesc copilul cu respect, îl cresc cu iubire, apoi îl lasă în libertate deplină). Unele cred că nu există magie. Altele cred că totul e magie. Savurează lucrurile mărunte. Întrebătoare (au succese care le înjosesc si înfrângeri care le înalţă).

Familie tradițională

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Timide (defect al oamenilor mari). Tupeiste (defect al oamenilor mici). Optimiste (şi se înşeală). Pesimiste (când au dreptate). Invidioase. Nu găsesc drumuri fără obstacole (acelea nu duc nicăieri). Ca vinurile (cu timpul, devin fie din ce în ce mai bune, fie oţet). Eficiente (cu mişcări lente). Violente (brusc sau în trepte).

Obosite (plictisite). Înţelepte (fac pe naivele la timpul potrivit). Iubitoare de troleibuze (90-60-90). Iubitoare de autobuze (104-104-104). Intelectuale (când au găsit ceva mai interesant decât sexul). Le e greu când nu fac nimic (nu ştiu când au terminat). Cu prietene (le învaţă ce trebuie să facă). Cu duşmance (le obligă să facă ce trebuie).

Plângăcioase (se vaită că nu au memorie, dar niciuna că nu are logică). Toate trăiesc sub acelaşi cer (dar nu au acelaşi orizont). Multe sunt ca barcagiii (trag la vâsle dar stau cu spatele la viitor). Înţelepte (nu spun ce ştiu). Naive (nu ştiu ce spun). Precaute (aşteaptă momentul potrivit). Întrecute (de cele care nu-l aşteaptă). Înţelepte (când nu mai au inimă, ci cord). Unele trăiesc gratis (altele degeaba). Bănuitoare (se trezesc înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact).

Cine pe cine ceartă?

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Solo

Primăveri cu verdeaţă (uneori în ceaţă). Fluturi cu aripi pictate (seara). Parfumuri de flori (dimineaţa). Fericite (când sunt iubite). Şiraguri de perle rare (la mare, la soare). Calme (ca o icoană). Blânde (ca briza mării), Cu capul pe umeri. Cu capul în nori. Soare printre nori. Lumină sfântă. Roua dimineţii. Liniştea nopţii. Suferinde (de colinde).

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile...

Zboruri de păsări. Infinitul magic. Ploi de vară. Îmbrăţişate. Uitate. Pasionate. Siliconate (din păcate). Valuri de mare. Ţărmuri de mare. Religia noastră. Mângâietoare (active). Mângâiate (pasive). Râzgâiate. Refugiul nostru. Prabuşite. Dulci rătăciri. Obosite (de căutări). Cu viaţă chinuită (unele).

Tocuri

Puternice (aproape toate). Petale (sau măcar sepale). Izvoare (cu apă lină). Bălţi. Visătoare. Sărutate (pe tâmplă – când se-ntâmplă, pe ochi – de deochi, pe buze – ca ventuze). Temătoare. Poetese. Preotese. Eminesciene. Argheziene. Păunesciene. Manolesciene. Şi ce-or mai fi ele.

Diferențe

Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...

Femeile....

Înălţate (prin cultură). Ridicate (pe tocuri de 10). Cu gambe tensionate (preumblate). Iubitoare (de tangou). Perverse. Rafinate. Excitante (glisante). Trofee. Visătoare (din născare). Doritoare (de meniu franţuzesc). Cu glezne fine (în piscine).

Cu gambe lungi şi arcuite. Cu genunchiul perfect (ca un măr ionatan). Elastice (se întind cât ţine patul). Supraelastice (se întind şi prin alte paturi). Credincioase (se întind până la Dumnezeu). Cu coapsele calde (ispită). Însărcinate (din voluptate). Amante (glisante). Soţii. Cu nume de uragane (invers).