Jocuri de cuvinte - țigan sau rom

 

Jocuri de cuvinte – țigan sau rrom

Geografie lingvistică

       Țigan

       Motto: „De ţigani nu avem milă,/ Îmbrăcaţi în al lor port/ Îşi aşează lângă vilă/ Vechiul cort.” (Tradiţie, de Vasile Iuşan, din Estivale, 2009)

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, unii posibil membri ai gintelor roma, adică romi, rromi sau persoane rromani, să fiți iubiți! Ne adaptăm ultimelor „indicații” ale nu știu căror organisme și nu mai folosim cuvinte ca țigan, țigancă, țigani, țigănime sau țigănie.

Așa că foștii noștri țigani, acum romi sau rromi, sunt vechi indieni, din sanscritul doma - डोम, „membru al unei caste inferioare de muzicanți și dansatori nomazi din Kashmir”, care în drumul spre Europa au venit în Transcaucasia, devenind țigani caucazieni. Numele de lom și dom sunt legate. Etimologia populară întărește legenda unui grup etnic exilat din vremurile imperiale... Că de imperii nu scăpăm niciodată!

Locul de origine al țiganilor (verde)

Alte denumiri referitoare la ei sunt cognate sau rude ale lui gypsy (cuvânt relativ la Egipt) și ale lui tzigane (țigan, cuvânt derivat din greacă), pe care le vom analiza detaliat. Noi i-am denumit, și nu de capul nostru, „țigani”. Așa le zice șu Mădălin Voicu, așa își zic și ei.

În dicționarele noastre am regăsit vreo câteva intrări: țigan (substantiv), țigan (adj.), albina-țiganului, calea-țiganului cu vreo 25 de definiții. Noi așteptăm valoarea analizei. Din dicționare aflăm că țiganul este o persoană care face parte dintr-o populație originară din nord-vestul Indiei, care a migrat începând din secolul al V-lea în Persia, Asia Mediteraneeană și în Imperiul Bizantin, în secolele X-XVI în sud-estul și centrul Europei și în nordul Africii, în secolul al XV-lea în vestul Europei (în special în Peninsula Iberică), iar în secolul al XIX-a și în cele două Americi. Țiganii sau romii vorbesc o limbă indo-europeană, limba romani, rromani sau țigănească (romani ćhib), din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene. Din sursa DEX '09 (2009), aflăm că am luat cuvântul din slavonă ca ciganinŭ, la ruși fiind țâgan.

Detaliat, am împrumutat țigan din (a)ciganinŭ, dintr-o limbă slavă de sud (cf. slavonului bisericesc ciganinŭ - циганинъ), din grecescul modern timpuriu tsingános - τσιγγάνος sau atsínganos - ατσίγγανος, variantă a grecescului bizantin unth2γανος - ἀθθίγανsος, din a- - ἀ- + thingánō - θιγγάνω, „a atinge”, folosit și ca nume al unei secte creștine. Comparați cu rusescul cygan (țâgan) - цыган, maghiarul cigány și germanicul Zigeuner, care provin din aceeași sursă greacă (ca și italienescul zingaro, franțuzescul tzigane etc.).

Mihai Vinereanu scrie despre țigan «țigan (var. ațigan (înv.)) – rrom. Mgr. τσίγγανος „țigan” (Cihac, II, 33; Tiktin; Vasmer, III, 294; Cioranescu, 8683); cf. scr. ciganin, slov. cigan, rus. cygan, mgh. cigány, tc. čengene etc. În realitate, forma medio)greacă este αθίγγανοι „de neatins” de la care provine și it. zingano (cf. De Mauro-Mancini, 2312.

Forma mgr. αθίγγανοι își are originea în același radical ca și gr. αθίγης „neatins, virgin” din θιγείν „a atinge”, θιγγάνω (aor.) (cf. Chantraine, 437); cf. lat. attingo „a atinge”, rom. a atinge. Kluge (1012) consideră că n.g.s. Zigeuner provine din it. zingano, la rândul său cu origine neclară, spune Kluge, deși e clar că originea acestui etnonim este din mgr. τσίγγανος..

Der țigancă, țigăncușă, țigănesc, țigănește, țigănie, țigănime, țigănos, țigănuș, țigăneală, a (se) țigăni.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

În câteva limbi cuvintele corespondente sunt:

֎ baragladină în română (din vechiul slavon baragladina - барагладина „flămând”);

֎ baroi sau garoi în română (din baros + oi);

֎ barraquin în occitană;

֎ boejeemers pl în flamandă occidentală, bohémien în franceză (arhaic, din bohème +‎ -ien, deoarece au trecut prin Bohemia), bohemio în spaniolă, bowemyin în valonă;

֎ boša - ბოშა îb gruzină;

֎ caminanti în siciliană;

֎ çegän - чегән în tătară, cengene în kurdă de nord, cigajnag - цигайнаг în osetă, cigan - циган în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, cigan în albaneză, bosniacă, croată, slovacă și slovenă, cíganin - циганин în bulgară, sârbă, sârbo-croată și macedoneană, cigano în portugheză, cigano, ciganiĉo în esperanto, cigány în maghiară, cigon - цигон în cecenă, cikán în cehă, cíngaro în spaniolă, çingene în turcă, cinghine în aromână (din turcescul çingene, din grecescul tsingános – τσιγγάνος, vezi țigan în română explicat mai sus), cygan - цыган în rusă și în rusină carpatină, cygan în poloneză, sorabă de jos și sorabă de sus, cyhan - циган în ucraineană și în belarusă, čigāns în letonă, čigonas în lituaniană, čik̬an – чикан în ciuvașă;

֎ curbet în aromână;

֎ djupsyin în valonă;

֎ duine den lucht siúil în irlandeză;

֎ evgjit în albaneză;

֎ ḡajariyy - غَجَرِيّ, ḡajar - غَجَر‎ în arabă;

֎ giofóg în irlandeză;

֎ gipsi în malai, gipsy în engleză (o formă din Gyptian, o formă a lui Egyptian, din medievalul englez Egipcian, „egiptean”, rare Gypcian, din vechiul franțuzesc egyptien, din latinescul aegyptianus, din aegyptius, „Egipt”, deoarece când au apărut prima dată țiganii în Anglia în secolul al XVI-lea, se credea, greșit, că vin din Egipt; albanezul evgjit, grecescul gýftos - γύφτος, italienesculși spaniolul gitano au aceeași origine), jipsi - جِپْسی în urdu, jipsī - जिप्सी în hindusă, Jipsi - 집시 în coreană, sipsi galeză;

֎ gitan în franceză și în occitană, gitano în catalană, , italiană, occitană, papiamento și spaniolă, gitanu în siciliană, hitano în tagalogă, jitàn în haitiană creolă;

֎ gnčʿu - գնչու în armeană;

֎ Ǵuptin - Ѓуптин în macedoneană;

֎ hipihi în maor;

֎ iberijski romi în croată;

֎ ijito în bască;

֎ - جت în persană dari, jat - جټ în paștună;

֎ jí pǔ sài rén - 吉普賽人 în chineză (tradițională și simplificată), Jípǔsài-rén 吉普賽人, 吉普赛人 în chineză, jípǔsàirén - 吉普賽人 / 吉普赛人 în chineză mandarină, jipushī - ジプシー în japoneză;

֎ jügi - ҷӯгӣ în tadjică;

֎ kouli - کولی‎ în persană fari;

֎ loʻli în uzbecă, loly în turcmenă, lüli - лӯлӣ în tadjică;

֎ luómǔrén - 羅姆人, 罗姆人 în chineză;

֎ manouche în franceză (din țigănescul manuś, „om; oameni”, din sanscritul manuṣyà - मनुष्य, „om”);

֎ muğ - муғ tadjică;

֎ mustalainen în finlandeză (din musta +‎ -lainen, literalmente, „de tip negru”, sau tradus mai vag ca „persoană neagră”), mustlane în estonă, mustõlain în votică;

֎ người Di-gan, người Xư-gan, người Bô-hê-miên în vietnameză;

֎ qaraçı în azeră, qereçî în kurdă de nord;

֎ Rom - Ρομ în greacă, Rom în germană, rom - ром în belarusă, macedoneană, sârbă, sârbo-croată și ucraineană, rom - 롬 în coreană, rom în cehă, franceză, italiană, norvegiană, română, slovacă, slovenă, suedeză și țigănească, Roma în germană, roma - रोमा în hindusă, roma - рома în rusă, roma în daneză, rómafólk în islandeză, romal - ромал în rusă, roman în turcă, romani în daneză, finlandeză și portugheză, romanichel în franceză, rómanir în islandeză, romano în franceză (foarte colocvial și derogatoriu), romi în feroeză, Romni în germană, romni în țigănească, Romu - ロム în japoneză, rrom în franceză, rūmāniyy - رُومَانِيّ‎ în arabă (din țigănescul rrom, moștenit de la prakritul ḍoṃba - 𑀟𑁄𑀁𑀩, din sanscritul ḍomba - डोम्ब, „dom”, în cele din urmă dintr-un limbaj de substrat, ca dravidian sau munda);

֎ siğan - сиған în bașchiră, sigan - سىگان în uigură, sígauni în islandeză, sigeuner în afrikaans, sigøjner în daneză, sigøynar în norvegiană, sigoyni, sigoynari în feroeză, sığan - сыған în cazahă , سىعان în cazahă arabă, sıgan - сыган în kârgâză:

֎ Sinto în engleză (din germană), Sinto, Sinti în germană (probabil din Sindh [provincie din Pakistan, vezi „Sinto” în Duden online] sau din Reisende, „călători”);

֎ tsigane în franceză (din rusescul cygan - цыган, derivat din grecescul bizantin tsingános - τσιγγάνος, din atsínganos - ἀτσίγγανος, „de neatins”, din numele unei secte de manicheeni, a lui Venus din Frigia), tsigano în italiană, tsigayner ציגײַנער- în idiș, tsingános - τσιγγάνος în greacă, tsıgan - цыган în kârgâză. tzigane în engleză (după ungurescul Zigeuner), tzo'ani - צועני‎ în ebraică, țigan în română;

֎ yiftu în aromână (din grecescul gýftos – γύφτος, „țigan”, derogatoriu, „persoană foarte neagră”);

֎ yíp-sii - ยิปซี (ชาว~) în thai;

֎ zannu în siciliană;

֎ Zichaünr în germană franconică de est, Ziejoon în germană plautdietsch (dialect prusac), zigan în volapük, Zigeina în bavareză, zigenare în suedeză, Zigeuner în germană (din medievalul germanic Cigäwnär, menționare în anii 1420, comparați cu Zeginer și Ziginer din secolul al XV-lea, cel mai probabil din termenul grecesc bizantin care înseamnă „de neatins”), zigeuner în neerlandeză, Ziginer în germană alemannică, żingari în málteză, zingaro în franceză și în italiană, zìngaru în siciliană.

Mai sus au fost trecute doar substantive pentru bărbatul țigan.

       Țiganii după Scriban

       Motto: „Statistica este gramatica ştiinţei.” (Karl Pearson)

Fiindcă noi nu suntem buricul pământului și trebuie să ne respectăm înaintașii, redau integral, fără nicio intervenție, cele scrise de un lingvist de excepție, care face și referiri istorice, definiția din sursa [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].

„Țigán și (vechĭ) Ațigán, -că s. (vsl. Cyganinŭ, Cyganŭka, rus. Cygan, -nka, ung. Cigány, germ. Zigeuner, ngr. Tsiganos, it. Zingaro, cuvinte care se reduc la turc. ar. Zenği, Etiopian, Zenği-bar, țara Etiopienilor, „Zanghebar, Zanzibar”. În actele cele maĭ vechĭ li se zice Ațiganĭ, ceĭa ce arată că numele ne-a venit prin Macedonenĭ. Tot de aci și numele secteĭ eretice bizantine a Ațiganilor).

Acela care face parte dintr’un neam de indienĭ vagabonzĭ răspândițĭ astăzĭ în lume. Tot așa, Greciĭ îĭ numesc și Gýfti, ĭar Spanioliĭ Gitanos, adică „Egiptenĭ”. Arabiĭ ĭ-aŭ confundat cu Etiopieniĭ („Harapiĭ”, Nubieniĭ, Somaliĭ, Zanzibarieniĭ ș. a.).

Din Egipt și Asia Mică aŭ emigrat în peninsula balcanică, de unde aŭ și luat multe cuvinte greceștĭ, maĭ ales în numerațiune. Apoĭ s’aŭ împrăștiat pin toată Eŭropa, nordu Africiĭ și vestu Asiiĭ. Uniĭ aŭ fost adușĭ de Tătarĭ.

În Țara Românească aŭ intrat pe la 1370, supt Vladislav Basarab, și aŭ ajuns îndată robĭ. (Într’un document de la 1387 îs menționațĭ ca robĭ aĭ mânăstiriĭ Tismana). Eĭ se împărțeaŭ în lăĭețĭ (adică „vagabonzĭ” și eraŭ orĭ maĭ sînt și astăzĭ zlătarĭ, rudarĭ, ferarĭ, căldărarĭ, potcovarĭ, lăcătușĭ, spoitorĭ, lingurarĭ, cĭurarĭ, ursarĭ, netoțĭ, lăutarĭ ș. a. ĭar femeile chivuțe) și’n vătrașĭ (adică „stabilĭ”, robĭ aĭ domnilor, boĭerilor și mânăstirilor). În Țara Românească Țiganiĭ statuluĭ fură emancipațĭ de Alexandru Ghica la 1837 ĭar în Moldova de Mihail Sturza la 1844.

Ceĭ particularĭ fură emancipațĭ la 1855 în Moldova și supt Cuza în Țara Românească. – Număru lor e de 7.500.000, dintre care 600.000 în Eŭropa, și anume 40.000 în Francia, 4.000 în Anglia, 20.000 în Spania, 20.000 în Bohemia, 200.000 în România veche și 316.000 în Turcia și Ungaria în anu 1914). – Țiganiĭ aŭ păru și ochiĭ negri, pelea întunecată, buzele cam groase, dințiĭ albĭ și sănătoșĭ și corpu înalt și robust. Eĭ îs leneșĭ la munca temeĭnică, pofticĭoșĭ, bețivĭ, fumătorĭ, hoțĭ, risipitorĭ, fricoșĭ, ferocĭ cînd îs în largu lor (vechiĭ noștri călăĭ, ca și hingheriĭ de astăzĭ, eraŭ maĭ toțĭ Țiganĭ și Ungurĭ), lipsițĭ de demnitate, murdarĭ la trup și la vorbă și friguroșĭ. Aŭ pornire spre muzică, și de aceĭa mulțĭ îs lăutarĭ. Orhestrele țigăneștĭ îs renumite în toată lumea. – Fiind-că în Muntenia sînt mulțĭ Țiganĭ, Turciĭ le ziceaŭ ironic Muntenilor „Țiganĭ” (Cinghiane).

Migrația țiganilor

Tot așa, fiind-că Țiganiĭ șĭ-aŭ luat pronunțarea muntenească (pentru c’aŭ venit maĭ întîĭ în contact cu Munteniĭ), Moldoveniĭ le zic ironic Muntenilor tot „Țiganĭ”. În literatura poporuluĭ, Țiganu e tratat cu cel maĭ mare sarcazm și e numit cĭoară, cĭoroĭ, croncan, balaur (adică „monstru”), faraon, baragladină, Baroĭ, Boroĭ, Garoĭ și Zgaroĭ, ĭar copilu de Țigan dancĭ. (Cp. cu epitetele Jidanului). V. Les Tsiganes, de Pop Șerboĭanu, Paris, 1930; VR. 1908, 8, 174, și cartea luĭ M. Kogălniceanu (în limba fr.), Berlin, 1837.” Istorie lingvistică!

Romii în viață și în lume

Motto: „Geniul, în zdreanţă sau în veşminte aurite, tot geniu rămâne...” (Mihai Eminescu)

Răspândirea romilor în Europa în 2013

După ce am văzut și ce scrie Scriban, analizând cuvintele din mai multe limbi, am încercat să le împărțim pe grupe. Prezentăm și o hartă cu denumirile istorice, subliniind că acum li se spune romi sau rromi și care vorbesc limba romani. Iată o prezentare a grupelor:

1) gypsy – în engleză, frizonă, norvegiană, suedeză, slovenă, islandeză, armeană ș.a. (provin succesiv din engleza evului mediu, din vechiul francez gyptien, scurtat din Egyptian - egiptean, din latinescul aegyptius - egiptean, deoarece când au venit pentru prima dată în Anglia se credea că vin din Egipt (dar asemănarea cu cuvintele indiene de la punctul 8 ne dă de gândit și de analizat – să se fi luat indienii, de unde vin țiganii, după europeni?);

2) gitano – în spaniolă, catalană, italiană, gitan în franceză (moștenit din spaniolul gitano), ijito în bască, xitano în galiciană (din egiptano – „egiptean”, din vechiul grec Αἴγυπτος – Aíguptos, acesta tot din egipteanul ḥwt-kꜣ-ptḥ, literar „Templul lui ka Ptah”, din Memphis; și grecii au γύφτος – gýftos, iar albanezii Evgit);

Cuvântul rom sau țigan în diferite limbi

3) acum vine grupa mare, cu țigan în română (din slavicul ciganinŭ), tzigane și zingaro în engleză, zingaro și zigano în italiană, Zigeuner în germană, zigeuner în neerlandeză, sigøjner în daneză, żingara în malteză, tzigane în franceză, tsigayner - ציגייַנער în idiș, Τσιγγάνοι - Tsingánoi, Αθίγγανοι - Athínganoi, τσιγγάνος – tsingános în greacă, cigano în portugheză, cigány în maghiară (sinonime tsigane și tzigane), Cygan în poloneză, ciganski în bosniacă, cigan în croată, slovenă și albaneză, Cikán în cehă, cigán în slovacă, čigānu în letonă, čigonų în lituaniană, Циганин - ciganin în sârbă, циганин - tsiganin în bulgară, цигански - ciganski în macedoneană цыганский - tsyganskiy în rusă, циганський - tsyhansʹkyy în ucraineană, (toate pe diferite căi din grecescul bizantin τσιγγάνος - tsingános, „de neatins");

3) mustlane în estonă (din must – „negru, murdar” +‎ -lane- sufix) și mustalainen în finlandeză (must + *-lainen);

4) çingene în turcă (din maghiarul cigány, prin greceștile τσιγγάνος - tsingános, „țigan”, αθίγγανος - athínganos);

5) qaraçı în azeră, giofógach în irlandeză, sipsiwn în galeză, siopsach în galica scoțiană etc. (de studiat);

6) boshata - ბოშათა în gruzină (de studiat);

7) غجر – ghajr sau ḡajar în arabă, צועני - tso'aní în ebraică (un amestec al צוֹעֵן (tso'ain, "nomad"), کولی – kowli, „țigan” în persană;

8) জিপসি – Jipasi în bengaleză, जिप्सी - jipsee în hindusă, ਜਿਪਸੀ – Jipasi în punjabi.

Findcă nu am dat căile de „moștenire” a cuvintelor, repetăm ca exenplu pentru cuvântul german Zigeuner. Provine din germanicul Cigäwnär (menționat în anul 1420), care poate fi comparat cu Zeginer și Ziginer (secolul XV), provenite din limba greacă, din τσιγγάνος - tsingános, acesta din grecescul Άθίγγανος - Áthínganos, adică „de neatins”, fiind și numele unei secte creștine interzise. Dar cum arătarăm mai sus, grecii aveau și denumirea de Γύφτος - Gýftos, din grecescul bizantin Γύφτος - Gúphtos, din vechiul grec Αἰγύπτιος - Aigúptios, adică „egiptean”, dar denumirile indiene de la punctul 8 ne fac să reanalizăm situația. Despre istoria țiganilor vedeți oe youtube.

Țiganul în expresii

Motto: „Când tu ai în obraz un ditamai buboiul, nu-i reproşa că are un fguruncul mititel...” (George Budoi)

Țiganul e prezent și în multe expresii. „A arunca moartea în țigani” înseamnă a arunca vina pe altul, precum Țurcanu și Klaus pe Dragnea, CCR pe Georgescu și Șoșoacă sau Nicușor pe Firea. „A se muta ca țiganul cu cortul” înseamnă a se muta foarte des, precum Oprea, Ponta, pedxeliștii și alții, de la un partid la altul, a fi nestatornic.

„A se îneca ca țiganul la mal” înseamnă a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit, precum dărâmarea guvernului PSD-Alde de către Orban, Klaus, Bușoi sau Țurcanu. „Tot țiganul își laudă ciocanul”, așa cum se laudă premierul Ciolacu cu guvernarea trecută și actuală, Țurcanu cu victoria lui Kovesi la Bruxelles și cu succesul de prestigiu al unei expoziții cu piese de tezaur prin Olanda. „E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia)”, se spune despre cei deprinși cu nevoile, vorbind aici de toți foștii miniștri de la transporturi.

The Bohemian by William-Adolphe Bouguereau (Țiganca, 1890)

       În engleză există gipsy, rom, rrom, bohemian, zigeuner (după germanicul Zigeuner), tzigane etc., iar în irlandeză giofóg și duine den lucht siúil. Cele mai utilizate sunt gipsy și Rom. Din gipsy au derivat: gipsyish, „ca un țigan”, gipsyism, „ţigănism, țigăneală”, gipsylike, „ca țiganul”, like gypsies, „ca la țigani”, to gipsy. „a se țigăni” etc.

       Francezii au pentru țigan sau rom destule cuvinte: gitan, bohémien, manouche, rom, rrom, romano, romanichel, tsigane, zingaro, În ccitană există gitano și barraquin, iar în valonă bowemyin și djupsyin etc. Au împrumutat gitan din spaniolul gitano, el însuși derivat din afereza vechiului egiptano, „egiptean", din credința greșită că țiganii provin din Egipt (vezi „gitan”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012 și „gitan” în enciclopedia Wikipedia).

Gitane en tenue traditionnelle à Prague (țigancă în ținuta tradițională la Praga)

       Au expresii precum: c'est gitan, „e țigan”, comme des gitans, „ca țiganii, ca la țigani”, nomades comme les gitans, „nomazi ca țiganii”, camp de gitans, „șatră, tabără de țigani”, gitanisme, „țigăneală”, gitans avec la tente, „țigani cu cortul”, charrette gitane, „căruță cu țigani”, chevaux volés par des gitans, „cai furați de țigani” etc. Jean mi-a transmis expresia nouă Les gitans roumains jouent en noir et blanc, „țiganii români joacă alba-neagra”, chiar pe lângă Tour Eiffel!

       Nemții folosesc pentru țigan: Zigeuner (arhaism), Rom, Roma, Romni , Sinto, Sinti etc. În lumea germanică mai există Ziginer în germană alemannică, Zigeina în bavareză Ziejoon în germană plautdietsch (dialect prusac). Zichaünr în dialectul Francpniei de est etc. Oprindu-ne la Zigeuner, vezi „Zigeuner” în lenciclopedia Wikipedia (în germană).

Zigeunerschnitzel (șnițel țigănesc)

       Din Zigeuner au derivat: Zigeunerschnitzel, „șnițel țigănesc” (unii propun înlocuirea cu Paprikaschnitzel), Zigeunerzelt, „șatră de țigani”, wie ein Zigeuner, „ca un țigan”, Kulturzigeuner, „cultura țiganilor”, Wanderzigeuner, „țigani nomazi, ţigani rătăcitori”, Zigeunermusik, „muzică țigănească”, Zigeunergeiger, „lăutar țigan, violonist țigan” etc. Poate introduc și ei Zigeunermuskel, „mușchi țigănesc”, dar nu cred!

       Au expresia „Zick-Zack-Zigeunerpack!“, adică „Haită de țigani în zig-zag!”, cu referire la suporterii echipei adverse pe stadioanele de fotbal! Și mai au substantive ca Zigeunerpilz, „ciupercă ţigănească”, Zigeunerplage, „ciuma ţiganilor”, Zigeunerproblem, „problema ţiganilor”, Zigeunerromantik, „romantism țigănesc”, Zigeunersauce, „sos ţigănesc” etc., verbe ca zigeunern, „a se ţigăni”, adjective ca zigeunerfrei, „fără ţigani”, zigeunerhaft, „1asemănător ţiganilor, ca țiganii”, zigeunerisch, „țigănesc” etc. Așa că nu ne înecăm ca țiganul la mal (wir ertrinken nicht wie die Zigeuner am Ufer)!

Țigăncușă (цыганушечка)

       În rusă există cygan - цыган, roma - рома, romal - ромал etc. Doar pentru cygan (țâgan) - цыган familia de cuvinte e destul de bogată, conținând și: цыганёночек, „țigănuș”, цыганёночка, цыганочка, цыганушечка și цыганушка, „țigăncușă”, цыганистость, „țigăneală”, цыгановатость, „țigănism”, цыганообразный, „țigănesc”, цыганить, „a se țigăni”, ”по-цыгански, „pe țigănește” etc. E celebră expresia «»âЦыган на цыпочках цыплёнку цыкнул „цыц!”», , adică «La cotețul de pe găini țiganul a strigat „Pui, pui!”».

Țiganii în carte și în arte

       Moto: „Suntem simpli figuranţi/ Într-o lume de doi bani;/ Pâinea e la guvernanţi,/ Iar cuţitul la... ţigani.” (Pâinea şi cuţitul, de Radu Ionescu-Danubiu din Antologia epigramei româneşti, 2007)

       Scriitorii s-au oprit la ei la noțiunile amintite. Pe țigani îi caracteriza excelernt Coșbuc („Țiganii, drumeții cei veșnici, ei sânt!/ Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt.../ Ei arși sânt de soare, de vânturi bătuți.”). Alecsandri descrie succint ieșirea țiganilor din robie („Dar românul cu-a sa mână rumpe lanțul de robie,/ Și țiganul, liber astăzi, se deșteaptă-n fericire!”). Bălcescu se referea la un domn cu tată țigan („Răzvan-vodă era născut în Moldova dintr-un tată țigan și o mumă moldovancă.”). Nici folclorul nu i-a ocolit („Pe su' mână/ Că-i rumână./ Pe sugeană/ Că-i țigană.” sau „Plac, nu-ți plac,/ Dar țiganele moarte-ți fac.”).

La țigani și la petreceri cu țiganii lăutari s-a referit Alecu Russo („Petrecerea noastră nu-i veselia, caii, vinul, țiganii, femeile și huietul; petrecerea noastră e gândul posomorât!”). De lăutarul țigan amintea și cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu („Zi, țigane, până mâne,/ Că mândruți-i pare bine.”).

Ion Pop-Reteganul amintea de românii oacheși („Ba ici-colea mai vedem și câte un om mai țigan decât toți țiganii.”). Creangă se referea printr-o figură de stil la meseria de fierar-potcovar, demonstrând alte înțelesuri ale verbului a potcovi („L-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgândi; dar parcă nu era țigan să-ntoarcă.”).

În timpul liceului am citit cu atenție Țiganiada de Ion-Budai Deleanu („Ca să poată mai cu plăcere/ Călători țiganele gloate.”). Scriitorul și-a declarat modelul literaturii neserioase, luând exemplul lui Homer din antichitate, prin „Bătălia șoarecilor cu broaștele” (Batrachomyomachia - Βατραχομυομαχία). Își alcătuiește, asemenea lui Cervantes, o biografie fantezistă de ţigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napolen și a rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele Şcolii Ardelene de a evoca veridic trecutul național.

Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este singura epopee în limba română și tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține numeroase idei iluministe.

Țiganiada

Țiganiada a fost redactată în două versiuni, prima, din 1800, mai flocoasă și cu o acțiune mai complicată, a doua, din 1812 scurtată, adică mai echilibrată și mai artistică. Din păcate, ea nu a fost cunoscută decât târziu, publicată mai întâi într-o revistă obscură, Buciumul român în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925.

Opera aparține genului epic în versuri, epopee eroi-comică, fiind singura epopee românească cu tema lumii pe dos, adică „nașpa” acum, cu parodierea ordinii universale. Așa că e bună și în aste vremuri! Autorul evocă, cu admirație și respect, măreția apusă a Troiei și Romei, măreție transmisă până în zilele noastre grație epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane - Iliada, Odiseea, Eneida.

Eu vi-l recomand pe Miron Radu Paraschivescu, cel ce s-a născut în aceeași zi cu mine, 2 octombrie, dar cu 30 de ani înaintea mea, cel cu scrierea în anul nașterii mele, cu ale sale „cântice țigănești”, despre bieți oameni nevoiasi, obedienți, care-și cântă iubirile inflamate, se blestemă, se țigănesc, se toarnă, visează, se înfruntă sângeros, simplu, cu șișul, precum Rică, cel care se crede un Toma Alimoș. Mărgineanu cântă „nașpa” unele de cântecele sale.

Noi reproducem doar cele scrise de criticul Eugen Simion: «Din câmpul poetic avangardist vin unele imagini mai crude (marea verde ascunde „convulsii de epilepsie“, ochii ce se scurg „precum albușuri de ou“, carnea femeii este un arc voltaic); de la ermeticii solemni și muzicali, tânărul Miron Radu Paraschivescu deprinde gustul pentru tăcerile verticale, luminile vesperale, taie articulațiile dintre versuri și trece ideile prin marmora unui poem rece, sculptural.»

Autorul contrariază atât prin reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, romanța, cântecul de mahala. În mahala, despre care vom scrie separat, au loc manifestările ei de vitalitate primară, cu o mascaradă subtilă a limbajului, amintindu-ne de vaietele lui Anton Pann. Totul este aici ingenuu si elementar, pur si abject, banal si fantastic. Reproducem doar poezia Epitaf.

       Epitaf (după Anton Pann)

Aicea s-au dus cu jale

şi în tihnă se albesc

oasele Domniei-Sale

de Miron Paraschivesc

ce au fost trecut pe lume

ca să dea la toate nume.

Astăzi, una cu ţărâna,

de iubire n-are ştire

şi un vreasc îi este mâna

care scrie aste ştire.

Când zâmbiţi din întâmplare,

întorcând aceste foi,

domnişori şi domnişoare,

va zâmbi şi el cu voi.

(epitaf de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti, după Anton Pann)

Vă recomand și literatura străină, de exemplu pe amica (pe X, fost twitter) Jessica Duchen, romancier, biograf și jurnalist critic de muzică clasică, inclusiv cu un blog interesant (vezi AICI), cu romanul Hungarian Dances (dansuri maghiare), la editura Hodder & Stoughton, despre o violonistă londoneză a cărei bunică e țigancă maghiară.

Să nu uităm de legendara țigancă Carmen a lui Prosper Mérimée, după care Bizet compune opera cu același nume, când de la iubire la crimă nu-i decât un pas (doar ascultați AICI sau de la Viena AICI). Să n-o uităm pe orfana Esmeralda, țigancă dansatoare și sex-simbol, eroina lui Victor Hugo, acuzată de vrăjitorie (ghiciți romanul), la care iubirea se termină tot prin moarte de către Quasimodo (chiar în catedrala Notre Dame, în Paris, în anul 1482). Despre alți eroi țigani puteți descoperi singuri după cuvinte-cheie potrivite, că doar nu sunteți Eba sau (e)Vanghel(i)e...... Puteți vedea și filmul Gipsy (https://www.youtube.com/watch?v=taFSWz6RNNk). Vă familiarizați cu limba romani!

Dintr-o altă postare, despre car și căruță, reproduc câteva referințe despre muzica țiganilor:

- AICI urmăriți cum trec țiganii în căruțe colorate, care doar petrec, îi șmecheresc pe toți ghicind norocul, că nu apucară ăștia să actualizeze apelarea cu „rromii”;

- noroc cu muzica lor, că îi regretă Mihai Teacă; au plecat din satul lui (urmăriți AICI „Au plecat țiganii mei”), neprecizându-ne, dar noi bănuim, că au plecat cu merțanul și nu cu căruța, că doar sunt „țigani de mătase”;

- de la țigani s-au molipsit toți orășenii, precum Aurelian Temișan, care ne comunică AICI că acum „cântă toată mahalaua”, mahala despre care noi scriem deja;

- AICI, dacă vreți să vă dați culți, pentru câțiva sau pentru mulți, cu botine sau desculți, puteți asculta „Corul țiganilor” din opera „Trubadurul” de Giusepe Verdi;

- AICI ascultați „Corul țiganilor” din opera Traviata sau alternativ puteți opta AICI pentru formația budapestană de 100 de viori, Gypsy Symphony Orchestra, cel mai mare „taraf simfonic țigănesc” care interpretează splendid și muzica românească (aici de Grigoraș Dinicu);

- AICI puteți urmări în întregime „Voievodul țiganilor” (la Brașov, în limba română), operetă în trei acte, de Johann Strauss-fiul, pe un libret de Ignaz Schnitzer, după povestirea Saffi a romancierului Jókai Mór (uite că nici austriecii nu reușiră să modifice denumirea de țigani prin înlocuirea cu rromi..., că rromi își zic ei, noi rămânem la clasica denumire precum destui vecini (vezi harta)...

Mai puteți viziona sau asculta AICI un mixaj cu Mărgineanu, iar AICI concertul lui de la Sala Palatului. Despre țiganii din Paris ne spune și Dan Badea AICI la emisiunea iUmor. Tot despre țigani povestește AICI și Bogdan Zloteanu.

Țigănci cu salbe

Iar de filmul Șatra al lui Emil Loteanu, film sovietic din anul 1975, își amintește orice român. Cum atunci exista Uniunea Sovietică, filmul are și versiunea în rusă Табор уходит в небо (O șatră urcă la cer).

Scenariul filmului are la bază mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, acțiunea având loc la începutul secolului al XX-lea în Imperiul Habsburgic, pe cursul Tisei. Filmul prezintă povestea de dragoste dintre frumoasa țigancă Rada și hoțul de cai Luiku Zobar, așa cum este descrisă la începutul nuvelei „Makar Ciudra" (în rusă Макар Чудра, 1892) a lui Gorki (vedeți filmul AICI, vorbit în rusă și titrat în engleză). Filmele în serial de la ProTV despre țigani le știți, AICI o puteți vedea pe Loredana interpretând „Șatra la asfințit”.

Vreau să nu fiu considerat rasist, printre prietenii mei în decursul vieții fiind mulți țigani sau de alte etnii, în majoritate oamenii excepționali. Asupra denumirii de țigan, mulți prieteni țigani o susțin. Gândiți-vă ce ar însemna să dispară mușchiul țigănesc, voievodul țiganilor să devină nu voievodul, ci președintele romilor democrați, iar corul țiganilor să devină corul romilor (tot democrați), iar eu să nu pot cânta la un chef „Țigăncușă ești frumoasă” (https://www.youtube.com/watch?v=XRodtk5oYEE)!

       Țiganii nu iubesc manelele. La chefurile, botezurile și nunțile lor nu se cântă actualele manele. La chefurile, botezurile și nunțile românilor, da! Le cântă romii maneliști, că româniilor le plasce și le dau bani grei! Ba mai vor și „dedicații”, tot pe parai!

       Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Mai pe scurt, are loc manelizarea României sau cum a explicitat Mădălin Voicu cu ani în urmă: „tiganii, din naționalitate conlocuitoare vor deveni naționalitate înlocuitoare". In loc să se românizeze țiganii, se țiganizează românii, e mult mai simplu și pe înțelesul tuturor. „Resetarea" societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele umane pentru a o realiza. Milioane de români au plecat în țările dezvoltate, pentrtu o viață mai bună. Asta pentru că acele țări au „administratori”, iar România „conducători”! Vom preciza în alte articole!

       Dacă vreți să-i cunoașteți și altfel pe țigani, consultați « LA CUISINE GITANE: fournée d’huîtres à la moëlle et ses glezi au beurre de rouget [archive]», sur L'Esprit d'Avignon, 4 décembre 2010 (consultat la 5 martie 2025), Bucătăria Tigănească: o călătorie culinară plină de arome si tradiții sau Cele mai bune mâncăruri din bucătăria tradiţională țigănească (ambele consultate la 8 martie 2025).

-

       Țigan în onomastică

       Motto: „Scrie lucrurile rele care ţi-au fost făcute pe nisip, iar pe cele bune scrie-le în marmură.” (Proverbe și zicători Arabe despre lucruri)

       Dicționarul Onomastic (1963) are definiția: „ȚIGAN etnic, luat și ca prenume de români, îndeosebi la femei, și ca poreclă. I. Masculin. 1. Țigan (Dm); – câțiva săteni (17 B II 49, 332, 408); – răzeș (17 A IV 126, III 366; 17 B I 5); – frate cu Raciu, moșn. (16 B V 207); Țegan (17 B I 377); Țigănescul (sic), Radu, log. (Deal 16). 2. Țăgănaș, Gh. (Sd XI 56). 3. Țigăn/el, Vladul (17 B IV 170); Țigăneii s. (Glos). 4. Țigănilă (17 B I 328, etc.; Mus 56); Țigăneală, R. 1702 (Cat Braș 44). 5. Țigănoiul, Crăciun (Sd VII 305). 6. Țigănușa b. (16 B II 324, IV 212). II. Prenume sau epitet alături de prenumele calendaristic, la femei: 1. „Todosia – Țiganca” vinde o treime de sat (17 A V 120), deci româncă; Țiganca f., mold. (Isp II1; 17 A V 276). 2. Țăganca (17 A II 63; Isp II1); – fiica lui Alexa, răzeș (17 A II 374). 3. Țiganca, fiica Sorei (17 A V 241).” Căutați nume! Țiganu, Țigănilă, Țigănescu ș.a.

Țigănescu vă salută!

       Cuvântul cu rădăcina Țigan e prezent și în toponime. Pe suprafața actuală a cartierului Giulești din sectorul 6 din București au existat în trecut mai multe sate, printre care Costeasca, Giulești-Sârbi și Giulești-Țigănia, care avea o biserică zidită la 1798.

       Țigănia este un cartier în municipiul Bălți, din Republica Moldova. Cartierul se află în partea de sud-estică a orașului. Țiganca este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Cantemir, Republica Moldova. Aici se află un cimitir dedicat soldaților români căzuți în 1941 (Frontul de Răsărit din al doilea război mondial).

       Mai multe râuri din România au numele Țiganca. Există: râul Țiganca, afluent al râului Siret; râul Țiganca, afluent al râului Bărzăuța; râul Țiganca, afluent al râului Bîc; râul Țiganca, afluent al râului Gelug și râul Țiganca, afluent al râului Moișei.

Numele Țigănești se poate referi la: Țigănești, localitate în județul Argeș; Țigănești, localitate în județul Bacău; Țigăneștii de Beiuș (Cigányosd), localitate în județul Bihor; Țigăneștii de Criș (Cigányfalva), localitate în județul Bihor; Țigănești, localitate în județul Galați; Țigănești, localitate în județul Ilfov; Țigănești, localitate în județul Teleorman, reședința comunei cu același nume; Rezervația peisagistică Țigănești, arie protejată în Republica Moldova; Țigănești, sat în raionul Strășeni, Republica Moldova; Lacul Țigănești, lac glaciar situat la altitudinea de 2.050 m în Munții Bucegi; Căldarea Țigănești, circ glaciar în Munții Bucegi; Culmea Țigănești (2.195 m), vârf în Carpații Meridionali.

       În comuna natală există satul Ogrezea, locuit de țigani. Acolo au trăit lăutarii ce cântau la baluri, hore, botezuri și nunți conduși de nea Petrișor ce se străduia la vioară, unde la broancă se străduia prietenul meu, nea Mârfu, pe care îl mai ajutam să-și care instrumentul. Ginerele lui nea Petrișor era nea Jran, care i-a urmat ca violonist. I-a compus o baladă excelentă cântată tatei, ultimul primar al coimunei Livezeni, desființată în 1950, la nunta surorii mele Silvia.

       La gimnaziul din Stâlpeni l-am avut coleg pe țiganul Gheață Gheorhe, pe care-l ajutam la matematică. Pentru asta el stătea mereu „capră” și în locul meu când jucam „lapte gros” în pauză. În drumul către școală, tatăl său, brutar, îmi dădea în fiecare dimineață o chiflă caldă. Acum mă deconspir, să afle ANAF-ul lui Ciolacu! Gheață a ajuns maistru la Dacia în Colibași!

       Doar vărul lui, nai mare cu trei ani ca noi, magazioner la gară, m-a întrebat în 1990: „Păi tu mai ești ofițer? Că doar noi am făcut o revoluție!” Nu știa el că eu sunt cercetător științific gradul I, șef de laborator și profesor universitar. Se lăuda că el a dat jos drapelul cu stema de pe clădirea primăriei din Stâlpeni și are certificat de revoluționar...

       Peste dealul cu pădure, în comuna Țițești, era satul Valea Mănăstirii, cu cătunul Rudărie. Rudarii de acolo confecționau scaune, albii sau copăi, linguri, funduri de lemn,. În drumul lor spre Piața din Livezeni treceau prin pădure, apoi pe ulița mea, numită „ulița gâștei”, acum strada Primăriei. Acum rudarii de acolo s-au dus prin țări străine, au furat , și-au construit adevărate castele. Au venit ziariști suedezi să le cerceteze!

„ Ulița gâștei”, acum strada Primăriei, satul Livezeni, com. Stâlpeni

       Tigani (în greacă Τηγάνι) este o mică peninsulă în regiunea Mani din sudul Greciei. Dar nu are legătură cu tema, deoarece numele înseamnă în limba greacă „tigaie", despre care scriem în curând. Tigani este înconjurată de mare, cu excepția unei benzi înguste de pământ care o unește de continent.

       În engleză există gipsy, Rom, Roma, Sinti, tzigane, zigeuner (după germanicul Zigeuner) etc,, iar în irlandeză giofóg ăi duine den lucht siúil etc. Gipsy, Rom șin Roma au devenit numele etniei. Gipsy sau Gypsy au devenit și nume de familie.

       Prin clic AICI vedeți un raport al unei baze de date după interogarea asupra existenței numelui de familie Gipsy. Găsiți destule informații asupra originii numelui, distribuția spațială pe țări sau statistici după alte criterii.

Gipsy vă salută!

       Gipsy e prezent și în toponime sau nume de locuri. De exemplu, Gipsy Hill (Dealul Țiganului) este numele unui cartier și unei străzi din cartierele Lambeth și Southwark, din Greater London, Anglia (ref. grilă OS TQ3371, vezi Ordnance Survey OpenData – London Datastore). Noi mai așteptăm codificarea detaliilor geografice și topografice punctuale, liniare, areale și de volum și a toponimelor asociate! ANCPI, ce zici? MDED
(Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării), ce părere are? Ce grilă folosim?

Gitane avec une cigarette, 1862, par Édouard Manet

       Francezii au pentru țigan sau rom: gitan, bohémien, manouche, rom, rrom, romano, romanichel, tsigane, zingaro, În ccitană există gitano și barraquin, iar în valonă bowemyin și djupsyin etc. Numele etniei a devenit Gitan, Rom etc. Pentru detalii despre Gitan vezi după clic pe „Gitan” în enciclopedia Wikipédia și pe „Gitan” în enciclopedia Vikidia.

Gitan vă salută!

       La https://originedunomdefamille.com/gitan este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Gitan, unde găsiți informații asupra gistribuției spațiale a numelui sau distribuției după alte criterii statistice. Nemții folosesc pentru țigan: în trecut Zigeuner (vezi „Zigeuner” în enciclopedia Wikipedia, în germană), acum Rom, Roma, Romni, Sinto, Sinti etc. În lumea germanică mai există Ziginer în germană alemannică, Zigeina în bavareză Ziejoon în germană plautdietsch (dialect prusac). Zichaünr în dialectul franconic de est (ostfränkisch) etc.

       La adresa www https://www.familysearch.org/en/surname?surname=Zigeuner este un raport al unei baze de date geografice după interogarea asupra existenței numelui dfe familie Zigeuner, cu informații asupra distribuției spațiale a numelui sau după alte criterii statistice.

Zigeuner vă salută!

       Atragem atenția că în lumea vorbitoare de limbă germană, Zigeuner este un termen istoric al societății majoritare pentru minoritatea etnică Sinti și Romi, care este marcat ca depășit în discursul social din prezent datorită conotației sale discriminatorii în Germania nazistă. Dar, ca și la noi, îl folosesc mulți țigani germani.

În rusă există cygan (țâgan) - цыган, roma - рома, romal - ромал etc. De la cygan – цыган a apărut prenumele Цыган (Țâgan), dar și numele de familie Цыганкин (Țâgankin), Цыганков (Țâgankov), Цыганов (Țâganov).

Цыганов vă salută!

       Cuvântul cygan (țâgan) – цыган e prezent și în toponime sau nume de locuri. Цыганы, „Țiganii” este numele unor localități din Rusia și Ucraina, de una amintind și Vorobiov, Titov și Hrapcenvov în 1982, în „Locuitorii din Smolensk - Eroii Uniunii Sovietice”: „Partizanii au luptat cu detașamentul punitiv din apropierea satelor Kenovo, Prelovo, Țigan, Petrishchevo...” (Партизаны вели бой с карательным отрядом около деревень Кеново, Прелово, Цыганы, Петрищево... [Михаил Воробьев, Василий Титов, Анатолий Храпченков, «Смоляне - Герои Советского Союза», 1982 г.]).

       Цыганка, „Țiganca”, este numele unui râu din regiunea Sverdlovsk din Rusia. Gura de vărsare a râului este situată la 663 km de-a lungul malului stâng al râului Tura. Lungimea râului Țiganca este de 102 km. Tot așa se numește și un afluent al râului Sosenki, la sud de Moscova (Цыганка). Ba mai există și Цыганка, râu în regiunea Amur (река в Амурской области), afluent al râului Mogot (приток Могота).

       Multe localități din Ucraina și Rusia au numele Цыганка. Ei au rusificat rapid după 1812 (vezi Jocuri de cuvinte - invazie) numele localității Țiganca din Basarabia ocupată despre care am scris mai sus, transformându-l în Цыганка (село и коммуна в Кантемирском районе Молдовы, vezi Dorul Basarabiei, cu Ion Paladi și orchestra Lăutarii).

       În Rusia mai exista Цыганка, un fost sat din raionul Tindinski din regiunea Amur, desființat în 1974, dar există și Цыганка, sat din raionul Sovetski din regiunea Kursk. În Ucraina există râul Цыганка, în ucraineană Циганка sau Циганьска, din regiunea Ternopil (в Тернопольской области).

       De orice etnie sau naționalitate sunteți, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde doriți!

Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - țigan.pdf

       Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." (Jean Paul Richte);

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege praful se alege!...” (Ananie Gagniuc)

http://webdidacticanova.blogspot.ro/