Jocuri de cuvinte - foc
Geografie lingvistică
Focul
Motto: „– Alo, pompierii? – Da. – Mi-a luat foc casa! – Tinere, fii calm și răspunde de unde a început prima dată focul? – Din Paleolitic… dar ce legătură are asta cu casa mea?”
Civilizația focului a însemnat mult în istoria omenirii. Știți toți că focul nu e altceva decât o ardere violentă cu flacără și dezvoltare de căldură. Cu alte cuvinte este o materie în curs de ardere. Românii au creat destule expresii cu focul ăsta, unii răutăcioși făcând bășcălie ieftină de Fuego, excelent muzician și actor.
Foc
MDA2 (2010) definește simplu etimologia: „E: ml focus”. Și aromânii au cuvintele foc și focu, istroromânii și meglenoromânii foc, cuvântul existând și în catalană și în vechea occitană. Așadar, l-am moștenit din cuvântul latin medieval focus, a cărui origine este incertă. Unii îl leagă de vechiul cuvânt armean bocʿ – բոց, „flacără”.
Alții în leagă prin facies, „față, figură”, facetus, „elegant, fin”, fax, „lampă, torță”, de cuvântul proto-indo-european *bʰeh₂-, „a străluci”, caz în care ar fi cognat la nivel de rădăcină cu sanscritul bhā́ti - भाति, „a lumina, a străluci”, cu grecescul antic phaínō - φαίνω, „a străluci” etc. Uf!
Cuvântul focus a fost folosit de Kepler când a arătat cum a descoperit orbitele sub formă de elipsă. Nicholas Mee explică în cartea sa: „Una din proprietățile interesante ale unei elipse este că dacă există o sursă de lumină într-unul din focare (focus), atunci întreaga lumină pe care o emite va acoperi întreaga elipsă, deci și celălalt focar (focus). Acesta este motivul pentru care Kepler a folosit numele de focus (focar) pentru aceste puncte." (Gravity, 2014, p. 74).
Pentru a vedea cum folosesc oamenii inteligenți și arhivele sau paginile web, de curiozitate, dacă îți permit câțiva coloși intelectuali văreni, vezi prin click și focus în Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire Illustré Latin-Français, Hachette (Gaffiot, F., 1934. Dicționar ilustrat latino-francez, Hachette).
Gravity, Nicholas Mee
Mihai Vinereanu scrie despre foc: «foc (ar., mgl. foc, focuri, istr. foc, focure) – 1. ardere cu flacără și degajare de căldură; 2. incendiu, rug; 3. împușcătură; 4. cămin, vatră; 5. ardoare, violentă, avânt. Lat. fŏcus „vatră, cămin” (Diez, I, 192; Pușcariu, 635; Candrea, Densușianu, 627; REW, 3400; Cioranescu, 3448). Panromanic; cf. alb. fugë „foc, flacără puternică”.
PIE *bhok,(so) „a fi aprins, a arde” (IEW, 162; Walde, I, 521); cf. arm. bosor „roșu”, boç „flacără”, gr. φώγω (I, sg) „a frige”, v.g.s. backan (bahhan) „a coace”. Ernout-Meillet (243) consideră că rad. *bhok, nu pare IE. Cu toate acestea, afirmația lor nu este plauzibilă deoarece acest radical este răspândit, cum am văzut, într,o serie de limbi IE. Der: focar, focos, a înfoca.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].
În alte multe limbi focului i se spune:
֎ abi în palu;
֎ âdar - آدر în persană, adir în zazaki (din persanul medieval adur), âzar - آذر în persană (alterare a variantei âdar - آدر, din persanul medieval ādur, cognat cu avestanul atar);
֎ æled în anglo-saxonă (din proto-germanicul *ailidaz, „foc”, fiind cognat cu vechiul saxon ēld, „foc”, vechiul norvegian eldr, „foc”);
֎ afi în samoeză și în tongai, afo în malgașă, afuy în abai sembuak, apuy în acehi;
֎ ag - آگ în urdu, ag - ਅਗ în pandsabi, agir - ئاگر, agir în kurdă;
֎ agni - ಅಗ್ನಿ în kannada, agni - અગ્નિ în gujarati, *h₁agní - اگنی în urdu, agni - अग्नि în marathi, agni - अग्नि în sanscrită, agni - आग în hindi, agni - అగ్ని în telugu, agni - അഗ്നി în malaialam, agun - আগুন în bengaleză (din sanscritul agní- અગ્નિ, din proto-indo-arianul *Hagníṣ, din proto-indo-iranianul *Hagnis);
֎ āgō - आगो în nepaleză;
֎ agonj - агонь în belarusă, ogan - оган în macedoneană, ogăn - огън în bulgáră, oganj - огањ în sârbă, ogenj în slovenă, ogień în poloneză, ognĭ - огнь în vechea slavă, ôgni - ଅଗ୍ନି în orija, ôgni- অগ্নি în bengaleză, ogonʹ - огонь în rusă, oheň în cehă și în slovacă (din proto-slavicul *ogňь, „foc”, din proto-indo-europeanul *h₁n̥gʷnis, „foc”);
֎ ahi în hawaiană și în maori;
֎ ali - ალი în gruzină;
֎ āmcā - амца în abhază;
֎ api în indoneziană și în malai, apóy în tagalogă, apuy în sundaneză;
֎ art - арт în osetă;
֎ aşk în turcă;
֎ ateş în turcă, azeră și găgăuză (din turcicul otoman āteș - آتش, „foc”, din vechiul turcic anatolian ataș, „foc”, din persanul âtaš -آتش, înlocuind ot, „foc”, cuvântul nativ turcic pentru foc), ātiś - آتش în urdu (din persanul âtaš - آتش), aʈa în oirata, âtaš - آتش în persană (în final din proto-iranianul *HáHtr̥š, „foc”);
֎ auahi în tahiti;
֎ bál în vechea norvegiană și în islandeză, bål în daneză și în norvegiană (din vechiul norvegian bál, „foc”, din proto-indo-europeanul * bʰel-, „ușor, luminos”);
֎ barʿ- ባርዕ în tigrină;
֎ beṃki - ಬೆಂಕಿ, kiccu- ಕಿಚ್ಚು în kannada;
֎ bi - би în komi;
֎ bo - མེ în tibetană,
֎ Brand în germană, brand în engleză, daneză, olandeză și suedeză, brann în norvegiană (din vechiul germanic brant, din proto-germanicul *brandaz);
֎ brasa în suedeză (un foc mic, în cele din urmă din proto-germanicul *brasō, „jar strălucitor, cărbune aprins, jar”, fie din proto-indo-europeanul *bʰrewh₁-, „a usca, a fierbe, a prepara”, fie din * bʰres-, „a crăpa, a rupe, a izbucni”):
֎ bul - 불 în coreană;
֎ c̣a - цӏа în avară, c̣e - цӏе în cecenă (din proto-avaro-andianul *c̣aʔi, din proto-nord-caucazianul *c̣ăjɨ̆);
֎ cecxli - ცეცხლი în gruzină;
֎ çhenney în manx (din vechiul irlandez teine, din proto-celticul *teɸnets, „foc”, vezi mai jos bretonul și cornișul tan, velșul tân);
֎ cửa, hoả, (火) în vietnameză;
֎ çуlăm - çулăм în ciuvașă;
֎ dab în somaleză;
֎ dolla în sami de nord (din proto-samicul *tolë, din proto-uralicul *tule);
֎ dzo în eve;
֎ eld în norvegiană nynorsk și în suedeză, elder în suedeză, eldur în islandeză și în feroeză, ild în daneză, norvegiană și norvegiană bokmål (din vechiul norvegian eldr, „foc”, din proto-germanicul *ailidaz, substantivat din participiul trecut al lui *ailijaną, „a apride”, din *ailą , „foc”, + *-janą);
֎ ʾəsat - እሳት în amharică;
֎ fai - ໄຟ în laoțiană, fai - ไฟ în thai;
֎ Faia în bavareză, fairo în ido, fajro în esperanto, faya în sranan, féch, feegh, fögh în lombardă, Feia în bavareză, Feiar în șvăbească de est, Feier în luxemburgheză, Feier, Fuier, Fuur în șvăbească, feiz în zuang, fesc în ladină, feu în franceză și în valonă, feu, fou, fu în vechea franceză, Feuer în germană, fieu în angevin (Anjou), fieu în retoromană, fieu, fö, fiug în romanșă, fieuil în tourangeau, fiir în germană alsaciană, fil în volapük, fire în engleză, fiur în germană veche, fjoer în frizonă, fö în piedmonteză, foc în română, aromână, catalană, istroromână și meglenoromână, fòc în occitană, foco în interlingua și în spaniolă, fócu, focu, fogu în sardă, focu în corsicană și în siciliană, focus în engleză, italiană, latină și olandeză, Fokus în germană, fókus - фо́кус în rusă, fokus în suedeză, fog în portugheză, creolă korlai, fogh în romagniolă, fogo în galiciană, istriotă, macaneză, portugheză, fógo în valenciană, fógo, fóg în venetă, fogu în fala și în kristang, fōn - 𐍆𐍉𐌽 în gotică, fotiá, photiá - φωτιά în greacă, fuc în dalmată, fûc în friuliană, fuè în provensală, fuèche în tarantino, fuego în spaniolă și în aragoneză, Füer în germană de sus, fueu, fuegu, ḥuego în asturiană, fûg în emiliană, fugu în creolă Guinea-Bissau, fuòc în occitană și în provensală, fuoco în italiană și în napolitană, fuogo în mirandeză, Füür în höchstalemannisch, fyr în anglo-saxonă și în engleză veche, hogar în spaniolă, huec în occitană și în provensală, hueu în extremaduriană (toate, pe diferite căi, din latinescul focus);
֎ gal - гал în mongolă;
֎ geni în javai;
֎ ginna- ගින්න în singaleză;
֎ guafi în csamoro;
֎ gwo̱o̱ în tennet;
֎ hai în maori;
֎ ḥarīq - حَرِيق în arabă;
֎ ḥawi - ሓዊ în tigrină;
֎ hi - 火 (ひ), nenshō - 燃焼 (ねんしょう), faiya - ファイヤ în japoneză;
֎ hlákh în tsolyani;
֎ hoaí în pirahã;
֎ hoření n cehă (din hořet, „a arde”, + -ní, din proto-slavicul *gorěti, „a arde”);
֎ huǒ - 火 în chineză;
֎ ignis în latină, uguns în letonă, ugnis în lituaniană (toate din proto-indo-europeanul h₁n̥gʷnís);
֎ ílkwsh în yakama;
֎ iná în joruba;
֎ incendium în latină;
֎ inneq în groenlandeză;
֎ ishkuteu - ᐃᔥᑯᑌᐤ în kri (cree);
֎ jag, jág, jak, ják în țigănească (din sanscritul agní- अग्नि, „foc”, din proto-indo-iranianul *Hagnís, din proto-indo-europeanul *h₁n̥gʷnis; cognate cu hindusul āg - आग, nepalezul ago - आगो, gujarati āga - આગ și punjabi ag - ਅੱਗ, vezi mai sus);
֎ kalayo în cebuano;
֎ kandela în papiamento (din spaniolul candela, din latinul candela, „lumină, foc”, de la candeō, „strălucesc”, + -ēla);
֎ ḳaṭlo - ቃጥሎ în amharică;
֎ kǫ' în navajo;
֎ kón în kaska;
֎ krak - կրակ, hur - հուր în armeană;
֎ lume în galiciană și în portugheză („flacără, foc”, apare în secolul al XIII-lea, din vechiul galician și vechiul portughez lume, din latinescul lūmen; cognate cu asturianul llume, spaniolul lumbre);
֎ lutεη în sawai;
֎ māṣ̂o - машӏо în adige;
֎ mollo în soto;
֎ moto în swahili;
֎ mro în shingazidja;
֎ nar - نَارٌ în arabă, nar în kurdă și în malteză;
֎ neruppu - நெருப்பு în tamilă;
֎ nina în aimară și în quechua, nuna în songhaï koyraboro senni:
֎ o‘t, otash în uzbecă, od în azeră, ot - от în cazahă, kârgâză, chor, karakalpak, karatchaï-balkară, cumică, hakasă, nogaï, sor, tofalară, ǃkung, ot - ئوت în uigură, ot în tătară crimeană și în turcmenă, otaš - оташ în tadjică, uot - уот în iacută, ut - ут în bașchiră și în tătară, yot - уот în iacută (toate, pe diferite căi, din proto-turcicul *ōt, „foc”);
֎ ọku în igbo;
֎ paia în tok pisină;
֎ palo în finlandeză (din verbul palaa, „a arde”, + -o);
֎ pažár - пажа́р în belarusă, požár - пожа́р în bulgáră, požar - пожар în erza, požar - пожар în macedoneană, požár - пожар în rusă și în sârbă, požár în csamoro, požar în slovenă, požéža – поже́жа în ucraineană, požiar în slovacă, pożar în poloneză [în final din proto-slavicul *žarъ, din proto-indo-europeanul *gʷʰer(m), „cald”];
Cuvântul foc în câteva limbi
֎ phleerng - เพลิง în thai, pləəng - ភ្លើង în kmeră;
֎ pûr - πῦρ în greacă antică, pyr - πυρ în greacă;
֎ qignax̂ în aleutină;
֎ safara, sawara în volof;
֎ srefá - שריפה în ebraică;
֎ su în bască;
֎ súnog în tagalogă;
֎ şevk în turcă;
֎ ta - தீ în tamilă;
֎ tamana, tasuma în bambara;
֎ tan în bretonă și în corni, tân în velșă, tine în irlandeză, teine în galică scoțiană, (din proto-celticul *teɸnets, „foc”, vezi vechiul irlandez teine);
֎ taš - تش- în persană;
֎ tata în guaraní;
֎ tateş în tătară crimeană;
֎ tejau: în birmaneză;
֎ tey în kotava;
֎ tī - തീ în malaialam;
֎ tletl în aztecă;
֎ tol - тол în erza, tul – тул în mari de mijloc, tyl - тыл în udmurtă, tuli în estonă, tuli, tulipalo în finlandeză, tuy - туй în nganassan (din proto-finicul *tuli, din proto-uralicul *tule, „foc”);
֎ tűz în maghiară (din proto-ugricele *tüγɜtɜ sau *tüwɜtɜ, „foc”; comparați cu mansi tāvt - та̄вт, „foc”; înlocuiește proto-uralicul *tule, vezi mai sus);
֎ umlilo în xhosza și în zulu;
֎ vut - вут în ciuvașă;
֎ vuur în neerlandeză și în afrikaans, vaür în cimbre, vir în walser, dialect din Rimella;
֎ widin, wüdjin în polabă;
֎ woheń în sorabă de vest;
֎ wuta în hausa;
֎ yalkın - ялкын în tătară (turcic);
֎ yanğın în azeră, yangın în turcă, yongʻin în uzbecă (din turcicul otoman yangın – یانغین, „ars; conflagrație”, vezi yanmak, „a arde”);
֎ yóggot în aasá;
֎ zaka'igewin, ishkode în odsibva;
֎ zjarr în albaneză (din proto-albanezul *dźerm-, din proto-indo-europeanul *gʷʰer-mós, de unde vin și grecescul antic thermós – θερμός și vechiul armean ǰerm - ջերմ, din *gʷʰer-, „fierbinte”);
֎ zui - জুই în assameză;
֎ zyng - зынг în osetă.
Focul în expresii (pamflet)
Motto: „Muzica trebuie sâ fie scanteia ce aprinde focul în sufletul omenesc.” (Ludwig van Beethoven)
Sunt numeroase expresii cu focul ăsta. „Arză-l-ar focul!” exprimă o imprecație. E o conotație afectivă pentru Cîțu, exprimată de pensionari în septembrie 2020, legată de mărirea punctului de pensie și repetată pentru Ciolacu și Ciucă al lor în 2022, pentru Ciolacu în 2025 cu neindexarea! Părinții copiilor poate îi pomenesc în acatiste și ei! Lasă că Ciucă și Ciolacu măriră salariile primarilor, ba își măriră și ei! „Se făcu frumoasă, arz-o focul!” ar fi spus Petrov la miezul nopții la Cotroceni, pe timpuri, despre (fu)turista Nuți.
Îți poți exprima mirarea cu expresia „De ce foc mai stai în PSD?”, așa cum proceda Ponta cu Teodorovici. Un „foc de artificii” știți ce e și va porni când Isărescu va părăsi BNR, luându-și în bagaje și vasilescul cu el, plus consilierii partinici Anastase & Co. Adică turnătorul Manole, care, potrivit documentelor CNSAS, a turnat la Securitate două persoane care se plângeau de frig, foame și de transportul greu din Drumul Taberei.
„A lua foc” e o expresie care-i caracterizau spusele președintelui meu de bloc când auzea de PSD, dar se corectă, că cu USR se ducea dracului PNL, că colonia se duse. Dar acum plecă cu coada între picioare, că a pus Simion focul pe el cu demiterea
„Nu iese fum, fără foc” se poate spune despre chestiile cu Bănicioiu, Predoiu, Antonescu, Ponta și alții. „A sta ca pe foc” înseamnă a aștepta ceva cu mare nerăbdare, cam cum aștepta cotrocenarul alegerile din PNL și desemnarea orbanului sau cîțului ca prim-sinistru.... Sau cu alegerile din SUA din 2025... Sau ambasada americană dădu un semn prin decorarea generalului?! La Putin nu mă bag, că aprobă mărirea Rusiei cu ceva de prin Ucraina (vezi despre adevăr (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-adevar-2).
Crezul comunistului Boc
„A pune pe cineva pe foc” înseamnă a-i cere cuiva ceva cu mare stăruință, cam cum cereau lui Cîțu pensionarii și copiii oarece mizilic și cum cer tot ei lui Ciolacu. Că Ciucă plecă la Dinescu, să se facă că gătește!
„A intra în foc pentru cineva” înseamnă a-și expune viața (pentru cineva sau ceva) cam cum procedau Orban și Cîțu, că Ponta și Moliceanu erau retired (în retragere, cu Meleșcanul lor cu tot, dar și cu Vosganianul lor salvat de senatori care pe vremuri voia impozite pe ouă)... Acum Ciolacu „intră în foc” pentru Antonescu, ca să iasă Ponta sau Georgescu.
„A scoate castanele din foc cu mâna altuia” înseamnă a se folosi de altcineva într-o acțiune primejdioasă, pentru interese personale. E ca și cum ai da dispoziții împotriva bisericii ortodoxe numai prin Arafat. „A-și băga mâna în foc pentru cineva” înseamnă a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva, cam cum garanta PNL pentru iepurele Cîțu sau Dinescu pentru bucătarul Ciucă sau cum a garantat Petrov pentru comuniștii de omenie Boc și MRU.
„A mânca foc pentru cineva” înseamnă a face tot posibilul, a fi gata de orice sacrificii în favoarea cuiva, cam cum e gata președintele meu de bloc pentru pesediștii și aurarii de la scara 2 sau cum sunt toți politicienii pentru unchiul Sam pentru o șapcă. „A lua focul în gură” înseamnă a se împărtăși cu aceeași linguriță de argint, la îndemnul preamarelui prelat moldav, cu pensiune la Dorna Arini, surghiunit la Pontul Euxin.
„Foc viu” este un foc care arde cu flacără mare, ca focul președintelui meu de bloc împotriva pesediștilor de la scara 2, pe când un „foc mort” este un foc mic, care abia arde, cam ca dragostea aceluiaș președinte față de Orban, de golf și de neam. Ne-am dichist!
„Focul gheenei” este focul iadului, în care își vor ispăși păcatele necredincioșii liberali, pentru ce i-au făcut lui Cuza, pentru ce le-au făcut țăranilor în 1907, ce le-au făcut muncitorilor prin anii de după 1930, prin ce au făcut în CDR sau când cu Băsescu, când au renunțat, de exemplu, prin MRU și Moliceanu, la moștenirea Gojdu de prin Budapesta.
„Focul lui Sâmedru” este un foc care se aprinde în noaptea Sfântului Dumitru, la munte, când nu fu pandemie, pentru a se sări peste el și unde se aduc fructe și ce mai vreți. Anii ăștia pandemici și cu scumpiri ne-au făcut să sărim peste acest foc, în Argeș dându-se o asemenea interdicție.
„Caru' de foc” i se zicea trenului, care acum e electric, dar merge cu viteză mai mică din cauza șubrezeniei căii ferate. „Era foc de harnică” ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „foarte”, atribute ce pot fi acordate fostei (n)europarlamentare Eba și fostelor costaricane.
„De mama focului” e ceva grozav, cam cum a acționat marinarul Petrov la subtilizarea flotei sau cum a salvat el cei trei ziariști răpiți prin Irak. Coldea să trăiască! „A trece o țară prin foc și sabie” înseamnă a incendia și a distruge complet cu forța armată, dar mai nou prin alte arme mai subtile, cam ca la construirea autostrăzii de către Bechtel, a viitoarei construcții a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă prin încredințare directă ambasadorului american și cum mai doriți, cu microreactoare....
„Armă de foc” este o armă care folosește pulbere explozivă, cam ca cele multe lăsate cadou de armata USA talibanilor din Afganistan. Vă întrebați de ce? Probabil s-au înțeles cu talibanii, ca Afganistan va fi primită in NATO???!!! Că circulă pe web... (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-taliban, în „Jocuri de cuvinte – taliban”).
Ce lăsară americanii talibanilor
Cei care „au făcut armata” sunt obișnuiți cu comanda militară „Foc!” pentru începerea unei trageri, cu expresia „a deschide focul” și altele la fel. Cine nu crede să meargă în Ucraina! Noi am scris despre tun și despre lansatorul de racherte...
„A fi între două focuri” înseamnă fi încolțit din două părți, cam cum erau PNL și Cîțu între USR și PSD sau cum e Ucraina între UE și SUA - Rusia, că dolarul crește și UE sărăcește. Stinge lumina! Renunță la cărbune și vaci.
Avioane și elicoptere lăsate talibanilor
„Plin de foc”, adică înflăcărat, fu Ponta când a negociat cu Barozzi „to do list” și cu PSD rămânerea socrului popă SRI la Curtea de Conturi, cu Ciolacu candidatura la președinție. „Fără foc” se zice despre cineva fără pasiune, precum Ciolacu, uneori rece, cam ca născuta în Guadelupa sau ca olimpicul primar cu căldura bucureștenilor. „A-și vărsa focul” înseamnă a se destăinui, a-și descărca nervii, precum Șoșoacă pe toți și Antena 3 CNN sau U.M. 024 Digi pe telespectatori și pe Georgescu.
„A-și scoate un foc de la inimă” înseamnă a se răzbuna pe cineva, cam cum ar trebui să facă Dragnea, care a fost condamnat pe daibojeală de două ori la rând, prima dată ca să ieșim la vot pentru demiterea matrafoxatului Petrov, distrugător de flotă și oțelar turnător, și a doua doar pentru niște bani deja plătiți, 200.000. De legea offshore și despre buștenii emigranți mucles, că ne aude golfistul autodemis K. Laus! Că pentru Petrov, matrafoxatul oțelar turnător justiția e nașpa...
Și să ne cam oprim aici cu expresiile, că „n-o fi foc”, adică nu e nicio nenorocire dacă ne hodinim. Că parcă văd că veți fi „foc și pară” că m-am luat de matrafoxații Cîțu, Orban și Petrov sau de președintele meu de bloc....
A apărut și aici mult mai marea familie de cuvinte și expresii luate la întâmplare: de foc, roșu ca focul, foc puternic, executarea focului, aprinderea focului, minge de foc, comanda „Foc!”, mâncare pe foc, zeul focului, vătrai (de foc), lemn de foc, cărbuni de foc, linie de executare a focului, stingerea focului, pauză de foc, aruncător de flăcări, focos (iubitul și inițiatorul exploziei proiectilului sau rachetei) și ce mai doriți!
În engleză există fire, dar în Insulele Britanice se folosesc æled și fyr în anglo-saxonă, brand în engleză, çhenney în manx, focus în engleză, tan în corni, tân în velșă, teine în galică scoțiană, tine în irlandeză etc.
Fire semnifică: focul; un incendiu într-un anumit loc, provocând pagube și pericol; un încălzitor sau o sobă; elementele necesare pentru a aprinde un foc; cartușele sau alte proiectile trase dintr-un pistol sau altă armă la distanță; un bombardament planificat cu artilerie sau arme similare sau capacitatea de a livra astfel de arme; (argou) o armă de foc; (la figurat) un baraj, o salvă; (în astronautică) un exemplu de declanșare a unuia sau mai multor motoare rachetă; forța pasiunii, fie că este iubire sau ură; splendoare; strălucire; luciu; (în gemologie) capacitatea unei pietre prețioase, în special a unei pietre prețioase fațetate, tăiate, care este transparentă la lumina vizibilă, de a dispersa lumina albă în părțile sale componente multispectrale, rezultând un spectru de culori diferite, a cărui bogăție și dispersie crește valoarea pietrei prețioase. Bogată limbă!
Din fire au derivat: a burnt child dreads the fire (un copil ars se teme de foc); add fuel to the fire (a pune gaz pe foc); autofire (autoaprindere); ball of fire (minge de foc); baptism of fire (botezul focului); covering fire (foc de acoperire, în luptă); exchange of fire (schimb de focuri, în luptă); fire alarm (alarmă de incendiu); fire arm (armă de foc); fire fighter (pompier); there may be snow on the rooftop but there is fire in the furnace (chiar de e zăpadă pe acoperiș, să fie foc în sobă); there's no smoke without fire (nu iese fum fără foc); a small fire from a lighter (flacără mică de la o lumânare) etc.
A small fire from a lighter (flacără mică de la o lumânare)
Francezii și valonii au feu, dar în Franța se mai folosesc fieu în angevin (Anjou), fieuil în tourangeau, fòc în occitană, focu în corsicană, fuè în provensală, fuòc și huec în occitană (provensală), tan în bretonă etc.
Și la francezi feu are mai multe semnificații, printre care: focul ca ardere; incendiul; mic dispozitiv aprins pentru a ilumina, a încălzi sau a găti; (învechit) lumânare aprinsă; (învechit) torță; aragaz, cuptor, aparat cu microunde; (învechit) gospodărie, casă de familie; lumină; semnal luminos; far maritim; armă; cartuș sau proiectil etc.
Feu de signalisation (semafor)
Din feu au derivat: à feu et à sang (devastat); aller au feu (a pleca pe front, a merge la război); amour-feu (focul iubirii); arme à feu (armă de foc); avoir le feu au cul (a fi presat; vulgair, a fi în călduri); baptême du feu (botezul focului); bouche à feu (gură de foc, tun); boule de feu (minge de foc); ceinture de feu (centură de foc); couvre-feu (stare de asediu); eau de feu (trăscău); être tout feu, tout flamme (a fi foarte pasionat); feu d’artifice (foc de artificii); un feu à rôtir un bœuf (un foc să coci un bou, un foc foarte mare) etc.
Des bouches à feu (guri de foc, tunuri)
Germanii folosesc Feuer, Fokus și Brand, dar în lumea germanică mai există fiir în germană alsaciană, Faia și Feia în bavareză, Feiar în șvăbească de est, Feier în luxemburgheză, Feier, Fuier, Fuur în șvăbească, Füer și Füür în germană de sus etc.
Rămânând la cel mai folosit, Feuer, este moștenit din medievalele germanice viur, vi(u)wer, acestea din vechiul germanic fiur, „foc”. Vă puteți documenta citind în Duden, Bibliographisches Institut GmbH, Berlin printr-un simplu clic pe cuvântul „Feuer”! Încercați!
Olympisches Feuer (flacăra olimpică)
Din Feuer au derivat: Abwehrfeuer (foc defensiv); anfeuern (a înveseli); Artilleriefeuer (trageri de artilerie); Batteriefeuer (trageri cu bateria); Blinkfeuer (lumini intermitente); Dauerfeuer (trageri în rafală); Feueralarm (alarmă de incendiu); Feuerball (minge de foc); Feuerberg (vulcan); Feuerbestattung (incinerare la crematoriu); feuerfangend (inflamabil); Feuerlinie (linie de tragere); Feuerlöschzug (echipă de pompieri); Feuerstelle (şemineu); Feuertaufe (botezul focului); Feuerwaffe (armă de foc); Feuerwehr (pompier); Feuerwerk (foc de artificii); Feuerzangenbowle (sort de vin cald); Infanteriefeuer (trageri de infanterie); Kanonenfeuer (lovitură de tun, proiectil); Liebesfeuer (focul iubirii); Olympisches Feuer (flacăra olimpică) etc.
Au apărut și proverbe sau zicători, precum: Feuer und Flamme sein (a fi pe foc); mit dem Feuer spielen (a se juca cu focul); Öl ins Feuer gießen (a turna gaz pe foc); unter Feuer liegen (sub foc) etc.
Rușii au ogonʹ – огонь, fókus - фо́кус și požár – пожар. Ogonʹ – огонь semnifică: focul; o lumină văzută în întuneric; procesul de aprindere; căldură sufletească, emoție; tragere cu o armă de foc (foc de artilerie); o sursă de lumină etc.
Огонь (foc de artilerie)
Din familia de cuvinte a lui ogonʹ – огонь fac parte; diminutivele огонёк (foculeț) și огонёчек (focușor); forma de mărire огнище (foc mare, pălălaie); adjectivele огненный (în flăcări), огнистый (conştient), огнедышащий (care suflă în foc) etc.; substantivele огнь (foc), огнёвка (molia focului), огниво (cremene), огнезащита (protectie impotriva incendiilor), огнемёт (aruncător de flăcări), огнеприпас (muniţie) etc.; adverbele огненно (de foc), огнисто (de foc) etc.
Focul în istorie
Motto: „Muzica trebuie să aducă foc în inimile bărbaților și lacrimi in ochii doamnelor.” (Amadeus Mozart)
A fost bun focul la prăjirea cărnii de mamut, apoi de bivol, dar focul ăsta făcu și prăpăd în istorie. Să exemplificăm. În ziua de 19 iulie a anului 64 d.Hr. un incendiu deosebit de violent a izbucnit la Roma și a devastat timp de șapte zile cea mai mare parte a oraşului.
A rămas un mister ce sau cine a declanșat acest incendiu, deși mulți au afirmat că însuși împăratul Nero este vinovat de producerea acestei calamități. De altfel, Nero a fost considerat unul dintre cei mai degenerați împărați romani, ce a dus o viață extrem de extravagantă, fiind împăratul căruia îi plăcea ca mii de oameni nevinovați să fie târâți în arenele circurilor și omorâți în urma unor spectacole grotești.
Cunoscut drept împăratul care „cânta la liră în timp ce Roma ardea”, Nero a fost împăratul care i-a persecutat cel mai mult pe creștini, iar în nebunia lui ajunsese să-și lumineze aleile propriului palat cu torțe vii reprezentate de creștini înveliți în suluri de bumbac îmbibat în ulei.
Se spune că strigătele lor de durere reprezentau sursa de inspirație a împăratului și se afirmă că ar fi dat foc Romei doar pentru a o putea descrie într-o poezie. Faptul că împăratul să fie cel care a incendiat Roma, este o ipoteză destul de plauzibilă, odată ce Nero era cunoscut pentru instabilitatea lui psihică, știindu-se că el era cel care și-a omorât tatăl adoptiv, împăratul Claudiu, pe mama sa Agrippina, precum și pe soția sa, Octavia, reușind ca în final să-și ia propria-i viață.
Cert este că „Marele incendiu din Roma” a izbucnit la niște antrepozite situate în apropierea Circului Mare, iar flăcările, aţâţate de un vânt puternic, au urcat cu iuţeală spre cartierul Palatin, apoi au coborât în cartierele aşezate de-a lungul colinelor Quirinal, Viminal şi Esquilin, întinzându-se în tot orașul.
O carte recomandată: Quo vadis (Henryk Sienkiewicz)
Locuitorii Romei înnebuniţi de spaimă s-au împrăștiat prin oraş într-o înghesuială de nedescris, fiecare încercând să-şi salveze pielea. Gărzile de noapte și soldaţii ce aveau sarcina stingerii incendiilor, dar și numeroși locuitori nu au putut opri incendiul ce avea să se dezlănţuie asupra orașului timp de şapte zile, iar atunci când în sfârșit ar fi fost stins, Roma nu va mai fi decât un oraș de ruine.
Nu se cunoaşte numărul total al victimelor, dar unele voci afirmau că au pierit în aceste incendii peste o sută de mii de cetățeni romani, la aceste vieți omenești adăugându-se un număr impresionant de clădiri, numeroase opere de artă și zeci de mii de manuscrise aflate în bibliotecile publice. A rămas în istorie ca fiind unul dintre cele mai mari dezastre ale perioadei antice.
Am scris noi și despre biblioteci, inclusiv despre Biblioteca din Alexandria („Jocuri de cuvinte – bibliotecă”). Istoria Bibliotecii din Alexandria, considerată azi un simbol al cunoașterii, împletește fapte reale, numere discutabile, nume celebre și teorii mai mult sau mai puțin fanteziste.
A fost construită în nordul Egiptului, pe malul Mării Mediterane, într-un oraș numit în cinstea lui Alexandru Macedon, supranumit „cel Mare”, cuceritorul lumii. A fost o importantă instituție culturală, totuși nu singura de acest fel.
Începuturile Bibliotecii din Alexandria se leagă de numele lui Ptolemeu I, fondatorul unei importante dinastii regale, care a condus Egiptul sute de ani. Ptolemeu fusese general al lui Alexandru, care, după moartea prematură a tânărului împărat (în 323 î.Hr.), a luptat cu ceilalți generali ai armatei destrămate și a reușit să se autoproclame rege al Egiptului în anul 304 î.Hr.
Ptolemeu I a avut și serioase preocupări culturale și științifice. Se pare că ar fi scris chiar și o istorie a vieții lui Alexandru Macedon, istorie care, din păcate, nu a supraviețuit, părți ale ei fiind cunoscute azi doar din surse secundare.
Ptolemeu a atras în Alexandria intelectuali, filosofi și oameni de cultură greci, printre care Zenodot din Efes și Filitas din Cos, Demetrios Falereul, fost politician atenian (Petrov a atras doar cinci, Dinescu șucărindu-se). Cu atâția gânditori laolaltă, nu este de mirare că Alexandria a devenit un punct de reper pe harta culturală a lumii de atunci.
O ipoteză e că Demetrios ar fi venit cu ideea construirii unui centru cultural, pe modelul faimosului Lyceum proiectat de Aristotel în Grecia, pentru cercetare și instruire. Altă ipoteză susține că ideea nu i-ar fi aparținut lui Demetrios, însă acesta ar fi contribuit cu propriile idei la dezvoltarea proiectului.
Așa a apărut o bibliotecă universală, adică o colecție care să includă toate cărțile lumii de la data respectivă, suluri și manuscrise, nu ceea ce numim „cărți” astăzi. Biblioteca a fost parte a unui complex cultural-religios în cadrul căruia nu ocupa locul principal.
Complexul a inclus în primul rând un așa-numit „Templu al muzelor”, aici avându-și originea cuvântul „muzeu” (din latinescul mūsēum, „bibliotecă, studiu”, din grecescul antic Mouseîon - Μουσεῖον, altar al muzelor Moûsa - Μοῦσα).
Biblioteca, fie a fost adăpostită în muzeu, fie a fost o anexă a acestuia. Oricum, aceasta a fost biblioteca principală, numită de unii autori și „regală”. Se crede că în complexul respectiv ar fi fost de fapt mai multe corpuri de clădiri în care erau adăpostite cărți.
Ioan Tzetzes, poet și filolog bizantin din secolul al XII-lea, a lăsat în scris o serie de informații despre Biblioteca din Alexandria, atribuindu-i lui Ptolemeu (supranumit „Filadelful”) viziunea îmbogățirii bibliotecii cu numeroase cărți și susținând că aceasta ar fi avut 90.000 de suluri care conțineau fiecare câte o singură carte și alte 400.000 de suluri care conțineau textul mai multor cărți. Biblioteca-fiică ar fi avut 42.800 de cărți.
Centrul cultural adăpostea peste 100 de specialiști ale căror sarcini erau să colecționeze manuscrise vechi (grecești, egiptene, asiriene, persane, evreiești etc.), să traducă, să copieze texte, să întreprindă tot felul de cercetări.
Marele incendiu din timpul dictatorului Iulius Cezar (anul 48/7 î.Hr.) a fost considerat mult timp principala cauză a dispariției Bibliotecii din Alexandria. Asediind orașul Alexandria, condus la vremea aceea de Ptolemeu al XIII-lea, Cezar a ordonat incendierea flotei din port, iar focul s-ar fi extins, distrugând o serie de depozite și clădiri din imediata vecinătate.
Seneca preciza într-una dintre scrierile sale despre dispariția în flăcări a circa 40.000 de cărți. Plutarh, scriind despre strategia militară a lui Cezar, menționează că incendierea flotei ar fi dus și la distrugerea „marii biblioteci”, fără să precizeze vreun număr.
La fel de tăcut în privința numărului de cărți distruse a fost și Dio Cassius care, în secolul al III-lea d.Hr., afirma că, pe lângă alte lucruri, au ars și cărțile „care erau, după câte se spune, numeroase și excelente”.
În secolul al IV-lea d.Hr., Ammianus Marcellinus, istoric, citând documente antice „de încredere”, susține că ar fi fost distruse 700.000 de cărți. Cercetătorii de azi cred însă că informațiile lui nu sunt corecte, suspectând că Marcellinus a confundat bibliotecile între ele.
Istoricul creștin Orosius susținea în secolul al V-lea că au fost distruse 400.000 de cărți în incendiul provocat de Cezar. Nici numărul dat de el nu este credibil, din moment ce Orosius spune că aceste cărți s-ar fi aflat într-o clădire din apropierea portului.
Sunt teorii că nu toate corpurile bibliotecii din Alexandria ar fi fost distruse în incendiu, chipurile biblioteca a fost distrusă cândva spre sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Nu știm ce mai rămăsese până atunci din ea. Sfârșitul ei nu trebuie atribuit neapărat unei catastrofe.
Se cunoaște că, pe măsură ce regii dinastiei Ptolemeilor s-au succedat la tron, interesul și preocuparea lor pentru cultură au scăzut, ajungând la nivelul de cultură al unor politicieni de azi, doctori în te miri ce. La fel și resursele alocate întreținerii și dezvoltării bibliotecii. S-ar putea spune că biblioteca s-a stins odată cu dinastia și, apoi, cu orașul.
Alte teorii atribuie arabilor vina de a fi distrus biblioteca în anul 642 d.Hr., când au cucerit Alexandria. Ipoteza e discutabilă, dat fiind că, în surse și izvoare istorice, indicii privind această așa-zisă distrugere a bibliotecii de către arabi apar la mai mult de o jumătate de mileniu după consumarea evenimentului în sine.
Despre incendiile de azi, de pe la noi, din Italia, Spania, Grecia sau Portugalia ar fi multe de spus, unele fiind provocate chiar de mâna omului. Despre eroismul pompierilor în stingerea incendiilor ar fi multe fapte de lăudat. La fel și despre incendiile provocate la noi, la Colectiv lăsat cu multe victime, soldându-se chiar cu demisia lui Ponta (rețineți exprimarea nașpa a unui politician plecat la Sibiu, „a trebuit să moară oameni....”).
Despre incendiile la spitale știți multe și ați tras concluziile de rigoare.
Incendiul și focul în (c)arte
Motto: „Acolo unde este viatață există speranță și vis, foc ceresc si rațiune…” (Pavel Coruț)
Incendiile (din latinesul incendium), focuri mari, producătoare de pagube, care cuprind și mistuie clădiri, păduri etc. au fost numeroase în istorie și e imposibil să le enumerăm pe toate.
Același foc, același fum
Scriitorii s-au referit la incendii, precum Dumitriu („incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stâlp de flacără”). Jean Bart („într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati”) sau Vlahuță („așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile ars”).
Cred că și eroii descriși de Wels aveau grijă să nu incendieze pădurea când făceau focul: „Au aprins focuri și le-au ținut zi și noapte, iar bărbații trimiși să aducă lemne în zona înconjurătoare trebuiau să țină lupii la distanță.” (They lit fires and kept them up day and night, and the men sent to fetch wood in the surrounding area were to keep the wolves at bay. - [H. G. Wells, War in the air, 1908]. Că și pe la noi fură și sunt cazuri când românii au provocat și provoacă incendii dând foc vegetației rămase după recoltarea cerealelor sau altor produse.
Focul trist și necăjit (tot Gheorghe Văduva)
Francezii și valonii au feu, dar în Franța se mai folosesc fieu în angevin (Anjou), fieuil în tourangeau, fòc în occitană, focu în corsicană, fuè în provensală, fuòc și huec în occitană (provensală), tan în bretonă etc.
Rosny, în Războiul focului, scria în 1909: „Oulhamrii au fugit în noaptea cumplită. Nebuni de suferință și oboseală, totul li s-a părut zadarnic înaintea nenorocirii supreme: Focul era mort. L-au întreținut în trei vetre, încă de la originea hoardei; Patru femei și doi războinici l-au întreținut zi și noapte.” (Les Oulhamr fuyaient dans la nuit épouvantable. Fous de souffrance et de fatigue, tout leur semblait vain devant la calamité suprême : le Feu était mort. Ils l’élevaient dans trois cages, depuis l’origine de la horde; quatre femmes et deux guerriers le nourrissaient nuit et jour. [J.-H. Rosny aîné, La Guerre du feu dans la bibliothèque Wikisoure, Première partie, chapitre I «La mort du Feu», Plon, Paris, 1920, 1re publi. 1909 en feuilleton, 1re éd. 1911 en volume, page 5]).
Germanii folosesc Feuer și Brand, dar în lumea germanică mai există fiir în germană alsaciană, Faia și Feia în bavareză, Feiar în șvăbească de est, Feier în luxemburgheză, Feier, Fuier, Fuur în șvăbească, Füer și Füür în germană de sus etc.
Mark Benecke, în Torța umană, în Zeit Online. nr. 43/1997, scria: „Din anumite motive, ideea că oamenii pot lua foc pe cont propriu e una populară.” (Aus irgend einem Grund ist die Vorstellung beliebt, daß Menschen von selbst in Brand geraten können.[Mark Benecke: Menschliche Fackel. In: Zeit Online. Nummer 43/1997, ISSN 0044-2070 (URL]).
Пожар - pojar (incendiu)
Rușii au ogonʹ - огонь (foc) și požár – пожар (incendiu, foc). Koval, în Belozubîka, scria în 1979: „Abia spre dimineață s-au mai liniștit puțin, s-au așezat în semicerc lângă sobă și s-au uitat la foc.” (Только к утру они немного успокоились, сели полукругом у печки и смотрели на огонь. [Ю. И. Коваль, «Белозубка», 1979 г., НКРЯ]).
În poezia Visul, Lermontov scria: „În focul după-amiezii în valea Daghestanului/ Cu plumb în piept, zăceam nemișcat.” (В полдневный жар в долине Дагестана/ С свинцом в груди лежал недвижим я. [М. Ю. Лермонтов, «Сон», 1841 г. [Викитека]).
Urghenev folosea cuvântul foc, jar - жар în sensul de dogoare sau căldură mare: „Este plăcut după o plimbare lungă și un somn adânc să stai nemișcat pe fân: corpul se găsește și lâncezește, fața strălucește de o ușoară dogoare, dulcea lene închide ochii.” (Приятно после долгой ходьбы и глубокого сна лежать неподвижно на сене: тело нежится и томится, лёгким жаром пышет лицо, сладкая лень смыкает глаза. [И. С. Тургенев, «Хорь и Калиныч», Khor și Kalinych 1847 г. НКРЯ]).
Nu uităm că un poet rus, Serghei Esenin, ne-a amintit prin Ducu Bertzi că Focul vânăt e gonit de vânt (Загнанный огонь гонится за ветром) în concertul lui Florian Pitiș. Dar e bine să și citiți poezia Focul vânăt (Загнанный огонь), de Serghei Esenin (versuri de acasă).
Așa că vă recomand să-l citiți pe Serghei Alexandrovici Esenin, (în rusă Сергей Александрович Есенин; 1895-1925), celebru poet liric rus. Dar poate vreți să citiți toată poezia în traducereqa lui George Lesnea:
Focul vânăt
Serghei Esenin
Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi votcă dam năvală,
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Că uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.
Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge-aceste braţe reci
Și-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară...
Traducerea: George Lesnea
Să erevenim acasă. Nina Stănculescu vă lămurește că Focul, prieten sau dușman, e o poveste bună și pentru cei mici, dar și pentru cei mari. Trei Sud-Est vă cântă cu mai puțin foc Focul, filosofând eu că Focul arde, cerul tună, pentru un suflet dacic, neînfrânt! Nu ne spune nimeni din vreo opt interpreți dacă în grădina lui Ion se face și focul! Dar precis se face, că bun ar fi un grătar și un vin bun. Și să cânte Fuego!
Stemă cu un foc (sens heraldic)
Focul în onomastică
Motto: „Timpul este focul in care ardem.” (Gene Roddenberry)
Focul e prezent și în onomastică. Dicționarele românești nu dau definiții despre numele de om foc, dar pteți găsi mume de la alte cuvinte cu rădăcina foc (focar, fochist, focos etc.).
Focaru și Focariu vă salută!
Focul e prezent și în toponime. Știm despre Țara de Foc (Tierra del Fuego în spaniolă), o grupă de insule la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, fiind despărțită de continentul american prin strâmtoarea Magellan. Insulele Țării de Foc au în total o suprafață de 73.746 km², având cca. 251.000 de locuitori (2006), din care insula principală are o întindere de 47.000 km².
Tierra del Fuego
În partea estică a insulelor trăiesc cca. 151.000 de argentinieni, pe când în vest sunt cca. 100.000 de chilieni. Din anul 1881 Țara de Foc este împărțită între Argentina și Chile, granița fiind pe linia meridianului vestic de 68°36'.
Dacă nu știm, nu ne trece nimeni „ferro et igni”, adică prin foc și sabie. În România există Ghețarul de la Focul Viu, o peșteră în Munții Apuseni, la 1.120 m altitudine, formată dintr-o sală de mici dimensiuni și o sală mare (50 m lungime, 5 m lățime), în care se păstrează un bloc uriaș de gheață fosilă (25.000 m3). Sunt numeroase coloane și domuri mari de gheață. Este rezervație speologică în cadrul Parcului Național al Munților Apuseni.
Foișorul de Foc sau Muzeul Național al Pompierilor este o clădire de 42 metri înălțime din București aflată între Obor, Calea Moșilor și Nerva-Traian, adică la intersecția străzii Traian cu Bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a Bisericii Oborul-Vechi. În trecut servea drept turn de observare și anunțare a incendiilor.
Foișorul de Foc, București
În engleză există fire, dar în Insulele Britanice se folosesc æled și fyr în anglo-saxonă, brand în engleză, çhenney în manx, focus în engleză, tan în corni, tân în velșă, teine în galică scoțiană, tine în irlandeză etc.
Nu voi „scuipa foc” dacă nu găsesc multe mume de oameni și toponime în engleză, adică nu voi fi furios. Mă voi „juca cu focul”, voi risca să caut despre „fire” (foc) prin clic pe: „fire” în Wikipedia; „Fire” în Encyclopædia Britannica, 11th edition, 1911.
FIRE este un acronim pentru expresia din domeniul financiar „financial independence and retire early” (independență financiară și pensionare anticipată) și pentru expresia din domeniile economic și de afaceri „finance, insurance and real estate” (finanțe, asigurări și imobiliare).
La adresa https://www.familysearch.org/en/surname?surname=Fire este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Fire. Sunt informații asupra originii și distribuției pe țări și pe alte criterii. Puteți încerca și pentru Fireman!
Fire (Focu) și Fireman (Pompieru) vă salută!
Un nume aparte a devenit și Firefox (vulpea de foc). Mozilla Firefox sau pur și simplu Firefox, este un browser web gratuit și cu sursă deschisă dezvoltat de Fundația Mozilla și filiala sa, Mozilla Corporation. Utilizează motorul de căutare Gecko pentru a afișa pagini web, care implementează standardele web actuale și anterioare. Firefox este disponibil pentru Windows 10 sau versiuni ulterioare de Windows, macOS și Linux. Porturile sale neoficiale sunt disponibile pentru diverse sisteme de operare Unix și asemănătoare Unix, inclusiv FreeBSD.
Englezii mai au diferite „focuri”, precum: Kentish fire (foc și vin din Kentish și serviciu prelungit); Lob Lie-by-the-fire (o creatură legendară a folclorului englez); Promethean fire (focul lui Prometeu); Saint Anthony's fire (focul Sf. Anton); Saint Elmo's fire (focul Sf. Elmo); Trumpster fire (focul Trunpster, joc de cuvinte pentru un suporter al lui Trump, un amestec de Trump + dumpster fire, „incendiu de tomberon”, similar modului în care un incendiu de tomberon o determină pe toată lumea să se concentreze asupra flăcărilor și asupra calităților distructive ale unui incendiu) etc.
Cuvântul Fire există și în toponimul Fireland, „Țara focului”, despre care am scris mai sus, Tierra del Fuego.
Francezii și valonii au feu, dar în Franța se mai folosesc fieu în angevin (Anjou), fieuil în tourangeau, fòc în occitană, focu în corsicană, fuè în provensală, fuòc și huec în occitană (provensală), tan în bretonă etc.
Până nu termin de scris despre nume de oameni și toponime legate de foc în franceză (feu), nu mă consider „cu borșul la foc și cu peștele în iaz”, adică nu mă laud înainte de reușită. Din feu a apărut numele de familie Feu.
La https://venere.it/fr/la-signification-et-lhistoire-du-nom-de-famille-feu/ este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Feu. Sunt date originea numelui, semnificația și distribuția după diferite criterii.
Feu (Foc) vă salută!
Și la francezi există „feu de Saint-Antoine” (focul Sf. Anton, indigestie), „feu de Saint-Elme” (focul Sf. Elme sau Elmo) etc. Există și Croix-de-Feu (Crucea de Foc), o fostă ligă naționalistă franceză din perioada interbelică, condusă de colonelul François de la Rocque (1885–1946). A fost dizolvată, la fel ca toate celelalte ligi în perioada Frontului Popular (1936–38). Să nu uităm prezența focului în toponimul Terre de Feu (Țara de Foc, Tierra del Fuego), despre care am scris mai sus.
Croix de Feu (Crucea de Foc, stema)
„Din foc în foc”, am ajuns la nemți, care folosesc Feuer și Brand. În lumea germanică mai există fiir în germană alsaciană, Faia și Feia în bavareză, Feiar în șvăbească de est, Feier în luxemburgheză, Feier, Fuier, Fuur în șvăbească, Füer și Füür în germană de sus etc.
N-o să-mi „dau foc la valiză”, adică nu voi face o gafă ireparabilă, cu consecințe, dacă nu găsesc din prima nume de oameni și toponime legate de focul german (Feuer, Brand). N-o să-mi „vărs focul” pe nimeni, că poate nu m-am străduit destul. Dar studiez în Wikipedia în limba germană cu clic pe „Feuer”.
In einem deutschen Zirkus (La un circ german)
La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=feuer&msockid=207f79a68ee86e0b3dab687e8f4e6f24 este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Feuer (origine, distribuție pe diferite criterii etc.).
Feuer (Foc) vă salută!
La adresa www https://www.ancestry.com/name-origin?surname=brand&msockid=207f79a68ee86e0b3dab687e8f4e6f24 e un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Brand (origine, distribuție pe diferite criterii etc.).
Despre Brand vă puteți documenta doar cu un clic pe: „Brand” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Brand” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Brand” în Duden online etc.
Uite că și germanii au diferite „focuri”, ca englezii și francezii, de exemplu: „Elmsfeuer” (focul Sf. Elm), „Johannisfeuer” (focul Sf. Johannis sau Ioan al nostru) etc. Iadului sau purgatoriului unde tronează dracii nemții îi zic Fegefeuer sau Fegfeuer.
Trecând la toponime sau nume de locuri, întâlnim în germană Feuerland (Țara de Foc), despre care am scris mai sus. În afară de nume de familie, Brand este numele: unei localități din districtul Bludenz, Voralberg, Austria; unei localități din districtul Tirschenreuth, Bavaria, Germania; unei localități de lângă Aachen, North Rhine-Westphalia, Germania; unui cătun din localitatea Beekdaelen, provincia Limburg, Olanda; unui cătun din Beekdaelen, Limburg, Olanda; unui cătun din Maashorst, North Brabant, Olanda.
În sfârșit, rușii au ogonʹ – огонь și požár - пожар. Voi căuta „de mama focului”, adică cu pasiune, nume de oameni și toponime legate de focul rusesc, cu toate că au declanșat focul în Ucraina, dar nu fără motive, zic ei, recte denazificarea și respectarea rezultatelor votului din noile republici din Crimeea și Dombas. Kosovo cum o fi apărut?
Dar lasă că vine „focul lui ardei (iute)”, adică fie iubirea dintre Trump și Zelenski pe baza „pământurilor rare”, o afacere pe picior mare, chiar și cu rușii din noile republici din Dombas. Cum Trump se înțelege cu Putin să se obțină pacea, UE, deci și România se află „între două focuri”, adică într-o situație dificilă, mergând cu Zelenski până-n pânzele roșii, că albe înseamnă pace. Așa că sunt „supărat foc” când îi aud pe unii că vor să trimită soldați români în Ucraina pentru menținerea păcii. Dar unde-i pacea?
Огонь și Огнивцевa vă salută!
Iată că de la ogonʹ – огонь, „foc”, au apărut, de exemplu, numele de familie Ogonʹ – Огонь, Ognivțev - Огнивцев etc. Desigur că există în rusă toponimul Ognennaja Zemlja (Ognevnaia Zemlia) - Огненная Земля (Țara de Foc sau Tierra del Fuego).
Voi termina eu eseul, dar îl voi și posta pe site, adică „voi împușca doi iepuri dintr-un foc”. Dacă nu termin până mâine „voi înjura de mama focului”. Iubitori sau nu de foc, care vă străduiți „de mama focului”, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva „cu foc”, cumva „la foc”, cândva, undeva „lângă foc” sau „departe de foc”, dar în niciun caz în „focul Gheenei”! Hai, Fuego!
Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - foc.pdf
Constantin Nițu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu