25 de lucruri uimitoare despre Univers

Vă invit să citiți aici, printr-un simplu click, doar câteva lucrur4i interesate despre Univers, loocul în care trăim. Lectură plăcută! Să fiți iubuiți! Constantin Nițu

CALATORII GEODEZICE - Bournemouth, 1991

În postarea „Dor de acasă” aminteam că viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut. Dintre multele călătorii făcute, interesantă mi s-a părut și cea făcută în Marea Britanie în 1991, pentru înscrierea Asociației Române de Cartografie în Asociația Cartografică Internațională. Relatarea postată are cinci părți. Trecerea de la o parte la următoarea se face prin click pe cuvântul „continuare” de la sfârșitul fiecărei pagini web. Aveți și posibilitatea citirii unei părți care vă interesează prin click pe denumirea fiecărei părți.

Partea I conține scopul misiunii, câteva date geografice asupra Marii Britanii, modul de realizare a tunelului EUROSTAR de legare a țării de Europa, date asupra populației, amintiri de la alte întâlniri cu militarii britanici.

Partea a II-a conține câteva date și păreri personale despre învățămândtul din Marea Britanie, referitoare la politica de apărare și structura forțelor de apărare, reflecții personale asupra literaturii britanice și asupra teatrului și filmului, asupra dezxoltării științelor și tehnologiilor, cu particularizare asupra domeniului de activitate, respectiv privind dezvoltarea geodeziei, cartografiei, topografiei, sistemelor informatice geografice etc.

Partea a III-a conține date și păreri asupra economiei Marii Britanii, amănunte asupra drumului spre Marea Britanie, cu referiri asupra liniilor aeriene britanice, aeroportului Heathrow și asupra căilor ferate britanice.

Partea a IV-a conține descrierea orașului Bournemouth de pe țărmul de sud al Marii Britanii, descrierea hotelului unde am fost cazat și a locurilor de desfășurare a activităților Adunării Generale a ICA și a Conferinței Cartografice Internaționale, date referitoare la ICA (Asociația Cartografică Internațională), câteva referiri asupra unor specialiști cartografi.

Partea a V-a conține câteva referiri asupra întoarcerii, având ăn vedere că în București avea loc o nouă mineriadă. Am considerat necesar să fac o trecere în revistă a mineriadelor care aveseseră loc până atunci în București, botezate de mine „excursii”! Descrierile din cele cinci părți sunt însoțite de reprezentări grafice, respectiv hărți sau alte imagini, realizate de mine, unele hărți statistice fiind primite de la colegii englezi. Lectură ușoară, dragi prieteni!

Descoperire in Arhiva Nationala de Filme

Vă invităm să vedeți primul film documentar despre Eminescu, intitulat „Eminescu, Veronica, Creangă”, realizat sub îndrumarea lui Octav Minar. Vizionare plăvută! Pr4ofesorul

DOR DE ACASĂ

DOR DE ACASA

Moto: „Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut”

Se ştie că bătrâneţea nu este pentru fricoşi! Dacă îţi porţi copilăria cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată! Şi în acea copilărie, o imensă nevoie de mirare după Victor Hugo, ai conştientizat primul „acasă”. Asta se întâmplă la vârsta de 3-5 ani pentru oamenii normali, când ţi-ai dat seama că eşti undeva, adică acolo unde e bine, între cei apropiaţi, unde eşti mulţumit sau nemulţumit fără motiv, unde nu stai locului niciodată (defect „copilăresc”), unde şi când ceream cu insistenţă tuturor ceea ce îmi doream...... Prin click AICI veți putea citi ce înseamnă pentru mine DORul DE ACASĂ! Desigur că fiecare are un acasă al lui... Lectură plăcută!

12 expresii comentate

12 expresii (nu doar româneşti) comentate 1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a „cam” dispărut). Apa sâmbetei era, într-o veche credinţă, un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. Cred că toată industria românească s-a dis pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman Neulander, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a cincea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie îl miruie! 2. Banul n-are miros Impăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală (na, că şi la ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar şi pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi! Autostrăzi am zis? Puşchea pe limbă! De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Intr-o zi, fiul său Titus (viitor împărat, nu preşedinte aproape ales de partidul facebook) i-a spus că „boborul”, mai puţin cei din diaspora, râde şi îl bârfeşte (nu şi pe facebook) pentru că a scos bani dintr-o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă, nu era euro, şi i-a spus: "Uite, banu’ n-are miros!". Aici nu comentăm! Nu suntem în spaţiul acela, Shengen, cu EADS! 3. Ii face capul calendar Este o expresie veche şi a pornit de la faptul că, demult, când nu existau laptop, iphone sau notebook, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor minte. Nu existau telefoane mobile inteligente şi „goagălul” lui (e)Vanghelie. Cum se marcau punctele roşii lunar în calendarele personalizate, nici asta nu ştim! Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi! 4. Nici în clin, nici în mânecă Ştim ca mâneca este partea hainei care acoperă braţul (cam lung la unii politicieni), iar un clin este o fâşie oarecare de material. Nu este nici o legătură între aceşti termeni şi expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche şi se trage din Transilvania (nu ştim dacă şi în Covasna, în Harghita, la Fântânelele lui Boc, Koloşvarul lui Gherman sau „Hermastadtul” lui KWJ). Acolo, ţăranii spun „în mânec" când urcă cu carul un deal şi „în clin", când coboară (la vale, nu vă miraţi, ţineţi cont de „g”, acceleraţia aia gravitaţională, cu legea ei, nevotată în parlamentul bicameral). Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec (cum stau parlamentarii câteodată, în campanie electorală, postează continuu pe facebook, dar „salariile merg”). Expresia a pătruns în toate regiunile ţării, roşii sau albastre la alegeri, şi s-a păstrat până azi, nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus, să nu ai de-a face cu ceva (politica) sau cu cineva (politician) în nicio âmprejurare. 5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer Expresia e bazaţă pe credinţa celor vechi (şi a neşcoliţilor români de azi cu bacalaureatul sărit sau a pupătorilor de moaşte la îndemnul lui Daniel) că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiţi, aşa că expresia inseamnă ca te afli în culmea fericirii, desfătării şi bucuriei. Dacă urci în Parlamentul ţării sau în viitoarea catedrală a mântuirii neamului, te apropii la propriu, după cota topografică, la figurat mă abţin! 6. în vino veritas – în vin este adevărul (pe când era vinul vin) Expresia, veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Bărbatul la băutură devine vorbăreţ (astăzi şi femeile, care ieri găteau ca mama, iar astăzi beau ca tata) şi atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz. Nu se ştie ce părere avea Păstorel. De Oprişan de la Focşani ştim. DNA, Codruţa şi tizul meu, fostul procuror aproape şef, Niţu, ar trebui să folosească metoda? Dar cât de „curat” este vinul azi? 7. Muncă de Sisif Sisif a fost un rege legendar (să zicem Năstase), pe care Zeus (să zicem Traian) l-a osândit pentru nesupunere în Olimp (să presupunem Zambaccian) să urce un deal din infern (nu la Cornu, ci la Rahova) ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, chiar dacă mai scria şi publica o carte, inclusiv pe blog), stânca aluneca sau era împinsă de procurori DNA şi Sisif trebuia sa o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Cum ar fi îndemnul lui Traian „să trăiţi bine”, ce trebuie înlocuit cu „mai trăiţi?” Nu comentăm. Că munca azi e rară! Ajutorul social să trăiască! 8. Piatra de încercare Este o piatră foarte dură, de culoare neagră (cred că ştie borduristul Videanu). Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari) şi pe fâşia subţire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric, „ştiu colegii mei, intelectualii” – Elena Ceauşescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul şi caratele aurului. Expresia „piatră de incercare" se foloseste când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă (aşa cum era, pe vremuri, la noi, examenul de admitere la facultate; universitatea Spiru Haret şi alte câteva se excud). 9. Ca-n Codrul Vlăsiei Codrul se întindea din nordul Bucureştilor până la Cernica, Izvorani, Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin această pădure era un act de mare curaj, pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n codru’ Vlăsiei" se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Nu mă bag, nu ştiu! Pe la Snagov chiar! OPrințul Paul știe! Expresia mai inseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi frauda. Pentru alţi codri, îi puteţi întreba pe Verestoy şi Hrebenciuc, dar şi pe anumiţi judecători din Braşov sau din Covasna. O trecere pe timp de iarnă pe autostrada A2 este la fel de riscantă. Expresia băsesciană „Iarna nu-i ca vara!” poate înlocui expresia de mai sus. 10. Pielea ursului din pădure Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Eu nu îl citesc pe Donici! Doi prieteni au vândut unui blănar (pentru cunoscători, nu era socrul din Sibiu) blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, fără să-l consulte pe Ţiriac, că era la Balc, la mistreţi, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de groază, unul, cu pantalonii îngălbeniţi de nu ştiu ce, se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri precum şacalul pedelist şi după ce l-a cam prea mirosit pe cel de jos, a plecat nedrogat, spre judeţul Dâmboviţa sau spre tomberoanele din Braşov. Prietenul din pom coboară şi-l intreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez". Sau în alte fabule i-ar fi spus să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci când un prieten ne dezamăgeşte. E valabil şi pentru candidaţii cu promisiuni „măreţe” în campania electorală. Excludem „pas cu pas” „lucrul bine făcut”? Vom vedea! Mai ţineţi minte kilometrii de autostrăzi promişi? Iar vom vedea! 11. Dacă tăceai, filozof rămâneai Maxima este extrasă din lucrarea "Mângâierile filozofiei", care aparţine filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în imprejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decat cuvântul. Aţi văzut că a avut efect pe 16 noiembrie, în turul 2? O completare azi ar fi cu expresia „dacă nu foloseai telefonul mobil, nu erai ascultat (de SRI) şi nu erai învinuit (de DNA)”! 12. Vorbe de clacă Cu înţelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală". Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă (la mine se numea „hopşe”). Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. Nu existau încă partide. Acum acolo se bârfeşte. Munca era reală, nu virtuală! Nu existau facebook, tweeter, Linked in sau chat! Şi campania electorală conţine „vorbe de clacă”? Dacă da, atunci suntem în România „lucrului bine făcut” şi…… „Să trăiţi bineeeeee!! Constantin Niţu (click)

TIMPUL PROBABIL

Slogan nou - „Nicio zi fără cadou”! Cadoul de marți (cu alții să-l împarți!) HARTA TIMPULUI PROBABIL WEATHER FORECAST MAP! Pentru locul de pe hartă unde muți cursorul (sub formă de mână) cu locatorul (mouse) și în funcție de cerință/funcția activată (clouds=nori; wind=vânt etc.), poți afla situația locală sau zonală (locală - mărind scara hărții, zonală – micșorând scara hărții). Un simpu clic pe: http://www.ventusky.com/

Toponimia Bucureștilor – nume de cartiere

Toponimia Bucureștilor – nume de cartiere

O vorbă spune: „limba noastră-i o comoară în adâncuri îngropată”. La fel se întâmplă și cu denumirile cartierelor în care locuim. Numele lor spun povești foarte interesante despre ele și, indiferent dacă le urâm sau le iubim, ar trebui să le știm, mai ales dacă locuim în ele. Colentina provine de la expresia „colea-n tinã”, unde „tinã” înseamnă „noroi”. Se spune că numele i-a fost dat de unul dintre spătarii lui Matei Basarab. Intrebat unde a învins oștile otomane, acesta a spus „colea-n tină”… și asa i-a rămas numele. Mlaștina de aici s-a transformat în timp în mahala, fiind încă de pe atunci o zonă în care comerțul era înfloritor. Cotroceniul, un cartier prin care ne place tare mult să ne plimbăm, că locuiesc boieri pe-acolo, pentru că de fiecare dată descoperim case frumoase, își trage numele de la regionalismul „a cotroci”, care inseamnă „a scormoni, a căuta, a iscodi”. Vă recomandăm să treceți prin Cotroceni și să „cotrociți” după case frumoase și ceainării (azi poate și pokemoni). În Crângași exista un crâng, o prelungire din Codrul Vlăsiei, iar în el trăiau oamenii numiți „crangașii”. De aici și numele. Se spune că Drumul Taberei, unde m-am stabilit, se numește așa pentru că Tudor Vladimirescu, în 1821, a intrat în București pe la vest și își așează aici tabăra de panduri. Și nu departe de Drumul Taberei se află și dealul Panduri, care-și trage numele tot de la pandurii lui Tudor. Nu plecăm încă din Drumul Taberei, pentru că aici se găsește și Ghencea. Pe vremea fanarioților, aici se afla șeful arnăuților (soldat mercenar, de origine albaneză, angajat în garda domnească din Țările Române, din tc.arnavud) din garda domnească, Ghenci-aga (agă - comandantul pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șeful agiei, din tc. ağa). Acesta a ridicat o biserică ce-i purta numele. Era biserica Ghencei. În Ghencea se află și un cimitir turcesc, care e posibil sa fie la fel de vechi ca și denumirea. Cartierul Băneasa se numește așa după nevasta banului (în Evul Mediu, în Țara Românească, titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei, În Moldova – dregător domnesc; persoană care deținea acest titlu; guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei, cf. magh. ban, sb. ban) Dimitrie Ghica – om politic, prim-ministru al României, președinte al Senatului și al Adunării Deputaților. Un cartier care are numele dat tot de o femeie cu avere este și Dămăroaia, care a fost moșia boieroaicei Maria Damaris. Alții spun că Dămăroaia a fost numele unei vornicese, care între anii 1830 și 1833 a avut o întinsă „grădină”, „în târgul Bucureștilor, pe Podul de Pământ (azi Calea Plevnei), până la streaja (bariera), ulița pe lângă vornicul Samurcaș către Mitropolie”. Și cartierul Giulești era înainte tot o proprietate boierească, a familiei Juleștilor. La fel se întâmpla și cu Floreasca, cea care-și are denumirea de la boierii Florești. Berceni vine de la numele grofului Miklós Bercsényi, mare latifundar maghiar. Acesta se afla în fruntea unei cete de husari, care în drumul lor spre turci s-au oprit la sud de București. E posibil să fi rămas de tot aici, căci de atunci această zonă poartă numele Berceni. Ferentari, un cartier pe care mulți aleg să-l evite, Inclusiv franțuzoaia Clautilde Armand, este printre singurele care se poate mândri cu un nume din latină, Ferentarius fiind denumirea unui soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. Dar mai aflăm și că in secolul XIX, Ferentari erau numiți soldații olteni, iar în urma împroprietăririlor lui Al.I. Cuza, le-au fost alocate terenuri în zona respectivă. Așadar, „strămoșii” celor din Ferentari sunt olteni! Mai există și alte păreri care spun că denumirea de „ferentari” a venit pe filiera maghiară. Majoritatea istoricilor ardeleni consideră artera Ferentari, ca fiind drumul de acces către Dunăre prin București, al exilaților „curuți” (curúț, curúți, s. m. – rebel, insurgent, răsculat; din mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat”, DAR; Gáldi, Dict., 123, nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria (Sursa: DER, 1958-1966), care erau trupe răsculate ce s-au opus stăpânirii austriece la începutul secolului al XVIII-lea. în 1711, conducătorul lor din exil a fost un anume Ferencs, de aici și Ferentari. Tot din categoria denumirilor care au legătură cu armata - Sălăjanul este un nume nou și comunist, pentru că se trage din numele generalului de armată și politicianului comunist Leon Szilaghi devenit românul neaoș Leontin Sălăjan. Rahova își trage numele de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independență - Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților. Militari - e destul de evident. Aici era o zonă de instrucție militară și unde s-a aflat Pirotehnia Armatei. De asemenea, multe dintre locurile din acest cartier au fost construite pentru militari, iar zone din acest cartier poartă nume precum Veteranilor și Păcii. Despre Lipscani se știe că-și datorează numele negustorilor veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig Lipsca), cărora li se spunea lipscani. De asemena, se mai spune că Lipscani își trage numele din slavă – Lipsk, Lipsko, care însemnă „locul cu tei” și se referea tot la Leipzig. Probabil așa se explică și numele locului Hanul cu tei. Despre Dristor se spune că-și are numele de la breasla piuarilor care locuiau în această parte a orașului. Piuarii se mai numeau și „dârstari”, dârsta fiind piua din piatră folosită la spălarea și „bătucirea” postavului și a dimiei. Dar se mai spune că vine de la Silistra (oraș port din Bulgaria), căruia i se mai zicea și Dârstor sau Dristor. Iar drumul ce pleca de la sud de București și tinea până la Silistra se chema Drumul Dristorului. Cartierul Pantelimon își trage numele de la comuna Pantelimon, de la periferia Capitalei, iar acesta, la rândul său, își are numele după Mânăstirea Sfântul Pantelimon. în greacă „pan” și „éléïmon” înseamnă „întreg milostivul”. Așadar, locuitorii Pantelimonului ar trebui sa fie cei mai milostivi din București! Amin! Vitanul își trage numele de la câmpia Vitanului, loc unde orășenii veneau cu vitele la păscut. Așa că, putem spune că numele cartierului se trage de la cuvântul „vită”. Titan era o fabrică „de ciment, construită pe la începutul secolului XX. Despre Balta Albă se spune că vine de la groapa de var din această zonă, unde, în vremea lui Caragea, se „topeau” cadavrele ciumaților, iar atunci când ploua, locul devenea o baltă… albă.