ATELIER METODIC: Jocuri de cuvinte

Jocuri de cuvinte – pepene

(postarea precedentă)

Pepene

Moto: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Pepenele este explicat în vreo 26 de definiții în dicționarele românești. Una din ele (DEX '09, 2009), arată: „pepene, pepeni, s. m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile; a) („galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) („verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); fructul acestor plante. – Din lat. pepo, *pepinis.”

Etimologia este latină. Pe larg, provine din latinul pepō, peponem, „dovleac, pepene galben” prin rădăcina latinului vulgar *pepinem. Latinul derivă din vechiul cuvânt grec πέπων - pépōn, acesta din proto-indo-europeanul *pékʷonts, „gătire, maturare”, rudă cu πέσσω - péssō, „a se înmoia, a se coace”.

Pepene galben

Wikipedia confirmă! Pepenele galben (Cucumis melo) sau zămos (Moldova) se cultivă pentru fructul sau, care se coace vara, conține multă apă și este de gust dulce. Pepenele (verde), Citrullus lanatus, este originar din regiunile sudice ale Africii. Era cultivat în Egiptul Antic. Culoarea miezului variază în culoare de la roșu aprins la roz, prezentând numeroase semințe de culoare neagră. Este apreciat pentru gustul său dulceag și cantitatea scăzută de calorii. Se consumă ca atare (crud) sau murat. În România este cunoscut în unele regiuni drept harbuz (Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat si Oltenia) sau curcubete/ lebeniță (Ardeal). Una dintre cele mai recunoscute regiuni ale țării pentru producția de pepeni este zona Dăbuleni. Nu vă luați după vânzătorii șmecheri din piețe care vă zic că toți pepenii sunt de Dăbuleni....

Pepenele verde

Dăbuleni, localitate renumită pentru producția de pepeni (maplandia.com)

Traseul București – Dăbuleni (Rome2rio.com)

Aveți și opțiunea pentru imaginea satelitară (Rpme2rio.com)

Interesante sunt denumirile pepenelui în mai multe limbi:

a) bettieħa în malteză (din arabicul biṭṭīḵ - بِطِّيخ‎, rudă cu siriacul clasic paṭṭīḥā - ܦܲܛܝܼܚܵܐ‎, ebraicul 'avatíakh, ʾăḇaṭṭī́aḥ - אֲבַטִּיחַ‎);

b) cucumis în latină (o „rătăcire”, probabil în ultimă instanță din sumerianul ukuš2 - 𒄾, „castravete” sau un substrat de limbaj neidentificat pre-indo-european mediterranean; comparați cu arabicul kūsā - كُوسَا‎, vechile cuvinte grecești síkuos, sikuós, sikuòs, síkus - σίκυος, σικυός, σικυὸς, σίκυς);

c) dinja în bosniacă și croată, dinja - диња în macedoneană, dinja - диња în sârbă, dinnye în maghiară, dyni - дині în ucraineamă, dynya - дыня în rusă (din proto-slavicul *dyňa, acesta din predecesorul *kъdynja, din latinul cydōnea māla, din vechile grecești kudṓnion – κυδώνιον, „pepene”, mêlon - μῆλον, „măr, gutuie”);

d) kavun în turcă (din turcescul otoman kavun - قاون‎, din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”), qovun în azeră (din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”);

e) melionas în lituaniană, meló în catalană, meloa f., melão m. în portugheză, meloen în frizonă și neerlandeză, meloi în bască, melon - מלון în ebraică, melon - מעלאָן în idiș, melon în daneză, engleză, estonă, franceză, galeză, galica scoțiană, irlandeză, norvegiană, poloneză și suedeză, melón în slovacă, galiciană și spaniolă, Melon hunn în luxemburgheză, melona în slovenă, melóna în islandeză, melone în corsicană, italiană și letonă, Melone în germană, meloni în finlandeză, meloun în cehă (toate moștenite din vechiul francez melon, din latinul târziu melonem, din latinul melopeponem, „tip de dovleac”, din vechiul grec mēlopépōn - μηλοπέπων, din mêlon - μῆλον, „măr” + pépōn - πέπων, „copt”);

f) nesvi - ნესვი în gruzină;

g) pepene în română, piponj și peapini în aromână (vezi mai sus etimologia latină), pepóni - πεπόνι în greacă (din cuvântul grec bizantin pepónion - πεπόνιον, diminutiv al vechiului cuvânt grec pépōn - πέπων, „castravete copt”), pjepër în albaneză (la fel ca pentru pepene), pŭpesh - пъпеш în bulgară (vezi pepene);

h) sekh - սեխ în armeană (din vechiul armean sex – սեխ – nu vă gândiți la prostii, acesta dintr-un cuvânt cu substrat mediteraniano-pontic de forma *si/ekʰu-, reflectat și în vechile cuvinte grecești sikúa - σικύα , sikúē - σικύη, sekoúa - σεκούα, „tărtăcuță, Lagenaria vulgaris; tărtăcuță rotundă, Cucurbita maxima; tărtăcuță de la un anumit copac”; síkuos - σίκυος, sikuós σικυός, síkus - σίκυς, „castravete sau pepene, Cucumis – sativus”; sekouánē - σεκουάνη, „un fel de măslin” și mai puțin probabil în proto-slavicul *tyky, în rusă týkva – ты́ква, „dovleac”, na, drăcie, că avem și noi tigvă în română);

i) shamam - شمام în arabă (etimologie necunoscută; Behnstedt, Peter; Woidich, Manfred, editors, 2010. Wortatlas der arabischen Dialekte – Band I: Mensch, Natur, Fauna und Flora, Handbuch der Orientalistik, p. 514);

j) Tarabūja - ਤਰਬੂਜ în punjabi (doar pentru experți vezi AICI), taramuja - তরমুজ în bengali (doar pentru experți vezi AICI), kharabooj - खरबूज în hindi (toate moștenite din persanul xarboze - خربزه‎, „harbuz”, vezi k);

k) xarboz(e) - خربزه în persană (din persanul evului mediu hlbyck' - xarbīzag, „harbuz”);

Cuvântul „pepene” în diferite limbi

l) harbuz în română, harbuz – харбуз în ucraineană (noi zicem că l-am fi moștenit din ucraineană, dar n-o fi invers, ambele moștenite din persanul xarboz - خربز‎, vezi capitolul despre harbuz);

m) lubeniță și lebeniță în română, lubeniča - лубѐница în sârbo-croată, lȗbenica în slovenă, ljubenica în sârbă, liubenitsa - любеница - în bulgară, lubeniča - лубеница (în macedoneană (de origine slavă, din lub – луб, sol de pădure, podzol, din fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol).

Dacă priviți harta, vedeți problema cuvintelor în țările vecine. Un caz interesant ar fi al cuvântului harbuz, cu originea prin Persia (Bilodid I. K., editor, 1970–1980. Slovnyk ukrajinsʹkoji movy, Kiev: Naukova Dumka). A sărit el spre nord în Ucraina, fără a intrat și în alte țări, iar noi să-l fi luat de la ucraineni? Ia fiți atenți, cu bibliografie serioasă! Urmăriți mai jos despre harbuz.

Tabelul nr. 1: Producția de pepeni în anul 2017

Nici cu producția de pepeni nu stăm excelent. Importăm pepeni tot timpul anului. Nu există depozite frigorifice pentru depozitarea provizorie a mărfii. Producătorii nu se asociază pentru crearea unor asemenea condiții de depozitare intermediară. În tabelul de mai sus vedeți producția de pepeni în 2017.

Harbuz

Moto: „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Lăsând la o parte moartea, anul ăsta împlinindu-se 130 de ani de la uciderea lui Eminescu, să ne aplecăm mai mult asupra acestui „harbuz”, folosit și pe la noi și pe la alții. Scriam mai sus că harbuz pe care noi l-am luat din cuvântul ucrainean garbuz - гарбу́з, acesta din persanul xarbuze - خربزه‎, acesta din persanul evului mediu xarbīzag, hlbyck', „pepene”. După Pelliot, ar fi o remodelare a sanscritului trapusa - त्रपुस, „fructul colocynth-ului”, Citrullus colocynthis, „castravete amar, tărtăcuță”, folosit pentru vin, fructul arbustului originar din bazinul mediteranean și Asia, printr-o etimologie populară.

Formele cu t- sunt atestate în persană: tarboze - تربز‎,tarboz - تربز‎, „pepene verde”, de fapt (cu miez) roșu. Și este înrudit cu cuvintele armene ale evului mediu xarpizak - խարպիզակ, xarbzak - խարբզակ, gruzinele xarbuzaḳi - ხარბუზაკი, xaburzaḳi - ხაბურზაკი, moștenite din iraniană.

Cuvântul „harbuz” în diferite limbi

Și din harbuzul persan există și alte cuvinte descendente, unele pe care le-am amintit sau altele pe care nu le-am scris mai sus, la pepene, precum cuvintele: khirbeez - خِرْبِز‎, „pepene”, în arabă; xarbūzā – ख़रबूज़ा, în hindi; harbüz - خربز‎, harbüze - خربزه‎, în turcă otomană; arbuzŭ – арбузъ, în vechea slavă de est; arbúz – арбу́з, în rusă; arbuus în estoniană; arbūzs în letonă, arbūzas în lituaniană, arbuz și harbuz în poloneză; Erbus în germana de pe Volga; harbúz – гарбу́з, „dovleac”, în ucraineană; harbuz în română; qarpız în azeră; qârpuz – قارپوز în persană; qarbuz - ҡарбуз în bașchiră; qarpız în tătara crimeană; qarbız – қарбыз în cazahă; karpuz - قارپوز‎ în turca otomană; karpuz în turcă; karpuz în albaneză; karpúz – карпу́з în bulgară; karpoúzi – καρπούζι în greacă; kàrpuza – ка̀рпуза în sârbo-croată; qarbız - карбыз în tătară; garpyz în turcmenă și kharbūja – खर्बूज în sanscrită. Ca să vedeți „cum se duce vorba”!

Poftă bună dacă ai brișcă, așa cum are Viorica în poșetă!

Bibliografie:

Horn, Paul (1893), „xerbuze”, in Grundriss der neupersischen Etymologie (in German), Strasbourg: K.J. Trübner, p. 105.

Vasmer (Fasmer), Max (Maks) (1964), „арбуз”, in Etimologičeskij slovarʹ russkovo jazyka [Dicționar etimologic al limbii ruse] (în rusă), volume 1, tradusă din germană, cu date suplimentare ale lui Trubačóv Oleg, Moscova: Progress, p. 83.

Nişanyan, Sevan (2002), „karpuz”, în Nişanyan Sözlük.

Doerfer, Gerhard (1967) Türkische und mongolische Elemente im Neupersischen [Turkic and Mongolian Elements in New Persian] (Akademie der Wissenschaften und der Literatur: Veröffentlichungen der Orientalischen Kommission; 20) (in German), volume III, Wiesbaden: Franz Steiner Verlag, § 1590.

Ačaṙean, Hračʿeay (1973), “խարպիզակ”, in Hayerēn armatakan baṙaran [Dicționar al cuvintelor rădăcină armene] (în armeană), vol. II, ediția a doua, tipărit după originalul din 1926–1935, Vol. VII, Erevan: University Press, p. 348.

Vorbe despre pepene

Moto: „Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

„A scoate pe cineva din pepeni” (adică „de la paza pepenilor”), înseamnă a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie, precum Băsescu dacă îi spui că a fost informator. Alte exemple găsiți singuri. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) îi ziceți unui prieten rotofei sau unui politician, parlamentar în lei sau în euro căruia îi merge prea bine, când ăștia te plătesc cu salariul minim pe economie, la insistențele UE și FMI. „A ieși (sau a ajunge) la pepeni” înseamnă a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. E cam cum am făcut noi cu industria și cu flota de nave comerciale.

„Frica păzește pepenii” i se spune unui hoț căruia îi e frică să șutească oarece de frica paznicului, deoarece atunci când pepenii sunt copți precis un paznic e pitit acolo în bostănărie zi și noapte. „Doi pepeni într-o mînă nu se pot ține” i se spune aceluia care vrea să facă două lucruri deodată sau are două prietene, gândind el că „între două nu te plouă”.

Despre pepeni au scris mulți scriitori, printre care: Ispirescu în basmele sale („Fata cea mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare cîte un pepene ales de dînsa la masa împăratului.”, „La a zecea zi, unde se scutură o dată calul și se făcu frumos, gras ca un pepene și sprinten ca o căprioară.”); Creangă („Baba nu știa ce să facă de bucurie, că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene.” sau „Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales, de ne-am potolit deocamdată și foamea și setea.”); Caragiale („Chir Ianulea și-a ieșit din pepene; s-a repezit cu pumnii-ncleștați s-o pilduiască.”).

Pepeni roșii

Și au mai scris, că în cărțile de română precis nu-i mai găsiți: Camilar („Cum mijea de ziuă, ochii pîndeau harbujii dintre linii, niște harbuji mari, cît să se sature din ei cîțiva oameni.”); Hogaș („Luă harbuzul mai greu decît ea, îl trînti de pămînt de se desfăcu în o sută de bucăți.”); Alecsadri („furând noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării”) etc.

Și cum suntem inventivi, au fost porecliți ca pepeni locuitorii din Buzești, iar harbuz este porecla oricărui locuitor din Dragomirești și Bârsana. Despre prezența numelui în tooponimie vom studia.

Grămadă de pepeni

E păcat să nu amintim și de cantalúp, din care am gustat când am fost în Franța, în 1997, de la fema de lângă Angers a colonelului Boileau, cel cu care am fost coleg la Hamburg în 1978, el căpitan și eu tânăr maior, și cu care am vizitat cartierul St. Pauli (vezi AICI). Camtalupul [s.m., din francezul cantaloup] este o varietate de pepene galben cu fructul turtit și cu coaja groasă, brăzdată în felii și cu miezul aromat. Dar, mi-a povestit amicul, pe malul fluviului Loire, francezii îl luară de la italieni, de la Cantalupo („cântă lupul”), numele unui mic orășel italian lângă Roma, pepenele respectiv fiind introdus în Franța de Carol al VIII-lea după campaniile sale din Italia (1495).

Revenim la scribi! Gabriela Chişcari ne oferă în 2009 interesante reţete ale vieții („1.Viaţa mea e-o îngheţată/ Cu pepene galben şi-alune,/ Scăldată în ciocolată,/ Cu topping de mure şi prune...// 2. Viaţa mea e o salată/ Ce-n zile, ani, se pierde;/ Cu roşii dulci ornată,/ Şi plâns de ceapă verde.// .... 4. Viaţa mea e un ghiveci/ De sosuri şi legume,/ Ornată cu ciuperci/ Şi sarea de pe lume...// 5. Viaţa mea-i sirop de brad/ Păzit de boli, răceală/ Cam dulce, aromat,/ Dar bun un strop pe seară....”). Nu ne zice dacă e vegană sau vegetariană. Și să-i analizăm noi puțin visurile astea!

Așadar, visând domnița legume și fructe, consultând noi specialiștii critici în interpretarea legumelor și fructelor din vis, ni s-a spus că nu e ușor de realizat, deoarece fiecare legumă sau fruct are interpretarea ei specifică și, na, drăcie, aflată în corelație cu alte legume și fructe.

Iată intrepretarea pentru cele mai uzuale dintre legume: ardei gras - lucruri plăcute, dar de importanță minoră; ardei iute – atenționare la ceva care nu merge bine; cartofi – bai mare, necaz sau boală (Pe critici? Pe juriu?); castraveți – semn bun, oaspeți neasteptați cu vești bune; ceapă – supărare mare; ciuperci – boală; fasole boabe – ceartă, critici; fasole verde – nevinovăție; morcov - frică, stress, emoții. Săracul iepure!

Că dacă visezi doar pepeni, mă trombonește o amică, e altceva! Zice că pepenele roșu arată că ai pofte sexuale (și chiar expediai „cuvânt înaine”, pentru cartea sub tipar „Partide ratate” a prietenului și colegului Birceanu Nicu), dorința de a experimenta senzații noi, vitalitate, voie bună, dar ești ingrijorat, pe când cel galben semnifică sentimente puternice față de cineva, dar și petrecere, că vei dobândi un prieten, fericire, noroc, însă atenție la sănătate. Și cică mai înseamnă pepenele de orice fel aparență înșelătoare. Dacă visezi că îi cumperi, ai prieteni nedemni, pepenele bine copt înseamnă că dragostea ta pentru cineva este împărtășită.

Dacă pepenele e mare, înseamnă că ești iubit. Dacă visezi că îl mănânci cu alții înseamnă bucurie mare, veste de daruri. Visând semințe de pepene roșu înseamnă fericire, bucurie in curând. Și în plus, dacă visezi că mănânci pepeni, de orice fel, vei suferi, ptiu, drace, o indigestie (de care povestește Nicu Birceanu despre o partidă ratată, chiar de diaree). Dacă visezi pepeni pe câmp sau dacă visezi că vinzi pepeni înseamnă că vor interveni schimbări la locul de muncă. Nu mi-a spus ce se întâmplă dacă visez că fur pepeni! Creadă fiecare ce vrea!

Dan Norea, în 2011, în „Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii”, de care am mai pomenit, ne prezintă fructele Evei, neuitând pepenele („Se laudă cireşul şi mărul cel fălos,/ Da' le-ntrerupse spusa un pepene zemos:/ / / ). Măi, măi!

Michelle Rosenberg ridică în slăvi într-un aforism ceapa pe timp de iarnă, în comparație cu alte bunătăți, cred că mai ales împotriva răcelii („Deşi nu are coafura exotică şi atrăgătoare a unui ananas, nici parfumul îmbătător al unui pepene galben, nu este nici dulce, nici zemoasă precum un pepene roşu mândru de gabaritul său, ceapa, aşa mignonă, este o prietenă de nădejde iarna când frigul îşi intră în drepturi ca un împărat peste ţinutul său.”).

Și pepenele ăsta a ajuns și în haiku, poezia aia japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate respectiv din 5, 7, 5 silabe (Monica Trif: „mama nicăieri -/ ultimul pepene rupt/ luat de ape/” sau Elena Malec: „amurg tropical -/ doar pe bărbie zeama/ de pepene copt/”). Părerea și-o gândește fiecare. Ce ți-e și cu fixurile astea asiatice!

Și au ajuns harbujii și în proverbe. Aromânii susțin că o „coajă de pepene nu se lipeşte de buric”, dar neprecizând nimic de alunecarea pe coajă de pepene, că în filmele mute am văzut coar alunecări pe coji de banane. Dar persanii, cu harbuzul lor, s-au gândit bine la alunecarea asta, susținând că „și un voinic poate să cadă la pământ din pricina unei coji de pepene”.

Frica păzește „bostănăria”

Dacă românul spune despre cineva că „s-a apucat să caute clenci în pepene”, armeanul e sigur că „inima nu se răcoreşte când tai un pepene”. Românul, căruia nu-i place singurătatea, primitor, susține sus și tare că „decât un măr singur, mai bine o felie de pepene împreună”. Păi da, că e dintr-un harbuz măricel cu mai multe felii... Dar cum se comportă românii după 1989, cam fiecare pentru el, vom vedea în postarea următoare, despre urbanism și amenajarea teritoriului ăsta bântuit de ape și tornade!

Claudiu Românu se joacă cu sinonimele, comunicându-ne în 2017 „culmea fructului: Să mănânci pepene roşu până te saturi de lubeniţă”, pe când Andrei Laslău sisține că „dacă vrei să arăţi ca un pepene, cea mai scurtă cale e să mănânci zilnic unul”. Are dreptate. Cred că e mai bună apa asta filtrată în pepene, decât cea zice-se „netedă” cumpărată în peturi, că de cea furnizată de Apa Nova, franțuzisme....

Și în final să-l cităm pe Su Dongpo („oamenii de pe muntele de la vest ştiu să fie fericiţi: o supă bună cu pepene şi muguri de bambus prăjiţi după semănăturile de primăvară”) și precis o să murim sănătoși, dar la vârste apreciabile... Regim... Post...

Să fiți iubiți și aveți grijă de cuvinte! Sunt prețioase!

Post scriptum:

Amicul Petru Plătică mi-a adăugat pe blogul meu din Cronopedia următoarele fotografii sugestive pentru pepeni, întrebându-mă care îmi place. Domniei sale îi place a treia... imagine. Mie îmi plac toate... imaginile! Ce părere aveți?