ATELIER METODIC: agricultură

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din China, la noi ajunsă prin India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru sau chiar mai mult, cu tulpina lemnificată la maturitate. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Cânepa indiană este o plantă ușor de cultivat, rezistentă la secetă, cu creștere rapidă, suprimă buruienile, îmbunătățește structura solului și produce cantități mari de oxigen.

Denumirea științifică a cânepii, Cannabis sativa (Linnaeus , 1753), prezintă două subspecii, fiecare cu câte 2 varietăți. Varietățile din subspecia sativa sunt utile pentru obținerea de fibre textile, iar cele din subspecia indiană sunt utilizate pentru obținerea marijuanei. Cânepa are o istorie veche, cea mai veche dovadă despre utilizarea fiind o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia, şi datând de peste 10.000 de ani.

Copil fiind, am apucat cămașa (lat. camisia) de cânepă (lat. canepa), cearșafuri (tc çarșaf) de cânepă. Mama cultiva anual cânepa, o recolta în snopi (sl. snopŭ), o introducea într-o baltă (vsl, *bolto, „mlaștină”, vezi și alb. baltë, „noroi”, aromânul baltã și grecul βάλτος - váltos, „mlaștină”) la topit (sl. topiti) după recoltare (fr. récolter), iar cânepa se înmuia. După două-trei săptămâni o scotea și o usca.

După uscare o melița folosind melița (bg. мелица), făcând apoi caiere (lat. *caiulus) din firele rezultate și scărmănate. Bunica torcea (lat. torquere „a întoarce”) cu furca (lat. furca) aceste caiere și cânepa deveneau ață (lat. acia) de cânepă strânsă în ghemuri (lat. v. *ghemus). Iarna era instalat în casă războiul (bg., sb. ра́збо̄ј – razboj, din ràzbiti - ра̀збити, „a învinge”, „a zdrobi”, „a răzbi”) de țesut (lat. texere). Și aveau loc hopșile (după unii din mg. hopsába „tovărășie”, care de fapt e társaság, săs. hopscha), când vecinele (lat. vicinus) veneau cu furcile la tors și povestit, mama țesând la război. Asta da socializare!

Am scris eu etimologia cuvintelor între paranteze, dar ele știau doar limba română! Și despre cuvântul hopșe, învățat în copilărie în Muscel, e transilvănean, venit peste munți, adică șezătoarea pentru a lucra lâna în comun, pare derivat din cuvîntul slavon обьщиѥ, „obște”, în mod indirect, prin intermediul slavonului hopsába (Drăganu, Dacor., III, 720). Așa că ungurii și sașii ardelwni îl luară de la noi, nu noi de la ei.

Eu stăteam pe pat și ascultam ultimele știri, adică „breaking news”, că nu aveam încă radio sau difuzor, sau mergeam „dincolo” (denumirea celeilalte camere, „bune”, din casa cu doar două camere) și mă culcam dacă mi se făcea somn.

Cânepa e prezentă în dicționarele românești prin zeci de definiții, aflând noi, de exemplu, din sursa MDA2 (2010) că vorba cânepă se trage din cuvântul latin vulgar *canapa, acesta din canabis, fiind o plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe. Tot cânepă li se zice și fibrelor textile extrase din tulpina de cânepă după melițare.

Și i se mai zice și aldan (et. nec.), dudăi, dudău (mg. dudva), durhai, durhălani, durhău (et. nec.), durzoi, haldaroi, halduri, handări, handur (et. nec.), hașiș (fr. haschisch), hlandov, holdani, pordici. Cânepa indiană (Cannabis indica), cum scriserăm mai sus, este cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante.

În funcție de organele plantei din care provine, marijuana din cânepă poate fi de calitate superioară și de calitate inferioară. Fitochimia canabisului este extrem de complexă, fiind identificați până în prezent peste 480 de compuși. Responsabili pentru efectele psihoactive sunt compușii sub denumirea de cannabinoide, iar dintre aceștia cel mai important este THC (tetrahidrocannabinolul), care se găsește în cantitate mare în rezina secretată de plantă. Dar țăranii mei din Stâlpeni nu aveau cunoștințe depre așa ceva!

Cultură de cânepă

Wikționarul prezintă și el cânepa, care provine în română din cuvântul latin vulgar canapa, *canapis, acesta din latinul cannabis, la rândul său din vechiul grec κάνναβις - kánnabis...

Fibre de cânepă

Dar s-o luăm pe rând, în mai multe limbi:

a)bhaang - भांग în hindi, Bhaga - ਭੰਗ în punjabi;

b)cánabo în galiciană, cáñamo în spaniolă, canapa în italiană, canapial în dalmațiană, cànem în catalană, cânepă în română, cãnipã în aromână, cânhamo în portugheză, kanapė în lituaniană, kanep în estonă, kanep’ – կանեփ în armeană, kaņepes în letonă, kánnavis - κάνναβις în greacă, k’anapis - კანაფის în gruzină, kanopli - каноплі în bielorusă;

c)chanvre în franceză (din vechile franceze chanvre, chenvre, moștemite din latinul vulgar *canapus, formă alterată a latinului clasic cannabis, o moștenire din vechiul grec κάνναβις - kánnabis);

d)cnáib în irlandeză (din vechiul irlandezs cnáip, tot din latinul cannabis);

e)còrcach în galica scoțiană;

f)cywarch în galeză;

Cuvântul „cânepă” în diferite limbi

g)hamp în daneză și norvegiană, hampa în suedeză, hampi în islandeză, hamppu în finlandeză, Hanf în germană și luxemburgheză (din vechiul german hanaf, din proto-germanicul *hanapiz), hemp - קנבוס în ebraică, hemp în corsicană și în engleză (din englezele evului mediu hemp, hempe, henpe, henoppe, henepe, henep, hanep, din vechile engleze henep, hænep, „cânepă”, din proto-germanicul *hanapiz, dublet al lui cannabis și canvas), hennep în neerlandeză, himp în frizonă, khemp - כעמפּ în idiș;

h)kalamua în bască;

i)kender în maghiară (moștenit dintr-o limbă turcică în secolele IX – X, înainte de cucerirea câmpiei panonice), kəndir azeră, kendir în turcă (din vechiul turcic *kändir‎);

j)kërp în albaneză (din vechiul albanez *kanëp, tot din latinul vulgar canapa, din latinul cannabis etc.);

k)konop - коноп în bulgară și macedoneană, konope în slovacă, konopí în cehă, konopie în poloneză, konoplja - конопља în sârbă, konoplya - конопля în ucraineană, komoplia - конопля în rusă, konoplja în bosniacă, croată și slovenă (toate tot din latinul vulgar canapa etc.);

l)qanab sau kɔ̃.nab - قنب în arabă, kanaf - کنف‎ în persană, qanneb în malteză (din vechiul grec κάνναβις - kánnabis);

m)Śaṇa - শণ în bengali.

Pledoaria „câneparilor” pentru cânepă

Moto: „Eu am trei metri şi mai bine,/ Iar tu de jos nici nu te vezi;/ Păi cum să creşti aşa ca mine,/ Când tu, debilo, te droghezi!” (Ion Diviza despre cânepa autohtonă vs. cânepa indiană)

Și dacă oamenii purtau până în prima jumătate a secolului al XX-lea cămăși, indispensabili, ii, cearșafuri și alte produse din cânepă, răcoroase vara și călduroase iarna, era pentru că în plus față de gospodăriile țărănești, cânepa se cultiva și pe suprafețe mari și se crease o industrie a cânepii, cu topitorii, filaturi de cânepă. Dar după 1950 au început să dispară, la modă fiind produsele din plastic. Asta îmi aduce aminte și de cai...

Acum planta cânepă are peste 25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele şi combustibili şi până la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii. Urme de cânepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cânepă.

Circulația cânepii în lume: BC –î.Hr., AD – d.Hr.

Cânepa a plecat din China! Cea mai veche hârtie făcută din fibră de cânepă provine din China, în urmă cu două milenii. Am văzut exponate la muzeul național de istorie a Chinei din Beijing în septembrie 1980. Se pare că și faraonii au utilizat cânepa în construcţia marilor piramide.

Tapiserie chineză de cânepă

Cânepa a devenit atât de importantă în Anglia secolului al XVI-lea, încât regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi. În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă. În anul 1850, în SUA existau peste 8.000 de ferme de cânepă.

La fiecare 3,6 secunde câte un om moare de foame. Seminţele de cânepă ar fi, după cânepari, cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de „grăsimi bune", adică saturate, de care corpurile umane au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.

Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de cânepă. În anii 1930, Henry Ford a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă.

Peste 50% din pesticidele folosite în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cânepa este un material de 8 ori mai puternică decât bumbacul! Cânepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, protejând astfel mediul înconjurător.

Din cânepă s-ar putea fabrica hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de necesar vieţii. Dar în acest caz ar rămâne fără buștenii din România firmele austriece!

Dar cânepa este marginalizată în zilele noastre, doar pentru că din ea se produce şi marijuana! Câneparii susțin că sunt periculoase canabisul sau marijuana, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului. Oare? Câneparii vor să ia ei banii?

Potrivit câneparilor, dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, asta deoarece kabala bancară internațională ar fi conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.

De unde provine cuvântul „marijuana", explicat de sursa MDA2 (2010) ca provenind din spaniolă și franceză, fiind un stupefiant asemănător cu hașișul, extras din frunzele unei specii de cânepă? Cuvântul provine din Mexic (din cuvântul spaniol mexican marihuana, acesta din mariguana, atestat din 1894, de origine necunoscută; ar putea avea o etimologie populară, de la María Juana, „Maria Ioana”). A fost folosit pe scară largă la mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a plantei cânepă.

Marijuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei indiene (Cannabis sativa indica) și are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin. Fiecare tip de marijuana conține THC (tetrahidrocanabinol), principala substanță psihoactivă a acestor produse vegetale. Cu cât valoarea THC-ului este mai mare, cu atât mai puternice sunt efectele acestui drog, zice-se „ușor”. Fie la ei!

Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au indicații de consum medicale și mai ales sociale. Din aceași plantă provine și hașișul (engl. hashish, din arabicul ḥašīš - حَشِيش‎, „fân, iarbă uscată”, dar și engl. vulgar „shit"), care este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis).

Se spune că marijuana ar ajuta în mai multe boli: scleroza multiplă, MRSA, hipertensiunea arterială, incontinență urinară, tulburările gastro-intestinale, cancerul, durerea cronică, boala alzheimer, apneea de somn și multe altele, printe altele și în stări de vomă și insomnie. Dar văzând copiii care devin dependenți și își rateză viața, mă cam îndoiesc.

Dar iată care sunt, după cânepari, faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă: până în 1880 manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie din cânepă; din 1631 şi până la 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele în SUA sub formă de cânepă; refuzul de a creşte cânepă în America, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, era ilegal (de xemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă refuzai să creşti cânepă); George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au cultivat cânepă; 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului; primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtie realizată din cânepă; în 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi (studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3 acri de arbori); până în 1937, vopselele şi emailurile de calitate erau realizate în SUA din sămânţa de cânepă; primul model de maşină "T" pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă, maşina însăşi fiind realizată și cu cânepă (maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care erau de 10 ori mai rezistente decât oţelul); revista „Mechanical Engineering Magazine" (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută", arătând că aceasta nu poate fi decât cânepa; un film documentar de 14 minute, realizat în 1942 de Departamentul Agriculturii din SUA, încuraja fermierii americani să crească cânepa pentru a susţine efortul american de război.

Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea îmbrăcăminţii. Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile japonezilor. Cultivarea şi producţia cânepii nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.

Și a apărut conspiraţia DuPont împotriva cânepii. În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol.

Industria naturală a cânepii ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%. Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover.

Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase, cu intenţia foarte clară, cânepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvânt mexican, ziceau câneparii obscur, „marijuana" pe care l-au „împins" în conştiinţa Americii.

Și așa ar fi început, după cânepari, manipularea mijloacelor mass-media în privinţa cânepii. La sfârşitul anilor '20 şi în anii '30 ai secolului XX, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana, pericolul marijuanei fiind prezentat în ştirile de primă pagină. Și, credem noi, chiar așa era! Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate, de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii.

Unii zic că filme ca „Reefer Madness" (Nebunia marijuanei, 1936), „Marihuana: Assassin of Youth" (Marijuana, asasinul tinerilor, 1935) şi „Marihuana: The Devil's Weed" (Marijuana, iarba diavolului, 1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile anti-marijuana. Eu nu cred, câneparii sunt nebuni, filmele sunt bune și azi, când consumul drogurilor a atins și România.

Adepții marijuanei zic că în anii 1930, oamenii erau foarte naivi, masele erau ca oile, aşteptând să fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate. Ce, azi nu e așa? Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitet.

Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, un apropiat al companiei DuPont, Robert asigurându-se că legea va trece prin Congres. Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie, mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa.

În septembrie 1937 cânepa a devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Dar țăranii mei de la Stâlpeni nu știau în anii 1945-1955. Congresul american a interzis cânepa pentru că i s-a spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent.

În anii '50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc. Așadar, care era adevărul?

Cânepa, planta minune, după cânepari

Moto: „„Tema -i nocivă.../ Cei ce-o gustă, iată, predic,/ Ori să treacă pe la medic,/ Ori să pună de... colivă!” (Janet Nică, concurenţilor la tema „Cânepa”, de la Cluj-Napoca)

Cânepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt necesare pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepii îi este destul un singur sezon.

Iată câteva din întrebuinţările pe care cânepa le-ar putea aduce omenirii:

1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă, materialele plastice din cânepă fiind biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.

2) Din cânepă se pot face medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici. Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ar ajuta în bolile de astm şi glaucom.

3) Cânepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cânepă. Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. Ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol, iar aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.

4) Din cânepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA, ca în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cânepă?

Așadar, lumea e nebună, dar asta nu înseamnă că toți trebuie să ne alăturăm nebuniei. Ar trebui să eliminăm cuvântul „marijuana" şi să ne gândim la povestea care a fost creată, la propaganda care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Și iubitorii de cânepă zic că ea trebuie să fie utilizată în viitor, căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.

Și zic câneparii că spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că „dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande", ceea ce eu zic că e adevărat. Ultimele reclame de la TV spun chiar că „dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniţi terorismul!" Și zic câneparii că o plantă atât de minunată, cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă". Să fie manipulare?

Și dau câneparii câteva cifre, zic ei, foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Industria petrochimică a distrus natura şi nu folosirea cânepei.

Așadar, întreabă câneparii, care sunt adevăraţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele (citiți și AICI justificarea „câneparilor”)?

Cânepa în (c)arte

Moto: „Intenţiile dumneavoastre,/ De-a pune cânepa pe poante,/ Întâia dată, cred, sub astre,/ Îmi par, de-a drept... stupefiante!” (Janet Nică, „Opinie”)

„Cine-şi mănâncă sămânţa de cânepă, rămâne gol” sau „cine mănâncă sămânţa de cânepă, îşi mănâncă cămaşa” sunt proverbe româneşti care se referă la cânepa și cămașa de anul următor. Ba Valeriu Butulescu, în „Stepa memoriei”, ne explică: „Progres tehnic. În curând, în loc de in şi cânepă, din pământ vor răsări articole textile.” N-au răsărit ele din pământ, ci din petrolul extras din pământ! Desigur, la noi acum de austrieci! Parcă văd o scenă din Star Track!

Dintre scriitorii români care au scris despre cânepă îl amintim doar pe Ion Creangă, deoarece deveniții orășeni și umoriști Udrea pe la Cluj-Napoca sau Gagniuc pe la Constanța se fac că au uitat de cânepă. Ion Creangă are în 1877 o replică în Moş Nichifor Coţcariul („Moş Nichifor: Iaca, jupâneşică dragă, cum învaţă nevoia pe om ce să facă... Cu moş Nichifor ţuţuianul nu piere nimene la drum. De-acum, numai să te ţii bine de carâmbi şi de speteze, că am să mân iepele iestea de au să scapere fugind. Da' să ştii d-ta că babei mele n-are să-i fie moale când m-oi întoarce acasă... Am s-o iau de cânepa dracului şi am s-o învăţ eu cum trebuie să caute altă dată de bărbat; că femeia nebătută e ca moara neferecată. Ţine-te, jupâneşică! Hi, ha!!!”). Atunci nu exista agenția aia de protejare a muierilor caftite!

Și tot Ion Creangă scrie despre cânepă în „Amintiri din copilărie”, copilărie petrecută la țară și nu cu cheia de gât pe asfalt între blocurile gri din Pantelimn („unde te facem pe tine!”), că nu se încuiau casele nici în copilăria mea, iar copilul știa că laptele se obținea prin mulgerea vacii, oii sau caprei și nu direct la Cora sau la Kaufland.

Că ne amintim clar, noi ăia care am citit, nu ca o mamă useristă care se văita că trogloditul de fiu-său trebuie să învețe atâtea arhaisme inutile („Dar naiba mă-mpingea, de le făceam atunci cu chiuita. Dar, cireșele? Dar cânepa? Da, da. Trebuie să plătească! Păi toată munculița mea... Da' cine-i de vină, că nu-i copilul? Da' n-are ce mânca? Ei, drăcie! Trage-i o mamă de bătaie! - Da' de ce? De ce fură? - Ei și dacă a mâncat. - Păi să vezi cânepa aceea acolo! Se joacă. Da' să se joace la tine acasă! Da? Unde-o fi împielițatul? Ei, l-oi găsi prin păpușoi. - De unde stii dumneata ca el e vinovatul? - Păi dar cum? Dar pălăria? Da, da. Am fost la fața locului si pălăria era la poalele cireșului, așa-i! - O s--i trag o chelfaneală când o ajunge diseară acasă, de-o sa mă pomenească!”).

Mă tot gândesc la asiatici, japonezi, coreeni și chinezi, cum naiba sunt în stare să învețe atâtea semne, ba mai sunt și în frunte și la matematică, la electronică! Useriștii lor nu protestează la autoobligarea de a învăța și folosi atâtea arhaisme?

Epigramiștii nu iartă cânepa. Ion Diviza scrie despre cânepa autohtonă vs. cânepa indiană („Eu am trei metri şi mai bine,/ Iar tu de jos nici nu te vezi;/ Păi cum să creşti aşa ca mine,/ Când tu, debilo, te droghezi!”). L-aș întreba – „doar cânepa?

Și la început, descriind noi etimologia unor cuvinte, ajungem la izvoarele limbilor indo-europene, despre indo-europeni vorbindu-ne și Valentin David („La Delhi, Bangalore, Dacca,/ Sub arşiţă sau biciul ploii,/ Hinduşii venerează vaca.../ La noi se pun in frunte boii!”). La ce boi se referă autorul puteți ghici ușor.

Și trecând noi din India cânepii, pe lângă noi, spre est de Prut, despre care un președinte de asociație de bloc spunea că suntem ba două popoare, ba două națiuni, să vedem ce ne spune Ion Berghia în „Pledoarie pentru epigramă”, în 2007, despre cum se desfășoară o slujbă ortodoxă (Papagalul: „La Chişinău, un preot blând,/ Cu voce fină, de hindusă,/ Se dă cu fruntea de pământ/ Ţinându-şi slujba-n moldo-rusă.”).

Și pentru patria unei anumite cânepi optează și unele dive indo-europene de pe la noi, ca una Iulia Vântur, îndrăgostită de Bollywood, despre care prevestise de prin 2010 Efim Tarlapan, în „Epigrame cu şi despre femei” (Metamorfoză: „Diva noastră-n Indii dusă/ C-un hindus, în grabă mare,/ A ajuns şi ea / În... eroare!”).

Și vă asigur că olteanul Janet Nică, cel care am impresia că e prieten cu ministrul de finanțe discotecar („În 10 ani, guvernele au schimbat de 100 de ori codrul fiscal.”), nu putea să nu fie documentat și în domeniul cânepii, pe această temă fiind organizat și un concurs (Concurenţilor la tema Cânepa: „Tema -i nocivă.../ Cei ce-o gustă, iată, predic,/ Ori să treacă pe la medic,/ Ori să pună de... colivă!”). Așadar, e opțiunea fiecăruia! Libertate, te iubim, învingem sau o bulim!

Tot domnia sa, văzând că nu prea ne ajută dicționarele, ne dă definiţia cânepii, nelegându-se de fibre („Cânepa e-o iarbă veche/ Care creşte unde-o pui/ Şi, cum este pe-o ureche,/ Nu-i de... nasul orişicui!”). Adică, aș zice eu, numai de nasuri fine, mulți în #rezist, optanți ai statului paralel (Ciudat: „În ţara mea, ciudat model/ De raţiune şi noroc,/ Ori este Stat, şi-i paralel,/ Ori, cel mai des, nu e deloc!”). Adică „nu e deloc” așa cum ne-a demonstrat cu bâlbâielile STS în cazul căderii avionului lui Iovan în Apuseni, când se bâlbâia pe la ministerul transporturilor și blonda ce-i acum promovată „sinistru” de externe și cu bâlbâielile în cazul Alexandrei, fata răpită în Caracal.

Că tot olteanul Janet Nică are o opinie personală referitoare la cânepă, nu și la fibrele de câneoă, ci doar la produsele alea periculoase (Opinie: „Intenţiile dumneavoastre,/ De-a pune cânepa pe poante,/ Întâia dată, cred, sub astre,/ Îmi par, de-a drept... stupefiante!”). Prea se pricepe olteanul!

Dar cu sau fără cânepă, indo-europeana limbă română, cum recunoaște și Janet Nică, face parte din limbile țărilor UE, așa cum România face parte din UE (UE şi România: „Privit din largă perspectivă,/ Se vede clar un vechi raport:/ La ei, cireaşa de pe tort,/ La noi, bomboana pe colivă!”). Doamne, feri!

Și știm deja că pe la Cluj-Napoca a avut loc un festival internațional, numit Untold, care precis a avut legătura cu cânepa, așa cum ne asigura preventiv, cu mult timp înainte, tot Janet Nică (Beneficiile cânepii: „La Cluj a fost cam dură concurenţa,/ Căci cânepa, adesea, dă fiori,/ Dar, fapt normal, şi laud transparenţa,/ Văzurăm că s-au tras destule sfori!”). Și sforile erau de cânepă! Omul vorbește de un concurs de creație, de care știu precis clujenii Udrea și Gârda!

Că de, vorba Corneliei Georgescu, constatatoare a producției de cânepă, dar cu neprecizarea zonei (Abundenţă: „Multă cânepă pe câmp/ Ca s-o culeagă vreun tâmp,/ Să ajungă la un vis/ Confecţionând... canabis!”). Nu precizează nici domnia sa oarece fibre! Cum care Cornelia? Specialista în haicu („Iarba de pe câmp/ La bunica în curte -/ Capra cu doi iezi.”).

Bunicile de azi nu mai cultivă cânepă. Ar fi chemate precis la DIICOT, unde nu sunt chemați cei care trebuie. Și când te gândești că pe vremea marinarului era una șefă la DIICOT care acum e olecată prin Costa Bica... Marinarul care se tot plimbă pa la B1TV și România TV apărând serviciile!

Și nu știam că în capul unei tipe poate fi și cânepă, că doar o spune Cornelia Georgescu, tot femeie (Inteligenţă: „Înaltă şi frumuşică,/ Cu talie subţirică,/ Cu gentuţă foarte scumpă,/ Da-n cap doar cu... cânepă!”).... Să fie Eba, să fie Elena Udrea, nu prea pot ghici...

Că prea e forțată rima! Dar măcar trece ușor fata asta, Cornelia, de la cânepă la crizantemă („singurătate/ pe câmp printre buruieni/ o crizantemă”) sau la rapiță („trenul pe şine -/ în razele soarelui/ rapiţa pe câmp”), doar prin câte un haicu... Și trebuie să o credem, că e specialistă și în fizica cuantică, trecând ușor de la câmpul cu orice la câmpul magnetic („problema plasmei -/ Tokamak toroidal/ în câmp magnetic”).

Și să nu creadă Petru Ioan Gârda că pe la Cluj-Napoca e doar îngrămădeala Untold care îl deranjază, că precis fu implicat într-un festival al cânepii, după cum ne informează Gheorghe Cireap (Prognoză atmo-sferică - la Festivalul cânepii Cluj-Napoca: „În atmosfera inedită/ Vedea-vom cânepa topită./ Epigramişti, votaţi cu bile,/ Vor împărţi duios... pastile!”). Despre ce pastile nu știm, n-am auzit, nu depunem mărturie.

Că poate cu pastile de acest tip votează unii, dar cărora nici dracul, nici judecătorii nu le-au luat banii dosiți, așa cum îi dă de gol Valentin David (Vot secret-amfibrah: „Cu bile, pastile, monede,/ Penalii votează din groapă,/ O lege de tip Arhimede.../ Să-i scoată, când intră la apă!”).

Oare la pastile extrase din cânepă s-o fi referit și George Budoi în „Politică şi politicieni”, prin 2016, când ne arăta dovada că unii aleşi ai neamului nu sunt sănătoşi („Când se cere ca, frecvent,/ Să voteze-n Parlament,/ Unii-n loc să bage bile,/ Bagă-n urne doar... pastile.”)? Să o întrebăm pe Olguța, cea care ne tot plasa, nouă, militarilor, „pastile”!

Și lăsând cânepa asta la o parte, să pledeze pentru ea „câneparii”, oriunde munciți, dacă vă pierdeți munca, veți găsi altă muncă. Fiți atenți cu altele! Imaginaţi-vă că viaţa este un joc ce implică jonglarea cu 5 bile: sănătatea, sufletul, prietenii, munca, dragostea. Mingea „muncă" este fabricată din cauciuc; dacă îţi cade, va sări înapoi spre tine, dar toate celelalte bile, suflet, sănătate, prietenii și dragostea, „casante”, sunt făcute din sticlă; dacă le scapi, ele se vor sparge şi nu vor mai fi niciodată la fel, așa cum spunea un anonim.

Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

nitu.constantin@yahoo.com

11.06.2019

Jocuri de cuvinte – pepene

Jocuri de cuvinte – pepene

(postarea precedentă)

Pepene

Moto: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Pepenele este explicat în vreo 26 de definiții în dicționarele românești. Una din ele (DEX '09, 2009), arată: „pepene, pepeni, s. m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile; a) („galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) („verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); fructul acestor plante. – Din lat. pepo, *pepinis.”

Etimologia este latină. Pe larg, provine din latinul pepō, peponem, „dovleac, pepene galben” prin rădăcina latinului vulgar *pepinem. Latinul derivă din vechiul cuvânt grec πέπων - pépōn, acesta din proto-indo-europeanul *pékʷonts, „gătire, maturare”, rudă cu πέσσω - péssō, „a se înmoia, a se coace”.

Pepene galben

Wikipedia confirmă! Pepenele galben (Cucumis melo) sau zămos (Moldova) se cultivă pentru fructul sau, care se coace vara, conține multă apă și este de gust dulce. Pepenele (verde), Citrullus lanatus, este originar din regiunile sudice ale Africii. Era cultivat în Egiptul Antic. Culoarea miezului variază în culoare de la roșu aprins la roz, prezentând numeroase semințe de culoare neagră. Este apreciat pentru gustul său dulceag și cantitatea scăzută de calorii. Se consumă ca atare (crud) sau murat. În România este cunoscut în unele regiuni drept harbuz (Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat si Oltenia) sau curcubete/ lebeniță (Ardeal). Una dintre cele mai recunoscute regiuni ale țării pentru producția de pepeni este zona Dăbuleni. Nu vă luați după vânzătorii șmecheri din piețe care vă zic că toți pepenii sunt de Dăbuleni....

Pepenele verde

Dăbuleni, localitate renumită pentru producția de pepeni (maplandia.com)

Traseul București – Dăbuleni (Rome2rio.com)

Aveți și opțiunea pentru imaginea satelitară (Rpme2rio.com)

Interesante sunt denumirile pepenelui în mai multe limbi:

a) bettieħa în malteză (din arabicul biṭṭīḵ - بِطِّيخ‎, rudă cu siriacul clasic paṭṭīḥā - ܦܲܛܝܼܚܵܐ‎, ebraicul 'avatíakh, ʾăḇaṭṭī́aḥ - אֲבַטִּיחַ‎);

b) cucumis în latină (o „rătăcire”, probabil în ultimă instanță din sumerianul ukuš2 - 𒄾, „castravete” sau un substrat de limbaj neidentificat pre-indo-european mediterranean; comparați cu arabicul kūsā - كُوسَا‎, vechile cuvinte grecești síkuos, sikuós, sikuòs, síkus - σίκυος, σικυός, σικυὸς, σίκυς);

c) dinja în bosniacă și croată, dinja - диња în macedoneană, dinja - диња în sârbă, dinnye în maghiară, dyni - дині în ucraineamă, dynya - дыня în rusă (din proto-slavicul *dyňa, acesta din predecesorul *kъdynja, din latinul cydōnea māla, din vechile grecești kudṓnion – κυδώνιον, „pepene”, mêlon - μῆλον, „măr, gutuie”);

d) kavun în turcă (din turcescul otoman kavun - قاون‎, din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”), qovun în azeră (din proto-turcicul *kāgun, „pepene, harbuz”);

e) melionas în lituaniană, meló în catalană, meloa f., melão m. în portugheză, meloen în frizonă și neerlandeză, meloi în bască, melon - מלון în ebraică, melon - מעלאָן în idiș, melon în daneză, engleză, estonă, franceză, galeză, galica scoțiană, irlandeză, norvegiană, poloneză și suedeză, melón în slovacă, galiciană și spaniolă, Melon hunn în luxemburgheză, melona în slovenă, melóna în islandeză, melone în corsicană, italiană și letonă, Melone în germană, meloni în finlandeză, meloun în cehă (toate moștenite din vechiul francez melon, din latinul târziu melonem, din latinul melopeponem, „tip de dovleac”, din vechiul grec mēlopépōn - μηλοπέπων, din mêlon - μῆλον, „măr” + pépōn - πέπων, „copt”);

f) nesvi - ნესვი în gruzină;

g) pepene în română, piponj și peapini în aromână (vezi mai sus etimologia latină), pepóni - πεπόνι în greacă (din cuvântul grec bizantin pepónion - πεπόνιον, diminutiv al vechiului cuvânt grec pépōn - πέπων, „castravete copt”), pjepër în albaneză (la fel ca pentru pepene), pŭpesh - пъпеш în bulgară (vezi pepene);

h) sekh - սեխ în armeană (din vechiul armean sex – սեխ – nu vă gândiți la prostii, acesta dintr-un cuvânt cu substrat mediteraniano-pontic de forma *si/ekʰu-, reflectat și în vechile cuvinte grecești sikúa - σικύα , sikúē - σικύη, sekoúa - σεκούα, „tărtăcuță, Lagenaria vulgaris; tărtăcuță rotundă, Cucurbita maxima; tărtăcuță de la un anumit copac”; síkuos - σίκυος, sikuós σικυός, síkus - σίκυς, „castravete sau pepene, Cucumis – sativus”; sekouánē - σεκουάνη, „un fel de măslin” și mai puțin probabil în proto-slavicul *tyky, în rusă týkva – ты́ква, „dovleac”, na, drăcie, că avem și noi tigvă în română);

i) shamam - شمام în arabă (etimologie necunoscută; Behnstedt, Peter; Woidich, Manfred, editors, 2010. Wortatlas der arabischen Dialekte – Band I: Mensch, Natur, Fauna und Flora, Handbuch der Orientalistik, p. 514);

j) Tarabūja - ਤਰਬੂਜ în punjabi (doar pentru experți vezi AICI), taramuja - তরমুজ în bengali (doar pentru experți vezi AICI), kharabooj - खरबूज în hindi (toate moștenite din persanul xarboze - خربزه‎, „harbuz”, vezi k);

k) xarboz(e) - خربزه în persană (din persanul evului mediu hlbyck' - xarbīzag, „harbuz”);

Cuvântul „pepene” în diferite limbi

l) harbuz în română, harbuz – харбуз în ucraineană (noi zicem că l-am fi moștenit din ucraineană, dar n-o fi invers, ambele moștenite din persanul xarboz - خربز‎, vezi capitolul despre harbuz);

m) lubeniță și lebeniță în română, lubeniča - лубѐница în sârbo-croată, lȗbenica în slovenă, ljubenica în sârbă, liubenitsa - любеница - în bulgară, lubeniča - лубеница (în macedoneană (de origine slavă, din lub – луб, sol de pădure, podzol, din fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol).

Dacă priviți harta, vedeți problema cuvintelor în țările vecine. Un caz interesant ar fi al cuvântului harbuz, cu originea prin Persia (Bilodid I. K., editor, 1970–1980. Slovnyk ukrajinsʹkoji movy, Kiev: Naukova Dumka). A sărit el spre nord în Ucraina, fără a intrat și în alte țări, iar noi să-l fi luat de la ucraineni? Ia fiți atenți, cu bibliografie serioasă! Urmăriți mai jos despre harbuz.

Tabelul nr. 1: Producția de pepeni în anul 2017

Nici cu producția de pepeni nu stăm excelent. Importăm pepeni tot timpul anului. Nu există depozite frigorifice pentru depozitarea provizorie a mărfii. Producătorii nu se asociază pentru crearea unor asemenea condiții de depozitare intermediară. În tabelul de mai sus vedeți producția de pepeni în 2017.

Harbuz

Moto: „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

Lăsând la o parte moartea, anul ăsta împlinindu-se 130 de ani de la uciderea lui Eminescu, să ne aplecăm mai mult asupra acestui „harbuz”, folosit și pe la noi și pe la alții. Scriam mai sus că harbuz pe care noi l-am luat din cuvântul ucrainean garbuz - гарбу́з, acesta din persanul xarbuze - خربزه‎, acesta din persanul evului mediu xarbīzag, hlbyck', „pepene”. După Pelliot, ar fi o remodelare a sanscritului trapusa - त्रपुस, „fructul colocynth-ului”, Citrullus colocynthis, „castravete amar, tărtăcuță”, folosit pentru vin, fructul arbustului originar din bazinul mediteranean și Asia, printr-o etimologie populară.

Formele cu t- sunt atestate în persană: tarboze - تربز‎,tarboz - تربز‎, „pepene verde”, de fapt (cu miez) roșu. Și este înrudit cu cuvintele armene ale evului mediu xarpizak - խարպիզակ, xarbzak - խարբզակ, gruzinele xarbuzaḳi - ხარბუზაკი, xaburzaḳi - ხაბურზაკი, moștenite din iraniană.

Cuvântul „harbuz” în diferite limbi

Și din harbuzul persan există și alte cuvinte descendente, unele pe care le-am amintit sau altele pe care nu le-am scris mai sus, la pepene, precum cuvintele: khirbeez - خِرْبِز‎, „pepene”, în arabă; xarbūzā – ख़रबूज़ा, în hindi; harbüz - خربز‎, harbüze - خربزه‎, în turcă otomană; arbuzŭ – арбузъ, în vechea slavă de est; arbúz – арбу́з, în rusă; arbuus în estoniană; arbūzs în letonă, arbūzas în lituaniană, arbuz și harbuz în poloneză; Erbus în germana de pe Volga; harbúz – гарбу́з, „dovleac”, în ucraineană; harbuz în română; qarpız în azeră; qârpuz – قارپوز în persană; qarbuz - ҡарбуз în bașchiră; qarpız în tătara crimeană; qarbız – қарбыз în cazahă; karpuz - قارپوز‎ în turca otomană; karpuz în turcă; karpuz în albaneză; karpúz – карпу́з în bulgară; karpoúzi – καρπούζι în greacă; kàrpuza – ка̀рпуза în sârbo-croată; qarbız - карбыз în tătară; garpyz în turcmenă și kharbūja – खर्बूज în sanscrită. Ca să vedeți „cum se duce vorba”!

Poftă bună dacă ai brișcă, așa cum are Viorica în poșetă!

Bibliografie:

Horn, Paul (1893), „xerbuze”, in Grundriss der neupersischen Etymologie (in German), Strasbourg: K.J. Trübner, p. 105.

Vasmer (Fasmer), Max (Maks) (1964), „арбуз”, in Etimologičeskij slovarʹ russkovo jazyka [Dicționar etimologic al limbii ruse] (în rusă), volume 1, tradusă din germană, cu date suplimentare ale lui Trubačóv Oleg, Moscova: Progress, p. 83.

Nişanyan, Sevan (2002), „karpuz”, în Nişanyan Sözlük.

Doerfer, Gerhard (1967) Türkische und mongolische Elemente im Neupersischen [Turkic and Mongolian Elements in New Persian] (Akademie der Wissenschaften und der Literatur: Veröffentlichungen der Orientalischen Kommission; 20) (in German), volume III, Wiesbaden: Franz Steiner Verlag, § 1590.

Ačaṙean, Hračʿeay (1973), “խարպիզակ”, in Hayerēn armatakan baṙaran [Dicționar al cuvintelor rădăcină armene] (în armeană), vol. II, ediția a doua, tipărit după originalul din 1926–1935, Vol. VII, Erevan: University Press, p. 348.

Vorbe despre pepene

Moto: „Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

„A scoate pe cineva din pepeni” (adică „de la paza pepenilor”), înseamnă a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie, precum Băsescu dacă îi spui că a fost informator. Alte exemple găsiți singuri. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) îi ziceți unui prieten rotofei sau unui politician, parlamentar în lei sau în euro căruia îi merge prea bine, când ăștia te plătesc cu salariul minim pe economie, la insistențele UE și FMI. „A ieși (sau a ajunge) la pepeni” înseamnă a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. E cam cum am făcut noi cu industria și cu flota de nave comerciale.

„Frica păzește pepenii” i se spune unui hoț căruia îi e frică să șutească oarece de frica paznicului, deoarece atunci când pepenii sunt copți precis un paznic e pitit acolo în bostănărie zi și noapte. „Doi pepeni într-o mînă nu se pot ține” i se spune aceluia care vrea să facă două lucruri deodată sau are două prietene, gândind el că „între două nu te plouă”.

Despre pepeni au scris mulți scriitori, printre care: Ispirescu în basmele sale („Fata cea mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare cîte un pepene ales de dînsa la masa împăratului.”, „La a zecea zi, unde se scutură o dată calul și se făcu frumos, gras ca un pepene și sprinten ca o căprioară.”); Creangă („Baba nu știa ce să facă de bucurie, că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene.” sau „Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales, de ne-am potolit deocamdată și foamea și setea.”); Caragiale („Chir Ianulea și-a ieșit din pepene; s-a repezit cu pumnii-ncleștați s-o pilduiască.”).

Pepeni roșii

Și au mai scris, că în cărțile de română precis nu-i mai găsiți: Camilar („Cum mijea de ziuă, ochii pîndeau harbujii dintre linii, niște harbuji mari, cît să se sature din ei cîțiva oameni.”); Hogaș („Luă harbuzul mai greu decît ea, îl trînti de pămînt de se desfăcu în o sută de bucăți.”); Alecsadri („furând noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării”) etc.

Și cum suntem inventivi, au fost porecliți ca pepeni locuitorii din Buzești, iar harbuz este porecla oricărui locuitor din Dragomirești și Bârsana. Despre prezența numelui în tooponimie vom studia.

Grămadă de pepeni

E păcat să nu amintim și de cantalúp, din care am gustat când am fost în Franța, în 1997, de la fema de lângă Angers a colonelului Boileau, cel cu care am fost coleg la Hamburg în 1978, el căpitan și eu tânăr maior, și cu care am vizitat cartierul St. Pauli (vezi AICI). Camtalupul [s.m., din francezul cantaloup] este o varietate de pepene galben cu fructul turtit și cu coaja groasă, brăzdată în felii și cu miezul aromat. Dar, mi-a povestit amicul, pe malul fluviului Loire, francezii îl luară de la italieni, de la Cantalupo („cântă lupul”), numele unui mic orășel italian lângă Roma, pepenele respectiv fiind introdus în Franța de Carol al VIII-lea după campaniile sale din Italia (1495).

Revenim la scribi! Gabriela Chişcari ne oferă în 2009 interesante reţete ale vieții („1.Viaţa mea e-o îngheţată/ Cu pepene galben şi-alune,/ Scăldată în ciocolată,/ Cu topping de mure şi prune...// 2. Viaţa mea e o salată/ Ce-n zile, ani, se pierde;/ Cu roşii dulci ornată,/ Şi plâns de ceapă verde.// .... 4. Viaţa mea e un ghiveci/ De sosuri şi legume,/ Ornată cu ciuperci/ Şi sarea de pe lume...// 5. Viaţa mea-i sirop de brad/ Păzit de boli, răceală/ Cam dulce, aromat,/ Dar bun un strop pe seară....”). Nu ne zice dacă e vegană sau vegetariană. Și să-i analizăm noi puțin visurile astea!

Așadar, visând domnița legume și fructe, consultând noi specialiștii critici în interpretarea legumelor și fructelor din vis, ni s-a spus că nu e ușor de realizat, deoarece fiecare legumă sau fruct are interpretarea ei specifică și, na, drăcie, aflată în corelație cu alte legume și fructe.

Iată intrepretarea pentru cele mai uzuale dintre legume: ardei gras - lucruri plăcute, dar de importanță minoră; ardei iute – atenționare la ceva care nu merge bine; cartofi – bai mare, necaz sau boală (Pe critici? Pe juriu?); castraveți – semn bun, oaspeți neasteptați cu vești bune; ceapă – supărare mare; ciuperci – boală; fasole boabe – ceartă, critici; fasole verde – nevinovăție; morcov - frică, stress, emoții. Săracul iepure!

Că dacă visezi doar pepeni, mă trombonește o amică, e altceva! Zice că pepenele roșu arată că ai pofte sexuale (și chiar expediai „cuvânt înaine”, pentru cartea sub tipar „Partide ratate” a prietenului și colegului Birceanu Nicu), dorința de a experimenta senzații noi, vitalitate, voie bună, dar ești ingrijorat, pe când cel galben semnifică sentimente puternice față de cineva, dar și petrecere, că vei dobândi un prieten, fericire, noroc, însă atenție la sănătate. Și cică mai înseamnă pepenele de orice fel aparență înșelătoare. Dacă visezi că îi cumperi, ai prieteni nedemni, pepenele bine copt înseamnă că dragostea ta pentru cineva este împărtășită.

Dacă pepenele e mare, înseamnă că ești iubit. Dacă visezi că îl mănânci cu alții înseamnă bucurie mare, veste de daruri. Visând semințe de pepene roșu înseamnă fericire, bucurie in curând. Și în plus, dacă visezi că mănânci pepeni, de orice fel, vei suferi, ptiu, drace, o indigestie (de care povestește Nicu Birceanu despre o partidă ratată, chiar de diaree). Dacă visezi pepeni pe câmp sau dacă visezi că vinzi pepeni înseamnă că vor interveni schimbări la locul de muncă. Nu mi-a spus ce se întâmplă dacă visez că fur pepeni! Creadă fiecare ce vrea!

Dan Norea, în 2011, în „Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii”, de care am mai pomenit, ne prezintă fructele Evei, neuitând pepenele („Se laudă cireşul şi mărul cel fălos,/ Da' le-ntrerupse spusa un pepene zemos:/ / / ). Măi, măi!

Michelle Rosenberg ridică în slăvi într-un aforism ceapa pe timp de iarnă, în comparație cu alte bunătăți, cred că mai ales împotriva răcelii („Deşi nu are coafura exotică şi atrăgătoare a unui ananas, nici parfumul îmbătător al unui pepene galben, nu este nici dulce, nici zemoasă precum un pepene roşu mândru de gabaritul său, ceapa, aşa mignonă, este o prietenă de nădejde iarna când frigul îşi intră în drepturi ca un împărat peste ţinutul său.”).

Și pepenele ăsta a ajuns și în haiku, poezia aia japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate respectiv din 5, 7, 5 silabe (Monica Trif: „mama nicăieri -/ ultimul pepene rupt/ luat de ape/” sau Elena Malec: „amurg tropical -/ doar pe bărbie zeama/ de pepene copt/”). Părerea și-o gândește fiecare. Ce ți-e și cu fixurile astea asiatice!

Și au ajuns harbujii și în proverbe. Aromânii susțin că o „coajă de pepene nu se lipeşte de buric”, dar neprecizând nimic de alunecarea pe coajă de pepene, că în filmele mute am văzut coar alunecări pe coji de banane. Dar persanii, cu harbuzul lor, s-au gândit bine la alunecarea asta, susținând că „și un voinic poate să cadă la pământ din pricina unei coji de pepene”.

Frica păzește „bostănăria”

Dacă românul spune despre cineva că „s-a apucat să caute clenci în pepene”, armeanul e sigur că „inima nu se răcoreşte când tai un pepene”. Românul, căruia nu-i place singurătatea, primitor, susține sus și tare că „decât un măr singur, mai bine o felie de pepene împreună”. Păi da, că e dintr-un harbuz măricel cu mai multe felii... Dar cum se comportă românii după 1989, cam fiecare pentru el, vom vedea în postarea următoare, despre urbanism și amenajarea teritoriului ăsta bântuit de ape și tornade!

Claudiu Românu se joacă cu sinonimele, comunicându-ne în 2017 „culmea fructului: Să mănânci pepene roşu până te saturi de lubeniţă”, pe când Andrei Laslău sisține că „dacă vrei să arăţi ca un pepene, cea mai scurtă cale e să mănânci zilnic unul”. Are dreptate. Cred că e mai bună apa asta filtrată în pepene, decât cea zice-se „netedă” cumpărată în peturi, că de cea furnizată de Apa Nova, franțuzisme....

Și în final să-l cităm pe Su Dongpo („oamenii de pe muntele de la vest ştiu să fie fericiţi: o supă bună cu pepene şi muguri de bambus prăjiţi după semănăturile de primăvară”) și precis o să murim sănătoși, dar la vârste apreciabile... Regim... Post...

Să fiți iubiți și aveți grijă de cuvinte! Sunt prețioase!

Post scriptum:

Amicul Petru Plătică mi-a adăugat pe blogul meu din Cronopedia următoarele fotografii sugestive pentru pepeni, întrebându-mă care îmi place. Domniei sale îi place a treia... imagine. Mie îmi plac toate... imaginile! Ce părere aveți?