Jocuri de cuvinte – cânepă
Cânepă
Moto: „Cine-şi mănâncă sămânţa de
cânepă, rămâne gol” (proverb românesc)
Cânepa cultivată este o plantă
anuală, originară din China, la noi ajunsă prin India. Tulpina este dreaptă,
înaltă de aproape un metru sau chiar mai mult, cu tulpina lemnificată la
maturitate. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de
cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă
brun-cenușie, netedă. Cânepa indiană este o plantă ușor de cultivat, rezistentă
la secetă, cu creștere rapidă, suprimă buruienile, îmbunătățește structura
solului și produce cantități mari de oxigen.
Denumirea științifică a cânepii,
Cannabis sativa (Linnaeus , 1753), prezintă două subspecii, fiecare cu câte 2
varietăți. Varietățile din subspecia sativa sunt utile pentru obținerea de
fibre textile, iar cele din subspecia indiană sunt utilizate pentru obținerea
marijuanei. Cânepa are o istorie veche, cea mai veche dovadă despre utilizarea fiind
o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia, şi datând de peste
10.000 de ani.
Copil fiind, am apucat cămașa
(lat. camisia) de cânepă (lat. canepa), cearșafuri (tc çarșaf) de cânepă. Mama
cultiva anual cânepa, o recolta în snopi (sl. snopŭ), o introducea într-o baltă
(vsl, *bolto, „mlaștină”, vezi și alb. baltë, „noroi”, aromânul baltã și grecul
βάλτος - váltos, „mlaștină”) la topit (sl. topiti) după recoltare (fr.
récolter), iar cânepa se înmuia. După două-trei săptămâni o scotea și o usca.
După uscare o melița folosind
melița (bg. мелица), făcând apoi caiere (lat. *caiulus) din firele rezultate și
scărmănate. Bunica torcea (lat. torquere „a întoarce”) cu furca (lat. furca)
aceste caiere și cânepa deveneau ață (lat. acia) de cânepă strânsă în ghemuri
(lat. v. *ghemus). Iarna era instalat în casă războiul (bg., sb. ра́збо̄ј – razboj,
din ràzbiti - ра̀збити, „a învinge”, „a
zdrobi”, „a răzbi”) de țesut (lat. texere). Și aveau loc hopșile (după unii din
mg. hopsába „tovărășie”, care de fapt e társaság, săs. hopscha), când vecinele
(lat. vicinus) veneau cu furcile la tors și povestit, mama țesând la război. Asta
da socializare!
Am scris eu etimologia cuvintelor
între paranteze, dar ele știau doar limba română! Și despre cuvântul hopșe,
învățat în copilărie în Muscel, e transilvănean, venit peste munți, adică
șezătoarea pentru a lucra lâna în comun, pare derivat din cuvîntul slavon
обьщиѥ, „obște”, în mod indirect, prin intermediul slavonului hopsába (Drăganu,
Dacor., III, 720). Așa că ungurii și sașii ardelwni îl luară de la noi, nu noi
de la ei.
Eu stăteam pe pat și ascultam
ultimele știri, adică „breaking news”, că nu aveam încă radio sau difuzor, sau
mergeam „dincolo” (denumirea celeilalte camere, „bune”, din casa cu doar două
camere) și mă culcam dacă mi se făcea somn.
Cânepa e prezentă în dicționarele
românești prin zeci de definiții, aflând noi, de exemplu, din sursa MDA2 (2010)
că vorba cânepă se trage din cuvântul latin vulgar *canapa, acesta din canabis,
fiind o plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze dințate pe
margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din
tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe. Tot cânepă li se zice și
fibrelor textile extrase din tulpina de cânepă după melițare.
Și i se mai zice și aldan (et.
nec.), dudăi, dudău (mg. dudva), durhai, durhălani, durhău (et. nec.), durzoi,
haldaroi, halduri, handări, handur (et. nec.), hașiș (fr. haschisch), hlandov,
holdani, pordici. Cânepa indiană (Cannabis indica), cum scriserăm mai sus, este
cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele
două Americi, din care se extrag stupefiante.
În funcție de organele plantei din
care provine, marijuana din cânepă poate fi de calitate superioară și de
calitate inferioară. Fitochimia canabisului este extrem de complexă, fiind
identificați până în prezent peste 480 de compuși. Responsabili pentru efectele
psihoactive sunt compușii sub denumirea de cannabinoide, iar dintre aceștia cel
mai important este THC (tetrahidrocannabinolul), care se găsește în cantitate
mare în rezina secretată de plantă. Dar țăranii mei din Stâlpeni nu aveau
cunoștințe depre așa ceva!
Cultură de cânepă
Wikționarul prezintă și el cânepa,
care provine în română din cuvântul latin vulgar canapa, *canapis, acesta din
latinul cannabis, la rândul său din vechiul grec κάνναβις - kánnabis...
Fibre de cânepă
Dar s-o luăm pe rând, în mai multe
limbi:
a)bhaang - भांग
în hindi, Bhaga - ਭੰਗ în punjabi;
b)cánabo în galiciană, cáñamo în
spaniolă, canapa în italiană, canapial în dalmațiană, cànem în catalană, cânepă
în română, cãnipã în aromână, cânhamo în portugheză, kanapė în lituaniană,
kanep în estonă, kanep’ – կանեփ în armeană, kaņepes în letonă, kánnavis
- κάνναβις în greacă, k’anapis - კანაფის în gruzină, kanopli - каноплі în
bielorusă;
c)chanvre în franceză (din vechile
franceze chanvre, chenvre, moștemite din
latinul vulgar *canapus, formă alterată a latinului clasic cannabis, o
moștenire din vechiul grec κάνναβις - kánnabis);
d)cnáib în irlandeză (din vechiul
irlandezs cnáip, tot din latinul cannabis);
e)còrcach în galica scoțiană;
f)cywarch în galeză;
Cuvântul „cânepă” în diferite limbi
g)hamp în daneză și norvegiană,
hampa în suedeză, hampi în islandeză, hamppu în finlandeză, Hanf în germană și
luxemburgheză (din vechiul german hanaf, din proto-germanicul *hanapiz), hemp - קנבוס în ebraică, hemp în corsicană și în engleză (din englezele
evului mediu hemp, hempe, henpe, henoppe, henepe, henep, hanep, din vechile
engleze henep, hænep, „cânepă”, din proto-germanicul *hanapiz, dublet al lui
cannabis și canvas), hennep în neerlandeză, himp în frizonă, khemp - כעמפּ în idiș;
h)kalamua în bască;
i)kender în maghiară (moștenit
dintr-o limbă turcică în secolele IX – X, înainte de cucerirea câmpiei
panonice), kəndir azeră, kendir în turcă (din vechiul turcic *kändir);
j)kërp în albaneză (din vechiul
albanez *kanëp, tot din latinul vulgar canapa, din latinul cannabis etc.);
k)konop - коноп în bulgară și macedoneană, konope în slovacă,
konopí în cehă, konopie în poloneză, konoplja - конопља în sârbă, konoplya -
конопля în ucraineană, komoplia - конопля în rusă, konoplja în bosniacă, croată
și slovenă (toate tot din latinul vulgar canapa etc.);
l)qanab sau kɔ̃.nab - قنب în arabă, kanaf - کنف în persană, qanneb în
malteză (din vechiul grec κάνναβις - kánnabis);
m)Śaṇa
- শণ în bengali.
Pledoaria „câneparilor” pentru cânepă
Moto: „Eu
am trei metri şi mai bine,/ Iar tu de jos nici nu te vezi;/ Păi cum să creşti
aşa ca mine,/ Când tu, debilo, te droghezi!” (Ion Diviza despre cânepa
autohtonă vs. cânepa indiană)
Și dacă oamenii purtau până în
prima jumătate a secolului al XX-lea cămăși, indispensabili, ii, cearșafuri și
alte produse din cânepă, răcoroase vara și călduroase iarna, era pentru că în
plus față de gospodăriile țărănești, cânepa se cultiva și pe suprafețe mari și
se crease o industrie a cânepii, cu topitorii, filaturi de cânepă. Dar după 1950
au început să dispară, la modă fiind produsele din plastic. Asta îmi aduce
aminte și de cai...
Acum planta cânepă are peste
25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele şi combustibili şi până la
îmbrăcăminte şi materialele de construcţii. Urme de cânepă se găsesc chiar şi
în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate
azi, se găseşte tot cânepă.
Circulația cânepii în lume: BC
–î.Hr., AD – d.Hr.
Cânepa a plecat din China! Cea mai
veche hârtie făcută din fibră de cânepă provine din China, în urmă cu două
milenii. Am văzut exponate la muzeul național de istorie a Chinei din Beijing
în septembrie 1980. Se pare că și faraonii au utilizat cânepa în construcţia
marilor piramide.
Tapiserie chineză de cânepă
Cânepa a devenit atât de
importantă în Anglia secolului al XVI-lea, încât regele Henry al VIII-lea a
aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau
pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de
acri deţinuţi. În America, au existat
perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă. În anul
1850, în SUA existau peste 8.000 de ferme de cânepă.
La fiecare 3,6 secunde câte un om
moare de foame. Seminţele de cânepă ar fi, după cânepari, cele mai hrănitoare
şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei la nivel mondial. Cu o
concentraţie de 80% de „grăsimi bune", adică saturate, de care corpurile umane
au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi
aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar
alimentaţiei umane.
Primul motor diesel a fost
proiectat să folosească uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de cânepă. În anii
1930, Henry Ford a produs un automobil
care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă. Picturile marilor
artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din
cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă.
Peste 50% din pesticidele folosite
în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cânepa este un material de
8 ori mai puternică decât bumbacul! Cânepa poate creşte într-o sută de zile,
fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, protejând astfel mediul
înconjurător.
Din cânepă s-ar putea fabrica
hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul
copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de
necesar vieţii. Dar în acest caz ar rămâne fără buștenii din România firmele
austriece!
Dar cânepa este marginalizată în
zilele noastre, doar pentru că din ea se produce şi marijuana! Câneparii susțin
că sunt periculoase canabisul sau marijuana, dar nu pentru corpul uman, ci
pentru marile companii petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de
tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt milioane de dolari şi putere, au
ascuns adevărul de ochii publicului. Oare? Câneparii vor să ia ei banii?
Potrivit câneparilor, dacă s-ar
afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest
lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii
n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, asta
deoarece kabala bancară internațională ar fi conspirat pentru a oferi dezinformări asupra
publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod
corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvântul „marijuana",
explicat de sursa MDA2 (2010) ca provenind din spaniolă și franceză, fiind un
stupefiant asemănător cu hașișul, extras din frunzele unei specii de cânepă? Cuvântul
provine din Mexic (din cuvântul spaniol mexican marihuana, acesta din
mariguana, atestat din 1894, de origine necunoscută; ar putea avea o etimologie
populară, de la María Juana, „Maria Ioana”). A fost folosit pe scară largă la
mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a
plantei cânepă.
Marijuana este un amestec verde,
maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei
indiene (Cannabis sativa indica) și are aspect de tutun verzui tăiat foarte
fin. Fiecare tip de marijuana conține THC (tetrahidrocanabinol), principala
substanță psihoactivă a acestor produse vegetale. Cu cât valoarea THC-ului este
mai mare, cu atât mai puternice sunt efectele acestui drog, zice-se „ușor”. Fie
la ei!
Substanțele active din cannabis au
o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările
Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au
indicații de consum medicale și mai ales sociale. Din aceași plantă provine și
hașișul (engl. hashish, din arabicul ḥašīš - حَشِيش, „fân, iarbă uscată”, dar
și engl. vulgar „shit"), care este rășina secretată de glandele situate la
nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis).
Se spune că marijuana ar ajuta în
mai multe boli: scleroza multiplă, MRSA, hipertensiunea arterială, incontinență
urinară, tulburările gastro-intestinale, cancerul, durerea cronică, boala
alzheimer, apneea de somn și multe altele, printe altele și în stări de vomă și
insomnie. Dar văzând copiii care devin dependenți și își rateză viața, mă cam
îndoiesc.
Dar iată care sunt, după cânepari,
faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă: până în 1880 manualele
şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie din cânepă; din 1631 şi până la 1800
era legal să-ţi plăteşti impozitele în SUA sub formă de cânepă; refuzul de a
creşte cânepă în America, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, era ilegal
(de xemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare
dacă refuzai să creşti cânepă); George Washington, Thomas Jefferson şi alţi
preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au cultivat cânepă;
80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până
când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului; primele biblii, hărţi,
Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtie realizată din
cânepă; în 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate
ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca
arborii să fie tăiaţi (studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3
acri de arbori); până în 1937, vopselele şi emailurile de calitate erau
realizate în SUA din sămânţa de cânepă; primul model de maşină "T"
pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă, maşina însăşi fiind
realizată și cu cânepă (maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care
erau de 10 ori mai rezistente decât oţelul); revista „Mechanical Engineering
Magazine" (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai
profitabilă cultură ce poate fi crescută", arătând că aceasta nu poate fi
decât cânepa; un film documentar de 14 minute, realizat în 1942 de
Departamentul Agriculturii din SUA, încuraja fermierii americani să crească
cânepa pentru a susţine efortul american de război.
Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp
de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea
îmbrăcăminţii. Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile
japonezilor. Cultivarea şi producţia cânepii nu face rău mediului înconjurător.
Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că
această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi
înlocuitori organici ai acestei plante.
Și a
apărut conspiraţia DuPont împotriva cânepii. În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont
şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune. Raportul
anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa
divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul,
nylonul etc., puteau fi realizate din petrol.
Industria naturală a cânepii ar fi
ruinat afacerile DuPont cu peste 80%. Cine credeţi că era un investitor
important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit
Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover.
Mellon l-a numit pe Harry J.
Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri
Periculoase, cu intenţia foarte clară, cânepa trebuia să fie declarată ilegală,
întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un
cuvânt mexican, ziceau câneparii obscur, „marijuana" pe care l-au „împins"
în conştiinţa Americii.
Și așa ar fi început, după
cânepari, manipularea mijloacelor mass-media în privinţa cânepii. La sfârşitul
anilor '20 şi în anii '30 ai secolului XX, în ziarele americane a început o
campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana, pericolul
marijuanei fiind prezentat în ştirile de primă pagină. Și, credem noi, chiar
așa era! Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate,
de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii.
Unii zic că filme ca „Reefer Madness"
(Nebunia marijuanei, 1936), „Marihuana: Assassin of Youth"
(Marijuana, asasinul tinerilor, 1935) şi „Marihuana: The Devil's Weed"
(Marijuana, iarba diavolului, 1936) erau pelicule propagandistice, create de
aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a
câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile
anti-marijuana. Eu nu cred, câneparii sunt nebuni, filmele sunt bune și azi,
când consumul drogurilor a atins și România.
Adepții marijuanei zic că în anii
1930, oamenii erau foarte naivi, masele erau ca oile, aşteptând să fie conduse
de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau
considerate a fi adevărate. Ce, azi nu e așa? Pe 14 aprilie 1937, legea
interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee
(comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate
introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte
comitet.
Preşedintele acestui comitet era
Robert Doughton, un apropiat al companiei DuPont, Robert asigurându-se că legea
va trece prin Congres. Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie,
mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru
care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme,
a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa.
În septembrie 1937 cânepa a
devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un
drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Dar țăranii mei de la Stâlpeni nu
știau în anii 1945-1955. Congresul american a interzis cânepa pentru că i s-a
spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful
Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se
comporte extrem de violent.
În anii '50, sub ameninţarea
comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te
va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc.
Așadar, care era adevărul?
Cânepa, planta minune, după cânepari
Moto: „„Tema
-i nocivă.../ Cei ce-o gustă, iată, predic,/ Ori să treacă pe la
medic,/ Ori să pună de... colivă!” (Janet Nică, concurenţilor la tema „Cânepa”,
de la Cluj-Napoca)
Cânepa are o fibră de calitate
mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt necesare
pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn. Unui copac
îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepii îi
este destul un singur sezon.
Iată câteva din întrebuinţările pe
care cânepa le-ar putea aduce omenirii:
1) Toate materialele din plastic
ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă, materialele plastice din
cânepă fiind biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac
rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol
ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei.
Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum
au făcut DuPont sau alte corporaţii.
2) Din cânepă se pot face
medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea
tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin
nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi
petrochimici. Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată
circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ar ajuta
în bolile de astm şi glaucom.
3) Cânepa poate ajuta la
combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate
din cânepă. Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. Ele
conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol,
iar aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.
4) Din cânepă se pot face haine
durabile. Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul
timpului. Dar în anumite state din SUA, ca în Kentucky, s-a ajuns la măsuri
extreme, de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o
infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din
cânepă?
Așadar, lumea e nebună, dar asta
nu înseamnă că toți trebuie să ne alăturăm nebuniei. Ar trebui să eliminăm
cuvântul „marijuana" şi să ne gândim la povestea care a fost creată, la
propaganda care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Și
iubitorii de cânepă zic că ea trebuie să fie utilizată în viitor, căci avem
nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.
Și zic câneparii că spălarea
creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului
şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că „dacă cumpăraţi
marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande", ceea
ce eu zic că e adevărat. Ultimele reclame de la TV spun chiar că „dacă
cumpăraţi marijuana, sprijiniţi terorismul!" Și zic câneparii că o plantă
atât de minunată, cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă".
Să fie manipulare?
Și dau câneparii câteva cifre, zic
ei, foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza
fumatului! 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza
alcoolului! Industria petrochimică a distrus natura şi nu folosirea cânepei.
Așadar, întreabă câneparii, care
sunt adevăraţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele
(citiți și AICI
justificarea „câneparilor”)?
Cânepa în (c)arte
Moto: „Intenţiile
dumneavoastre,/ De-a pune cânepa pe poante,/ Întâia dată, cred, sub astre,/ Îmi
par, de-a drept... stupefiante!” (Janet Nică, „Opinie”)
„Cine-şi mănâncă sămânţa de
cânepă, rămâne gol” sau „cine mănâncă sămânţa de cânepă, îşi mănâncă cămaşa”
sunt proverbe româneşti care se referă la cânepa și cămașa de anul următor. Ba
Valeriu Butulescu, în „Stepa memoriei”, ne explică: „Progres tehnic. În curând,
în loc de in şi cânepă, din pământ vor răsări articole textile.” N-au răsărit
ele din pământ, ci din petrolul extras din pământ! Desigur, la noi acum de
austrieci! Parcă văd o scenă din Star Track!
Dintre scriitorii români care au
scris despre cânepă îl amintim doar pe Ion Creangă, deoarece deveniții orășeni
și umoriști Udrea pe la Cluj-Napoca sau Gagniuc pe la Constanța se fac că au
uitat de cânepă. Ion Creangă are în 1877 o replică în Moş Nichifor Coţcariul („Moş
Nichifor: Iaca, jupâneşică dragă, cum învaţă nevoia pe om ce să facă... Cu moş
Nichifor ţuţuianul nu piere nimene la drum. De-acum, numai să te ţii bine de
carâmbi şi de speteze, că am să mân iepele iestea de au să scapere fugind. Da'
să ştii d-ta că babei mele n-are să-i fie moale când m-oi întoarce acasă... Am
s-o iau de cânepa dracului şi am s-o învăţ eu cum trebuie să caute altă dată de
bărbat; că femeia nebătută e ca moara neferecată. Ţine-te, jupâneşică! Hi,
ha!!!”). Atunci nu exista agenția aia de protejare a muierilor caftite!
Și tot Ion Creangă scrie despre
cânepă în „Amintiri din copilărie”, copilărie petrecută la țară și nu cu cheia
de gât pe asfalt între blocurile gri din Pantelimn („unde te facem pe tine!”),
că nu se încuiau casele nici în copilăria mea, iar copilul știa că laptele se
obținea prin mulgerea vacii, oii sau caprei și nu direct la Cora sau la
Kaufland.
Că ne amintim clar, noi ăia care
am citit, nu ca o mamă useristă care se văita că trogloditul de fiu-său trebuie
să învețe atâtea arhaisme inutile („Dar naiba mă-mpingea, de le făceam atunci
cu chiuita. Dar, cireșele? Dar cânepa? Da, da. Trebuie să plătească! Păi toată
munculița mea... Da' cine-i de vină, că nu-i copilul? Da' n-are ce mânca? Ei,
drăcie! Trage-i o mamă de bătaie! - Da' de ce? De ce fură? - Ei și dacă a mâncat.
- Păi să vezi cânepa aceea acolo! Se joacă. Da' să se joace la tine acasă! Da?
Unde-o fi împielițatul? Ei, l-oi găsi prin păpușoi. - De unde stii dumneata ca
el e vinovatul? - Păi dar cum? Dar pălăria? Da, da. Am fost la fața locului si
pălăria era la poalele cireșului, așa-i! - O s--i trag o chelfaneală când o
ajunge diseară acasă, de-o sa mă pomenească!”).
Mă tot gândesc la asiatici,
japonezi, coreeni și chinezi, cum naiba sunt în stare să învețe atâtea semne,
ba mai sunt și în frunte și la matematică, la electronică! Useriștii lor nu
protestează la autoobligarea de a învăța și folosi atâtea arhaisme?
Epigramiștii nu iartă cânepa. Ion
Diviza scrie despre cânepa autohtonă vs. cânepa indiană („Eu am trei metri şi
mai bine,/ Iar tu de jos nici nu te vezi;/ Păi cum să creşti aşa ca mine,/ Când
tu, debilo, te droghezi!”). L-aș întreba – „doar cânepa?
Și la început, descriind noi
etimologia unor cuvinte, ajungem la izvoarele limbilor indo-europene, despre indo-europeni
vorbindu-ne și Valentin David („La Delhi, Bangalore, Dacca,/ Sub arşiţă sau
biciul ploii,/ Hinduşii venerează vaca.../ La noi se pun in frunte boii!”). La
ce boi se referă autorul puteți ghici ușor.
Și trecând noi din India cânepii,
pe lângă noi, spre est de Prut, despre care un președinte de asociație de bloc
spunea că suntem ba două popoare, ba două națiuni, să vedem ce ne spune Ion
Berghia în „Pledoarie pentru epigramă”, în 2007, despre cum se desfășoară o
slujbă ortodoxă (Papagalul: „La Chişinău, un preot blând,/ Cu voce fină, de
hindusă,/ Se dă cu fruntea de pământ/ Ţinându-şi slujba-n moldo-rusă.”).
Și pentru patria unei anumite
cânepi optează și unele dive indo-europene de pe la noi, ca una Iulia Vântur,
îndrăgostită de Bollywood, despre care prevestise de prin 2010 Efim Tarlapan,
în „Epigrame cu şi despre femei”
(Metamorfoză: „Diva noastră-n Indii dusă/ C-un hindus, în grabă mare,/ A ajuns
şi ea / În... eroare!”).
Și vă asigur că olteanul Janet
Nică, cel care am impresia că e prieten cu ministrul de finanțe discotecar („În
10 ani, guvernele au schimbat de 100 de ori codrul fiscal.”), nu putea să nu
fie documentat și în domeniul cânepii, pe această temă fiind organizat și un
concurs (Concurenţilor la tema Cânepa: „Tema -i nocivă.../ Cei
ce-o gustă, iată, predic,/ Ori să treacă pe la medic,/ Ori să pună de...
colivă!”). Așadar, e opțiunea fiecăruia! Libertate, te iubim, învingem sau o
bulim!
Tot domnia sa, văzând că nu prea
ne ajută dicționarele, ne dă definiţia cânepii, nelegându-se de fibre („Cânepa
e-o iarbă veche/ Care creşte unde-o pui/ Şi, cum este pe-o ureche,/ Nu-i de...
nasul orişicui!”). Adică, aș zice eu, numai de nasuri fine, mulți în #rezist,
optanți ai statului paralel (Ciudat: „În ţara mea, ciudat model/ De raţiune şi
noroc,/ Ori este Stat, şi-i paralel,/ Ori, cel mai des, nu e deloc!”). Adică
„nu e deloc” așa cum ne-a demonstrat cu bâlbâielile STS în cazul căderii
avionului lui Iovan în Apuseni, când se bâlbâia pe la ministerul
transporturilor și blonda ce-i acum promovată „sinistru” de externe și cu
bâlbâielile în cazul Alexandrei, fata răpită în Caracal.
Că tot olteanul Janet Nică are o
opinie personală referitoare la cânepă, nu și la fibrele de câneoă, ci doar la
produsele alea periculoase (Opinie: „Intenţiile dumneavoastre,/ De-a pune
cânepa pe poante,/ Întâia dată, cred, sub astre,/ Îmi par, de-a drept...
stupefiante!”). Prea se pricepe olteanul!
Dar cu sau fără cânepă,
indo-europeana limbă română, cum recunoaște și Janet Nică, face parte din
limbile țărilor UE, așa cum România face parte din UE (UE şi România: „Privit
din largă perspectivă,/ Se vede clar un vechi raport:/ La ei, cireaşa de pe
tort,/ La noi, bomboana pe colivă!”). Doamne, feri!
Și știm deja că pe la Cluj-Napoca
a avut loc un festival internațional, numit Untold, care precis a avut legătura
cu cânepa, așa cum ne asigura preventiv, cu mult timp înainte, tot Janet Nică
(Beneficiile cânepii: „La Cluj a fost cam dură concurenţa,/ Căci cânepa,
adesea, dă fiori,/ Dar, fapt normal, şi laud transparenţa,/ Văzurăm că s-au
tras destule sfori!”). Și sforile erau de cânepă! Omul vorbește de un concurs
de creație, de care știu precis clujenii Udrea și Gârda!
Că de, vorba Corneliei Georgescu,
constatatoare a producției de cânepă, dar cu neprecizarea zonei (Abundenţă:
„Multă cânepă pe câmp/ Ca s-o culeagă vreun tâmp,/ Să ajungă la un vis/ Confecţionând...
canabis!”). Nu precizează nici domnia sa oarece fibre! Cum care Cornelia?
Specialista în haicu („Iarba de pe câmp/ La
bunica în curte -/ Capra cu doi iezi.”).
Bunicile de azi nu mai
cultivă cânepă. Ar fi chemate precis la DIICOT, unde nu sunt chemați cei care
trebuie. Și când te gândești că pe vremea marinarului era una șefă la DIICOT
care acum e olecată prin Costa Bica... Marinarul care se tot plimbă pa la B1TV
și România TV apărând serviciile!
Și nu știam că în capul unei tipe poate fi și cânepă, că doar o
spune Cornelia Georgescu, tot femeie (Inteligenţă: „Înaltă şi frumuşică,/ Cu
talie subţirică,/ Cu gentuţă foarte scumpă,/ Da-n cap doar cu... cânepă!”)....
Să fie Eba, să fie Elena Udrea, nu prea pot ghici...
Că prea e forțată rima! Dar măcar trece ușor fata asta, Cornelia, de la cânepă la crizantemă („singurătate/
pe câmp printre buruieni/ o crizantemă”) sau la rapiță („trenul pe şine -/ în
razele soarelui/ rapiţa pe câmp”), doar prin câte un haicu... Și trebuie să o
credem, că e specialistă și în fizica cuantică, trecând ușor de la câmpul cu orice
la câmpul magnetic („problema plasmei -/ Tokamak toroidal/ în câmp magnetic”).
Și să nu creadă Petru Ioan Gârda că pe la Cluj-Napoca e doar îngrămădeala
Untold care îl deranjază, că precis fu implicat într-un festival al cânepii,
după cum ne informează Gheorghe Cireap (Prognoză atmo-sferică - la Festivalul
cânepii Cluj-Napoca: „În atmosfera inedită/ Vedea-vom cânepa topită./
Epigramişti, votaţi cu bile,/ Vor împărţi duios... pastile!”). Despre ce
pastile nu știm, n-am auzit, nu depunem mărturie.
Că poate cu pastile de acest tip votează unii, dar cărora nici
dracul, nici judecătorii nu le-au luat banii dosiți, așa cum îi dă de gol
Valentin David (Vot secret-amfibrah: „Cu bile, pastile, monede,/ Penalii
votează din groapă,/ O lege de tip Arhimede.../ Să-i scoată, când intră la
apă!”).
Oare la pastile extrase din cânepă s-o fi referit și George Budoi
în „Politică şi politicieni”, prin 2016, când ne arăta dovada că unii aleşi ai
neamului nu sunt sănătoşi („Când se cere ca, frecvent,/ Să voteze-n Parlament,/
Unii-n loc să bage bile,/ Bagă-n urne doar... pastile.”)? Să o întrebăm pe
Olguța, cea care ne tot plasa, nouă, militarilor, „pastile”!
Și lăsând cânepa asta la o parte, să pledeze pentru ea
„câneparii”, oriunde munciți, dacă vă pierdeți munca, veți găsi altă muncă.
Fiți atenți cu altele! Imaginaţi-vă că viaţa este un joc ce implică jonglarea
cu 5 bile: sănătatea, sufletul, prietenii, munca, dragostea. Mingea
„muncă" este fabricată din cauciuc; dacă îţi cade, va sări înapoi spre
tine, dar toate celelalte bile, suflet, sănătate, prietenii și dragostea,
„casante”, sunt făcute din sticlă; dacă le scapi, ele se vor sparge şi nu vor
mai fi niciodată la fel, așa cum spunea un anonim.
Constantin NIŢU
1)
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți."
Jean Paul Richte;
2)
„Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu